748 matches
-
prin noroaie. Ajuns la cișmea, umpleam căldările, le prindeam în cârligele jugului și, orbecăind pe întuneric, pășeam prin glodul care ajungea până dincolo de glezne. Câte odată alunecam cu ambele picioare și cădeam pe spate, gălețile se trânteau de sol în răspăr și dacă nu ploua, tot murat ajungeam acasă. Ajuns în fața ușii, lăsam gălețile jos și în timp ce mă spălam de noroi din butoiul cu apă de ploaie, Zorel, câinele nostru, apuca să linchească liniștit dintr-o găleată. Dacă nu vedea mama
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
când bem câte vreun pahar două devine mai vorbăreț. La fel sunt și eu. Este tot scund, cu părul șaten zburlit, căci nici acum nu-i stă peste cap, cu un vârtej în frunte care-i duce o șuviță în răspăr, ochii tot iscoditori, de copil obraznic, cu încrețituri în colțurile gurii și a ochilor, fruntea îi este brăzdată de două șanțuri proieminente, cu vocea acum mai groasă, poate de la fumat și băutură și mincinos de îngheață apele. Păstram în rucsacul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
inteligenței libere”. Păi la Junimea era o regulă care spunea că „anecdota primează”. Dacă un junimist începea să spună o anecdotă, se întrerupea orice activitate. Dar... ferească-l Sfântul pe cel care povestea o anecdotă fără haz! Era luat în răspăr și „rușinat”... Erau doar câțiva junimiști neîntrecuți în a spune anecdote, în frunte cu Ion Creangă, urmat de Carageani și Iacob Negruzzi. Cel care dădea tonul la râs era amfitrionul - Vasile Pogor - care se tăvălea râzând... Îndată ajungem acasă, vere
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
neîmplinite având Luna mentor de seamă; tu împărăteasa ideilor înhățate ai cucerit lumea mea agitată și iluziile spulberate! În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și, smirnă din cuibarul părăsit; ai evitat verdeața impusă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de amintiri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare; ai dat totul la o parte, conștientă și împotriva tuturor care te umpleau de stigmate în răspăr, iar vremelnicele concepții le-ai aruncat în grabă eliberând aspirații furibunde; te-ai îndepărtat ca să rămâi în mine și nu i-ai lăsat Împăratului Verde nici dubletul tulburătoarelor fragi al despărțirilor din lumea cocotierilor și cocteilurilor, turnate în pahare de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
doua Însă are grijă să dea o replică antifestivistă primei interpretări, recoltele menționate nefiind deloc Îmbucurătoare. Substantivul compus redevine astfel o sintagmă În care părțile componente nu mai sînt solidare, iar sensul festivist este drastic amendat. Recolta este luată În răspăr căci recoltarea este mereu mai curînd negativă. Mai reputat pentru această tehnică este poemul lui Șerban Codrin: de ziua muncii - la soare uscându se pielea unui cal În care ziua muncii ca sărbătoare este vehement deconspirată doar prin simpla alăturare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ghici acum, cînd știm despre ce e vorba, În postura melcului retras cu discreție, cu toate regretele sale, În cochilia unui haiku. Covata crăpată sub streașinăcovata crăpată plină cu soare Iulian Dămăcuș 4-6-5, schema silabică neglijată compromițător sau luată-n răspăr? Dar poți vorbi oare cu suficientă credibilitate de o covată crăpată cu manșetele scrobite și Încheiat la toți nasturii? Mai degrabă trebuie să o faci condus de exigența unei valori ca shibusa, o valoare estetică (și nu numai estetică pentru că
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
afirmă că "pamfletul reprezintă un gen literar", face apel la o definiție consacrată, pentru a-și apropria, ulterior, un sens derivat din universul său axiologic într-o formulare cu totul atipică: "El e un fel de a slobozi condeiul în răspăr"; sau "Pamfletul e pumnul profetului iritat de râvna de stăpânire a stupidității"71. Forța acestor redefiniri este observabilă în timp, cel puțin în ceea ce-l privește pe Arghezi, pentru că, fără să fi avut pretenția unui studiu sistematic, teoretizările sale au
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cultivă, de multe ori, distanța enormă dintre realitatea obiectivă și cea virtuală, recompusă absurd din datele incriminante ale primei. E, aici, mai mult decât ceea ce unii critici au numit "exagerare voit polemică"; e un fel de-a vedea lucrurile "în răspăr" și de a miza nu pe credibilitatea faptică, ci pe manipularea cât mai inventivă a potențialului faptic, în aceat caz, vanitatea ca resursă exploatabilă în pamfletul polemic. După ce am identificat principalele mobiluri ale polemicii antiiorghiste, să adâncim cercetarea pe două
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Oscar Wilde și Bernard Shaw), cît poate mai ales ca autor al unor romane de succes, Coningsby (1844) și Sybil (1845). Ca membru al Camerei Comunelor, l-a atacat pe Peel atunci cînd acesta a cerut abrogarea legilor cerealiere, în răspăr cu promisiunile sale electorale anterioare. Prima sa funcție executivă a fost aceea de ministru de Finanțe în timpul celor trei cabinete minoritare Derby (1852, 1858, 1866-68) cînd a promulgat cea de-a doua reformă electorală (Reform Act, 1867), care a dublat
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de a se afirma în cultura românească, drept care îi răspunde lui Maiorescu: „Întrebarea este dacă s-ar găsi la București mai multă liniște, mai mult spațiu, pentru ceea ce este colțuros în firea mea. Sau aș fi luat acolo tot atât de în răspăr ca și aici. Dar ce rost au întrebările? Vin, cât de repede pot, probabil chiar în zilele următoare... Căci nimic nu întrece mărginirea provincială a Iașului, șicana de vorbe înrădăcinată la Junimea, felul de a discuta, îndeajuns de stufos, cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se teme, amintește și schița lui Nicolae Iliescu inclusă în volumul colectiv Desant'83, intitulată Despre noul roman realist, în care sunt propuse trei variante de încheiere a unui proiect de roman realist, departajate pe baza unei analize psihologice în răspăr, a tipurilor de cititori amatori ai fiecărei formule în parte. Departe de a fi apanajul exclusiv al textualiștilor optzeciști, "transparența textuală" experimentată de Caragiale a fost practicată ludic, fără să fie interesat de denumirea procedeului, și de Eugen Ionescu în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în text umorile alimentate de conștiința succesoratului"43. Motivația interioară a actului parodic și a exercițiului de pastișare este extrem de variată în cazul lui Mircea Horia Simionescu: de la simplul instinct ludic, până la vădita intenție desacralizatoare, prin demontarea și reasamblarea în răspăr a mecanismelor specifice diverselor tipuri de scriitură (exegetică, lexicografică, filosofică, epistolară, picarescă etc.). Se bănuiește, însă, mai mereu, orgolioasa dorință de probare a virtuozității, a capacității de abordare dezinvolte a variatelor stiluri sau, chiar tentația etalării calităților de scriitor total
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Băiețelul curajos -Dacă vrei să nu fiu trist, Adu-mi o pisică mică, De-un câine îmi este frică! -De-un câine...dinamovist?! IARNĂ...CU UMOR Nu s-a mulțumit haina, C-a vopsit în alb grădina, Cu umor, dar în... răspăr, M-a vopsit cu alb pe...păr! DEFORMAȚIE PROFESIONALĂ -Plec! Pe mâine dragii mei! Aș mai bea dar nu mai pot! Popa zise dintre ei-: -Te conduc! Când pleci...de tot?! GUVERN FĂRĂ...P. S. D. Trandafirii pierd petale, Dar nu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
un codru din cei seculari, Trona peste-o pădure de stejari Cel mai falnic... exemplar De stejar; Înalt, maiestuos, Verde-mbrăcat și...fibros, Pe scurt: era sănătos, Foarte bogat și frumos, De sus până...jos! Dar câteodată Când vântul bate-n răspăr, Cineva putea să surprindă Un alt adevăr: Devenea furios, Amenințător și ritos, Sfidător, nemilos, Poruncitor și colțos, O fire întoarsă pe...dos, Frunza îi țipă, ghinda îi sună, Pădurea devine tot mai nebună, Fulgeră, urlă și tună; Aproape, dar puțin
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
jur mireasma irespirabilă a gazelor eliminate de mătăhălosul său trup în orice zi de vineri, cu regularitate, când ne pregătea fasole frecată și el însuși, mânca cel puțin două farfurii, plăcându-i fasolea la nebunie, părintele Ioan îl lua în răspăr, și lăcomia e unul din păcatele mari, frate Rafael! ce rost ar mai avea căința, răspundea el râzând cu fața lui rotundă, dacă n-am avea nici un fel de păcat! și părintele Ioan îl absolvea la spovedanie de acest greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
repede plină de elan spre orice lucru gratuit, ca și cum gratuitatea ar fi unicul ei mod de a fi (și nu este așa). Oricând, este promptă să răstoarne existența când toți par Îngenunchiați de povara acesteia, să o ia mereu În răspăr, să atace prima, fără teamă de complicații, râzând În hohote cu bravura unui gascon-muschetar aflat mereu en garde. Este atâta dorință și voință de a trăi deplin, dincolo de bine și de rău, Încât incită pe cel slab s-o urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la o facultate cu profil matematic din cauza decorului feminin prea puțin Îmbietor. Acum, sunt mai puțin influențabil, dar nu Înseamnă că, În subconștientul meu, nu au loc probabil aceleași reacții ce mă incită să fiu mereu pe partea cealaltă, În răspăr față de opinia curentă. Pot să mă bat ca un muschetar pentru o idee numai dacă am o asistență cât de cât prezentabilă. Am colindat toate grupele anului IV În căutarea unor adversari de idei, dar mă interesau mai ales reacțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cred că a sosit momentul să ne debarasăm de stigmatul acesta. Cred c-ar trebui să scrii o scrisoare la The Times, spuse mătușa Sylvia. Ai putea porni o adevărată dezbatere națională. —Nu pot să suport când mă iei În răspăr, zise Ronnie. Tot ce Încerc să zic e că... Simțind un Început de zâzanie Între surori, Ruby se decise să schimbe subiectul. Dar mătușa Sylvia, cine era tipul cu care ai ieșit Înainte de Max? Mi se pare că era motociclist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ca muții, ca să mă convingă, probabil, de covârșitoarea importanță a celor trei litere rostite totuși destul de limpede și fără ezitări. Numai într-o secundă îi cercetau cu de-amănuntul chipul și vestmintele: Cilindrul din piei de șoareci, periat parcă în răspăr, îi odihnea pe cap, înclinat de o gravă adâncitură unghiulară. Urechile, una galbenă și cealaltă roșie, din pricina reflexului solar, înălțate mult pe marginile înguste ale jobenului și pornite cu colțurile de sus în afară, stăteau ca niște urechi blegi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-ți puteai întoarce ochii de la el. Nu că martirul cu aer atletic, cioplit în diabas, m-ar fi entuziasmat, dar perspectiva unei îndemânări artistice care putea fi deprinsă era ispititoare. Am acceptat, cu toate că Göbel, care era îmbrăcat mai degrabă în răspăr cu breasla, într-o stofă de gală, și care nici mai târziu nu a pus mâna pe vreo piatră, n-a lovit niciodată cu ciocanul în daltă, mi-a indicat, pentru începutul uceniciei mele, doar perspectiva cioplirii de linii drepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu poate, atunci face haz de necaz, deoarece șăguind, sus are inima (că așa zice părintele la biserică: sus să avem inimile!) A mai grăit, zicând că: oricum, decât bocitoare, mai bine filozof Însă, Pamfil Duran l-a luat în răspăr, spunând că: nu îi fi fiind tu, măi Braiule, vreun filozof din ăia, care nu știu ce zice poporul, deoarece vorba populară e așa, dacă tăceai, filozof rămâneai Iar Cornel Braiu a scuturat din coama lui, care-i iese de sub casca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
serializeze același tip de discurs și de personaj. La fel ca pentru șaizeciștii americani, esențială este atitudinea autorului-narator-personaj. Figurile care mai apar (prea schematice pentru a fi numite personaje) intră în teritoriul ficțional în măsura în care posedă o atitudine îndeajuns de în răspăr față de lume. Romanul-cult din care derivă toată această proză este De veghe în lanul de secară, nu întâmplător best seller al librăriilor. Acești prozatori par a fi ieșit din mantaua lui Salinger, după cum personajele lor sunt imagini în oglindă a
Actualitatea - In memoriam Monica Lovinescu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8346_a_9671]
-
datorită barbișonului, un chelner l-a confundat cu Troțki, Ion Minulescu, Puiu Iancovescu, Victor Eftimiu, Cezar Petrescu, și... Oscarlambur (Oscar Lemnaru), maestru al genului pe care-l frecventează neistovit și memorialistul nostru. "Autorul preferat" al lui Șerban Cioculescu, ales în răspăr cu opinia majoritară a epocii, a fost Tudor Arghezi, despre care a și scris un studiu fundamental. Acum își exprimă doar sentimentul unei revelații pe care i-a produs-o poezia argheziană, comparabil cu șocul "pe care-l primiseră cu
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
atîta "viață", răspunzînd cu înfrigurare comandamentului "autenticității", nu e firesc ca opera lui Sebastian să incite în continuare la o recepție intensă, dialectică? Descoperit încă din adolescență de concitadinul său Nae Ionescu, cel ce i-a semnat și prefața "în răspăr" la romanul De două mii de ani, comentat, în marea majoritate a cazurilor favorabil, de floarea criticii și eseisticii interbelicului autohton (E. Lovinescu, G. Călinescu, Camil Petrescu, Perpessicius, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Octav Șuluțiu ș.a.
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]