988 matches
-
îngăduie. Nu. Ne trebuie altă soluție! Cum ar fi..., un transplant de șoric?! îl persiflează Dan. O bombă, zice Boss, laconic. Taci, mă, că ești limbiu! îl înjură Dănuț. O bombă, repetă Vierme oracular și senin, netulburat. Gura, cretinule! se răstește Poetul. Tata avea un dulău. Îl chema ca pe tine: Câine prost... Liniște! Nu mă mai conturba! Vreau să cuget. O bombă, măi! O bombiță cu gaz! îl înfruntă același Vierme, sfidător. Dănuț pare că-și pierde aerul, își cască
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care-i lăsă să-și spuie toată povestea din fir în păr. Pe urmă îi întrebă dojenitor: ― Vreți să cumpărați moșia cucoanei, ori vreți s-o luați cu japca? ― Ba noi... Încercă să protesteze Luca Talabă. ― Să taci acuma! se răsti directorul. Ați vorbit destul. V-am ascultat... Ministerul n-are dreptul și calitatea să intervie în tranzacțiile dintre vânzătorul unei proprietăți agricole și amatorii de a cumpăra, afară de anume cazuri prevăzute de lege, iar aici nu e cazul. V-ați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu nu mă mai bag și nu mă amestec! Treaba voastră cum vă descurcați, că eu sunt primar și nu mă pot lua după vorbe și basme! ― Ba ai să trimiți, că, de nu, să știi că mănânci bătaie! se răsti deodată Trifon, ridicând pumnul. ― Tu să dai în mine, măi Trifoane? Tu să-mi poruncești mie? făcu primarul cu o înflăcărare mânioasă și mândră. Ia poftim, Trifoane, dă! Trifon se repezi înjurînd, dar țăranii îl opriră. Urmă o hărțuială lungă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
primar să fie alături de oameni, nu împotriva lor, că nu șade bine, amenințîndu-l chiar că, altfel, nu va fi părtaș nici la pământuri. Ion Pravilă, și din ambiție că o cârpă de om ca Trifon Guju a îndrăznit să se răstească la dânsul, și de teamă că mâine-poimâine se vor întoarce lucrurile cum au fost, rămase nezdruncinat, declarând chiar că mai bine se lipsește de pământ, decât să fie călcat în picioare. Trifon, atins, sări iarăși: ― Matale te-ai învățat să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai mult ca orice, parcă I-ar fi insultat pe el personal. Se gândea să se repeadă la dânsul și să-l cravașeze în fața mulțimii, ca să fie pildă și altora care ar mai cuteza să sfideze trupa. Se pomeni însă răstindu-se aproape la prefect: ― Domnule prefect, dumneavoastră nu auziți îndemnul la nesupunere și rebeliune către trupele de sub comanda mea?... Eu trebuie să iau măsuri, domnule prefect!... Eu am răspundere pentru siguranța trupelor, domnule prefect! ― Domnule maior, nu-ți permit să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câte un pâlc de îndrăzneți se avânta spre frontul soldaților, în timp ce alții împroșcau cu bulgărași de pământ sau cu pietre. Calul maiorului, lovit de un bolovan rătăcit, se ridică speriat în două picioare. ― Dumneata aștepți să ne masacreze bandiții? se răsti Tănăsescu la primul-procuror. Nu vezi că au început să ne bombardeze? Apoi continuă cu glas de comandă: ― Trompet, sună!... Trompet! În secunda următoare văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trâmbiței. Calul trompetului mișca urechile după cum obrajii sergentului se umflau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de oameni pe brânci și mai ales la anchetatorii în picioare. Se făcu tăcere până ce trecu carul mortuar. Toți se descoperiră, iar Baloleanu murmură cu o întristare indignată: ― Biata femeie, biata femeie!... Ce crimă odioasă! Primul-procuror, auzind indignarea prefectului, se răsti și el la Toader: ― Ce ți-a făcut ție cucoana asta bună și frumoasă, nemernicule, de ai omorît-o? ― Eu n-am omorît-o! tăgădui țăranul cu îndărătnicie. Sosi și convoiul de țărani din Lespezi, escortat de soldați. Primul-procuror Grecescu, ambițios să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mulțumire îi lumină fața. ― Am găsit... Ne aflăm în fața lui Zeta II Reticuli. Nici n-am atins inelul exterior locuit. Prea departe ca să prindem semnalul unei balize de navigație. Lăsați legătura cu Sol. ― Pe dracu'! Dar ce facem aici? se răsti Kane. Dacă nava e-n bună stare și noi n-am ajuns la destinație, de ce ne-a scos din hibernare Mama? Până când Lambert să propună un argument, un sunet de corn însemnând alertă-la-stație răsună imperativ în pasarelă... Aproape de pupa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o gură de aer (relativ) proaspăt de afară. Nu a trecut un minut și un tînăr zdravăn l-a închis la loc sub nasul meu, aruncîndu-mi o privire ucigătoare. Altă dată a fost rîndul unei doamne în vîrstă să se răstească, pițigăiat, la un grup de tineri : „închideți, dragă, geamu’, că trage !”. „Cred că sîntem singurul popor din lume pe care îl trage curentul !” - se minunează o tînără revenită de la studii. „șapte ani am stat în Canada și nu am auzit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
plângă în hohote. O țineam în brațe, o strângeam ca să-i înăbuș suspinele și știam de ce plânge. Gina se șterse la ochi și îmi luă obrazul în palme. Mă privi în ochi cu o expresie chinuită și-mi spuse aproape răstindu-se: Nu-l mai iubesc pe Silviu, înțelegi? Nu-l mai iubesc deloc, mi-e silă de el. Hai să ne batem joc de el, vrei?" Și brusc, își smulse tricoul de pe ea și își descheie din nou pantalonii până când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care mi-am retras-o cât am putut mai repede, dar nu înainte do a atrage atenția lui Chabù. Ea începu să râdă. ― Ai văzut că dadà își ține mâna la pieptul tău? izbucni Chabù biruitoare. ― Nu vorbi prostii, se răsti Maitreyi. Era mâna mea. ― Parcă eu nu știu, parcă eu n-am simțit inelul lui dadà... M-a înfiorat puțin precizarea aceasta, dar cum știam că Chabùvorbește multe lucruri fără șir, nu m-am temut de consecințele ei. De sărutat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu e chiar un lucru atât de grav... ― Dar ce crezi mata, mrs. Ribeiro, că Allan de operația aceea plînge? întrebă sarcastic Geurtie. Are el altceva mai grav, i-o fi fugit vreun lăutar cu fata... ― Taci din gură, mă răstii eu, înfuriat deodată, sculîndu-mă de pe scaun. ― Te rog să fii mai politicos cu mine, îmi răspunse Geurtie, roșind. Aici nu ești la negrii tăi din Bhowanipore. ― Geurtie! țipă Clara, apucîndu-i brațul. Lasă-l, bietul băiat... ― Prea l-ați cocoloșit toți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Da omu meu, când îi spun așa, zice : păi ce, eu nu-s moș ? Crezi că nu-s moș ? Uite-acu-n vară fac șaptejnouă... Păi chiar că-i moș ! Dacă nici el nu-i moș, atunci cine să mai fie ? se răstește peste umăr băiatul. Dar-ar dracu-n tine de copil îndrăcit !... Ăsta parc-ar fi omu-ei, tot așa ursuz și rău de gură, cine știe cui o să-i mai mănânce zilele ! Dar-ar dracu-n coiu-tău, ce te-aș mai fi bătut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Congresului. Mai Întîi, Tovarășul Nicolae Ceaușescu, Președintele Republicii Socialiste România, Secretarul General al Partidului Comunist Român și Comandantul Suprem al Forțelor Armate Române, va citi un raport În fața țării. — Are toată lumea pe ce să stea? Foarte bine, acum, așezarea! ordonă răstit un locotenent. Caporalii bateriilor sînt răspunzători de ordinea soldaților pînă la Încheierea lucrărilor. În spatele lui se derulează deja imagini din Sala Palatului. O mulțime de oameni aplaudă În picioare de cîteva minute bune și o va mai face pentru alte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trei piese din puștile cu aer comprimat de care se țin Încleștați, apoi le promite niște șuturi În cur dacă nu Închid imediat ușa și nu dispar. (Cum să-l legitimați? Nu e suspect, e erou de război, valea! se răstește el cînd ei se arată interesați de persoana mea.) Se vede cum tot drumul pînă la Craiova turuim o grămadă de prostii, Craiova e mică și avem cunoștințe comune - mă Întreabă dacă Îi cunosc pe cutare și pe cutare (nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aia de-a ta. Ca să nu se cheme că ai căscat ciocu’ degeaba pe-acia. Ofer la toată lumea din pachetul de Gitanes. SÎnt foarte fericiți, savurează tutunul tare cu o uimire de copii. — Ai, mămică, da’ cîtă armată făcuși? mă Întreabă răstit una din doamnele grupului de țărani. Fac un semn evaziv cu mîna. — Da’ la mîna aia ce pățiși? mai Întreabă ea arătînd spre brațul ars, pe care acum Îl țin teatral În bucla unei feșe legate după gît. — Nimic! Un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe Andreea să doarmă la ea. Andreea, vino să dormi la mine astă seară. Nu! eu dorm acasă. Haide, o chemăm și pe Roxy, o să ne distrăm. Ne uităm la un film, mai vorbim... Am spus nu și gata, se răstește Andreea. Andra a rămas "interzisă”, nu s-a mai întâmplat ca prietena ei să vorbească așa. Bine, nu trebuie să strigi. Eu ți-am făcut o propunere. Dacă nu vrei... În timp ce între fete are loc acest schimb de replici, se
PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAŞTE. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifuş Iasmina Laura, Lobază Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2016]
-
vizitat, mulți ani după povestea cu ceasul de argint. Nu era acasă decât văru-meu Amedeo, croitorul. Am dat, la plecare, să iau chitara din cui și să plec cu ea. Văru-meu a sărit ca ars. Las-o acolo! s-a răstit la mine. Mi-am ieșit și eu din fire. Am ridicat tonul: De ce? Tot în contul paltonului? Las-o acolo! a repetat el amenințător. Lucrurile nu-s lămurite. Sau în contul taximetristului? Care taximetrist? Sau în contul doctorului? Nu știu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de fiicele sale, nu? În mijlocul detașamentului încolonat, colegul lor, Marcu, tot cu ochii la casa celor două Iepe, se poticnea de călcâiele colegului din față, se dezechilibra și îl împiedica pe cel din urma lui, și tot așa. Instructorul se răstea la el furios: "Marcu! Unde naiba te uiți! Privirea înainte!". De fapt îl înfuriau toți cu curiozitatea lor bolnăvicioasă. Ce dracu' găseau de văzut la casa aia burgheză? Se răstea la toți deopotrivă: "Privirea înainte! Sunteți un detașament de pionieri
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe cel din urma lui, și tot așa. Instructorul se răstea la el furios: "Marcu! Unde naiba te uiți! Privirea înainte!". De fapt îl înfuriau toți cu curiozitatea lor bolnăvicioasă. Ce dracu' găseau de văzut la casa aia burgheză? Se răstea la toți deopotrivă: "Privirea înainte! Sunteți un detașament de pionieri! Nu o adunătură de neisprăviți!". Se vorbea în cartier vocile erau gâtuite de surescitare. "Seara, când se vede în casă ca-n vitrină, ea era goală pușcă nici nu știu care din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sunt la brațul unui erou - a răspuns sora, strecurându și mâna cu gingășie pe sub brațul lui Toaibă. Majurul l-a fulgerat cu o privire rece și le-a făcut loc să intre. Cu ce treburi pe la mine? a întrebat cam răstit majurul. Apoi sergentul... Ce zic eu sergent? Eroul de lângă mine este reformat de comisia medicală și în curând va pleca acasă. Cum știi, are dreptul la o ținută de invalid de război. Unde găsesc eu o ținută de o asemenea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aflau la pământ... Un răpăit ca de darabană a zguduit plafonul vagonului, totul însoțit de huruit de motoare de avion ambalate la maximum. Cei din vagon s-au aruncat la podea, cu excepția lui Toaibă. Un ofițer din preajmă s-a răstit la el: Ce faci, sergent? Ai scăpat de pe front și acum vrei să mori ca prostul? Culcat! 80 Abia atunci și-a dat seama că trenul și trupa de pe șosea erau mitraliate de avioane inamice. Cu mare greu s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
secat. M-am întors pe peron și m-am trântit pe bancă fără o vorbă. Eram ca prostit. ― Ce e? m-a întrebat Eleonora. ― Apa, am bâiguit eu. ― Ce e cu apa? ― S-a terminat. ― Cum s-a terminat? se răsti ea, ca și cum mi-ar fi reproșat mie acest fapt, revoltată și înfricoșată. ― Du-te și te uită, i-am zis. A rămas pironită pe bancă, îmbrăcată în trenciul care într-o noapte atât de zăpușitoare părea și mai curios, mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îi spunea ce conține pachetul. Erau laolaltă răcituri, fructe, dulcețuri, țigări. Tot ce putuse fura. Din trebile casei își alesese numai strânsul mesei cu cheia de la bufet. Baba o prinsese deseori colectând, dar nu spusese Linei nimic. Tot ea se răstise: - Nu te duci să pîrăști? Vinul e pe mâna dumitale! - ca și cum baba era cea care da de băut domnișorului, nu satana de fată. Baba tăcea, și de ce tăcea nu știa singură. Numai doamna Vcra - odăi cu pelargonii la fereastră și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
anunțau grele, fata îi va ține de urit și o va ajuta. Oferta era făcută delicat și avea ceva romantic. Lică primise cu "sărutări de mâini repetate și domnișoara, de rândul ăsta, îi admirase uniforma. La Prundeni, Lică spusese Linei răstit: - Am găsit pentru fată! O domnișoară frumoasă și învățată și care mă iubește! Numai urâta de Lina putea provoca un astfel de sumar brutal al sentimentelor alese dintre el și directoare. - Să trimiți acolo de toate! adăogase Lică. Asta da
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]