889 matches
-
te-mpresoarăCând stai de mă veghezi ca boala să dispară.Spui rugăciuni în șoapte, te-nchini pe la icoane,Ești salcie aplecată spre mine plângătoare.Genunchii ți-s jăratec, altarul - al tău suflet,Durerea ți-e ofrandă, iubirea - un descântec.Stă răstignit și cerul de-atâta închinare,Cucernic te privește cu semne de-ntrebare,Din ce aluat ești mamă, de unde-a ta putereîn trup fragil ca macul să porți așa durere? Și inima, săraca, din ce-i făcută, mamă,Să-ndure suferințe
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
cruci, mereu Plânge prin străini și crede Într-un Dumnezeu ateu... De tristețe și durere Inima i s-a câinit, Zi de zi se stinge, piere, Nu-i nici viu, nici n-a murit Și nici n-o să mai învie, Răstignit ca un Iisus, Va uita să mai revie Din infernu-n care-i dus.. Fără lacrima de mamă, Fără țară și pământ, Și-a lăsat dorul la vamă Și mormântul în mormânt... De Cenzime De Cenzime la Rusalii Se pogoară Duhul
DE RUSALII, TRIST ROMÂN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377795_a_379124]
-
se spune că Apostolul Andrei s-ar fi îndreptat spre popoarele "din jurul Mării Negre", spre Scythia. Dar conform actului apocrif, traseul apostolului a fost Thracia (Philippopol), Macedonia (Thessalonic), apoi Achaia (Grecia), cu orașele Corint, Megara și Patras, unde a fost și răstignit, așadar, nu apare nici o mențiune despre prezența lui Andrei în Scythia. Prin urmare, o tradiție explicită despre evanghelizarea Scythiei de către Sf. Apostol Andrei nu este menționată în cele mai vechi scrieri apocrife. În același timp, Origen (184-253) nu menționează nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care în 1950 devine oficial. Alte cărți de poezie sunt Galerii de ceară (1924), Cu dalta pe lespezi (1928), Punte peste veacuri (1929), Socluri devastate (1933), Crater scufundat (1936), Versuri (1937), Sărutul însingurărilor (1940), Melancolii sub arcade florale (1942), Elanuri răstignite (I, 1943). Amurg prin vitralii este un ciclu din placheta Poezii (1926), la care coautori sunt Paul și Savin Constant. Caracter antologic au volumele Poezii. Articole (1964), Gravuri și rezonanțe (1967), Vibrații republicane (1973). Depresiv și sceptic în primele poeme
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
Craiova, 1930-[1940]; Socluri devastate, Craiova, 1933; Condicar de lume nouă, Craiova, 1935; Crater scufundat, Craiova, 1936; Lumini la orizont, Craiova, 1937; Versuri, Craiova, 1937; Pământ blagoslovit, Craiova, 1938; Sărutul însingurărilor, Craiova, 1940; Melancolii sub arcade florale, Focșani, 1942; Elanuri răstignite, I, Craiova, 1943; Poezii. Articole, pref. Mihail Cruceanu, București, 1964; Gravuri și rezonanțe, București, 1967; Vibrații republicane, Craiova, 1973; Evocări, postfață Darie Novăceanu, Craiova, 1980. Repere bibliografice: Pericle Martinescu, „Condicar de lume nouă”, „Reporter”, 1935, 75-77; Paul I. Papadopol, „Condicar
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
astfel identitatea, apoi autorul preia narațiunea, adunând toate firele epice într-un punct final. Utopia binelui social realizat prin generozitatea unor indivizi bogați este ideea romanelor Câine vagabond (1936), Uzina B (1941) și Adăpostul calicilor (1942). Volumele Am furat! (1940), Răstigniții!... (1940), Amara dezamăgire (1942), După moartea Mihaelei (1943) literaturizează inabil alte aspecte ale unei bogate experiențe de viață. Proza scurtă din David și Goliat (1936), Bărbat cu trei neveste! (1941), Fratele infirm (1943) nu se diferențiază de substanța și stilul
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
publicată în 1941 sub formă de roman (Uzina B). SCRIERI: Apărarea are cuvântul, pref. Panait Istrati, București, 1934; Cazul doamnei Predescu, București, 1935; Câine vagabond, București, 1936; Luminile mahalalei, București, 1936; David și Goliat, București, 1936; Am furat!, București, 1940; Răstigniții!..., București, 1940; Uzina B, București, 1941; Bărbat cu trei neveste!, București, 1941; Amara dezamăgire, București, 1942; Adăpostul calicilor, București, 1942; După moartea Mihaelei, București, 1943; Fratele infirm, București, 1943; O crimă lângă Brașov, București, 1945. Repere bibliografice: Panait Istrati, Amintiri
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
totul se desfășoară în acest interval. Păstrăm în minte fiecare capăt al lanțului, dar nu ne dăm seama cum ajung verigile unele lîngă altele, cum ajung unul în altul persoana necreată și natura creată. Pentru ca religia creștină, mulțumită mitului Mîntuitorului răstignit, să poată determina comunicarea între ele a categoriilor filosofice (sau a trăsăturilor culturale) care o precedau, a trebuit să ofere o reprezentare unei neverosimile mediologii și forță de dogmă contradicțiilor logice pînă atunci de nedepășit. Într-adevăr, în fața Omului-Dumnezeu un
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Fiului său vizibil, corpul mistic al Bisericii îl face pe Hristos să fie printre oameni. Semnificatul locuiește și se construiește în semn. "Semnul lui Hristos ridicat în mijlocul națiunilor", intermediar al unui intermediar, mireasă a Mirelui (noua Evă ieșită din trupul răstignit al lui Iisus), Biserica este "doi în unul", ca și Hristos: în același timp temporală și spirituală, umană și supranaturală. Ca societate terestră, ea își are obîrșia în sociologie: ca o comunitate a vremurilor din urmă, ea se trage din
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
supuși, cetățeni). De fiecare parte, cele două brațe desfăcute ale Deținătorului simbolic și Controlorului politic. În mijloc, creierul sau medium-ul, centru de aspirație și de redistribuție a fluxurilor de informație. Miză și mijloc de luptă pentru întîietate. Acest corp răstignit se va transforma în funcție de tipul de raport care unește cei doi poli: al circulației simbolice și al naturii mediumului central. PUTERE SIMBOLICĂ PUTERE POLITICĂ (Biserică, Oameni de litere, Intelectuali) (Conducător, Stat, Bani) MEDII COLECTIVITATE (Credincioși, Supuși, Cetățeni) În acest fel
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de bază: cel care dezvăluie adevărată stare morală a fiecăruia. 3.2.2.11. Știutor și Revelator 3.2.2.11.1. sophía: „înțelepciune” (toate traducerile românești); „sapientia” (Vg); „sagesse” (BJ); „wisdom” (RSV). Apostolul Pavel îl propovăduiește „pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteala, iar pentru păgâni, nebunie. Însă pentru cei chemați, si iudei, și greci, pe Hristos - puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu” (Christòn theo¤ dýnamin kaì theo¤ sophían - 1Cor 1,24). s...ț El (Hristos) „s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
explicit sophía, si vestirea lui e pusă în opoziție cu „înțelepciunea omenească”, pură virtuozitate retorica sau speculație filosofica. Dumnezeul la care ajunge această din urmă este doar pentru o elită, insă înțelepciunea lui Dumnezeu a fost personificata în Hristos cel răstignit, întruchipare a planului de mântuire pentru toți293. Personificarea Înțelepciunii este însă mai veche: ea se întâlnește și în texte veterotestamentare precum Proverbele și Înțelepciunea lui Solomon. În lumina acestor texte, putem înțelege cuvântul misterios al lui Isus din Mt 11
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
datorează războiul troian, pentru a deveni mai apoi ocazia filosofică a impostorului Simon care propovăduiește mulțimilor având alături compania galantă și ademenitoare a Elenei - un argument suplimentar pentru a seduce poporul de rând... Moartea lui Simon este comparabilă celei a Răstignitului prin nimbul de glorie cu care se aureolează. Există două versiuni, lucru frecvent în doxografia în care filosofii lasă posibilitatea unei alegeri. Scopul este de a arăta că mori așa cum ai trăit: modalitatea de a muri informează asupra conținutului învățăturilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de asemenea. Filosoful nu împărtășește această ficțiune care stă la baza idealului ascetic occidental. în vreme ce creștinismul celebrează moartea ca pe o ocazie de a elibera sufletul din trup iar suferința ca pe o șansă de a-l imita pe cel răstignit și de a obține astfel o mântuire oferită sub forma unui anticorp ceresc, Montaigne propovăduiește bucuria, voluptatea, plăcerea, viața, fericirea. Nici vorbă de transformarea trecerii noastre pe pământ în ispășire, nici de justificarea unor suferințe pe care să ni le
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gândirea unui bolnav mintal care sfârșește prin a-și pune capăt zilelor în floarea vârstei? Care-i imbecilul în stare să crediteze poemul epicurian cu o fărâmă de interes, știind că este produsul unei individualități deranjate? Dificilă agape la adepții Răstignitului... Ca să calomniezi cu folos, trebuie să transformi o ipoteză plauzibilă în realitate confirmată. Nimic nu pare mai ușor de prezentat ca adevărat decât ceea ce este verosimil. Astfel, citind paginile consacrate de Lucrețiu iubirii, putem constata o descriere minuțioasă a ravagiilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
comunitățile de iluminați răspândite cam peste tot în bazinul mediteranean; puterea romană le oferă, prin intermediul lui Constantin, Imperiul: împăratul se convertește în 312. Ei creează primul totalitarism concentrând toate puterile în mâinile oamenilor Bisericii care, în numele unui obscur și ipotetic răstignit născut la Nazaret - un sat a cărui existență este revelată de arheologie la trei secole după moartea î!) celui mai celebru dintre locuitorii săi...-, ucid, masacrează, deportează, nimicesc mii de oameni. Distrug templele, sparg statuile, rad din temelii edificiile, ard
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și-l pot eleva decât În Împrejurări de viață dramatice, care pentru ei au valoarea unor revelații. Este ilustrativ, prin plasticitatea lui, cunoscutul pasaj biblic din momentele finale ale suferințelor lui Iisus pe cruce: „Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți Îl hulea zicând: «Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și pe noi». și celălalt, răspunzând, Îl certa, zicând: «Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești În aceeași osândă? și noi pe drept, căci noi primim cele
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
imperialismului, dezarmarea etc. -, sunt „cântate” și dragostea, peisaje evocatoare, locurile copilăriei. În anii ’60, odată cu relativa relaxare a presiunilor ideologice, poetul se regăsește pe sine și procedează la o primenire a emisiei lirice. Momentul este marcat de apariția volumului Timp răstignit (1969), prin care se manifestă ca modernist radical, neofuturist îndrăzneț în ideație, exprimare și chiar în grafie, recurgând la artificii tipografice de inspirație avangardistă. Cultivă versul alb, imaginea frapantă, uneori arborescentă și contrariant bizară, un anumit pitoresc sau „exotism” al
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
1955; Călătorie prin vreme, București, 1956; Ritmuri contemporane, București, 1960; Unde se întorc cosmonauții, București, 1962; Ochii Danielei, București, 1963; Pași peste ape, București, 1965; Zeii desculți, București, 1966; Dialog... cu secolul și oamenii lui, I-II, București, 1967-1972; Timp răstignit, București, 1969; Ucigașul și floarea, București, 1970; Operațiunea 0,17. Escale mediteraneene, București, 1972; Insula cu orhidee mov, București, 1973; Jurnalul unei pasiuni, București, 1975; Călărețul albastru, București, 1975; Hoinar pe meridiane, București, 1976; La echinox de toamnă, București, 1977
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
Dodu Bălan, „Ritmuri contemporane”, LCF, 1960, 9; Dumitru Micu, „Ritmuri contemporane”, CNT, 1960, 15; Al. Căprariu, Experiențe poetice, TR, 1960, 18; Dinu Săraru, „Ritmuri contemporane”, GL, 1960, 20; Al. Andrițoiu, În ritm cu timpul, RMB, 1960, 4888; Dumitru Micu, „Timp răstignit”, RL, 1969, 28; Mircea Iorgulescu, „Ucigașul și floarea”, RL, 1971, 4; Valentin Tașcu, „Ucigașul și floarea”, TR, 1971, 16; Mircea Iorgulescu, „Dialog... cu secolul și oamenii lui”, LCF, 1972, 23; George Muntean, „Dialog... cu secolul și oamenii lui”, RL, 1972
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
1961 (în colaborare cu Igor Block), Omul meu drag, București, 1965 (în colaborare cu Igor Block); Seiji Shimota, Insula Okinawa, București, 1961 (în colaborare cu Ion Timuș); Nikos Kazantzakis, Libertate sau moarte (Căpitan Mihalis), pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1962, Hristos răstignit a doua oară, I-II, pref. Romul Munteanu, București, 1968 (în colaborare cu Ioan Halianis); Gustaw Morcinek, Păsări rătăcite, București, 1962 (în colaborare cu Erik Valentin Frimu); Artur Lundkvist, Continentul vulcanic. O călătorie prin America de Sud, București, 1963 (în colaborare cu
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
și în comicul de situații. Autorul știe să vadă absurdul în viața cotidiană și să-l evidențieze cu fervoare, transformând totul într-un bâlci al deșertăciunilor. Chiar și de pe crucea pe care își închipuie - cu o inofensivă megalomanie - că stă răstignit, el vede înainte de toate comedia existenței. Grid Modorcea, Mort după America sau Despre înviere, dialog iscariot, București, Ed. Semne, 1999. 656 pag., 75 000 lei.
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
S-a scris destinul, pas cu pas, trecând prin multe anotimpuri, S-a scris și s-a reinventat deși un suflet suferind Din vis ar fi dorit să iasă în orice fel, chiar și murind. Ce nălucire efemeră este secunda răstignită Pe crucea vieții așteptând sfârșitul sigur, liniștită ! Amară e dulceața clipei și dulce e amarul morții, Dac-ar putea ieși din vis, ar dicta altfel drumul sorții... Nătâng pribeag! Tot mai încearcă în viață binele să-l vadă! E boală
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
din partea transmutațiilor eterne ale ființei și nu dinspre divinitate, percepută ca o absență: „am viață spre-a înghiți cenușă/ seara/ la prânz și dimineața/ și-n tot lungul nopții/ ca o pedeapsă binecuvântată” (Rămâi viu și egal). Purtător de cruce („Răstignitul”) este omul comun, care circulă „pe străzi civilizate” și care „știe să monteze mașini”. În astfel de momente, poezia dobândește un spor de substanță printr-un umor apăsat de plictis simulat și stoicism („am auzit că în lume sunt oameni
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
dintre temele recurente ale discuției o reprezintă „dubla parusie”. În opinia lui Iustin, Mesia, identificat în persoana lui Isus, se va arăta lumii de două ori. Prima dată, în chip de rob umilit public, stigmatizat, recunoscut doar de câțiva credincioși, răstignit laolaltă cu tâlharii. Această parusie dezolantă, umilitoare a avut loc deja; cea de‑a doua va fi însă complet diferită: același Cristos, odinioară umilit, se va arăta în slavă. El va coborî pe norii cerului, înconjurat de cete de îngeri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]