891 matches
-
uitați și părăsiți, Binefăcătorul Care a tămăduit bolile și neputințele multora, le‑a arătat calea adevărului și a dreptății, a binelui și a virtuții, le‑a Înviat morți și a săturat mulțimile flămânde a fost arestat și osândit la moarte, răstignit Între doi făcători de rele. Lipsa de credință, de recunoștință și de milă a unui popor Îndărătnic, trădarea unui ucenic, lepădarea altuia, frica Apos‑ tolilor care au fugit temători din grădina Ghetsimani lăsându‑l pe Domnul singur, apoi insultele, lovirile
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
divine la suferința omului. Sfântul Apostol Pavel o afirmă În mod explicit : „Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi În slăbiciunile noastre, ci ispitit Întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat” (Evrei 4, 15). Hristos Cel Răstignit, Înviat și Înălțat la ceruri, fiind Arhiereu veșnic, continuă, plin de dragoste și milă, să sufere Împreună cu omul suferind, până la sfârșitul veacurilor, după cum glăsuiesc gurile sfinte ale Părinților Bisericii. Aceasta este una din marele taine ale creștinismului. Dumnezeul Întregii mile
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și cu poftele” (Galateni 5, 24). Același mare Apostol Își face din cruce o laudă și un crez când spune : „Iar mie să nu‑mi fie a mă lăuda, decât În crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pen‑ tru mine, și eu pentru lume” (Galateni 6, 14). După cum Mântuitorul a suferit pe Cruce pentru noi și mântuirea noastră, așa și noi, prin puterea Sfintei Cruci, suntem chemați să ne jertfim, ridicându‑ne crucea. Sfântul Apostol Petru consemnează
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
nu a căutat crucea, ci ea a venit peste el. Însă, e de datoria fiecăruia de a nu dis‑ pera, ci a lupta cu credință eroică și nădejde neclintită, cu Răbdarea suferinței și sporirea duhovnicească 189 privirea la Iisus Cel răstignit, și cu gândul la cuvintele Lui de Încurajare : „Oricine voiește să vină după Mine, să‑și ia crucea și să‑Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Astfel, crucea devine pentru creștin o scală către cer. Duhul lui Hristos e duhul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
fericita nădejde că răbdarea suferinței Însoțită cu mulțumirea către Dumnezeu Îi conduce spre Înviere, spre o nouă viață. Când suferim și ne Îndreptăm privirile spre Dumnezeu, suferința va deveni pentru noi o poartă spre cereasca Împărăție. Faptul că Hristos Cel răstignit și Înviat tronează În acel lăcaș al slavei, stând de‑a dreapta Tatălui, este pentru noi un semn al speranței, al nădejdii Înveșmântării În slavă ; căci dacă am fost cu El În suferință, vom și Împărăți Împreună cu El În Împărăția slavei
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Dumnezeu nu poate să‑l salveze pe om și să‑l mântuiască fără consimțământul și participarea acestuia. Durerea bolnavului cu inima Înfrântă și smerită Îl face pe acesta să ajungă la dumnezeiasca milostivire și să se arunce la picioarele Celui Răstignit. Rugăciunea lui atrage privirea miloasă și compătimitoare a lui Dumnezeu, și‑L cheamă pe Fiul Său să Se Întrupeze În el, să‑l vindece și să‑l transfigureze până la statura bărbatului desăvârșit. X.3. Fă‑te sănătos, strigând la El
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Mani, Mithra, Hiram. Mitul lui Hiram asemănător cu cel al lui Adonis, ucis de mistreț, al lui Osiris asasinat de Typhon, al lui Pitagora, proscris, al lui Orpheus sfâșiat de bachante, al lui Moise părăsit în caverne, al lui Isus răstignit, este mitul prin care accedem la lumină și de cele mai multe ori în acestea apare obsesiv eterna trădare. Pithagoras, inițiat în toate sanctuarele din lume, circumcis în Iudeea pentru a fi admis în secretele Cabalei (comunicate lui cu rezervă de către profeții
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-ne chiar că templele erau de fapt ridicate la începuturi în jurul unor astfel de puncte sfinte. Dacă ar fi să ne închipuim biserica creștină ca o uriașă cruce, altarul este așezet în locul în care s-ar afla capul lui Cristos răstignit. Locul sacru împreună cu așezarea sa natural divină au un efect de copleșire, de scufundare întro experiență spirituală a omului profan sau a inițiatului. Mănăstirile, bisericile și capelele creștine, sintoiste și budiste, templele din insulele și munții Greciei, bogate în același
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ne lasă tradiția să credem. Un straniu trio de contemporani îi asociază într-adevăr pe Socrate atenianul, Aristip cirenaicul și Diogene cinicul într-o figură de stil subversiv care are de câștigat dacă va fi disociată de magnetismul platonician. Asemenea Răstignitului, Socrate funcționează ca punct de referință și de ruptură. Înaintea lui, într-un același coș, sunt plasați Empedocle, Heraclit, Anaxagora, Parmenide, Democrit, trecându-se peste diferențele dintre ei și peste bogăția viziunilor lor asupra lumii. Apoi, pentru a pune capac
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
gândirea unui bolnav mintal care sfârșește prin a-și pune capăt zilelor în floarea vârstei? Care-i imbecilul în stare să crediteze poemul epicurian cu o fărâmă de interes, știind că este produsul unei individualități deranjate? Dificilă agape la adepții Răstignitului... Ca să calomniezi cu folos, trebuie să transformi o ipoteză plauzibilă în realitate confirmată. Nimic nu pare mai ușor de prezentat ca adevărat decât ceea ce este verosimil. Astfel, citind paginile consacrate de Lucrețiu iubirii, putem constata o descriere minuțioasă a ravagiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
comunitățile de iluminați răspândite cam peste tot în bazinul mediteranean; puterea romană le oferă, prin intermediul lui Constantin, Imperiul: împăratul se convertește în 312. Ei creează primul totalitarism concentrând toate puterile în mâinile oamenilor Bisericii care, în numele unui obscur și ipotetic răstignit născut la Nazaret - un sat a cărui existență este revelată de arheologie la trei secole după moartea (!) celui mai celebru dintre locuitorii săi...-, ucid, masacrează, deportează, nimicesc mii de oameni. Distrug templele, sparg statuile, rad din temelii edificiile, ard operele
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
versuri este atmosfera de reculeasă intimitate și de temperată fervoare psalmică. Lumea ca o rană se hrănește și se salvează nu prin îndoială, nici prin jefuirea cerului, ci prin umilința împărtășirii din aceeași suferință. Fiindcă imaginea Cuvântului rătăcitor, ostenit, ocrotitor, răstignit și înviat nu este, în cele din urmă, decât umbra însoțitoare a conștiinței proprii. Așa încât aventura mereu repetată spre un „dincolo veșnic” amintește într-un fel dilema, la fel de dramatică, a lui Nichita Stănescu: „Ce singurătate/ să nu înțelegi înțelesul/ atunci când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
doar oficial este și din cale afară de formal. Dacă politicile sunt pentru ameliorarea vieții acesteia, credințele țintesc spre altă lume. Creștinismul formal ce se manifestă doar la nivel declarativ este anticreștinism aceasta pare a fi ideea principală a romanului „Hristos răstignit a doua oară”. Creștinismul l-ar urma pe Hristos în jertfă. Timpul acesta este al suferinței, o suferință asumată cu nădejdea în timpul acela dezmărginit când urmează a se instala fericirea. E o voluptate intelectuală să vorbești despre creștinismul autentic, dar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
puțini și doar în condiții excepționale pentru mulți. Trebuie să fii scos din confort, să fii pe drumuri, desțelenit ca să fii autentic. Homo viator. Dacă ți se reconfigurează rădăcinile, autenticitatea e în pericol. Acesta e mesajul cărții lui Kazantzakis, “Hristos răstignit a două oară” - Creștinismul și norma. Arta declanșează uneori în actor un potențial neștiut sau abia intuit. Un rol asumat poate răsturna existențe și lumi. Rolul lui Iisus asumat de Manolios pentru un obișnuit act teatral, este absorbit ființial, producând
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
primejdia discursivității și a tezismului, și tot astfel Stelele strigă (1988), unde logica naturii e instituită ca model: „Pildă să-ți fie zorii / Care nu absentează nicicând, / Firul de iarbă / Cu legile lui.” Ambivalența acestui univers e potențată în Timp răstignit (1991), unde lira, „bolnavă pe veci de azur”, este contrapusă „păsării cu ochi drăcesc” sau sensurilor cărora „li s-a strivit miezul”: reiterată pendulare între „timpul răstignit” și timpul necorupt. Cu acest volum, în poezia lui G. pătrunde o nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
Firul de iarbă / Cu legile lui.” Ambivalența acestui univers e potențată în Timp răstignit (1991), unde lira, „bolnavă pe veci de azur”, este contrapusă „păsării cu ochi drăcesc” sau sensurilor cărora „li s-a strivit miezul”: reiterată pendulare între „timpul răstignit” și timpul necorupt. Cu acest volum, în poezia lui G. pătrunde o nouă tematică: cea religioasă. Dacă, așa cum se spune în Inima lui septembrie (1996), existența este o vale a plângerii, Cuvântul încă se mai aude din cer, cutare peisaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
Balotă), într-un echilibru al tradiției și modernității. SCRIERI: Cer înfrunzit, București, 1969; Glas de ceară, București, 1972; Masa de mire, București, 1975; Ochii florilor, București, 1976; Dimineața cuvântului, București, 1980; Paranteza Lunii, București, 1985; Stelele strigă, București, 1988; Timp răstignit, București, 1991; Inima lui septembrie, București, 1996; Poeme, pref. Nicolae Balotă, București, 1997; Plâns de heruvim, postfață Ștefan Aug. Doinaș, București, 1999; Clipa dintre hotare, București, 2001; Vocale celeste, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Cer înfrunzit”, RL, 1970, 13
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
un lemn mai "domnos", adică mai plin cu puterea lui Dumnezeu. Rudarii cred și azi despre salcie că este lemn sfânt! Salcia e pomul miraculos care și-a plecat crengile ca să poată trece Maica Domnului plângând să-și miruie pruncul răstignit. Ei spun că din lemnul ăsta "s-au ridicat primii oameni". Așa zic rromii, din credințe vechi, care nu-s În Biblie. Da, și mănâncă lemnul asta, la care Îi spun sfânt. Când cioplesc, când vorbesc, mereu au În gură
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
din partea transmutațiilor eterne ale ființei și nu dinspre divinitate, percepută ca o absență: „am viață spre-a înghiți cenușă/ seara/ la prânz și dimineața/ și-n tot lungul nopții/ ca o pedeapsă binecuvântată” (Rămâi viu și egal). Purtător de cruce („Răstignitul”) este omul comun, care circulă „pe străzi civilizate” și care „știe să monteze mașini”. În astfel de momente, poezia dobândește un spor de substanță printr-un umor apăsat de plictis simulat și stoicism („am auzit că în lume sunt oameni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
Ploi de martie, tragedie citadină, / arborii își fac semn ca surdomuții. Pentru spectacolul de adio / plângeți lacrămi de făină / printre sonerii, lumină, / de Sfântul Bartolomeu al afișelor. // Dinspre bariere noaptea vântuie, - / treci între cristale, feerică, deci, / pe rugul tău lăuntric răstignită, / în dâra farului, snop imponderabil, / cu echipaj, pe pneu rostogolit. // Și s-au aprins stelarele vitrine, / cumplit se strâmbă Negrul la volan, / înghite felinarele unul câte unul, / la intrarea în teatru, va dansa, va dansa. // Nu mă vezi, sufăr, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
unui sens definitiv al existenței. În mod limpede, spre deosebire de tratatul „împotriva elinilor” scris de Sfântul Atanasie cel Mare, perspectiva din care Stăniloae își scrie dogmatica apologetică nu este strict evanghelică, mărturisind Cuvântul Crucii. De fapt, nici o referință la Hristos Cel răstignit și înviat nu apare în introducerea TDO1, iar tratatul de teologie dogmatică ca atare nu este anunțat ca o organizare sistematică a monumentelor tradiției exegetice bisericești. Mai precis, dogmatica nu apare ca disciplină auxiliară a hermeneuticii teologice a Scripturii, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pentru revelație. În fapt, există o unică sursă a Revelației: Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „lumină spre descoperirea (eis apokalipsin) neamurilor” (Lc. 2,32). Stăniloae precizează raportul constitutiv al tradiției față de Scriptură, afirmând principiul personal al transmiterii credinței în Hristos Cel răstignit și înviat, ca lucrare a Duhului 1. Receptacolul firesc al credinței și conștiinței apostolice este Biserica, unde comunitatea mărturisitorilor își poartă dialogul cu Hristos. În rezumat, „Biserica, Scriptura și tradiția sunt indisolubil unite”2. Finețea cu care Stăniloae ordonează aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
deplină autoritate teologică. Interpretarea Scripturilor trebuia făcută în limitele trasate de premisa (hypothesis) teologică a tradiției apostolice. Martirii Bisericii au consacrat divorțul teologiei de înțelepciunea lumii, sceptică și dubitativă. Prin mărturia lor, sfinții nu aparțin Bisericii, ci o constituie. Cuvântul răstignit și înviat sălășluiește în trupul viu al memoriei celor morți pe Cruce. Destinul martiric al profeților lui Israel anticipează vocația profetică a martirilor creștini. Aceștia n-au murit pentru un adevăr personal, ci pentru insuportabila veste bună a Domnului. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
greu de inventat prin aplicarea unor „strategii metodologice”. O simplă ereditate culturală (religia acceptată ca bun venit „din moși strămoși”) nu face nimănui drept cadou discernământul vizionar sau inspirația duhovnicească. Or, fără aceste atribute teologice, mărturia apostolică despre Hristos Cel răstignit și înviat n-ar fi fost cu putință. Gramatica și lexicul Ortodoxieitc "Gramatica și lexicul Ortodoxiei" Ar trebui să acceptăm mai des să ne punem în pielea apostolilor sau a primilor Părinți ai Bisericii. Ar fi fost oare adepții credinței
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aceasta un scop, deși daturile acestui pământ ne-ar fi putut ispiti spre aceasta, ci ne-a fost viața prilej de mântuire, mulțumind și lăudând pe Dătătorul a toate, iar când am greșit, am plâns la picioarele lui Iisus cel răstignit, nădăjduind iertarea. Virgil Maxim Prolog Așteptam cu nerăbdare această carte, și nerăbdarea mea s-a umplut de bucurie. Aproape toată literatura memorialistică ce s-a scris până acum, prima ediție a apărut în 1997, prezentând conflictul dintre Mișcarea Legionară și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]