2,464 matches
-
cum gândește, cum trăiește; și simte frumos, gândește frumos - și trăiește așijderea. Cu naturalețea și vitalitatea olteanului sudist, care, dacă n-a avut șansa muntelui gorjean, are în schimb trăinicia repetabilei poveri a firului de iarbă, umbra amară a pelinului, răsuflarea fierbinte a miriștii eliberate de rodul pământului, răcoarea de sub streașina Oltului. Parafrazându-l pe Dinu Săraru, se poate spune că Nicolaie Dincă, dacă a ratat clipa, a câștigat veșnicia. În egală măsură, sincer și prudent (să ne amintim zisa olteanului
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
la amiază, la paradă soarele își scutură pletele este atât de cald în mine, în timp și în jur rătăcesc aiurea simt parfumul crud al unui vis căzut sau frânt mult prea curând în treacăt ating clipa se topea în răsuflarea obosită a unui cuvânt nerostit niciodată găsit privesc norii cum zboară în cercuri sau haihui tăcerea se așează iar și iar peste clipele ce curg pe drum uneori animă ceva ce astăzi nu înțeleg mă retrag în propria tăcere las
VIS RĂTĂCIT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385144_a_386473]
-
mai bine cum arată fiică-sa de aproape. Nu-și putea da seama cu cine s-ar asemui mai bine, cu el sau cu mumă-sa. Când se aplecă cu lampa în mână deasupra lor, să le vadă mai acătării, răsuflarea caldă a respirației sale și mirosul de cărbune, o trezi din somn pe proaspăta mămică. Avea doar douăzeci și doi ani, fiind mai mică decât Gligor cu șase ani când aduse pe lume această mogâldeață cu fața roșie și nasul
DE-AS PUTEA VIATA ÎNTOARCE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385159_a_386488]
-
la amiază, la paradă soarele își scutură pletele este atât de cald în mine, în timp și în jur rătăcesc aiurea simt parfumul crud al unui vis căzut sau frânt mult prea curând în treacăt ating clipa se topea în răsuflarea obosită a unui cuvânt nerostit niciodată găsit privesc norii cum zboară în cercuri sau haihui tăcerea se așează iar și iar peste clipele ce curg pe drum uneori animă ceva ce astăzi nu înțeleg mă retrag în propria tăcere las
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
propria tăcere las fruntea ... Citește mai mult VIS RĂTĂCITcopacii trec pe stradăla amiază, la paradăsoarele își scutură pleteleeste atât de caldîn mine, în timp și în jurrătăcesc aiureasimt parfumul crudal unui viscăzut sau frântmult prea curândîn treacăt ating clipase topeaîn răsuflarea obosităa unui cuvânt nerostitniciodată găsitprivesc norii cum zboarăîn cercuri sau haihuităcerea se așeazăiar și iarpeste clipele ce curgpe drumuneori animă cevace astăzi nu înțelegmă retrag în propria tăcerelas fruntea... III. O PAGINĂ RUPTĂ, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
în plus ea purta și ghetute cu toc; în încercarea de a ocoli bălțile se stropea totuși destul de rău. -Colega, a strigat-o el din nou lasă-mă să te conduc până acasă! Atunci s-a oprit și ea cu răsuflarea tăiată de efort și a acceptat protecția umbrelei lui. -Eu sunt Laurențiu, de la psihologie ! -Bună, încântată, Adela română-franceză, anul III ! -Știu cum te cheamă, te-am observat des în campus, a mai adăugat el cu un zâmbet larg pe față
PRIMA IUBIRE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384332_a_385661]
-
Ca niște furi, pe ceruri, se înmulțesc și norii, Ne văruiește bruma în orice dimineață Și își mai iau, când pleacă, o bluză călătorii. Să simt sărutul toamnei, m-aș face-acuma mană, Dar m-ar preface-n aburi cu răsuflarea-i șuie... De-asta prefer, iubito, căldura ta umană Și pielea ta încinsă cu-aromă de gutuie. Referință Bibliografică: TABLOU DE SEPTEMBRIE / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
TABLOU DE SEPTEMBRIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384357_a_385686]
-
Acasa > Poezie > Imagini > TELEPATIE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te rog iubite dă-mi binecuvântarea Să te respir in inimă, să-ți iau răsuflarea Și să-ți dau abisuri, culmi și chiar iertarea, Să invoc cerului pentru noi nemurirea. Eu nu-mi aparțin, un tot al creației unificat Stereotipic mă asimilezi ție treptat, Sufletul ce ți-l ofer, știi bine-i unicat Sunt expresia
TELEPATIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382458_a_383787]
-
Monștrii de paie pe picioarele lor uriașe s-au stabilizat răsuflând ușurat, acum se uită de sus către orașe la oamenii care în lațuri cotidiene s-au încurcat. Monștrii de paie cu fețe vopsite se uită ironic la noi, cu răsuflările oprite și ochi vicleni de vulpoi. VIS PSIHEDELIC Copilul întreabă: „De ce e cerul atât de limpede și luminos?” Tatăl răspunde: „Pentru că s-a scurs pământul din el și acum fluieră albastru, la soare, voios, fiindcă-i curat, e cel mai
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
luxuriantă, stăvilind părul și adâncind ochii de-o tinerească melancolie pe albul feței mărginit de umbra bărbii rase. Și, ce să vezi, gura nu-și mai chinuia buzele în incisive atingeri, ba din contră, își respecta calină linia, lăsând ca răsuflarea să nu mai ardă cu iuțeala obișnuită! -Hei! Ești picat în contemplare?! Prin ce te minunez? Doar noi posedăm chip aidoma ștanțat! îl chestionă cel mare pe mezin. Ca și-nfățișarea, și glasu-i frapa prin profunzimea-i voioasă, clară și
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
Bunul Dumnezeu. Ne vom crește cu drag copiii și poate vom avea parte, ca la anii bătrâneții, să ne legănăm pe genunchi nepoții. - Te voi aștepta cu sufletul la gură... Nu voi avea liniște până nu-ți voi simți iarăși răsuflarea caldă la pieptul meu. Abia atunci voi fi convinsă că te-ai întors cu adevărat din această aventură plină de primejdii. - Nu te teme! Ai încredere în mine și-n destinul nostru. Într-un târziu adormiră îmbrățișați cu un suspin
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
învârti disperat de jur împrejurul celor doi arbori, apoi se opri fără speranță că va mai scăpa teafăr. Deodată în ceafă simți o suflare fierbinte. „Acesta-i diavolul! Se joacă cu mine... E sfârșitul tinereții mele...” Continuă să simtă din ce în ce mai aproape acea răsuflare fierbinte. În culmea disperării se întoarse brusc și rămase uimit. Calul îi tot sufla în ceafă să-și revină odată din situația în care se afla. Stăpânul îl privi cu nedumerire. Animalul se ridică în două picioare și necheză de
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
familiară personajelor cu care se identifica în literatura romantică pe care o citea cu atâta plăcere. Trăia un basm scris parcă pentru ea anume. Artiștii au urcat pe scenă. Primele aplauze, la care participă și ea cu emoție și cu răsuflarea tăiată. Toți îmbrăcați în frac și rochii negre lungi. În sală era destul de răcoare, însă niciun impediment nu ar fi alterat atmosfera de bal regal care însoțea această reprezentație. Concertmaistrul se ridică și cere tonul celui de la oboi. Toată orchestra
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
tabloul și scoase din crăpătură un pachet de țigări, unde era ascunsă cheia de rezervă. Când trase de ușa grea a seifului și văzu caseta unde ținea banii și că este goală, simți un nod în gât, care-i blocă răsuflarea. Ochii i se-ncețoșară, începu să facă spume la gură și să horcăie: o omor...le omor...pe toate le omor...împreună m-au...Pe polița din spate era o altă casetă, care avea încuietoare cu cifru, unde-și ținea acte
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
este ființă concretă. Pentru Sfântul Apostol Ioan Adevărul este identic cu viața, cu ființa, el depășește neajunsul cugetării filozofice a lui Aristotel care vedea viața ca o calitate adăugată ființei, nu ființa însăși. Creștinul trebuie să le rostească dintr-o răsuflare pe amândouă. Toată Evanghelia a 4-a, a Sfântului Apostol Ioan autentifică că cunoașterea este „viață veșnică” sau „adevărata viață” însăși Iisus Hristos s-a numit Calea, Adevărul și Viața” (In. 14. 6) Dacă Sfântul Apostol Ioan vede Adevărul ca
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
A fost lansat videoclipul lyric video al noului single Voltaj: “Din toată inima”. Imaginile cu locuri spectaculoase din România și acțiunile pline de adrenalină care îți taie răsuflarea sunt secvențe dintr-un documentar de promovare a României prin sporturi extreme și acrobație denumit “Transylvania Dragon”, realizat de regizorul Sabin Dorohoi. Clipul Voltaj “Din toată inima” - https://www.youtube.com/watch?v=3JuL97rYbD4&feature=youtu.be Parteneriatul dintre băieții
Voltaj şi “Transylvania Dragon” pentru promovarea României! [Corola-blog/BlogPost/92846_a_94138]
-
din lume. Nu există vizitator care să nu fi rămas mut de admirație la vederea misterioasei sale oglinzi lichide. Concertul pe care îl improvizează acolo o mână de muzicieni, plutind fantasmagoric într-o barcă teleportată parcă din poeziile eminesciene, taie răsuflarea auditorilor, răsunând cu claritate cristalină în cupola grotei imense. Arhipelagul Canarelor nu se lasă mai prejos, excelând în cu totul alte extreme. În calitate de insule vulcanice, Canarele punctează cu masa lor terestră brută, lavă încremenită în forme și poziții aparent imposibile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
Théophile Gautier, la fel ca și conaționalul său, Alexandre Dumas considera lupta cu taurii drept „unul dintre spectacolele cele mai frumoase, pe care omul le poate imagina”, mărturisind că în momentul loviturii mortale de la final, când toată arena își ține răsuflarea, a simțit emoții care egalează tulburarea ocazionată de cele mai cutremurătoare drame shakesperiene. Astăzi, în Andaluzia, tot ce e legat de hăituirea bovinelor trezește reacții contradictorii, de la entuziasm până la respingerea totală, într-un amestec de fascinație și consternare. Explicația supraviețuirii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
luminișuri în pădure se ițesc timid de sub covor alb colțul fraged al ierbii ici colea se zbat ca să scape de sub cătușele gheții boboci candizi de ghiocei sălbatici și parfumatele tămâioare, vestind detronarea din drepturi a doamnei cu colții de ger răsuflări viscolite și cortegiu-i de promoroacă și ghețuri și înscăunare la noua domnie peste plaiuri de munți, păduri și coline a împărătesei Primăvară încoronând-o natura cu diademă bătută cu aur din raze boboci și muguri cu răsuflare de suave
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
de ger răsuflări viscolite și cortegiu-i de promoroacă și ghețuri și înscăunare la noua domnie peste plaiuri de munți, păduri și coline a împărătesei Primăvară încoronând-o natura cu diademă bătută cu aur din raze boboci și muguri cu răsuflare de suave parfumuri întâmpinată cu măreție și alaiuri de renăscuții la viață supuși: de pe ramuri o întâmpină corul poporului înaripat al pădurii se trezesc sub petice de omăt ultime lacrimi ostenite ale iernii primele viorele și ghioceii odraslele sale; se
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
este un ucigaș? Nu, călău! Încerci să îndrepți nițel lucrurile. Ai visat, spre cântători, că erai Isus Cristos. Răstignit, o așteptai pe Maria Magdalena. Nu puteai să mori fără să o vezi. Te-ai trezit speriat. Ai așternut, dintr-o răsuflare, câteva pagini, trebuia să scapi. Le-ai pus în seama Eremitului. Și-a părăsit, nu de mult, chilia din munte pentru Caravella. O întâlnise, până atunci, o singură dată, Dumnezeu știe unde. Poate tot într-un vis. EREMITUL. Eram Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
simțea dezorientat. Căută cu privirea un semn care să Îi redea sentimentul timpului, Însă, dincolo de fereastra Îngustă, cerul negru nu arăta Încă nici o urmă a zorilor. Se ridică În tăcere și stinse lumânarea, pitulându-se lângă ușorul ferestrei. Își ținu răsuflarea, Încordându-și auzul spre a surprinde cel mai mic zgomot. Dincolo de ușă, zăngănitul continua, ca și când soldații s-ar fi agitat așteptând ceva anume. Mâna lui Dante se strânse pe mânerul armei. Auzi două lovituri Înăbușite În ușă, iar apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era de adâncă. Probabil că În locul acela fusese o criptă. Ori biserica fusese clădită peste o construcție precedentă, o mare vilă romană, cu bazinele ei pentru păstrarea apei. Își ridică din nou privirea peste gol, spre absidă. Lângă el, simți răsuflarea gâfâitoare a lui Bargello, care Îl ajunsese din urmă. — Messer Durante... din fericire te-ai oprit la vreme. Lui Dante i se păru că surprinde o notă falsă În Îngrijorarea lui. Îl dădu la o parte cu un gest brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stătea dreaptă În fața lui, Înveșmântată Într-o simplă tunică din mătase galbenă, care nu Îi ascundea nimic din forme. Când se ridicase, cercurile de aur care Îi Împodobeau gâtul lung și gleznele zornăiseră, iar acum continuau să răsune, mișcate de răsuflarea ei Întretăiată. Părea agitată, ca și când rugăciunea În care o surprinsese continuase de ceasuri Întregi și o extenuase. — Ce faci... aici? murmură Dante. Aici, repetă el, arătând camera cu un gest vag. Ar fi dorit să se scoale În picioare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
privirea aceea care Îl sfredelea, iar apoi se Întoarse la loc, Învins. Antilia Îl fixa În tăcere. Se ridicase de pe pat și stătea nemișcată În mijlocul Încăperii, În goliciunea ei triumfală. Șarpele multicolor strălucea cu inelele lui ce păreau Însuflețite de răsuflarea femeii. Trupul, acoperit de un văl de sudoare, strălucea la flacăra opaițului, ca și când toată umezeala nopții Înăbușitoare s-ar fi Întins peste carnea ei de bronz. Chiar și de la acea distanță, poetul continua să simtă parfumul acru al pielii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]