5,132 matches
-
care-i furase pardesiul la cîrciumă, și o luă Îndată pe urmele lui. Joanna Jeni duse megafonul la gură, dar nu vorbi imediat. Se făcu o liniște perfectă. Vocea amplificată a Joannei-Jeni, groasă și nițel răgușită, din cauza excesului de tutun, răsună autoritar pînă la ferestrele blocurilor din preajmă, de unde locatarii curioși urmăreau evenimentul. — Atenție la mine, spuse (oricum, mulțimea era numai ochi și urechi). Cine are asupra sa chei, monede sau alte obiecte metalice, să le pună deoparte. Se vede Însă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aceea teribilă. Am făcut cîțiva pași în josul bulevardului cînd brusc am fost orbit de un fascicul puternic de lumină. Nici n-am avut bine timp să-mi duc palmele la ochi ca să mă protejez, că vocea lui Gulie mi-a răsunat limpede în timpane. Știam c o să vă reveniți pînă la urmă, dom’ Roja, mi-a spus mutînd lumina lanternei în altă direcție, Dendé a zis să vă lăsăm în pace c-o să vă treacă în cîteva secunde și a avut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a luat un secol să caut o Jackie Trent ca s-o verific. Apoi mi-am dat seama că totul nu era decît o glumă internă Între băieți, un pic de argou rimat. — Da... Jackie Trent, aud cuvintele cum Îmi răsună În cap și cum le repet papagalicește ieșindu-mi de pe buze. Oricum m-am săturat de toate astea. Ciudat Bruce, te-am apreciat greșit. Vezi tu, cineva mi-a șparlit un document personal. Din biroul meu. Ticălosul a furat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
insulte nasoale, tu iei bățul dintr-o gaură de pe teren și Îl arunci ca pe o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se duce pînă la buza unui obstacol de nisip. Apoi o răsună bubuitură pe cer, iar ploaia Începe să cadă șiroaie. După aia vezi o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
decât să mori ca un laș, lăsându-mă singur? Antoniu Începe să râdă, un râs pe care i-l trimite lui Kawabata, ca pe un mesaj al prieteniei, mai bine zis un hohot de râs uriaș, apocaliptic, de care cimitirul răsună, ca ca de un strigăt izbăvitor, de eliberare a durerii. Douăzeci și cinci Vânzătoarea de ziare a scos capul pe micul hublou al chioșcului și Îl cercetează pe Antoniu, cu vădită curiozitate. ,,Ce ți s-a Întâmplat? Nu te-am prea văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de milă și fără posibilitatea de a alege. Totuși această imagine îmi arăta cât de dementă era situația în care mă aflam. Fusesem ales, dar de cine? Sau ce? Cu siguranță nu de Honor, ale cărei ultime cuvinte, ce-mi răsunau încă în urechi, erau departe de a fi măgulitoare. Niciodată nu fusesem atât de sigur de calea pe care aveam să o urmez; însă era o cale ce părea a duce doar spre umilință și înfrângere. Totuși nici gândul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
geamantanului pe podea. Le-am găsit, am cules de pe jos paharul și am constatat că e crăpat. M-am târât până la bucătărie și m-am apucat să spăl o cană din plastic rămasă de la chiriașul anterior. Brusc, un zgomot ciudat răsună în apartament. Venea de undeva de aproape, dar nu-mi dădeam seama de unde. Parcă se auzea din mai multe părți deodată. Am tresărit, inima mi-a zvâcnit cu putere și am înțepenit ascultând liniștea și întrebându-mă ce auzisem. Sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe la spate, și i-am simțit atingerea ușoară pe umăr. Cu mâinile împreunate la spate, priveam magnolia. — Ce te face să crezi că încep să accept? — Trebuie să accepți, nici nu se poate altfel! răspunse ea și în glasul ei răsună o notă blândă și autoritară, după care începu să-mi desfacă mâinile și să le strângă în ale ei. Fără să mă întorc, am lăsat-o să-mi cuprindă mâinile. — Și cu Georgie cum a fost? — Ah, a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și am deschis în fața mea un ziar. Mi se părea puțin probabil ca ei să mă vadă. În orice caz, eram dispus să îmi asum riscul. Dincolo de fereastra imensă, avioane luminate treceau încet îndreptându-se spre pistă. În sala încălzită răsunau prin difuzoare glasuri greu de descifrat, adresând comenzi ritmate oamenilor care chiar păreau că le înțeleg. Totul semăna cu sala de așteptare dinaintea Judecății de Apoi. Am băut whisky, ținând ziarul ridicat în fața mea și privind cu atenție, peste marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tristețe și de durere fizică, semnul sigur al unei stări emoționale reale. Apoi am auzit, parcă înlăuntrul capului meu, un sunet straniu. Am ridicat ochii, dezmeticit deodată. Când sunetul s-a auzit a doua oară, am recunoscut soneria de la intrare. Răsuna ciudat în încăperile goale. Eram aproape hotărât să nu deschid. Simțeam că nu pot da ochii cu nimeni. Rosemary era la Rembers și nu exista în Londra nici o ființă pe care aș fi putut să o suport. Am rămas încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ochii cu nimeni. Rosemary era la Rembers și nu exista în Londra nici o ființă pe care aș fi putut să o suport. Am rămas încremenit în loc așteptând ca sunetul să se repete. S-a repetat de trei ori, zgomotos, insistent. Răsuna atât de alarmant încât m-a determinat să mă ridic și să mă duc până la ușă. N-am putut suporta liniștea care se așternuse și, ca să nu-l mai aud încă o dată, am deschis ușa. Honor Klein stătea în semiîntunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
s-a putut Întâmpla acolo. După ce a sigilat ușa de la intrare - o cercetare atentă mai putea să aștepte -, s-a Întors la sediu cu asistenții săi, unde tocmai se bătea, probabil,un raport preliminar la o mașină de scris care răsuna pe coridoarele goale. Mâine se vor apuca să cerceteze trecutul Dorei pentru indicii. Mai devreme sau mai târziu, presupun, de fapt, sunt sigur, mă vor găsi și pe mine. M-am uitat atent la clienții restaurantului, Întrebându-mă dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
noul secol a făcut doar câțiva pași ezitanți, a fost martorul unor acte de cruzime, care depășesc tot ce ne-am fi putut imagina despre capacitățile ființei umane. Singurul nostru noroc e că războiul a transformat popoarele În frați. Ajunge!, răsună sloganul solemn În parlamentele de pe Întreg globul. Confruntați cu un astfel de adevăr, suntem cu toții dezgoliți, ca În prima zi a genezei. Trebuie să ne maturizăm și să ne transformăm Într-o comunitate adultă, unde fiecare membru să fie respectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca luminile să se aprindă În sală, și În clipa În care l-am zărit pe șeful meu clipind Înspre ferestruica din camera de proiecție - stând lângă o persoană pe care am recunoscut-o, spre surprinderea mea - o voce nazală răsună În Întuneric. — Frații mei, fără un subiect dornic n-o să meargă niciodată. De Îndată ce pacientul a fost anesteziat, operația poate fi efectuată c-o precizie totală. Am făcut-o de nenumărate ori și nu ducem lipsă de candidați. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Și atunci vom fi martori la triumful testiculelor! Când Stegemann aprinse luminile, m-am prins că poate n-ar strica s-o Întind. Am coborât treptele câte trei și eram pe punctul de a mă strecura pe ușa deschisă, când răsună vocea șefului. — Hei... Stați așa! Prefăcându-mă că nu aud, am Închis ușa rapid, m-am aplecat asupra bicicletei și am simulat un interes deosebit pentru acesta. Dar, domnule Knisch... Dumneata ce cauți aici? Stegemann mimă un zâmbet - fără succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca să-mi revin. Din fericire, părea să fi Înțeles. Cel puțin dădu din cap Înțelegător de-acolo de unde stătea, În fața unei lămpi care radia, mare cât un soare. Diferite umbre Îi alunecau pe față, desenând forme abstracte, dar frumoase. Apoi răsunară câteva bătăi distante, apoi deodată se văzu doar un singur bec gol. Fusesem lăsat singur. Câtă atenție din partea lui, m-am gândit. Acum pot să-mi recapăt stăpânirea de sine liniștit. Dar becul strălucea cu o intensitate atât de neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aiuritoare, toate la fel de sinuoase, și am Înțeles că e prea mult, cel puțin pentru capacitatea mea actuală de a judeca, ca să urmăresc mișcările astea capricioase, corpurile astea În formă de lalea, alergând În toate direcțiile, aproape ca... Vocile ciudate, șterse răsunară din nou - de data aceasta, Însă, nu din Întunericul care mă Înconjura, ci chiar din sinea mea enervantă. Părea că reușisem să pătrund chiar În propriile mele gânduri! Implorând, acestea Îmi puneau Întrebări care cred că meritau un răspuns. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dormitorul de la etaj. Pe paturile de fier înșirate perpendicular pe dulapurile de haine, bărbații care au trecut deja prin ritualul de la parter zac nemișcați sub câte un cearșaf alb, de zici că-s victimele unei catastrofe violente. Dacă n-ar răsuna din când în când bubuitul neașteptat al unei bășini sau câte un sforăit sporadic, sacadat ca o rafală de mitralieră, aș crede că ne aflăm într-o morgă și, din cine știe ce motiv bizar, ne dezbrăcăm în fața morților. Nu mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în benzină și apoi aprinse - cu toate aplauzele solemne ale fanilor din liceul Weequahic, ce răsplăteau îndrăzneala și capacitatea de concentrare a fetei, cu tot răpăitul grav bum-bum-bum al tobei noastre mari și cu toate temerile și țipetele înfricoșate ce răsunau atunci când sânii ei adorabili păreau gata-gata să ia foc - cu toată admirația și îngrijorarea etalate cu atâta sinceritate, cred că ai noștri o priveau cu o oarecare detașare comică, izvorâtă din convingerea că exact ăsta-i genul de talent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asemenea regelui regilor, Domnul Dumnezeu, sau însuși Ducelui (Snider, doctore, s-ar putea să mai auzi de numele ăsta), rămân relaxat și imperturbabil, în culmea fericirii, și aștept de unul singur o minge înaltă (o minge fantastic de înaltă, îmi răsună în urechi cuvintele lui Red Barber, care comentează meciul la radio - lansată în direcția lui Portnoy; Alex se plasează sub ea, sub ea), aștept să-mi cadă mingea în mănușa ținută în sus și - da, iat-o, buf, a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Irvington și e ceva de groază: nu numai că în fiecare salon e un brad superb împodobit și luminat, dar până și casele sunt unite între ele prin ghirlande de becuri colorate, care vestesc lumii creștinismul locatarilor, iar la fonograf răsună necontenit acordurile colindului Stille Nacht, se revarsă în stradă ca și cum - ca și cum? - ar fi imnul de stat, iar pe peluzele acoperite de omăt sunt instalate figurine miniaturale înfățișând scena Nașterii în iesle - zău că-i de-ajuns ca să ți se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pălăria de Panama pe cap, dă drumu’ la joc, băi, Biderman, dacă nu vrei să fii dat afară pentru insulte... — Da’ cum vă-nvață pe voi la școala aia de dințari, doctore, în alfabetul Braille? Între timp, din terenul exterior răsună tachinările unui tip care aduce mai mult cu o betonieră decât cu un homo sapiens, prințul pieței agroalimentare, Allie Sokolow. Ce pisk mai cască! (după cum ar zice maică-mea). Timp de-o jumătate de rundă, jetul de invective curge spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la contactul cu o pistă de aterizare evreiască. Și totuși, lacrimile nu mi-au fost stârnite, cum cred probabil Solomonii și Perlii, de prima priveliște oferită de patria-mumă, de revenirea în patrie a unui exilat, ci de faptul că aud răsunându-mi în urechi propriul meu glăscior de băiețel de nouă ani - vreau să zic, glasul meu, așa cum îmi suna la nouă ani. Eu la nouă ani! Un năzuros, fără doar și poate, un strâmbăcios, un obraznic, un kveci 1, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
al plămânilor. Pașii lor nu făceau nici un fel de zgomot pe zăpadă, iar ei nu Îndrăzniră să strige după șoferul mașinii. Înainte ca Grünlich să fi ajuns la intervalul dintre clădiri, o ușă se izbi de perete, cineva strigă și răsună un foc de armă. Primul efort al lui Grünlich Îl epuizase. Distanța dintre el și Coral se micșora. Soldatul trase de două ori și Coral auzi șuieratul gloanțelor mult deasupra capului. Se Întrebă dacă nu cumva omul trăgea intenționat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Într-o lumină purpurie: oameni Îngrămădindu-se cu capul afară pe fereastră, râzând, vorbind, luându-l peste picior pe cel care cânta la vioară. Murmură numai pentru sine: — Era Îndrăgostită de mine. Nu intenționase nici o clipă ca aceste cuvinte să răsune tare În restaurantul gol și albastru și se simți Încurcat și șocat când le auzi. Sunau a lăudăroșenie și el nu avusese intenția să se laude. Nu aveai de ce să te lauzi că ai fost iubit de-o dansatoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]