2,812 matches
-
ce încet mă-mbată, Nu mai sunt o frunză-n vânt Sunt ce n-am fost niciodată: Dragoste adevărată.! Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult În seara asta vreau să cântîn seara asta vreau să cântTristețile ascunse-n mine,Doar rătăcirea prin cuvântMai poate râul să-l amâne,În seara asta n-am să fiuUn gând care îți dă speranță,Degeaba sunt un verde viu,Aproape-i de sfârșit romanța,Romanța gândului pierdutNu mai răsună-n visul meuși printre toate ce-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > STINGHER Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului STINGHER Sunt clipele tăiate de tăcerea Ce are lama rece și subțire, Iar părțile pornesc în rătăcire, Să-și caute și laptele și mierea. De-ar mai putea măcar să mai respire, Când îi apasă ura și cu fierea, Dar li se scurge-ncet toată puterea Și li se taie ultimele fire. Iar când se schimbă zilele și
STINGHER de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382862_a_384191]
-
Și soarta.. ce-a umblat pribeagă... Viața-ți poartă chipul mai departe Prin mii de amintiri și...nu există moarte! Pe altarul iubirii încă mai ard cuvinte Nerostite de tine, de noi și sunt neatinse, E jarul iubiri pe-al rătăcirii drum rămas Tristețea are palid chip și doină-n glas.... Referință Bibliografică: PE ALTARUL IUBIRII / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zamfira Rotaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PE ALTARUL IUBIRII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382879_a_384208]
-
urmare, Răscumpărătorul nu a dat morții prețul pentru noi... nici n-a înfrânt pentru sine împărăția morții... Nu a omorât moartea în trup, nu om a înviat în Iisus Hristos cei ce am murit în Adam... Depărtează-te, deci, de la rătăcire, de voiești, omule, și cunoaște că Iisus Hristos, făcându-se om adevărat, a fost vestit de cuvântoâătorii de Dumnezeu ca unul ce poate fi descris prin cuvinte și zugrăvit. Pentru că cele ce cuvântul le înfățișează istoriei prin auz, acelea pictura
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]
-
ars poetica a expresionismului, lirismul poetei fiind plin de culoare pentru persoana iubită: Te-am așezat pe-un plai, sub un stejar, Iubire.../ Să-mi stai la umbra lui, să mi te odihnești,/ Căci vor veni în valuri, clipe-n rătăcire/ Să mi te smulgă, de să nu știi cum să le-oprești!/... Vor încerca să tragă de pe tine, rufe-sentimente,/ Să te dezgolească, de ce mai de preț ai adunat,/ Lăsând pe trupul tău firav adâncile amprente/ Ale obscenității, ce-ți vrea
ÎNTRE MAGIC ŞI SPIRIT de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382979_a_384308]
-
și îndoială (Miroiu). Din pricina plutirii între două ape, între două orizonturi? Poate, Dar nu doar atât. Mai degrabă din cauza unei diminuări graduale, progresive, a temeiului spiritual, cum bine observă cuvioasa Teodora. Despiritualizarea determină, inevitabil, retragerea harului, apoi pierderea Centrului, apoi rătăcirea, apoi idolatria, ori demența. Din fericire, lumea lui Iulian Chivu nu a lunecat până aici. Dar, discret, fratern, admonestator, îngândurat, Autorul, arhi-personajul, își privește ipochimenii și-i întreabă, parcă, aidoma cuvioasei Teodora: “ - Că ridicați profesia la rang de religie e
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
opresc. Lupta este puternică, pe de o parte te vreau cu toată ființa mea, pe de altă parte îmi dau seama, că a continua, înseamnă, să te distrug. Mâine după ce eu voi pleca, nu îți vei ierta acest moment de rătăcire. Spune-mi că greșesc. -Nu, nu îți spun, ai dreptate, așa va fi cum spui, dar sunt gata, să suport consecințele. -O faci dintr-o obligație, pentru că nu poate fi altceva decât o dorință, nu cred, că este vorba de
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
ei un copil care acum era la casa lui, pornise împotriva lui Corcoduș . Îi venea să-l lase să moară în spital, să nu mai știe de el, îl privise cu ochii de păcătoasă, apoi când își revenise din mica rătăcire, îl avusese la suflet ca pe copilul ei. E drept că nici el, din acea călduroasă zi de vară, nu mai adusese vorba despre întâmplarea cu baia. Se simțea bulversată, dintr-o dată omul pe care îl crezuse în tot ce
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
prezentator TV. Pentru scurtă vreme am lucrat și eu la “Tele Europa Nova” din Iași. R.: Asta era în anul 1997, după care părăsiți Iașiul și ați ales Clujul. Ce s-a întâmplat atunci? D.G.: (zîmbește) Am avut și eu rătăcirile mele de fată tînără și cu puțină experiență relațională. O decizie neinspirată, un nou val în viața mea. Mai calm, mai năvalnic, cine știe?! Timpul vorbește. Pot spune doar atît, atunci nu mă gîndeam că mă voi mai întoarce vreodată
Din categoria: O femeie face carieră. Interviu cu Daniela Gîfu [Corola-blog/BlogPost/92984_a_94276]
-
în fond, cu indiferență, în voluptate pașnică și anonimă”. Aș putea extinde citatele pentru a evita o confesiune clară. Rezumând ce spuneam anterior: deși extrem de diferiți, Cioran și Kafka au surprins, cu acuitate și în formulări memorabile, impasul existenței - efemera rătăcire terestră, deruta a solitarului în câmpul mereu limitat și adesea absurd al viețuirii și al speranțelor iluzorii... În România, mai mulți oameni de cultură și scriitori se opun predării religiei în școli. Dvs. ce părere aveți despre decizia BOR de
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
în iadul lumii acesteia pământești, din a doua jumătate a secolului al XX - lea!... Scriitorul Răzvan Codrescu atenționează și subliniază faptul că „Viața lor merită cunoscută, nu pentru slava lor pământească, ci ca oamenii din zilele noastre înnegurate de atâtea rătăciri, urmări ale îndepărtării de Dumnezeu, să știe că au existat în veacul al XX - lea asemenea aleși care s-au ridicat la puterea de credință și de jertfă a primilor martiri creștini”. Știind, din propria-mi experiență, că fiecare întâlnire
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
dr.Octavian Buda) Fragmente de EDITORIAL (Antoine Heemeryck, Adrian Majuru) „În întreaga sa istorie, orașul, indiferent de arealul cultural și geopolitic care-i aparține a fost și rămâne un mesager și o matricea al simbolurilor. Dintotdeauna orașul a fost miracolul rătăcirii în deplin anonimat, anonimat conferind o anumită libertate de exprimare iar sub această protecție, mesajele protestatare sau de ridiculizare a vreunui personaj public sau politic erau „ziarele” antichității; protestele, cuvintele care ar fi atras pedepse sau stigmatul, prindeau cu adevărat
„Oraşul reprezentat amp; Reprezentarea oraşului” – Revista de Antropologie Urbană nr.3/2014 [Corola-blog/BlogPost/93507_a_94799]
-
un fundament solid, o bază, trec peste orice și rămân împreună până la capăt de drum. Premiul lor este iubirea visată. Restul pierduților înseamnă că s -au limitat la necesități fiziologice, materiale, sau au fost aduși în ispită de momentul unei rătăciri voalate. De azed anghel zamfir dan Referință Bibliografică: extras din izvoarele dragostei / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
întoarcă spre supuși o parte mai mare din câștig. Să le dea iluzia că au învins, că sunt liberi, în deplină siguranță, păziți - de către gărzile tot mai numeroase - de hoți, de alcoolici, de schizofrenici, de violatori, de criminali. De propriile rătăciri, atunci când, împinși de nu se știe ce îndemn, se ridică, năuci, împotriva cârmuirii. Dar nu faci asta! Între gloată și Magistrat poate să existe înțelegere. O stare de compromis, din partea vulgului; de obediență, de orbire. Dar între stăpânire, pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În atitudinea lui Acquasparta. Chiar și tonul glasului său, devenit dintr-o dată mai puțin trufaș, căpătase o nuanță Împăciuitoare. — Te afli pe un drum cu totul greșit, messer Alighieri. Și nu aș ezita să te las În eroare, dacă din rătăcirea unui cârmuitor al cetății nu s-ar putea naște o pagubă pentru iubita noastră Florență. Nu ne sfida puterea. Nu se cade din partea dumitale. Dimpotrivă, Încrede-te În mărinimia Bisericii. Noi chiar dorim să ne oferim obrazul dinaintea sărutului Împăcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
e o boală nevindecabilă ce sărăcește spiritele? Între timp, din fundul tavernei ajungea sunetul tobelor ce Începuseră să răpăie cu ritmul lor obsedant, anunțând intrarea Antiliei. În loc să răspundă, Dante Își Întoarse privirea spre femeie. Era oare dragoste acea senzație de rătăcire pe care o Încerca, acea dorință de a-și contopi propriul trup cu al ei, de a se afunda În ea ca Într-o vâltoare, de a se pierde? Și era el același om care tremurase la simpla trecere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
comunicare prezentată, Într-o primă formă, cu șase luni Înainte În Olanda. Nimic neobișnuit până aici. Mergem mai departe. Plecarea spre Franța, zborul, Elvira, conversația, Codul lui Da Vinci, prostii cu români - la fel, nimic deosebit de semnalat, cu excepția Întâmplării cu rătăcirea bagajelor și cu enigmatica lor apariție În acel birou, ori salon, ori ce vroia să fie. Acum să se fi produs fractura? Probabil că da. Mai greu de stabilit era unde anume: la București sau la Paris? De pe mânerele geamantanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gura schimonosită de furie: - Dar nu Înțelegi că În momentul când nu vor mai avea nevoie de noi, demenții ăia or să sisteze experimentul? Că tot ce ține În viață Pământul nostru sunt perpetuarea răului, a imperfecțiunii generale, bâjbâielile și rătăcirile oamenilor, căutarea continuă, dar fără finalizare? Astea ne asigură supraviețuirea, nicidecum binele mălăieț și cretin după care suspini tu și alții ca tine? Apropierea de el Înseamnă sfârșitul, Înțelegi? Kaput! Aleluia! Ăsta ar fi adevăratul sfârșit al lumii! Fără recurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai bine de un kilometru fără să zărească nici un suflet, alungă ideea de a aprinde o țigară, fiind convins că n-ar face decât să-i usuce și mai mult gâtul, și începu să-și piardă speranța că jalnica lui rătăcire va fi cu folos, când o voce autoritară răsună în spatele său: — Pune arma jos! Se supuse și apoi se întoarse încet și-l privi cu atenție pe bărbatul înalt, îmbrăcat cu un lung jaique de culoare albastră și cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a fost nevoie să mîncați pe apucate? Credeți-mă, Doamnă, trupul susține spiritul. S-au văzut cazuri, și le cunoașteți doar, cînd minți ilustre s-au pierdut pentru că trupul care le găzduia a capotat. Am curajul să afirm că orice rătăcire a minții pleacă de la o dereglare fizică, de la o „insatisfacție“ fizică. Eu foarte rar, și atunci din motive independente de voința mea, mi-am neglijat masa. Or, Dumneavoastră sper că nu din lipsă de bani ați procedat așa cum mărturisiți. Stimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mîinile ca lemnul umflat al latrinelor ce caută cu atîta Înfrigurare În buzunar corpul delict) Rasputin, Rasputin, the russian sex-machine țcăci rostind vorbe trufașe și deșarte ei momesc Întru poftele trupului cu desfrînări pe cei ce abia au scăpat de rătăcire cîinele se Întoarce la vărsătura lui și porcul scăldat se tăvălește În mocirlă) — Extraordinare poze! Marcelică În chip de Lollobrigida. — Ești genial mon cher Machiavelli! — Vreau și eu, vreau și eu — Să trăiască Wanda! — Menestrehîc cicinee femeia astahîc urîtă? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vreodată s-o dea satisfăcător. Am coborât treptele de piatră, lungi de șaptezeci de metri, pentru a zări licărind o altă lume. Ca în Divina Comedie a lui Dante, viața semăna cu o poveste despre o călătorie de la starea de rătăcire și de uitare disperată către trezire, înțelepciune și speranță. Ca niște oaspeți plini de teamă și neliniște, puteam să ne întoarcem privirea spre interior pentru a ne vedea imperfecțiunile care ne făcuseră să rătăcim pe cărări neluminate. Ceva ne spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe mâinile mele, fără să se prelingă pe pielea feței. - Fantastic! repeta soțul meu cu o bucurie spontană. N-aș fi putut să-mi închipui că poate să zboare atât de sus! Am ieșit pe balcon, totul era pustiu. În rătăcirea mea, am așezat colivia lui Sucki pe balcon și am așteptat câteva ore. Nu voi uita niciodată acei zori trandafirii. Colivia lui Sucki a rămas mult timp pe balcon, apoi a dispărut împreună cu alte lucruri pe care le cumpărasem ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să nu fi fost vreodată martorul tainelor nemărginite ale scânteii divine și nici să pot gusta cândva din nefericirea luminii furate în folosul oamenilor. Să nu fiu părtașul nici unui gest al nici unuia dintre strămoșii mei, cărora vrând-nevrând le împărtășesc experiențele, rătăcirile, deciziile. Aș vrea să fiu mort, nicicând născut, iar făptura mea pregătită să intre în abatorul vieții să încremenească pe veci în camera de așteptare a celor ce urmează să vină pe lume. Oare? Dar, stați, oare? Oare chiar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la nici un răspuns și neputând cuprinde cu mintea nici un adevăr, mă văd nevoit să mă dau bătut și să încremenesc în cea mai cruntă nepăsare. Asemeni mie, simt o omenire întreagă luptându-se fără speranță de izbândă cu aceleași vechi rătăciri, pe care numai idioția le poate absolvi și cărora numai nepăsarea le poate oferi răspuns. Cum Dumnezeu a fost posibilă conștiința, cea mai cruntă dintre toate bolile cunoscute și în prezența căreia viața devine imposibilă? Întrebarea aceasta, care prin sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]