2,625 matches
-
pur și simplu nu putea să lase să-i scape printre degete din pricina unui puști nebun și precoce. Așa ceva nu era posibil. Soția scriitorului intră în cameră chiar în clipa în care bietul Mircea, exasperat, tocmai înșfăcase un cuțit imens, rătăcit cine știe cum prin cameră cu ocazia unuia dintre desele lui drumuri spre și dinspre bucătărie. Fiind o persoană inteligentă și văzând pe deasupra și unul dintre numeroasele ziare cumpărate de ea întins pe jos și deschis chiar la pagina povestirii copilului, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care le-au căpătat? Îmi amintesc și astăzi tragismul gândurilor și faptelor care m-au aruncat, aproape complet paralizat, în clădirea aceasta destinată celor pierduți, în casa aceasta de nebuni fioroși, care de care mai plini de păcate și mai rătăciți. De cât de sus, de la ce înălțime am putut cădea... cât de nenorocit m-am putut prăbuși cu aripile mele de ceară topită, de înger căzut, închipuindu-mi și eu, ca atâția alții, că sunt asemeni Celui care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vii împreună cu străinii aici. Nu pricepi că a mai fost? Singur, și zeii l-au cruțat! În ciuda faptului că Ileana vorbea calm, ochii ei aruncau fulgere, sclipind ciudat. Nu se poate una ca asta! Ți se pare că are mințile rătăcite? Nici prea sănătos nu pare. Din moment ce spui că vrea să se întoarcă sub stâncă, înseamnă că nu i-s toți boii acasă. Hei! îi făcu Cristian atenți pe cei doi. Sunt și eu aici! Despre ce vorbiți? Bătrânul continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un avantaj. Vâlva n-are de unde să știe că noi ne-am despărțit. Înțelegi ce vreau să spun? Îi întindem și noi o capcană, eu rămân aici, iar tu te ridici în aer. Va crede că sunt un individ singur, rătăcit noaptea în pădure. Cum este înfometată, va ieși din ascunzătoare și se va repezi spre mine. În momentul în care vine, tu te apropii cu toiagul și mă scoți din ghearele ei. Și dacă nu vine? Dacă nu vine, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mila Însoțitorului ei șarlatan Într-un lupanar din Siria. Simon n-a tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într-un trup pieritor. De-a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr-un vas În altul, dintr-o Întrupare În alta, dintr-o nălucă În alta. Ea a fost fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gîtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite, cînd se arătase o altă lumină, desigur dumnezeiască, lumină rătăcită, depărtată și totuși apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
familii de bejenari bucovineni, pân a se aduna toți în satul Lunca. Urmează locul numit în Pădure, apoi Zarea Statului. După vii, Fundu Sârbului (mulți sârbi și bulgari au alcătuit sate în Moldova, aici trebuie să fi fost un sârb rătăcit!). Poienile Brânzei (loc de stână și păscătoare pentru oi), altă Zare a Statului, Gura Luncii (cum intri în Fruntești, venind de la Oncești) și Dealul Puiului (exprimă un raport de proprietate; unul Puiu avea acolo loc de păscătoare, pădure, loc de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acea dimineață, un grup de copii se jucau de-a soldații, străini de memoria pietrelor. O femeie tînără, cu părul brăzdat de șuvițe argintii, Îi contempla așezată pe o bancă, cu o carte Întredeschisă În mînă și cu un zîmbet rătăcit. Potrivit adresei, Nuria Monfort locuia Într-o clădire din capătul pieței. Data de construcție putea fi Încă citită pe arcul de piatră Înnegrită ce Încorona portalul: 1801. Antreul abia lăsa să se Întrezărească o Încăpere de umbre, de unde urca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de eficiența autorilor ei și a posibililor complici. Urna era goală, pură, imaculată, dar nu se afla în sală nici un singur alegător, unul singur, de mostră, căreia să-i poată fi arătată. Poate că vreunul dintre ei umblă pe undeva rătăcit, luptând cu torentele, suportând biciuielile vântului, strângând la piept documentul care îl acreditează ca cetățean cu drept de vot, dar, așa cum stau lucrurile pe cer, va dura mult până să ajungă aici, dacă nu cumva sfârșește prin a se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lor specifice de competență, fie în operațiuni comune, și acordând întotdeauna un riguros respect reciproc, evitând conflicte de precedență care nu ar face decât să prejudicieze scopurile avute în vedere, le revine sarcina patriotică de a readuce la stână turma rătăcită, dacă îmi permiteți să utilizez această expresie atât de dragă strămoșilor noștri și atât de adânc înrădăcinată în tradițiile noastre pastorale. Și, amintiți-vă, trebuie să faceți totul pentru ca aceia care, deocamdată, încă nu sunt decât adversarii noștri, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ale diferitelor așezăminte religioase implantate în țară, în felul acesta sufletele defuncților fiind private de cea mai sigură împărtășanie a lor, iar comunitatea celor vii, de o demonstrație practică de ecumenism care, poate, ar fi putut contribui la readucerea populației rătăcite la matcă. Motivul deplorabilei absențe poate fi explicat numai prin teama diferitelor biserici de a nu deveni ținta suspiciunilor de complicitate, cel puțin tactice, căci cele strategice ar fi mult mai grave, cu revolta albă. De asemenea nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
uscată acoperită de mucegai, pentru orice ar fi putut fi ingerat, cel puțin mestecat, astfel încât să înșele foamea cu sucurile sale sărace, și-o imagină pe soția medicului conducând pe străzi, prin ploaie, mica sa turmă de nefericiți, șase oi rătăcite, șase păsări oarbe căzute din cuib, șase pisoi orbi nou-născuți, poate că într-una din acele zile, pe vreo stradă oarecare, s-a încrucișat cu ei, poate că de teamă ei l-au respins, poate că de teamă el i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de subțirel, să se fi ascuns Îndărătul lui. Iar lada ce conținea relicva și suportul era goală, fără Îndoială. Pe nesimțite, căscase gura de stupoare, ca ultimul țopârlan analfabet. Așadar, era Încă vremea miracolelor, Dumnezeu binevoia să le trimită oamenilor rătăciți un semn al strălucirii sale. Simțea o căldură neașteptată scăldându-i inima. În jurul priorului, mulțimea cădea În genunchi, și chiar și el Începu să Își Îndoaie genunchii. Glasul Fecioarei devenise dintr-o dată dulce și armonios. Își mișcă ușor capul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a fugit? Ascuns printre... clerici? o zori Dante. Femeia mai Întâi scutură din cap, iar mai apoi, ca și când s-ar fi răzgândit brusc, se apucă să Încuviințeze cu putere. - Și ce s-a ales de micuț? Întrebă Dante. Amara părea rătăcită. Își frângea mâinile pradă mâniei de a nu izbuti să exprime ceea ce ar fi vrut. Ochii săi căzură peste micuța coroană pe care el Încă o mai ținea, iar privirea i se lumină. I-o smulse din mână și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apoi din ce În ce mai puternic. În cele din urmă, dădu peste prima treaptă a unei scări. O parcurse și ieși În puțul din For. În spate se ivi și tovarășul lui gâfâind din greu. Era leoarcă de sudoare. Se uita În jur rătăcit, căutând să-și recapete suflarea. - Unde suntem? Întrebă el buimăcit. Dante recunoscuse balta de apă liniștită de la picioare. - În vechiul puț roman, zise el, arătând către rampa Îngustă de trepte care ducea la aer liber. Aici ar trebui să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să fie perfectă. Procurorul m-a lăsat să fac ce vreau. Nu a îndrăznit să facă nici un gest, nici un pas, iar când mi-am luat privirea de la chipul Lysiei ca să mă întorc spre al lui, am văzut că ochii lui rătăciți îmi puneau o-ntrebare, o întrebare la care nu aveam răspuns. Pentru Dumnezeu, de unde să știu eu de ce se moare? Și de ce alegem să murim? Oare știu asta mai bine azi? După toți cei pe care-i trimisese la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
măștile purtate În prezența altora, cu condiția să i se dea pauze de odihnă când erau Între patru ochi, așa că Amory și-a „văzut de treabă“ În stil mare, aducând la masă personaje dintre cele mai excentrice: masteranzi cu privirile rătăcite ori preceptori cu teorii bizare despre Dumnezeu și guvern, spre amuzamentul cinic al Îngâmfaților de la Cottage Club. Când cerul de februarie s-a lăsat despicat de razele soarelui și anul a intrat voios În martie, Amory a petrecut câteva sfârșituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
grave - Contesa îl lăsa pe Horațiu să se uite la desene animate. Acum decise că o jumătate de oră de Tom și Jerry îi vor reda buna dispoziție și viziunea de ansamblu asupra umanității. Cu toată dragostea ei pentru acest rătăcit, cu toată datoria ei de a-l salva, Contesa avea și un scop egoist, pe care nu l-ar fi recunoscut nici în fața Sfintei Tereza, patroana ei spirituală: fără Horațiu, Contesa nu numai că ar fi fost lipsită de unealta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la cine știe ce vitrină și, de dorul lor, Maestrul s-a topit ca o lumânare. Când s-au petrecut toate acestea? În ce lume, în ce veac? Oare s-au petrecut, sau totul nu este decât o născocire a unor minți rătăcite, obișnuite să îmbrace azi o haină, mâine alta, azi un chip și mâine altul? Dacă ai întreba lumea pe stradă ce poate spune despre Cotescu, probabil că marea majoritate ar zice degrabă Tanța și Costel, iar Maestrul ar da din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Înțeleg, pentru prima dată, ce Însemna să ai carismă. — Se pare că mediul sado-maso a devenit mai deschis, mai ales În ultima vreme, așa Încât orice fată, nu contează că, dacă i-ai deschide creierul, n-ai găsi decât un gândac rătăcit, poate face sex legată cu un cordon de yukata. Însă adevărații sado-masochiști sunt destul de puțini la număr. Orice bărbat care-și dorește să ejaculeze Într-un mod mai ciudat se poate da drept sadic și poate apela la serviciile plătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
neonaziști, marinari și preoți, generali și bibliotecari, toate astea Îmi treceau disparate prin fața ochilor, Într-un haos incoerent. Toate imaginile acestea nu aveau nici un sens, alunecau prin fața ochilor fără a le putea opri. Bineînțeles, nu erau decât produsul minții mele rătăcite. Aveam impresia că alunecam pe o pantă al cărei capăt nu-l puteam vedea, că o luasem pe un drum fără Întoarcere. Dacă sensul Înseamnă, Înainte de toate, rezultatul unui ansamblu de imagini legate Între ele pentru a forma o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
melodioasă, către construcția solidă a clasicilor. Un duh rău s-a amestecat și a voit, dimpotrivă, să mă realizez, într-un fel de îngînare și sugrumare, de precar tunel fără ieșiri... Sunt cel mai demodat poet. Ceva mai mult, un rătăcit, un intrus în ușoara și înaripata gintă. O ambiție neroadă, de adolescent vanitos, m-a determinat să mă pregătesc îndelung (1914-1930) pentru a-i dovedi lui Vianu (tîlharul care mă mortificase, râzând de primele mele jocuri de acest fel), că
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CE M-AȘ BUCURA DE TINE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 967 din 24 august 2013 Toate Articolele Autorului bucura-m-aș eu de ochii tăi cum se bucură un val de mare când rătăcit se-ntoarce de pe țărm bătut de vânt și ars de soare bucura-m-aș eu de trupul tău cum se bucură un prunc la sânul mamei purtat și dezmierdat în pântec își astâmpără la țâță chinul foamei bucura-m-aș
CE M-AŞ BUCURA DE TINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364403_a_365732]
-
en flor que m'han nevat la senda en senyal de benvinguda tot el dia com și hi hagués una pregunta: ha vingut a casă l'ànima pròdiga? Poema de Țîțîna Nica Țene traduït al català per Pere Bessó ***** Suflet rătăcit M-am întors acasă pe un drum de țară și-am stat de vorbă cu pădurea mi-a spus cum cucul canta în fiecare vară de cand eu am plecat aiurea Am croit cărare prin boabe de roua și m-au
POEZII DE TITINA NICA ŢENE, TRADUSE ÎN CATALANĂ DE PERE BESSO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364415_a_365744]
-
au spart pădurea în două și mi-am spus atunci:totu-i ca-nainte! Am trecut tăcută pe sub merii-n floare ce mi-au nins cărarea semn de bun venit ziua-ntreagă, parcă, era o-ntrebare: ai venit acasă suflet rătăcit? Țîțîna Nica Țene. Publicat per Ana Muela Sopeña a 18.08 Cap comentări: Etiquetes de comentaris: Țîțîna Nica Țene dimarts 26 de juliol de 2011 SOMNI Olors a herba cruel i a flor Arbres riuen amb l'aparició de renous
POEZII DE TITINA NICA ŢENE, TRADUSE ÎN CATALANĂ DE PERE BESSO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364415_a_365744]