1,461 matches
-
Acasa > Poezie > Pamflet > SCRISOARE CĂTRE FIUL RĂTĂCITOR Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1130 din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Scrisoare către FIUL RĂTĂCITOR - Fiule, a venit vremea să citești în "Cartea viețiitele" Să vezi ce mi-ai lăsat pentru liniștea bătrâneții mele... Un om este dator, așa cum datina ne poruncește: Pământul pe care-l are, copile, dacă-l muncește, Rod poate aduna din
SCRISOARE CĂTRE FIUL RĂTĂCITOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341169_a_342498]
-
compusă de Angheluș Dinicu, frate cu Grigoraș Dinicu, cel care a făcut-o celebră în lumea întreagă, plângeam în hohote. Romanian Skylark music as played around the world http://www.youtube.com/watch?v=627Ax9rUfKo Referință Bibliografică: Scrisoare către FIUL RĂTĂCITOR / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1130, Anul IV, 03 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SCRISOARE CĂTRE FIUL RĂTĂCITOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341169_a_342498]
-
cu discernământ, a rațiunii dominante și a credinței treze. Moare astfel decapitat un continent al libertății responsabile câștigate cu atâta greutate, un teritoriu al „iubirii cumpătate de frumos și al iubirii vii de înțelepciune”. Și moare părăsit de fiii lui rătăcitori, pierduți în inextricabilele nuanțe ale unui inventat complex de vinovăție. Moare în prezența câtorva martori neputincioși în fața barbariei, a lipsei de spirit și a inumanității. Moare nelăsându-le nevrednicilor lui urmași nici măcar sentimentul că, îmbarcați pe corabia nebunilor, aceștia se
Decapitarea bătrânei Europe în fața enoriașilor corectitudinii politice () [Corola-blog/BlogPost/337897_a_339226]
-
cea de scriitor, adică mai și creez cărți care măresc și ele biblioteca. Dacă stau să mă gândesc, a avea atâtea cărți pare o nebunie vrednică de Don Quijote. De altfel, mulți dintre autorii pe care îi citesc se aseamănă cavalerilor rătăcitori în luptă cu morile de vânt. Am început să scriu de foarte tânăr, din timpul școlii, însă nu cu vreun interes artistic. Îmi plăcea să fac rime, asocieri de cuvinte, în timp ce colegii mei desenau, dormeau sau se uitau... pe fereastră
INTERVIU CU FILOZOFUL MADRILEN HÉCTOR MARTINEZ SANZ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 128 din 08 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344270_a_345599]
-
Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1758 din 24 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului VENUS Pe cerul toamnei, negrăit de-albastru, O stea, doar una, strălucește, vie, Luceafărul ce urcă în tărie, Când noaptea-ncepe, el e singur astru. Rătăcitor prin timp, de-o veșnicie, Spre zori se-mbracă-n trup de alabastru, E Venus, ce vestește vreun dezastru, În dragostea ce e sau ce-o să fie: Dezamăgiri cumplite și regrete, Obraji spălați de lacrimi și durere, Dorințe nerostite și
VENUS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344403_a_345732]
-
Poezie > Sonete > SONET LI Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului Nu ți-am văzut, și nici acum nu știu, Tăcerea ochiilor, doar sufletul hilar Sau trist, în albe știri de calendar, Rătăcitor în gândul purpuriu. Te cerne ziua printre zări narcise, În galbene cântări de zbor sălbatic, Alunecă-n arcuș, smulgând cromatic, Uscate slăbiciuni cu buzele ucise. Adâncul se revarsă din trupul înflorit, Substanțele plutirii rebeliuni renaște, Întregul e pierdut în sângele
SONET LI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342799_a_344128]
-
Dincolo de învrednicirea lui Eminescu, e vorba în caiete de vrednicia lui Eminescu, neștiută încă de intelectualul român, care-l admiră atât de mult. Și, dincolo de pesimismul lui Eminescu, apare aici sănătatea lui fără seamăn, splendida replică, în anii mai târzii... Rătăcitor disciplinat prin toate lumile culturii, Eminescu devine o Universitate. Tinerețea sa învățată, exemplar deschisă către tot ce e adevăr, lumină și meșteșug cărturăresc, trebuie pusă în fața tineretului de astăzi și mîine... Dar prin Eminescu și moștenirea miraculos rămasă de la el
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
chip, nici tristul zâmbet n-a rămas. 'Ntre caudine furci ființa-mi e cuprinsă... Mă simt al numanui, un suflet de pripas . Am gust amar și acru de-atâta zvârcolire, o viață-n care zorii nu-s bucurii, ci chin... Rătăcitor spre stele, destin spre regăsire, să umple golu-acesta de praznic în festin... Încătușat în trupul frumos care apasă povara grea pe suflet--- pământul în spinare... În plină strălucire de Univers, de-acasă, stă-ngenuncheata ființa, de viața-ncatusare... Mi-e sufletul bolnav
ÎNCĂTUŞAREA FIINŢEI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342980_a_344309]
-
Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Privesc pe cer de noapte lină Când mii de stele strălucesc Îngemănând a lor lumină Luciri de alb își împletesc Și te revăd mereu în vis Chemând lumină nopții mele Rătăcitor printr ' un abis Împresurat în praf de stele Te regăsesc după un timp; Gonind tristețea'mi din privire Oprindu' te pentr'un răstimp Să 'mi dărui strop de fericire. În vieți; mereu te întâlnesc Cuprind eternul tău în mine. În
ETERNITĂŢI de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343338_a_344667]
-
Buta , publicat în Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015. Privesc pe cer de noapte lină Când mii de stele strălucesc Îngemănând a lor lumină Luciri de alb își împletesc Și te revăd mereu în vis Chemând lumină nopții mele Rătăcitor printr ' un abis Împresurat în praf de stele Te regăsesc după un timp; Gonind tristețea'mi din privire Oprindu' te pentr'un răstimp Să 'mi dărui strop de fericire. În vieți; mereu te întâlnesc Cuprind eternul tău în mine. În
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
timpul răzvrătit” (Margini închise), aripa se încolăcește, memoriile sunt pierdute, gândurile sunt pătate, dorințele înecate, părerile de rău chinuiesc obsedant spiritul: „Dimineața părerilor de rău” (Funestă). „Agonice păreri de rău”, (Dintr-un strănut). Poetul se imaginează în ipostaza unui călător rătăcitor prin labirint, aflat într-o permanentă neliniște creatoare, dar și a unui vânător sau soldat dornic să distrugă răul din societate și chiar a unui înger protector, ce deschide căile cerului, ale armoniei și nemuririi: „Poate este un înger cel
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
sau înlocuirea unei decizii în propria minte. Prezentul înconjurător poate sau nu prilejui sau favoriza disputa între conștient și subconștient. Nu găsesc un merit deosebit acela de a nu aminti biserica deși, în concepție vulgară, subconștientul ar fi contribuția sufletului rătăcitor găzduit de corpul de țărână. Ar fi discutabil cum corpul gazdă are totuși calitatea de a lua decizii dese ori contestate de suflet. Nu! Natura a dotat omul, ca și multe alte viețuitoare, cu capacitatea de a gândi și a
MĂ CUNOSC PE MINE ÎNSUMI? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344172_a_345501]
-
trecute neamuri Trezesc în mine cântec nou. Și tot ce mi se-nvolbură prin vine, Durere, ură, nădejde ori iubire, E din strămoși venit un glas prin mine, Ce către cei prezenți... credință și demnitate cere. Decât pe cerul sorții Rătăcitor neîmplinit prin stele, Luceafăr e mai bine...să pieri Ofrandă luminii care vine. Ridică-te și umblă, Urmează-ți visul, în adevăr trăiește, Sub pașii tăi sunt urme sfinte... Sosit e timpul, trezește-te, române! 29 iulie 2012 Referință Bibliografică
TREZEŞTE-TE, ROMÂNE! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343566_a_344895]
-
tainic ... precum iubirea sălbatică ... pe pajiștea unei poieni dintr-un codru de la marginea lumii. Inima mi-este calmă, liniștea de dinaintea furtunii, iar în zarea sufletului se mai aude ecoul Simfoniei Destinului a lui Beethoven, urmat de silueta câte unui gând rătăcitor...către o vară târzie... Oriunde te-ai afla, suflet sensibil, Curcubeul, cu bogata-i paletă de culori, îți va vorbi fără cuvinte, despre faptul că te aștept cu inima transformată într-un cireș în floare. Când ai să vii ... am
VARĂ TÂRZIE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343619_a_344948]
-
DIVINE Sinele, zilele trec șuvoi prin Rănile zborului, speranță. Îmbrăcați cu haina viselor Pășim pe drumuri neîntoarse. Cătușe sunt patimile ascunse, Cicatrici pe chipul anotimpurilor. Nesmerit, chipul rodește Spinii ce-nțeapă sângele. Albastrul din inimă nu-l schimba, În negrul rătăcitor de ecouri Roua stelară din culorile toamnei, Să curețe candela vie. De la fereastra divină a luminii Să nemurească clopotul icoanei... Picuri de timp și de iubire Să vindece neputințele din noi. POMUL NEMURIRII Aluat din iubire și lumină, Urcăm anevoie
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
Spre tine, spre mine, spre voi, Iubiților mei, se aduc în dar, Nestinsele și preasfințitele taine ... PE RUGUL NEMURIRII (d-lui Cristian Petru Bălan) Părticică din rai, picătură din neant, Gând pribeag în aventura lui Cronos, Mereu prin valurile încercării-pion, Rătăcitor prin misterioase infinituri, Căutător de leacuri salvatoare ... Uneori arogant și încrezut și ... Nerecunăscător Marelui Stăpân ... Iartă-ne, Doamne, Nu ne părăsi! Ruga noastră din dragoste să renască, Scânteia tandreței, tăria armoniilor. Să nu mai hoinărim orbi prin cerul lumii, Iubirii
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
mai mare m‑ai pus Tu ești Cel ce pe toate le știe sunt drumețu‑nsetat în pustie eu sunt petală de floare Tu ești picătura de ploaie la vreme de secetă căzută din nor eu sunt drumețu‑nsetat flămând rătăcitor fără țintă alerg zi de zi Tu mă ajuți să‑nțeleg ce pot deveni faci să răsară crinii din tină și mă scoți din beznă la lumină cine sunt oare cine sunt oare pe acest pământ sunt floare soare luna
DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340204_a_341533]
-
zărise în loja Filarmonicii din Viena când apăruse ca din senin și apoi dispăruse asemenea. Repetarea întâmplării o puse pe gânduri. Nu știa ce să mai creadă. O urmărea o fantomă, avea halucinații!? Sau era vorba doar de vreun poet rătăcitor...!? Auzise că poeții sunt mereu solitari și cutreieră pădurile, plaiurile înflorite, munții cu izvoarele și mările înspumate. I-ar fi plăcut să-i recite versuri cu pletele răsfirate în adierea vântului sau în amurgul serii trăind drama geniului veșnic neînțeles
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
n estuar Se-adună dintre ceruri și din ochii-mi, atâta sare și tu n-ai habar. Și parcă, orizonturi se despică și dincolo de lume crește-un dor Și nimeni nu ajunge să-l atingă, nici tu cu gândul tău rătăcitor. E dorul meu...l-am aruncat de-o vreme, să nu mă-mpiedic când încerc să zbor Sau să-mi atingă-n treacăt vreo aripă, să nu-mi mai fie zboru-așa ușor. Eu n-am zburat vreodată pân' la tine
DIN NOU ÎN CUIB DE CUCI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377616_a_378945]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CE ESTE SEARA? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1751 din 17 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ce este seara? Doar o groapă hâdă, Un ascunziș pentru rătăcitorul Cu gâtul pe buștean, pentru toporul Morfeului, ca gâde pus la pândă. Și este iad pentru singurătate Când sufletu-i chircit, strivit de sumbre Coșmaruri, aciuate între umbre De harpii și iele blestemete. Nici zorii nu le'alungă'n-totul
CE ESTE SEARA? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378357_a_379686]
-
în bătăile inimii mele te caut iubire în neliniștea mării ce ne-a răpit urmele trupurilor îngropându-le laolaltă cu tezaurele pierdute în adâncuri îmbrățișările noastre le veghează sirenele și peștii spadă zăvorâte în lumea întunecată a comorilor. În căutări rătăcitor peste timp respir cu nesaț gustul îmbrățișărilor tale în miresmele ambrate ale cimbrului sălbatic și margaretelor înlăcrimate. Referință Bibliografică: CĂUTAREA / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1966, Anul VI, 19 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria
CĂUTAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378874_a_380203]
-
spune prea târziu:”O, Doamne, prost am fost Că am pierdut cărarea și ziua izbăvirii!” Și-atunci te vei ruga, să-ți vină-n ajutor Toți cei de lângă tine, dar va fi în zadar, Vei alerga-n genunchi pe drum rătăcitor, Pierzând pentru-o himeră, cărarea spre altar. Căci ața cea subțire se strânge pe mosor Și nu îți lasă vreme s-o mai întinzi odată, Ajungi pe negândite condus de un sobor, La locul tău cel veșnic, în cripta-ntunecată
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
mântuirii,Vei spune prea târziu:”O, Doamne, prost am fostCă am pierdut cărarea și ziua izbăvirii!”Și-atunci te vei ruga, să-ți vină-n ajutorToți cei de lângă tine, dar va fi în zadar,Vei alerga-n genunchi pe drum rătăcitor,Pierzând pentru-o himeră, cărarea spre altar.Căci ața cea subțire se strânge pe mosorși nu îți lasă vreme s-o mai întinzi odată,Ajungi pe negândite condus de un sobor,La locul tău cel veșnic, în cripta-ntunecată.De-
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
lumii, în afară? E timpul tăcerii, e timpul liniștii! CĂLĂTORIA CONTINUĂ Pentru o clipă, o stea ai devenit, o mică stea, coborâtă, aici, pe pământ. Vezi, călătorule?! Ești tu, ești liber, sclipire de lumină! Între două tăceri aluneci, ai traversat, rătăcitor, milenii, tărâmuri, timpuri, lung a fost drumul, mereu te-ai căutat. În liniștea imperceptibilă, mai subțire ca ploaia, capabilă să-ți vadă-n suflet, îți asculți lacrimile. Ceasurile s-au oprit, viitorul e spart aici. Privește totul! Iată, te înalți
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
descurajau nici dacă rămâneau cu marfa nevândută, știind că vor încerca a doua zi să vină din nou în târg. Într-un fel, era pitoresc să mergi dimineața spre târgul din cetate, vedeai o mulțime de oameni urcând-coborând pe cărările rătăcitoare spre creasta muntelui, cărând pe spinare fie desăgi cu marfă, fie cobilițe, de care atârnau coșuri. Alții, mai pricopsiți, duceau marfa la târg încărcată pe spinarea măgarilor, sau a catârilor. Cea mai mare pricepere la vândut produse în târg avea
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]