1,300 matches
-
pe Yon îmi dădea fiori. Disperată, în ceas tainic de noapte, după o îndelungată dispută cu gậndurile mele răzlete, am apăsat tasta magică a mobilului, chemậndu-l pe cel drag, tocmai la ora magică a întậlnirii lui cu răposata. Yon era răvășit, surprins parcă în flagrant și începuse ușor sa se bậlbăie : - Da!... Firește!... Cinei acolo? Nu!... Da!... Ba da!... Te-am recunoscut!... Sigur!... Desigur!... Te iubesc foarte mult!... - Și eu, Yoane! Și să știi că, începậnd de astăzi, voi fi cật
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
a scos carnețelul. Cu cât mai repede făcea evaluarea, cu atât mai repede putea să plece. Ce faci? a șuierat Laura mângâindu-i linia obrazului cu degetul. Iau notițe pentru detaliile legate de casă. Pentru broșură, știi. —De ce? Laura îi răvășea acum părul. —Păi, de obicei, când se vinde o casă ca asta, se tipărește o broșură. — Da? a chicotit ea. Da. Blând, dar hotărât, Hugo i-a luat mâna de pe cap. S-a luptat cu instinctul de a se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întors ochii frumoși și alungiți către Alice, uitându-se la ea cu cea mai imploratoare și înduioșătoare dintre priviri. —Of, fir-ar al dracului, Al! Îmi pare rău. Te rog. N-am făcut-o decât pentru că, nu știu... Și-a răvășit, din nou, pletele, părând realmente disperat. Pentru că, probabil, îmi pasă prea mult. Haide, Al! Nu e cea mai gravă chestie din lume. Mai dă-mi o șansă. De dragul Rosei, dacă nu din alt motiv. Alice s-a încruntat. Argumentul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și un machiaj adecvat, era frumoasă în cel mai dramatic și evident mod imaginabil. Și camera cum e? a întrebat-o el. Obrajii lui Alice s-au colorat într-un roz pastelat. S-a uitat la el timidă, printre șuvițele răvășite peste față. Hugo era intrigat. Ce nu e în regulă? Alice și-a dat după ureche o șuviță strălucitoare și și-a trecut repede și agitată limba peste buze. —Nimic. Totul e în regulă. E o cameră minunată. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
l-a lăsat mut, uluindu-l de surpriză: "Domnule Flămânzeanu, dacă îți vine mai ușor să vorbești românește, hai să lăsăm franceza pentru altă dată". Auzindu-mă, musafirul meu a rămas tăcut câteva secunde până ce i-a revenit respirația normală, răvășită de emoția surprizei și apoi am continuat conversația eu amuzat de cele întâmplate, iar el, ușurat de povara limbii străine. Ceea ce, printre altele, mi-a dovedit că faimoasa Securitate Română nu era chiar așa de agilă precum se spunea, dacă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
aduc la cunoștință că-i puteți primi pe Rafael și pe Gemer. Cu o singură condiție, ca dumneavoastră să-i conduceți personal până în Israel". Bucuria mea a fost fără margini, dar mă stăpâneam totuși să nu exteriorizez sentimentele care mă răvășeau și să mențin o atitudine reținută. Problema era însă că, fiind Însărcinatul cu Afaceri în Norvegia (adică Șeful Misiunii Diplomatice), eu nu puteam să abandonez pentru câteva zile postul din Oslo, căci nu aveam la ambasadă un diplomat calificat care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
omul ce se agățase de sacoșă și acesta, un bărbat mărunt cu o față chinuită și cu o chelie pronunțată, când în sfârșit a întâlnit privirea lui Yoffe, a slobozit în limba rusă o frază care pe mine m-a răvășit cu totul. Bietul om a spus o dată și încă o dată, întru totul extaziat: "Și eu sunt evreu!". (Sacoșa ce atârna de umărul lui Yoffe avea imprimată de ambele părți, în ebraică și engleză, simbolul și denumirea companiei de aviație "El
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pe noi, înghesuiți de-a binelea, la nunta mătușii mele din Huedin și numai spre seară, la ora când sosea cursa de la Oradea, numai atunci liniștea atotstăpână era tulburată, timp de câteva minute, de hârâitul unui autobuz care apuca să răvășească mațele pasagerilor în cele două ore cât dura călătoria anevoioasă pe o șosea nepavată și prost întreținută. La căderea nopții, liniștea în oraș era așa de intensă, încât până și susurul apelor sărăcăcioase, ce se ciocneau în drum spre gura
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de jucător în plină floare și mi-a spulberat visul de a ajunge să joc într-o echipă de categorie mare. Atât de profundă era durerea, încât pânâ și stadioanele unde se jucau partide importante cu adevărat reușeau să-mi răvășească echilibrul sufletesc și să mă îndemne să le ocolesc de la mare distanță. Când, zece ani după accidentul tragic pe terenul de joc din Beiuș, genunchiul meu va fi operat cu succes, ajunsesem la o vârstă când era posibilă numai participarea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
exemplu, că ar fi fost un colaborator activ în slujba regimului comunist sau chiar că ar fi un agent în solda Securității. Adevărul este, bineînțeles, altul. Rabinul Rosen a avut o misiune de îndeplinit, sensibilă și complexă, într-o epocă răvășită de primejdii, reușind să se folosească de împrejurările în care își desfășura activitatea spre binele comunității sale. El a fost unicul rabin în spațiul lagărului socialist care a reușit să desfășoare o activitate energică și fructuoasă menită să conserve conștiința
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
declarat spontan hotărâți să se organizeze ca delegație ce se va duce la Ministerul Învățământului să reclame anularea deciziei de a mă izgoni din facultate. Se vede că valurile de epurări care au bântuit în ultimele luni ale anului trecut răvășind spiritele martorilor pasivi obligați să asiste la bacanala vânătorilor de capete inocente și a căror victimă întârziată am devenit când nimeni nu se mai aștepta și-au atins scopul macabru: timorați de teroarea dezlanțuită, cetățenii înfricoșați nu se mai încumetau
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
palestiniene. El a mai estimat că pasul acesta va plasa Franța față de adversarii săi în poziția de putere preferată cand se vor iniția demersurile cu caracter politic. Hotărârea odată luată, Mitterrand nu va recula nici față de tensiunea gravă care a răvășit relațiile sale cu evreii francezi și nici față de valurile de nedumerire stârnite (inclusiv în organele de presă) de invitația adresată unui oaspete ce trezește controverse profunde. Mitterrand era furios împotriva evreilor și, în fervoarea maniei care-l mistuia, a slobozit
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sub vârful Moldoveanu, nici îmbrățișările transpirate cu Mihnea și Cezar pe terenul de fotbal, nici pâinea pe cartelă, în jumătăți negre și îmbietoare, nici bărbații cu parpalace trei numere mai mari, patrulând la Șosea și pe bulevarde, și nici măcar buldozerele răvășind imaginea orașului pe retină, apoi mai aproape, urcate pe zidurile cu iederă, traversând grădina bunicilor până la țesutul cărnos al naivității mele. Eroii mei zburau prin timp, superbi și neschimbați. Pif și Hercule cădeau săptămânal de pe-acoperișuri, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și, în timp ce mă pregăteam să adorm, am apucat să mai simt cum mi se trage un sac pe cap. VIII. Râul Somme. Aprilie 1918 Suntem în Primul Război Mondial, mai exact în aprilie 1918. Mittel-Europa imperială începe să se destrame, răvășită de gloanțe și-obuze. Pe malurile râului Somme, între localitățile Corbie și Bray, combatanții stau față în față, despărțiți de-o bandă murdară de apă și două rânduri de tranșee. De-o parte, nemții; de cealaltă, englezii și-o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Oricum, eu caut ceva despre o bandă desenată perpetuă. Mai exact, prima bandă desenată perpetuă din lume: în orice fel ai suci pagina, povestea se-ntoarce și-o ia de la capăt. Am umblat după ea prin toate colecțiile posibile, am răvășit toate anticariatele, n-am găsit nimic. Am informații clare că există. Și mai cred că e-n numărul Dvs.“ „Dacă e,“, a coborât inginerul Grosescu tonul, „ar trebui s-o știu. Eu îmi cunosc toate benzile desenate, le studiez de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
camera pierduse ceva: nici unghiurile, nici consistența pereților nu mai păreau aceleași. Brusc, m-au trecut transpirațiile. Am fugit pe culoar și-am împins cu umerii ușa lui Mihnea. A sărit cât colo, izbindu-se de perete. Toate hainele erau răvășite pe jos. Dulapul spart, noptierele răsturnate. Patul vraiște, cu așternuturile atârnând. Un cablu electric sucit pe pernă. Niște bucăți de cauciuc sub picioare. În baie, nimeni. Valijoara cu role zăcea în mijlocul camerei, despicată cu un cuțit pe toată lungimea. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oamenilor și, cred, trăiește Într-o lume a ei, pe care o confundă cu realitatea. Dispariția (observi că nu folosesc alt cuvânt) fratelui tău a fost o lovitură care i-a zdruncinat și mai mult nervii. Iar plecarea ta a răvășit-o cu totul. Nu poate accepta că ar avea vreo vină În tot ce s-a Întâmplat cu viața ei. Pentru ea continui să fii vinovat și, fără Îndoială, te vei Întoarce, spășit, căci tatăl tău nu poate să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ridicate cu repeziciune. Gabriel și Alexandru intrară În cală, unde Îi așteptau ceilalți Apărători. - A sosit toată lumea? Întrebă Gabriel. - Da, răspunse unul din Apărători. Documentele sunt În seif, seiful ascuns sub scândurile calei. - O fi totul secret, spuse Alexandru, Încă răvășit de cele Întâmplate În piață, dar avem dreptul să aflăm măcar două lucruri. Unu: care e motivul anulării misiuni. Doi: unde mergem. Fără Îndoială, Dunărea e Înghețată. Nu putem intra În Moldova. - Vă spun atât cât știu și eu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
prezența lui Ștefan Oană În palatul Ak Sarai era, de departe, lucrul cel mai copleșitor. Amir se desprinse din fața ferestrei, unde privise marea, portul și fațada palatului, păzită de războinicii Bordjighin. Reveni În fața lui Ștefănel și Îl privi ciudat. Era răvășit. Îngenunche, scoase pumnalul de la centură și Îl puse În fața lui, apoi aplecă fruntea până Îl atinse. Rămase acolo câteva clipe, În tăcerea mustind de neliniști și de Întrebări. Apoi ridică privirile spre Ștefănel. -Ucide-mă. Anda rămase la fel de impasibil, așteptând. Sultanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu ochii lor cum navele Cuceritorilor au protejat corabia noastră, gata să deschidă focul Împotriva galerelor turcești. Acum, ai noștri sunt În Mediterana și peste o săptămână vor intra În Marea Adriatică. Au scăpat datorită noului conducător al Cuceritorilor. Istanbulul e răvășit de aceste schimbări. - Ce se Întâmplă... Cine e... - Și Încă ceva. Din ordinul aceluiași conducător, toate misiunile Cuceritorilor au fost anulate. - Vrei să spui... - Exact. Unul din oamenii care l-au răpit pe Cosmin avea semnul șarpelui și săgeții. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de pe corabia moldoveană. Numele acestuia putea fi Alexandru Oană sau Alessandro Frassetti. Acesta trebuia să intre imediat sub protecția Cuceritorilor, dacă se afla cumva În pericol. Angelo ridică mâna, Întrerupând cuvintele Apărătorului. Cei cinci conducători ai Ordinului tăcură. Cu toții erau răvășiți de veștile primite. Era o schimbare incredibilă la vârful Ordinului Cuceritorilor, care aducea o schimbare a raporturilor de forțe din estul și centrul Europei. Rămânea, totuși, o Întrebare fără răspuns. Dacă Marele Maestru era, Într-adevăr, Ștefan Oană, atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În care Alexandru recunoscu ceva din frământarea calmă a lagunei. Nu rezistă tentației de a privi ce face fratele său. Se Întoarse pe culmea dunei de nisip și privi. Ștefănel era cu spatele la el. Stătea nemișcat. Adierea caldă a mării Îi răvășea pletele castanii. Își ridicase, Încet, foarte Încet, brațele. Apoi le coborâ și le Împinse, la fel de Încet, Înainte. Părea un fel de dans, un fel de pantomimă lentă. Se lăsă, treptat, milimetru după milimetru, să cadă În genunchi. Acea lentă cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
în groapa aceea (este vorba, probabil, de o râpă de pe malul Siretului) cei care au dat primii peste ea au rămas împotmoliți, devenind astfel punte pentru cei care au sosit după ei. Cetele care veneau unele după altele s-au răvășit ca valurile. În groapa aceea s-au împotmolit caii multor mii de oameni și picioarele multor trupuri, rămânând astfel în mlaștina morții. După ei au venit dușmanii și trântindu-i și pe cei care nu căzuseră încă de pe calul vieții
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fel sarcina ce i s-a încredințat. Dar, știa el însuși apoi i-au spus-o și alții că treaba ce i s-a dat nu era tocmai ușoară. Dimpotrivă! După cel de-al Doilea Război Mondial, muzeul a fost răvășit, furat, împuținat. Unii muzeografi, foști activiști de partid și de stat, proletcultiști, au contribuit ei înșiși, mai ales în timpul ocupației sovietice la ruinarea și înstrăinarea unei mari părți din patrimoniu. Vasile Ciurea încă mai trăia! Și vedea, urmărea chiar el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
părăsi scaunul, te foiești, îți miști mult picioarele, sau bați un ritm cu vârfurile pantofilor în podea. 11. Care dintre următoarele atitudini te descrie cel mai bine? a. Remarci dacă îmbrăcămintea oamenilor nu este asortată, sau dacă părul le este răvășit și adesea dorești să rectifici această situație. b. Te deranjează când cineva nu vorbește și ești sensibil față de anumite sunete, precum picuratul robinetelor sau zgomotul aparatelor casnice. c. Lăcrimezi la episoadele triste din filme sau cărți d. Te foiești și
Caietul Dirigintelui by ROXANA VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/539_a_846]