1,269 matches
-
marea necuprinsă? Nesfârșitul e blândețea aceea, împăcată, de sfârșit de zi? Dar de ce căderea serii se leagănă simțitor pe valurile nemișcate? Dar de ce tăcerea se revoltă, fără mâini, fără picioare, ca o mângâiere zadarnică? Dar de ce...? Pentrucă toată clipa-i răvășită de cuvinte neîndulcite, strigate și uimite. Nu contează nici măcar o șoaptă în izbăvirea unei frici din mintea nocturnă, ce declanșează emoții. Dar de ce...?! Scris de Florica Gomboș Referință Bibliografică: PERIPLU DE POEZII / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
în glumă. În ochii tăi nu sunt decât dorinți (dar totuși văd acum o abstinență). Sunt urme de tristețe, suferinți Și-o dragoste ce nu face prezență. De tine și conceptul ce îl ai (într-o iubire ce-ți e răvășită). La viață nouă tu cumva sperai Pe care-o vezi deodată părăsită. Ai vrut ca viața să o-mparți la doi Lăsând atunci iubirile flămânde. Să locuiască ! ... Dar în amândoi ! Chiar dacă ai văzut că-s muribunde. Ai înecat și dragostea
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
să iubești în glumă.În ochii tăi nu sunt decât dorinți(dar totuși văd acum o abstinență).Sunt urme de tristețe, suferințiși-o dragoste ce nu face prezență.De tine și conceptul ce îl ai(într-o iubire ce-ți e răvășită).La viață nouă tu cumva speraiPe care-o vezi deodată părăsită.Ai vrut ca viața să o-mparți la doiLăsând atunci iubirile flămânde.Să locuiască ! ... Dar în amândoi ! Chiar dacă ai văzut că-s muribunde.Ai înecat și dragostea-n amar
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
Cu tine plânge iarna în mine și-n ochii mei. Ascult sinfonia sentimentelor fără cuvinte Un înger vine-n tăcere să mă alinte Aprind candele de iubire cu sufletul meu În rugăciune cu tine și Bunul Dumnezeu. Aripi de vânt răvășesc al meu gând Vise râd, plâng pe ochi de pământ Cu tine aprind lumină din oglinzi de stele Și cu căldura din raza inimii mele. Valentina Geambașu 02.01.2016 Referință Bibliografică: MAICĂ SFÂNTĂ / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MAICĂ SFÂNTĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378594_a_379923]
-
decembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN TĂCERE Luna mușcă înstelate valuri ale serii Amintiri se răsucesc în urma ta, Risipite pe orbite eliptice ale verii în vise cu tine și o ceașcă de cafea. Acolo unde iarna nu pătrunde Vuiesc gânduri răvășite pe aleii, Speranțe încolțesc pe ramuri nude, Stângaci căutând urma pașilor tăi. Clipe mustesc prin zile-n calendare Ascunse-n colivii de așteptări și dor, în zbateri de aripi cu petece de soare Caut zabetul tău prin colțuri de nor
ÎN TĂCERE de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378625_a_379954]
-
ridic Dar vă spun că nu abdic! Ramuri verzi mai are pomul, Cât trudește încă Omul. Mă dor mâinile și pasul, Uneori străin mi-e glasul, Timpul sapă fără milă Și mă simt tot mai umilă... Trec grăbiți mereu cocorii Răvășind în cârduri norii, Toamnele gravează-n frunze Pictorii desfac iar pânze... Țes din ierburi fire noi Să dăm timpul înapoi... -Unde ești copil din mine? Mă întreb:- Îți este bine? Și strig pașnic tinerețea: -Unde și-a ascuns fânețea? Stelele
ANOTIMPURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378651_a_379980]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > NEMURIREA FRUMUSEȚII Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016 Toate Articolele Autorului NEMURIREA FRUMUSEȚII Of viața, hai incheie-te la bluză Și să fugim de lumea-ne obtuza, Hai prinde-ti părul răvășit Cu fundele din infinit! Să căutăm la nesfârșit, Acolo unde nu sunt de găsit, Lumini din necuprinse zări Ascunse-n freamătul din mari, Să mângâiem în zbor ogoare De frumuseți și bunăstare, Pe aripi de iubire pură Găsite lângă bătătura
NEMURIREA FRUMUSETII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378843_a_380172]
-
nu-mi vine nici acuma să cred ca Nicolae este așa de schimbat, conciliant,. Înțeleg că accidentul l-a mai temperat, dar nu putea să-l schimbe așa radical, chiar este de nerecunoscut. - Draga mea, viața lui a fost total răvășită după plecarea voastră. Și-a înecat oful în băutură, iar urmările au fost tragice pentru el. Am fost lângă el non-stop, a suferit cumplit, era demoralizat, nu mai dorea să trăiască. Am încercat cu toții să-i ridicam moralul, dar fără
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378857_a_380186]
-
avut ieșiri, dar mereu am fot acolo și nu am mai îngăduit să îl mai maltrateze nici fizic, nici moral. Sunt răni care încă dor și pe care încerc să le vindec, doar timpul va fi liantul. - Laura, m-ai răvășit cu cele ce mi-ai povestit, sunt mamă și eu și-mi iubesc enorm fiica, dar Toni nu ar ridica mâna asupra ei pentru nimic în lume, o iubește la nebunie, eu o mai cert așa cum fac toate mamele, dar
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378853_a_380182]
-
Dacă tu ești Cerul, atunci mâna mea e întinsă spre lumina din tine! Când Totul se oglindește într-un punct, acel punct se revarsă în Totul. De tine, de mine, de noi, am nevoie... SĂRUTUL LACRIMEI TALE - Nimic nu mă răvășește mai mult ca zâmbetul tău! îmi spui. Aerul tremură, stelele cad și luna luminează de bucuria ta care se-agață de un mugur de speranță cuibărit în crăpăturile insulei noastre, în timp ce-mi aștepți cuvintele ce vor pluti, în
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
prognoza meteo-ntre noi Nu mai anunță veri zâmbind sub soare! Pierduți prin enigmaticele ploi, Teamă ne-ar fi de-un răsărit ce doare. Sub stropi de nostalgie-atent pășim, Ca nu cumva să le-ntinăm cărarea, Șuvoiul de speranțe-l răvășim - Din lacrimă s-a întrupat trădarea. Cum poate, din seninul ireal, Subit să se înfrupte o tornadă? Căci până și tărâmul boreal Poate servi ca dulce promenadă! Unde iubirea cuibul și-a clădit, Furtuna nu cutează s-o atingă, Chiar
ENIGMATICELE PLOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379032_a_380361]
-
Bine ? Nici nu-mi doream altceva. Ziua de azi începuse sub bune auspicii și se părea că se va termina la fel. O zi banală de miercuri se transformase dintr-o dată într-un vis adevărat, de nesperat. Cu gândurile încă răvășite de trăiri contradictorii, m-am lăsat pe spate, am închis ochii și am întins mâna spre ea. În scurt timp am simțit mâna ei între degetele mele. Am spus, icnind ușor: - Adina, ești... ești o femeie minunată ! Și nu greșeam
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
2015 Toate Articolele Autorului Cu tine îmbrac speranțele-n cuvinte Raze albe de lumină izvorăsc din cer Ingerii mei vin în taină să mă alinte Amintiri fugare trec pe rând și pier. Frunze de gând istovite de toamnă Dezbracă amintiri răvășite de tăceri, Lacrimi ascune în perlele tale doamnă, Purtând în plete surâsul unei veri. Clipe culeg din foșnete de frunze Pe umeri porți eșarfa amurgului violet, Pe portativ de gând valsul unei muze Cu tine trăiesc speranță și regret, Mă
TOAMNĂ DRAGĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381835_a_383164]
-
aripi strânse, prinse-n colivii Din clipa-n care am înțeles că tu nu ai să vii, S-a rătăcit corabia vieții mele într-un fiord Fără busola, căutând al vieții sale nord. Și vântul solitar parcă a înnebunit, Îmi răvășește sufletul și pletele la infinit, Atât pustiu de ape și stins nemărginit Cât niciodată n-am crezut sau am gândit. Cu brațele în cruce am învățat să zbor, Să fug din viața gândurilor care dor Și nu sunt astăzi decât
POVESTE DE DRAGOSTE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381930_a_383259]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SA NE AMINTIM DE EMINESCU Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Să ne amintim de Eminescu În secolul de lupte răvășit Din traci s-a înălțat către zenit Luceafărul poporului român Ținuturilor dacice stăpân. Plecarea lui în lumi necunoscute A-ndurerat și ființe nenăscute, Dar ne-a ținut uniți legați de glie Să ne jertfim, să nu fim colonie. Chemat de
SA NE AMINTIM DE EMINESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382065_a_383394]
-
să-i scoată hainele. "Doamne, oare nu simte mirosul celuilalt? Nu-i miroase a dragoste?"-se întrebă ea, supunându-se docilă. Se simțea goală pe dinăuntru, fără un gând care să-i tulbure mintea, fără un gând care să-i răvășească sufletul, fără o dorință, fără un vis... -Ți-a plăcut cum a făcut dragoste?-o întrebă el între săruturi. -Nu, mai bine mă iubești tu- murmură ea abandonându-se pasiunii lui. Și era sinceră... Referință Bibliografică: Hazard / Nina Dragu : Confluențe Literare
HAZARD de NINA DRAGU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380379_a_381708]
-
mamei din mâini. Apoi, tacticoasă, a fugit cu batistuța în botic pe scaunul unde i place ei să stea și să se joace. Eu m am ghemuit la sânul mamei și pus pe gânduri nedeslușite priveam absent prin casa noastră răvășită de atâtea orgolii. Da, dragul meu, a început Mamy, în sfârșit să explice.Taty are puțină treabă și când termină vine la tine și o să vezi că totul va fi bine. Mamy încerca acum să mă liniștească văzând cât de
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SĂ NE AMINTIM DE EMINESCU Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Să ne amintim de Eminescu În secolul de lupte răvășit Din traci s-a înălțat către zenit Luceafărul poporului român Ținuturilor dacice stăpân. Plecarea lui în lumi necunoscute A-ndurerat și ființe nenăscute, Dar ne-a ținut uniți legați de glie Să ne jertfim, să nu fim colonie. Chemat de
SĂ NE AMINTIM DE EMINESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380594_a_381923]
-
aripi strânse, prinse-n colivii, Din clipa-n care am înțeles că tu nu ai să vii, S-a rătăcit corabia vieții mele într-un fiord, Fără busola, căutând al vieții sale nord Și vântul solitar, parcă a înnebunit, Îmi răvășește sufletul și pletele la infinit, Atât pustiu de ape și stins nemărginit Cât niciodată n-am crezut sau am gândit. Cu brațele în cruce am învățat să zbor, Să fug din viața gândurilor care dor Și nu sunt astăzi decât
POVESTE DE DRAGOSTE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379348_a_380677]
-
le impune adesea depășiri ale propriilor limite. Scrierile despre Canada și adaptarea în această țară au un univers variat de întâmplări, gânduri, sentimente, simboluri, taine ascunse în strigătul mut al unei conștiințe care duce o luptă inegală cu destinul, mereu răvășit de neliniștile existențiale, dar care, în final, capătă valențe luminoase, dincolo de nimicurile cotidiene sau de cârpelile vieții. Existența între două lumi pare un joc al atitudinilor ce se contrazic, alteori se contrapun, cu amnezii și reverii. Și în acest joc
CANADA VĂZUTĂ PRIN OCHI DE ROMÂN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379471_a_380800]
-
Autorului Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Îmi rănește inimă și gând. Mă doare atâta frumusețea lui Dar n-am spus asta nimănui. # Iubitei mele dacă i-aș șopti Destinul l-aș neliniști... Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Mă răvășește-un tainic gând : # Stelele împrăștiate atât de sus Nu sunt...erau pe vremea lui Isus, Habar n-avem că noi privim trecutul Ce ne-ajuns încetul cu încetul. Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Îmi rănește inimă și gând ...! Referință
ROMANŢA CERULUI ÎNSTELAT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381098_a_382427]
-
SUFLET CHINUI Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Se frâng lacrimi printre gene, Cerul pare ostenit, Iar pământul parcă geme... Sufletul mi-e cătrănit! Mă-ngenunche iar suspinul, Gându-mi este răvășit... Vreau să nu mai văd declinul Și nici chipul chinuit! Curg priviri pe dalbe file Și pe trupu-ți răstignit... Nu mai vreau și alte zile Să simt cuiul pironit! Nu mai vreau să-nnăbuș clipa Și nici glasul tânguit! Astăzi mi
TRUP ŞI SUFLET CHINUI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381100_a_382429]
-
suspine. Ori poate că-i soldatul ce moare în tăcere Pe câmpul său de luptă și-i fără mângâiere, Sau e necunoscutul, ce către moarte-și duce Calvarul neputinței, la cap fără o cruce. Sau nu, poate-i bogatul cel răvășit de boală Și-averile prea multe din somnul lung nu-l scoală, Ori e un om de rând, sunt eu sau, cine știe, Poate ești tu și pleci, închis în poezie... Plecat-a Valentina și-și picură din stele Bobițe
A MAI CĂZUT O STEA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381249_a_382578]
-
chioșc din stație, Ce părăsit și singur, prieten ne devine. Perdeaua grea a ploii se-nclină-ncet, cu grație, Lăsându-ne-năuntru, o clipă. Apoi revine. Uzi leoarcă, mână-n mână, ne-apropiem agale Unul de altul chipul, ce-i răvășit de ploaie, ... Citește mai mult Cad trăsnete din cer, iar firul ierbii țipă,Căci grindina îl mușcă hapsân, clocotitor, Se zbate șoimu-n zbor și-și frânge o aripă,Natura revoltată așteaptă ajutor.Cazanele urgiei erup, dezlănțuite,Ceru-și sfărâmă poarta
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
micul chioșc din stație,Ce părăsit și singur, prieten ne devine.Perdeaua grea a ploii se-nclină-ncet, cu grație,Lăsându-ne-năuntru, o clipă. Apoi revine.Uzi leoarcă, mână-n mână, ne-apropiem agaleUnul de altul chipul, ce-i răvășit de ploaie,... XXX. IUBIRE MURIBUNDĂ, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016. Azi m-am izbit de vocea ta cea rece Și m-a pătruns neliniștea-n șuvoi, Prin ochii tăi o lună neagră trece
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]