539 matches
-
E.A. Poe, spirit tutelar și scriitor îndrăgit în asemenea măsură, încât, pentru a se caracteriza, în portretul Victor Valeriu Martinescu, semnat E.T.Florian, din ,,România agricolă” (1937), el va relua unele din trăsăturile care îl distingeau pe scriitorul american. După Răvaș către generația anului 2000, din 1930 (text pierdut), scriitorul, care se vedea ca ,,un imens strigăt din mulțime către omenesc”, lansează în ,,Cruciada românismului” (1935) o Scrisoare deschisă Omenirii, urmată de Pentru cea mai tânără generație, un pamflet îndreptat împotriva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
cu strungul (Nicolae Nasta, În nr. 7)• Laminatoristul Tudor e astăzi student (Theodor Vârgolici, În nr. 10) Horă pentru Gospodăria Agricolă Colectivă, Un text În căutarea melodiei sale (Eugen Frunză, ibidem)• Să ia aminte domnii (Costin Ștefănescu, În nr. 16)• Răvașul tractoristului (A. Năfrămiță, nr. 17)• Lisandru (Ion Șerban, ibidem)• Primul rod (Corneliu Leu, ibidem)• Mai sus de Pietroșița sub Ratei (Victor Tulbure, ibid.) Prășitorii (Ion Zăgan, nr. 22)• Liniște În concediu (Kiss Jeno, În nr. 24)• Mecanicul din S.M.T. (Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nr. 36)• Prin slava ta „Scânteie” (Constanța Tudorache, În nr. 38)• Se trezesc sondele la viață (Aurora Cornu, În nr. 39), etc. etc. Ce aflăm din Contemporanul? Ioana a fost aleasă În Comitetul pentru Pace (Petru Vintilă, În nr. 178)• Răvaș tovarășului miner A. Baltag, În nr. 176)• Armata țărănimii muncitoare (Vasile Nicorovici, nr. 180)• Cântecul de dor de țară al iugoslavului fugit de sub jugul lui Tito (Victor Tulbure, nr. 181)• Cu steaguri purpurii, imense fluvii. (Mihai Beniuc, În nr. 188
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
românești. Familiare fiindu-i mai toate aspectele importante ale spiritualității medievale, cercetătoarea investighează deopotrivă mărturiile istoriografiei naționale și sud-est europene, cărțile populare, cosmografiile, Proloagele, Fiziologul, Viețile de sfinți saloi („nebuni întru Hristos”), alte texte religioase, diverse indicii relevante despre cititori (răvașe, însemnări, liste de prenumeranți). În studiile sale, multe publicate în limbi de circulație europeană, V. pune un accent deosebit asupra valorii simbolice a vechilor scrieri laice și religioase, ca și asupra legăturii subtile între imaginea pictată, cuvântul scris și cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290478_a_291807]
-
which being done, Let her who would be rîd of hîm devise Hîș speedy taking off. Aș for the mercy ALBANY: V-ajung din urmă. Spune. (Ies Edmund, Regan, Goneril, ofițeri, soldați, suita) EDGAR: Nainte de-a da lupta, vezi răvașul. De izbîndești, trompeta las' să cheme Pe cel ce ți-a adus-o. Deși par sărman, Pot să aduc un cavaler ce-o dovedi Ce-i afirmat aici. Iar dacă pierzi, Lucrarea ta pe lume s-a-ncheiat Și-urzeala cade. -Iubească-te
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
pierzi, Lucrarea ta pe lume s-a-ncheiat Și-urzeala cade. -Iubească-te norocul! ALBANY: Stai pîn' citesc scrisoarea. EDGAR: Mi-e oprit. Cînd va fi timpul, doar să strige-un crainic, Și-apar din nou. ALBANY: Cu bine, dar; ia să citesc răvașul. (Iese Edgar. Intra iarăși Edmund) EDMUND: Se vede inamicu; adună-ți oastea. Iată o schiță-a forței lor în număr, După-observare-atentă; însă grabă Va e cerută-acum. ALBANY: Vom fi la timp. (Iese) EDMUND: Jurai iubire ambelor surori; Una urăște pe-
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
1894) condusă de preotul Vasiliu Budesco din Ciulești, au apărut la Gherla. La Satu Mare, monseniorul Vasile Lucaciu a fondat Revista Catolică. Din 1883 până în 1891, această revistă a susținut ideea unirii bisericilor. Ulterior, publicația a fost transferată la Baia Mare. Gazeta Răvașul a fost fondată și condusă de protopopul Ilie Daianu (1903-1911). A înregistrat o activitate similară celei de mai sus, contribuind la educația unei generații întregi; a apărut la Cluj313. Tipăriturile menționate anterior au încetat (cu mici excepții) să mai apară
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
totul neașteptată scrisoare” și pe care o publică atât în „Neamul Românesc” din august 1917, cât și în „Revista Istorică”, nr. VII (1921) și, din care, reproducem mai jos cele ce urmează: „Cu frățască plecăciune mă închin dumitali, bădiță Ioniță ! Răvașul dumitali, cel mult mie dorit, cu mare bucurie am luat și cele scrise am înțăles”. Apoi îi mulțumește pentru urările de sănătate și continuă: „N-am lipsit a răspunde cu acest plecat răvaș al meu la cele ce bădica îmi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
frățască plecăciune mă închin dumitali, bădiță Ioniță ! Răvașul dumitali, cel mult mie dorit, cu mare bucurie am luat și cele scrise am înțăles”. Apoi îi mulțumește pentru urările de sănătate și continuă: „N-am lipsit a răspunde cu acest plecat răvaș al meu la cele ce bădica îmi arată, cu un chip de ocară, că întârzierea răvașelor mele s-ar fi pricinuit de vreo oareșcare pricină a uitării. Nu ! Nu ! Să nu creadă bădița. Răspund: fiindcă toate cărțile (scrisorile, I. S.
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
am luat și cele scrise am înțăles”. Apoi îi mulțumește pentru urările de sănătate și continuă: „N-am lipsit a răspunde cu acest plecat răvaș al meu la cele ce bădica îmi arată, cu un chip de ocară, că întârzierea răvașelor mele s-ar fi pricinuit de vreo oareșcare pricină a uitării. Nu ! Nu ! Să nu creadă bădița. Răspund: fiindcă toate cărțile (scrisorile, I. S.) tatei și a(le) cuconiței Ilenii mărturisese pe larg ce căzută datorie a mea către dumneata
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dumisale răvașă, pentru care așijdere cred că și bădița nu mă va uita, știind bunătate dumitali. Aceasta, și sunt al dumitali pré plecat, mai mic frati, Costachi Conachi. 1802. de la Pesta, 4 septv”. Și un post scriptum: „Mă rog cu răvașul dumitali cel viitor să mă înștiințăzi și despre chipul petrecerii de vreme acolo, ca mai pre larg dispre dumniata să mă înștiintăz”. Într-adevăr, după părerea noastră, atmosfera și parfumul arhaic al scrisorii merită să stea în atenția contemporanilor noștri
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
slujise și pe vechiul stăpân, logofătul Manolache Costache și-l aflăm acum în serviciul noului stăpân. Pentru a ne putea face măcar o idee aproximativă despre fonemenele economice de la Umbrărești, preluăm crâmpeie din așa-numitele sămi ale vătafilor sau din răvașe ale oamenilor aflați în serviciul lui Conachi, dând precădere celor ce se referă la probleme gospodărești. Prezentăm datele așa cum sunt ele trecute în documentul original și vom veni cu unele explicații, poate chiar echivalări în ce privește cantitățile și valorile exprimate în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
numărul mare de animale e de înțeles că se strângeau cantități cu mult mai însemnate decât se arată mai sus, chiar și peste necesarul gospodăriei boierești. Aspectul rezultă și din faptul că boierul vindea unele cantități de fân; într-un răvaș al unui slujitor constatăm acest lucru, când îi scrie: „Și pentru fân, s-au vândut dintr-însul; clăile cele mari le-am vândut cu 12 lei, celi mici cu câte 10 lei. Și am trimes dumneata nouăzeci di lei”. Înseamnă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
un „țigan anumi Onofrei cojocar, cari au fostu aice la Perieni, ducându-să în gips la Umbrărești, au luat pe fata lui Dudă țiganu”, evident că din Umbrărești, unde Gavril Conachi avea țigani pe moșie, fapt confirmat și prin alte asemenea răvașe. Din 1813, moșia și țiganii aflați aici ajung în stăpânirea Elencăi Manu. E posibil ca încă înainte de eliberarea lor, prin Legea din 1854, țiganii de la Umbrărești să fi fost eliberați și asimilați, din punct de vedere al stării lor, țăranilor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]