875 matches
-
în toiul nopții, va fi și ea, așa cum am văzut, înconjurată de ecourile teribilelor nopți ale istoriei antice, o istorie apăsată de întunecatele prevestiri ale reîntoarcerii regilor morți veniți să ceară dreptate, o istorie în care, în absența fantomelor răzbunătoare, răzbunătorii devin ei înșiși purtători de fantome. Chiar și atunci când istoria are de-a face cu veritabile fantome, ca în Macbeth, autenticitatea acestora include întotdeauna un dram de incertitudine. La sfârșitul scenei aparițiilor din actul al patrulea, în care prezența spectrului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se calchiază, ca să zicem așa, pe efectul apariției unei fantome. Perdita, împietrită, înțepenește în fața acestei apariții tot atât de tulburătoare ca un spectru. În ciuda tăcerii sale, Leontes are impresia că statuia îl mustră, îi amintește de vechile lui păcate, aidoma unei fantome răzbunătoare ce acuză. Forța ei este atât de copleșitoare, încât Paulina, temându-se ca imaginația privitorilor să nu se înfierbânte din cale-afară, vrea să o ascundă din nou sub draperie, „ca nu cumva în închipuirea voastră (fancy) să credeți că se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care trupul acestuia simbolizează drama inocenței și a frumuseții ucise în floarea vârstei. Drama unei regalități ce se stinge, deși s-ar fi putut salva prin loialitate. Cu toate acestea, „frumoasa moarte”, în toată splendoarea ei, o moarte fără fantome răzbunătoare, rămâne neîndoielnic cea din Romeo și Julieta, învăluită, ca nici o alta până acum, într-o lumină orbitoare. Chiar din clipa în care Romeo îl culcă pe Paris în cavou, frumusețea Julietei, cruțată de atingerea distrugătoare a morții, preschimbă cripta într-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
într-o nouă scenă dintre Tezeu și Hipolita -, au năluciri, vedenii (shaping fantaisies), în miezul cărora se ascunde uneori fascinația pentru cea mai monstruoasă alteritate, chiar dacă până la urmă acestea se dovedesc a fi doar amăgiri, iluzii create de vreun duh răzbunător și malițios, destul de îngăduitor totuși, ca să nu-și ducă sinistra farsă până la capăt. Ci doar până la limita unei experiențe dincolo de care așteaptă amenințătoare nebunia. Unele comedii (de pildă, Cum vă place sau Noaptea regilor), explicitează relația dintre iubire și spațiul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în Femeia mării, Străinul reapărut brusc în viața Ellidei, cel despre care se credea că se înecase și care, așa cum spune Lyngstrand, „pesemne că s-a întors ca să-și pedepsească logodnica necredincioasă”, este și el un echivalent dramatic al fantomei răzbunătoare. Căci acest Străin pe care Ellida îl trădase căsătorindu-se cu doctorul Wangel, acest Străin care nu încetase să o obsedeze și pe care îl recunoaște, atunci când îl revede, după ochii lui „ce-și schimbau culoarea ca și marea” fusese
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Povestea copilului înlocuit, piesa pe care trupa o joacă de doi ani de zile. Răposatul Poet a devenit, așa cum îi spune Cromo Contesei, „pentru tine și pentru noi toți, șancrul care ne-a mâncat carnea până la os”; aidoma unei fantome răzbunătoare, el a pus stăpânire pe trupurile lor, s-a strecurat înăuntrul lor și i-a lăsat mai mult morți decât vii. Ilse însăși îi mărturisește lui Cotrone: „Mi se pare că visez sau că trăiesc o a doua viață, o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Diogene... -, filosoful își creează libertate, se construiește ca propriu-i demiurg. În această ordine de idei, Diogene ajunge, în mod paradoxal, să facă elogiul Medeei, îndeobște prost văzută și coborâtă la statutul de prototip al femeii isterice, orbită de gelozie, răzbunătoare, capabilă, pentru a șterge afrontul unui banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu Circe ca pe o
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
bun face concesii genului edificării: respectând bunurile semenilor, incapabil să comită crime, binevoitor, neinterzicându-și să se bucure de binefacerile pământului, arătând respect față de cei morți, sobru, înzestrat pentru administrarea bunurilor, niciodată grosolan, totdeauna blând, îndurător, echilibrat, necunoscând severitatea, nici răzbunător, nici complotist, detestând mai mult decât orice discordia, agitația, invidia, el ia ca model prudența și perspicacitatea lui Ulise, are ca țintă supremă dreptatea și își duce la bun sfârșit toate acțiunile fără a recurge niciodată la arme. Inspirat de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Nu-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile, condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și rezonabilă, construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de viața de apoi, mecanica sentimentelor, prejudecata monogamică, logica amoroasă. Pe pământ, ca și în cer, el sacrifică himerele pe imensul rug al filosofiei sale materialiste și mecaniciste. El își așază printre primii palatele conceptuale dincolo de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? Nicidecum o pedeapsă trimisă de vreo divinitate înfuriată de cine știe ce greșeală a nefericitei, ci o simplă disfuncție a atomilor, a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a substanțelor. Cerul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Tartuffe, regele - sau tot ceea ce îl reprezintă în chip simbolic - se arată mai întâi crud și neînduplecat, pentru ca de-abia mai târziu, după violenta demonstrație de forță a autorității sale, să dea dovadă de mărinimie grațiindu-și supusul. Stăpân răzbunător la început, zeu milostiv după aceea: atribute ale puterii totalitare care nu cunoaște nici o interdicție și care, pentru a se consolida, nu slăbește nici o clipă intensitatea supravegherii politice. Tartuffe nu avea cum să nu-i cadă victimă, o victimă ce
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
vorbind, ca un spațiu-capcană, poate fi, într-adevăr, esențială, căci i-ar accentua natura, făcându-i vizibili, simultan, atât pe partenerii ce dialoghează, cât și pe individul din afară, sub „comanda” căruia aceștia se află: protagonistul este, de fiecare dată, răzbunătorul Gustav. Nu e de ajuns să știm că el îi aude și să-i „auzim” propriile reacții - lovituri cu bastonul în podea, zgomot de scaune -, trebuie să-l și vedem! Din ascunzătoarea lui, omul reacționează. Iar interesul scenei provine tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pe tîmple, pe ceafă, pe creier și pe inimă. În cele din urmă se Înscrie pe frunte numărul anilor pe care sufletul Îi va petrece În respectiva Întrupare. După ce și-au Încheiat astfel activitatea lor birocratică, miniștrii Încredințează pecețile Arhonților Răzbunători, care administrează pedepsele (kolaseis) și judecățile (kriseis). La rîndul lor, Arhonții le trec mai departe unor paralemptai sau Perceptori, al căror rol este de a separa sufletul de trup În momentul În care persoana bărbatului sau a femeii ajunge și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
necioplit, viteji, dar fără disciplină militară, puși pe harță, războinici, puțin primitori, răi, se poartă autoritar, nervoși (secolul al XVI-lea); buni ostași, veseli în sărăcie, nerușinați, impulsivi, iubitori de noutate (secolul al XVII-lea); recunoscători pentru faptele bune, dar răzbunători când sunt jigniți, curtenitori, amabili, iubitori de străini (secolul al XVIII-lea); nu păstrează amintirea răului mai mult decât pe cea a binelui, se ândrăgostesc repede și uită și mai repede, își iubesc mult țara sau cel puțin vorbesc mult
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nebun; nebună; nebunie; necurat; nedescrisă; nefericire; negativitate; negricios; neiubit; neîncredere; neliniște; nemaipomenită; nenorocire; nepăsare; nesuferit; niciodată; non-suportabil; obraz; om rău; oraș; ostilitate; pagube; păianjen; părinți; pedeapsă; persoană; pierdere de timp; plăcere; plîns; poftă; politică; popă; prieten; probleme; puternic; puțină; ranchiunos; răzbunător; reacție; rea-voință; repulsie; resentiment; respingere; restanță; retragere; revoltare; riduri; roșu; rușine; sălbatică; sentiment urît; sete; simpatie; sinceritate; slab; sprîncene; stupiditate; supărat; școală; teamă; temporar; pe toți; transformare; traumă; trecătoare; tu; uita; umbrit; umplutură; ură; te urăsc; a urî; vacă; viață
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
abuz distrug personalitatea și individualitatea unei persoane. Anxietățile personale sunt deșteptate prin amenințările ostile cu privire la pierderea slujbei sau relocarea; ele sunt potențate până la un nivel deranjant prin cicăleli, înțepături, cuvinte grele sau tratament umilitor. Angajații care au devenit ținta mâniei răzbunătoare a unui șef ajung deseori să fie victimele agresiunii emoționale sau psihice: „N-o pot da afară, însă pot să îi fac viața un coșmar atâta timp cât va lucra pentru mine”. 5. Abuzul fizic. Deși a trecut mai mult de un
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
regizor modern ce se află, Alexa Visarion a descoperit puternicul dramatism al personajului, urcîndu-l pe Dragomir în prim-planul atenției noastre. Nici cu C. Dobrogeanu-Gherea regizorul nu a fost de acord... În viziunea lui Alexa Visarion însă, Anca chiar dacă e "răzbunătoare per excelentiam" nu se rezumă la aceasta, e o ființă mai complexă, cu adîncimi psihologice diversificate, iar în relațiile cu celelalte personaje în special cu Dragomir ea cîștigă o superioritate în primul rînd de ordin moral. Nici o clipă ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu se rezumă la aceasta, e o ființă mai complexă, cu adîncimi psihologice diversificate, iar în relațiile cu celelalte personaje în special cu Dragomir ea cîștigă o superioritate în primul rînd de ordin moral. Nici o clipă ea nu apare ca răzbunătoare în sine, ceea ce ar face-o într-adevăr rea și antipatică; ba chiar, în final, ea pare a regreta năpasta care a dat peste Dragomir (cînd acesta e legat și dus la poliție, Anca îi strigă numele cu o sfîșiere
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din spre omul moral spre cel imoral. Trăsătura dominantă care determină această cădere este slăbiciunea pentru bani, pentru averea nemuncită, câștigată în tovărășie cu Lică. Existența lui Lică dezvăluie latura întunecată a naturii umane: sete devoratoare de putere, fire sadică, răzbunătoare. El stăpânește prin forță și violență, prin jaf și crimă pusta arădeană, fiindcă este sămădăul, adică porcar și el, dar om cu stare, aspru și neîndurător [...] de care tremură toată lunca. Aceste precizări ale naratorului despre statutul social și profilul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care l-a așteptat pînă ce acela a rămas singur, ca să-i zdrobească fața cu lovituri de bîtă. De-acuma nu mai are cum comite nimic rău. Lui Cornel i-a plăcut și faptul că, adus în fața unui juriu, tatăl răzbunător a fost achitat. Mai sînt oameni care înțeleg ce înseamnă dreptatea. 13 Un supererou din plastic se scălda printre valurile de scame din buzunarul pantalonilor lui. Nu se despărțea de buzunarul lui Cornel decît pentru a asuda mîinile celui care
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
este "un despot de tip turcesc, machiavelic prin natură și tradiție" (N. Manolescu). De-atâta teroare și prefăcătorie, domnitorul nu este iubit nici de oamenii simpli, nici de boieri. Într-o atmosferă apăsătoare, Duca-Vodă se dovedește a fi viclean și răzbunător, care știe să mânuiască, de multe ori, cu abilitate, intriga. Având încredere doar în propria-i persoană, nu-l interesează destinul țării, cât păstrarea tronului pentru care e în stare de orice: comploturi, intrigi, folosirea familiei pentru răzbunare. Alecu Ruset
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ofilea, ci "dimpotrivă, părea mai fericită". Într-o zi, boierul a aflat că soția îl înșeală cu Alexăndrel Vuza, fiul vornicului, și veni să țină sfat cu zodierul, tatăl lui moș Leonte. Acesta a încercat să-l potolească, știindu-l răzbunător, sugerându-i că toate cele auzite sunt minciuni. Voind să-l prevină, zodierul s-a dus la hanul celeilalte Ancuțe, știind că pe-acolo va trece trăsura cu Irinuța și Alexandrel. A venit trăsura, dar și boierul cu slujitorii săi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vreme, furia stihiilor naturii se află în concordanță cu dezlănțuirea pasiunilor. Analiza psihologică justifică o apropiere de Dostoievski. "Drama lui Ghiță este analizată magistral" (G. Călinescu). Acțiunea, gesturile, atitudinile lui trădează starea de nesiguranță și incertitudine; este laș, fricos, lacom, răzbunător, trece de la complicitate la crimă. Ana are un destin tragic și ilustrează teza morală după care omul trebuie să aibă simțul măsurii. Ea întruchipează duioșia, tandrețea și căldura sufletească. Slavici are talent de portretist. Lică este un erou realist, unic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este o constantă în gândurile lui, insă Dumnezeu pe care il invocă Cioran nu este cel pe care îl iubesc creștinii, cu supunere și aplecare, ci este unul căruia îi aduce invective și pe care îl acuză de păcate lumești: răzbunător, pasiv, neiertător, rău, indiferent, neconsolator. Ba chiar îl preferă pe diavol: Cine n-a făcut pact cu diavolul nu are rost să trăiască, deoarece el exprimă simbolic esență vieții mai bine decât Dumnezeu. Regretul este că diavolul m-a ispitit
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la înfățișare și la abilități mai mult cu Mazarin decât cu Ludovic al XIII-lea, și că viitoarea lui «nesiguranță» se datora faptului că știa că este nelegitim[...]. Cea mai mare provocare a fost să-l convingă pe suspiciosul și răzbunătorul Ludovic al XIII-lea să accepte sarcina soției. Levi afirmă că a fost ideea lui Richelieu și că a s-a implicat în această conspirație, deoarece era singura modalitate de a înfrânge ambițiile lui Gaston și de a garanta supraviețuirea
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]