1,968 matches
-
lui preferată, o cunoștea foarte bine, calibru mare și suficient de precisă. Din compartimentul de alături luă două încărcătoare. Unul îl montă imediat în pistol, iar pe celălalt îl băgă la brâu, sub centură. Dădu să închidă ușa dar se răzgândi, nu era de ajuns. Niciodată nu poți să știi ce te așteaptă în luptă, iar un combatant rămas fără muniție e, de cele mai multe ori, un combatant mort. Mai luă două sectoare pline și un pistolet Beretta cu țeavă lungă. Mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de țâfnă, întorcându-se cu fața la perete. Boris dădu plictisit din mână, rămânând proțăpit lângă pat, fără să țină seama de protestele lui. Acum câteva ceasuri te vedeai multimilionar în dolari, spuse el indiferent. Ce se întâmplă cu tine, te-ai răzgândit? Poftim? întrebă Vlad, fără să se întoarcă, dar deja cu o voce dintr-o dată mai interesată. Ce vrei să spui? Nimic, răspunse Godunov, întorcându-se și făcându-se că pleacă, lasă, iartă-mă că te-am deranjat! Nu, ia, stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aci să-l iau peste picior pentru halul în care se prezenta. — N-am știut unde să merg, a izbucnit el. Am trecut pe aici mai devreme, dar nu te-am găsit. — Am cinat târziu, i-am zis. Acum mă răzgândisem. Nu mai puteam zice că băutura îl adusese în halul acesta de evidentă disperare. Fața lui de obicei atât de trandafirie era acum pătată într-un mod nefiresc. Îi tremurau mâinile. — S-a întâmplat ceva? l-am întrebat. — M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mea e luată. Nimic din ceea ce mi-ai putea spune n-o să mă facă să mi-o schimb.“ „El înghițise în sec și-și dusese mâna la inimă ca să-i mai stăvilească bătăile.“ „N-am să te rog să te răzgândești, dar aș vrea să mă asculți un minut. E ultimul lucru pe care ți-l mai cer vreodată. Te rog să nu mi-l refuzi.“ Ea se oprise privindu-l cu ochii aceia meditativi care acum arătau atâta indiferență față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-l primească pe Dirk s-o întrebe dacă mă primește măcar pe mine, dar ea nu acceptase nici asta. Lui Dirk îi tremurau buzele. — Nu îndrăznesc să insist, spuse infirmiera, e prea bolnavă. Poate peste vreo zi-două o să se răzgândească. Dar oare dorește să vadă pe altcineva? întrebă Dirk cu glasul aproape șoptit. — Zice că nu vrea decât să fie lăsată în pace. Lui Dirk i se mișcau nefiresc mâinile de parcă n-ar fi avut nici o legătură cu trupul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Înroșind fațadele caselor. Ajuns În apropiere de Orsanmichele, Dante se gândi să o ia spre Torre della Castagna, pe lângă casele familiei Cerchi. Putea fi un prilej să Își salute repede rudele, care locuiau pe aceeași stradă. Dar mai apoi se răzgândi, văzând că umbra gnomonului fixat pe galerie bătea deja spre ora a șaptea. Avea de făcut o bună bucată de drum dacă voia să ajungă la meșterul Alberto Înainte de terminarea lucrului. Se adânci În labirintul de străduțe dinapoia rămășitelor vechiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Apus de oraș a avut loc un masacru, poate pentru a acoperi o singură crimă. Asasinul a umplut o corabie Întreagă de cadavre. Arrigo deschise gura să mai pună o Întrebare, dar apoi Își strânse buzele ca și când s-ar fi răzgândit. - Ce este „Împărăția Luminii”? Îl Întrebă poetul pe nepusă masă. Celălalt se răsuci spre el cu un aer uluit. - Un loc al triumfului spiritului, Îmi imaginez. Sau, printr-o metaforă, ceea ce voi numiți paradis. - Noi? - Vreau să spun voi, teologii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de mitră, care aminteau de silueta unui episcop, și le așeză alături de el, ca pentru a-l apăra. - Fiul a fugit? Ascuns printre... clerici? o zori Dante. Femeia mai Întâi scutură din cap, iar mai apoi, ca și când s-ar fi răzgândit brusc, se apucă să Încuviințeze cu putere. - Și ce s-a ales de micuț? Întrebă Dante. Amara părea rătăcită. Își frângea mâinile pradă mâniei de a nu izbuti să exprime ceea ce ar fi vrut. Ochii săi căzură peste micuța coroană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Steaua fără nume, eram foarte bun în spectacol, aveam siluetă, eram subțire, nu ca acuma, parcă sunt Maurice Béjart la bătrânețe, când am dat la facultate, cu Miroiu am vrut să intru, că mi se potrivea, pe urmă m-am răzgândit și am dat admiterea cu Rică Venturiano, dar cu Miroiu, pe care l-am jucat mai târziu, am luat Leul de Aur în Italia, și când am venit de-acolo, ne-a trimis directoarea exact la Fetești, din Italia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
într-un colț, un taburet învelit și el în pânză, pe care era o cămașă roșie, strânsă într-un fel anume, o figurină, o arătare despre care numai ea știa ce reprezintă, apoi adusese acolo, pe masă, niște cești, se răzgândise și le înlocuise cu pahare de sticlă, impersonale, pline cu ceai (cupele cu vin), se mai găseau pe taburet două săbii „de-adevăratelea”, împrumutate de la o sală de sport, cartea cu Hamlet rămăsese pe un colț al mesei. Acuma, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Oricine se Însoară cu mine nu-și va vedea capul de treabă. Vreau să zic... sunt foarte rea. RYDER: O, n-aș spune asta! ROSALIND: Ba da, sunt, mai ales cu cei apropiați. (Se scoală.) Hai să mergem. M-am răzgândit și acum vreau să dansez. Cred că mama a făcut o criză. (Exeunt. Intră ALEC și CECELIA.) CECELIA: Ăsta mi-e norocul: să-mi țină de urât În pauză chiar frate-meu. ALEC (sumbru): Dispar, dacă vrei. CECELIA: Dumnezeule, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fani îl conduceau pe Mișu spre libertate. Mișu se fotografie cu ei, îi pupă, le strânse mâinile, plânse. Așa plâns îl găsi Mariana. Îi fusese frică de momentul despărțirii și se prefăcuse că doarme. Apoi sperase ca el să se răzgândească, să nu mai plece. Apoi... Mișu se uită cu groază: nu, Mariana nu avea nici un bagaj la ea. - Vii cu mine? Microfoanele așteptau răspunsul Marianei, care își trase mai bine pardesiul peste cămașa de noapte. - Păi nu... nu acum... - Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vii Încoace? Ce vrea să afle? Despre Reiko? Da, asta trebuie să fie. — Keiko Kataoka spunea că din cauza acestei fete ați ajuns pe străzi. M-am gândit să-i arăt fotografia pe care o primisem de la Gan, dar m-am răzgândit observând că Yazaki se posomorâse la față de Îndată ce pomenisem de Reiko. Yazaki bău al doilea pahar de șampanie, apoi, În timp ce și-l turna pe al treilea, murmură cu voce stinsă: — Fata aia nu mi-a făcut nimic, apoi tăcu. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
banii în locul care mi s-a indicat, iar după vreo săptămână am primit nu un teanc de scrisori, cum mă așteptam, ci doar o singură scrisoare. Era însoțită de un alt bilețel anonim, care mă informa că autorul s-a răzgândit, că e sărac, că ar trebui să plătesc pentru fiecare scrisoare în parte și că în posesia lui se găsesc încă zece asemenea scrisori. De atunci am primit înapoi patru, care m-au costat aproape cinci mii de mărci. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
judecător și să spun că sunt o femeie ușoară. — Singura persoană cu care trebuie să vorbești sunt eu. Fata pufni fără prea mult entuziasm: — Păi, păreți de treabă, cred. Aruncă o privire la țigara din mâna mea: Pot să mă răzgândesc în legătură cu țigara aia? — Sigur, i-am zis și i-am întins pachetul. Primul fum păru să o învioreze. Se ambală pe măsură ce povesti, un pic jenată și probabil un pic speriată. — Acum vreo lună, am avut, într-o seară, un client
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
firma care transportă mobilă. — Da, am verificat. Da’ de ce să iei acasă cu tine o bucată cu funie? De ce să n-o lași pur și simplu în furgonetă? — Aveam de gând să mă spânzur. Ce te-a făcut să te răzgândești? — M-am gândit la asta o vreme, iar apoi lucrurile nu mi s-au mai părut atât de rele. Asta a fost înainte să vă cunosc pe dumneavoastră. — Și ce e cu cârpa pătată de sânge pe care am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ar fi putut să fie austriac. Dar bănuiesc că putea la fel de bine să fi fost bavarez. Știți, de modă veche. — Austriac sau bavarez, am zis eu, scriind în carnețel. M-am gândit să subliniez cuvântul bavarez și apoi m-am răzgândit. Nu avea nici un rost să îi dau mai multă importanță decât îi dăduse ea, chiar dacă bavarez îmi convenea mie mai mult. Am făcut o pauză, păstrându-mi ultima întrebare până când am fost sigur că ea terminase ce avea de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fie spus, a sunat Frau Steininger. — A lăsat vreun mesaj? Nu, domnule. — Chiar nimic? Nu, domnule. Domnule, știți de ce anume are aia nevoie, dacă nu vă supărați că vorbesc așa? — Încearcă să mă uimești. — Cred că are nevoie... M-am răzgândit, mai bine nu te osteni. — Păi, știți și dumneavoastră genu’, domnule. — Nu chiar, Becker. Dar în timp ce conduc o să mă gândesc cu siguranță. Poți să te bazezi pe asta. Am ieșit din Berlin prin vest, urmărind indicatoarele galbene pentru traficul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rămas iarăși singur, pe maidanul din fața vechii sale rachete. Copiii răutăcioși s-au adunat iarăși în jurul său, reluându-și năzbâtiile cu felurite rachetuțe năstrușnice. Unul din ei a aprins fitilul unei feștile afurisite, care o luă în sus, apoi se răzgândi și se întoarse iar spre maidan sfârâind, trecând la numai o palmă de Moș Orion și pârlindu-i un colț de la mâneca cămășii sale de cosmonaut - veche și ea, îngălbenită de vremuri. Și moșul iarăși izbunci în bombăneli: - Afurisiților! Nerușinaților
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
care dansa cu Ramona, nu o slăbea din ochi. Nu știa ce să mai înțeleagă. Doar cu puține zile în urmă în salonul restaurantului „Marea Neagră” îi declarase că este dispusă la o idilă destul de riscantă pentru amândoi. S-a și răzgândit această fată provocătoare? se întreba tânărul. A găsit un alt partener fără nicio obligație, mult mai convenabil pentru ea se înțelege. Așa a început să gândească la un moment dat și Săndica, văzând că se simte foarte bine lângă Mircea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
luat atitudine ușor indiferentă sperând că le voi schimba planurile. - Bun! zise unul dintre ei pe un ton autoritar. Ne vei căuta tu, sunt convins! Să plecăm! - Luați-l și să nu vă mai văd pe aici, nemernicilor! m-am răzgândit pe loc. Dar îmi lăsați scrisoarea. Mi-au aruncat-o pe masă. - Presimt că ne vom mai distra pe tema de astăzi, mă avertiză altul. - Au luat tabloul, au urcat toți patru într-o mașină și au plecat. Abia atunci
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
și blondă și strigă de mai multe ori, ca apucat: ”Micablondăpeltică !” Nu primi niciun răspuns. Fetele lucrau de zor, captivate parcă de itemii unui ritual. Erau extrem de atente la gesturi, iar acestea erau însoțite de texte cântate. Apoi Sinu se răzgândi și vru să coboare de pe scară, ca să intre pe ocolite, pe o eventuală ușă în abator, dar abia atunci își dădu seama că e gol pușcă. La o mișcare necontrolată scăpă vreo câteva suluri pe dușumea, făcând un zgomot asurzitor
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
muncă, tată, adică plata este... - Nu, am zis și gata! Nu‑ți mai place să mergi pe tractor, sau care‑i treaba? - Îmi place, tată, cum să nu! a exclamat repede băiatul, parcă de teamă ca tatăl să nu se răzgândească. Nu știu dacă‑mi rămâne timp liber să învăț. Poate nu ai auzit că și acolo se lucrează la zi lumină. Mai puțin iarna. Dar, dacă dau examen la anul ce vine lucrurile se schimbă în favoarea mea. În plus, iau
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
Acasă > Orizont > Gânduri > DECLARAȚIE Autor: Mădălina Siminea Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului Când te-am găsit întâia oară Credeam că-i doar fior întâmplător. Mă răzgândeam în sinea mea a mia oară Dar nu știam că nu e numai dor... Te-am regăsit în fiecare clipă, Te-am întâlnit în fiecare gând. Știam că biata-mi inima rănită Acum se rupe de trecut. Și m-am
DECLARATIE de MĂDĂLINA SIMINEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360813_a_362142]
-
tremurandNu mai avem în suflete valoriSi ne mirăm ca-n simțuri suntem goi...... III. DECLARAȚIE, de Mădălina Siminea, publicat în Ediția nr. 229 din 17 august 2011. Când te-am găsit întâia oară Credeam că-i doar fior întâmplător. Mă răzgândeam în sinea mea a mia oară Dar nu știam că nu e numai dor... Te-am regăsit în fiecare clipă, Te-am întâlnit în fiecare gând. Știam că biata-mi inima rănită Acum se rupe de trecut. Și m-am
MĂDĂLINA SIMINEA [Corola-blog/BlogPost/360815_a_362144]