1,198 matches
-
de suflete bizare, „Ziarul de duminică”, 2000, 18; [Dan Stanca], CNP, 2000, 6-9; Miruna Mureșanu, Mântuirea prin literatură, „Universul cărții”, 2000, 10; Regman, Ultime explorări, 111-112, 117-119; Ioan Lascu, Un fenomen numit Dan Stanca, R, 2001, 1; Daniel Cristea-Enache, Focuri răzlețe, ALA, 2001, 558; Cristian Bădiliță, Despre optzecismul spiritual, „Cuvântul”, 2001, 5; Vasile, Proza, 255-260; Dan C. Mihăilescu, România pe la 2030, „Ziarul de duminică”, 2002, 20; Răzvan Codrescu, Recviem pentru România, „Puncte cardinale”, 2002, 7; Elisabeta Lăsconi, Revoluții și mutații metafizice
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
minute. Sava se uita la ceas înnebunit. Și ăia, dinăuntru, care habar n-aveau; să facă ceva, să se miște, să dea vreun semn că, în fine, se va deschide ușa mîntuitoare. Nimic. Fără șapte minute. Coada fierbe, scandalizată... Voci răzlețe protestează că așa e-n Rusia, nimenea nu muncește, toți chiulesc și stau de pomană, - huoooo!... Sava, cu spatele întors, atent la ușă, îmi traducea cu promptitudine argoul revoluției... La fără două minute, poarta raiului încă ședea zăvorîtă... La fără
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
plin, Prind norii albi din vânturile ce tresar, ușor, în mâna mea, Mă învelesc apusuri ce-au colindat la margini de destin, Iar cerul îmi șoptește că-n visul meu și-a rătăcit o stea. Se ceartă brazii cu adieri răzlețe, foșnind ușor ca marea, Încerc să trec printre iluziile vieții care-mi alintă gânduri, Dar ochii mei parcă prind aripi, sfidând doar depărtarea, Sub pleoapele-obosite ascund cu teamă roua din abisuri. Mă regăsesc sub pașii trecători ca un străin prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
plin,Prind norii albi din vânturile ce tresar, ușor, în mâna mea,Mă învelesc apusuri ce-au colindat la margini de destin,Iar cerul îmi șoptește că-n visul meu și-a rătăcit o stea.Se ceartă brazii cu adieri răzlețe, foșnind ușor ca marea,Încerc să trec printre iluziile vieții care-mi alintă gânduri,Dar ochii mei parcă prind aripi, sfidând doar depărtarea,Sub pleoapele-obosite ascund cu teamă roua din abisuri.Mă regăsesc sub pașii trecători ca un străin prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
refugieze în Cetatea Neamțului, transformată de tatăl ei în mănăstire. Luase cu ea câți bani și avere cât îi mai rămăseseră. „Acolo” - spune Ion Neculce (de fapt, citatul este din „Pseudo-Nicolae Costin”), citat de Constantin Gane573 - „o găsi o ceată răzleață de cazaci și cu multe munci au muncit-o pentru avuție, iar pe urmă i-au tăiat capul pe prag cu toporul. Spun să fi găsit la dânsa 19.000 de galbeni.” Cazacii (ucraineni) erau comandați de Vasile Crupenschi, cel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1964 - e pasionat de teatru, în care cultivă o binevenită poezie a cotidianului, pretutindeni revelându-se un fond liric generos. Versurile, pe care le publică rar, au personalitate chiar de la debut. Cele mai realizate sunt un fel de meditații - gânduri răzlețe, reflecții fulgurante, amintiri de-o clipă, repede stinse de agitația cetății. Lirica acoperă însă un teritoriu întins, de la genul ocazional al întâmplării cotidiene - cu datări și localizări (casa din strada Labirint, lacul Herăstrău, câteva nume feminine etc.) - la cântarea patriei
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
recenzând, în aprecieri succinte și în genere judicioase, fel de fel de apariții. Dacă mai și plusează, e pentru că nesațul, mărturisit, al lecturii îl predispune acceselor de încântare. Ceea ce îl face, câteodată, să nimerească alături sau să o ia razna. Răzleț, îi reușesc schițe de portret (G.Ibrăileanu, „marele senzitiv”, P. P. Carp, un „caracter de bronz”, V. Pogor, „un tip de faun”, C. Stere, „de ortodoxă și apostolică înfățișare”, „chipul de sfânt bizantin al lui Bacovia”). E mai în largul
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
reprezintă calitatea conștientizării relației dintre om și Univers. Fizica, matematica, filozofia, chimia, biologia caută ca în știință și în obiectul de învățământ respectiv să găsească imaginea, modelul lumii reale constituit de fiecare știință în parte, să integreze fapte și idei răzlețe sau contradictorii într-un sistem. Este necesară folosirea unor metode specifice fiecărei discipline în corelare cu celelalte discipline, extinderea și generalizarea unor principii de investigație, integrarea rezultatelor și interpretarea lor la un anumit nivel, în funcție de scopul urmărit, permițând înțelegerea fenomenelor
FIZICA ŞI PERSPECTIVA INTERDISCIPLINARĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Iuliana-Elena State () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_903]
-
de vânt/ gata să smulgă un ultim echinox”. T. e și autorul unui jurnal de călătorie, Franța în patru anotimpuri (1967), unde urmărește în special Orașul Luminilor, într-un fel de călătorie reală, dar și ficțională, cu povești și notații răzlețe, din tren sau în parcuri. Cartea este interesantă mai ales pentru partea de analiză a fenomenelor sociologice, de limbaj și de mitologie pariziană. SCRIERI: Cartea cu sânge, pâine și cocs, București, 1945; Franța în patru anotimpuri, București, 1967; ed. 2
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
încerc, în spatele acestei opere, să creez un personaj. Un autor posibil al versurilor mele. Dacă ele au un caracter - ca orice poezie lirică - metafizic, încerc să fac din personajul meu un personaj concret, fizic. Mă bizui foarte mult pe amintirile răzlețe, care, de ce să n-o spunem, nu prea au mare legătură cu opera. Epica cea mare e înlăuntru, în spirit, iar nu pe stradă, pe caldarâm”. Se rețin câteva fantasme, scene de viață, întâmplări parte adevărate, parte născocite în această
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
pe față fără să se căiască prea mult. Autorul declară acum că nevoia de biografie s-a transformat în biografie. „Mi s-a transformat”, adică este pe cale sau chiar a devenit deja biografie. El confirmă astfel că, tot evocând amintiri răzlețe, omul fără viață personală își inventează o biografie în funcție de stările lui de spirit (din momentul confesiunii) și de așteptările cititorului (receptorului) său. Autobiografia devine, în aceste condiții, o autoficțiune, dictată unui scriptor devotat, un scriptor decis să ducă lucrurile la
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
omului și de credința că acesta va cuceri întregul univers, ca în Steaua lui Horn sau în Vis cosmic (1968). Certitudinile de această natură sunt comunicate uneori și în versuri libere, nerimate. Accente realmente lirice apar doar în câteva poezii răzlețe dedicate celor apropiați: bunicii, părinții, soția. V.-P. a mai publicat un dialog cu regizorul de operă Bob Massini (Epopeea blestemată..., 2000), o culegere de epigrame (Amvonul politic, 2001, în colaborare cu Petru Demetru Popescu), a coordonat Enciclopedia marilor personalități
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
concret. știm la modul abstract că Securitatea a fost instituția care ne-a ținut sub teroare, îi urâm, în general, pe securiști și pe ciracii lor fără uniformă, dar îi iertăm, îi compătimim și chiar îi votăm atunci când vreo dezvăluire răzleață ia chipul unui personaj real, tulburând apele somnolente ale conștiinței noastre publice. În general, frazele despre Securitate îl conțin pe „trebuie”, cele despre securiștii reali, în carne și oase, încep cu „Da, dar...”. Până când acest fenomen straniu, care preface brusc
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în zona dintre beletristică și psihologie/psihiatrie, din dorința de a valorifica o experiență. O plachetă de versuri, Sintagmele ochiului (2003), înscrie un salt parcă într-o vreme de apoi, când totul va fi înghețat. Cuvinte, sintagme, câmpuri semantico-simbolice, imagini răzlețe se alătură, se întretaie, se resping, vorbind despre imposibilitatea comunicării. Lucruri, fragmente trec doar prin fața ochiului, căci spiritul e epuizat sau bolnav de existență, înțepenit într-o nebunie mută: „Gândesc cu trupul”, „spusele n-au sânge/ n-au carne n-
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
proiectând sau cernând asupra lor lumina din interior. Copilăria renăscută face apele de argint, întunecă „povârnișul viei” într-un „praf de soare”, albește livezile cu „pulbere de lună”, ridică din hornul fiecărei case „un crin înalt de fum”, preschimbă „căsuțele răzlețe din satul Izvorani” în „mici capre cățărate pe-o râpă de lumină”. Dacă Pe Argeș în sus este cartea cărților lui P. și una dintre capodoperele poeziei românești, în versurile din Satul meu (1925) poetul își devine propriul epigon. Cartea
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
de Literatură „Dimitrie Cantemir” din Chișinău (1989-1991). În 1993 se mută în București, unde devine doctorand al Facultății de Litere. Scrierile lui N. pot fi împărțite în două mari secțiuni, prima cuprinzând cărțile publicate la Chișinău: culegerile de proză Poteci răzlețe (1987) și Mireasa Domnului sau Schimbarea la față (1989), placheta Memoria cuvintelor (1990) și piesa Loc de iernat (pusă în scenă în 1992 la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani), în timp ce a doua secțiune alătură volumele de poezie publicate la București
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
de parcă aici nu ai fi natură, / pulsează pașii tăi luminoși pe orizont”. Versul plin de fervoare al lui N. închide frecvent, în pofida unei imaginații copleșitoare și a sensibilității aparte, un text cețos, suprasaturat de metafore și imagini poetice. SCRIERI: Poteci răzlețe, Chișinău, 1987; Mireasa Domnului sau Schimbarea la față, Chișinău, 1989; Memoria cuvintelor, Chișinău, 1990; Vorbirea care vede, București, 1999; Cartea Babilonului, pref. Nicolae Țone, București, 1999; Puncte de sprijin pentru suflet, pref. Radu G. Țeposu, București, 1999; Recviem pentru inimă
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
cărții, ci perspectiva, viziunea, scriitura, dicția și mizanscena. Autoarea ocolește formule romanești considerate optzeciste, așa după cum nu aderă nici la cele cultivate de unii prozatori nouăzeciști ori din generații mai tinere. În peisajul momentului, romanul a putut părea pe cât de răzleț, pe atât de remarcabil. Posibile afilieri ar putea fi depistate față de filonul abisal și vitalist din romanele lui Nicolae Breban, ca și, mai evident, față de estetica onirismului și, în consecință, față de procedeele suprarealismului pictural, în special în versiunea cultivată de
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
pentru „glasul apelor”. P. exersează și arta epigramei, vizând de cele mai multe ori personalități sau evenimente ale timpului, ca în placheta Urzici (1910 ) sau în alte stihuri din celelalte volume. SCRIERI: Originale și traduceri (în colaborare cu C. M. Mulțescu), București, 1903; Răzlețe (în colaborare cu A. Sterescu), București, 1907; Zvârcoliri (în colaborare cu Nicolae Petrașcu), București, 1907; În surdină, București, 1908; Urzici, București, 1910; Opt portrete, București, 1913; Cântecul plopilor, București, 1928; Glasul apelor, București, 1932; Escale, București, 1934; Turcia nouă, București
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
pot fi regăsite fantasmele. O antologie în limba franceză (Polemiques cordiales, 1991) selectează texte din Polemici cordiale și Viața ca o coridă (1987). Versiunea românească se cheamă Rugați-vă să nu vă crească aripi (1995), cu un capitol nou, Pagini răzlețe. P. postrevoluționar face, mai întâi în „România liberă”, apoi în „Cotidianul” și în alte ziare, o cronică morală a vieții politice, arătându-se din ce în ce mai dezgustat de politicianismul românesc și de ipochimenii lui. La început vituperează pe intelectualii „apolitici”, apoi înțelege
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Poate că râvnind ieșirea la rampă ca dramaturg, P. nu s-a prețuit îndeajuns ca prozatoare. Nici măcar nu a stăruit să își scoată nuvelele în volum (titlul ar fi urmat să fie Domnițe și jupânițe). Oricum, chiar și din scrieri răzlețe reiese înzestrarea ei pentru gen: invenție epică, fie și într-un registru minor, spirit de observație nu lipsit de finețe și, mai ales, un limbaj agreabil, care se adaptează ușor oricărei epoci, oricărui subiect. Cel mai bine îi reușește, în
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
vitaliste, în simbol al ingenuității sufletești. G. Călinescu a opinat că punctul de plecare al ciclului de poeme ar fi fost poemul lui Ion Barbu despre „răpusul câine Fox”, ceea ce pare o exagerare. Barbiene sunt, într-adevăr, câteva rare și răzlețe sonorități, poate întâmplătoare, poate mărturisind o reală, dar neconcludentă, influență. Ca realizare poetică, Zogar e net inferior versurilor barbiene, nici imaginile nu frapează, nici înlănțuirea lor, și nici muzicalitatea limbii sau pregnanța rostirii. În absența sugestiei și a fiorului estetic
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
fie că, mai probabil, reproduc întocmai un model, posibil german, în orice caz o culegere contemporană încă neidentificată. Important este că ele sunt „înturnate” în românește („în rumânie”) într-o vreme în care asemenea inițiative erau, la noi, cu totul răzlețe. Receptiv la tendințele iluministe ale epocii, O. nu se mărginește la fabuliștii din vechime (Esop, Fedru, Avian ș.a.) sau la istorioare mitologice, ci include și o seamă de parabole de rezonanță și cu tâlcuri strict contemporane. Strădania lui nu a
OŢELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288596_a_289925]
-
târcoale până și amorului (Gelozie), semnalează un presentiment. În Sonete postume (1925), ceea ce precumpănește este starea de melancolie, cu înlăcrimate aduceri-aminte și cu replieri într-o solitudine aburită de dezamăgirea iubirii care trece și a visurilor care se sting. Există, răzleț, și strofe cu un nerv caustic. Ca epigramist, P. nu s-a bucurat de succesul de care a avut parte fratele său, cu toate că unii (Al. T. Stamatiad, printre ei) îl socoteau mai bun decât pe Cincinat. A contat, poate, și
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
cunoaște nici vecinul. Aici nu se va întâmpla nici odată să nu îți cunoști vecinul” (bărbat, aproximativ 40 de ani, patron). Această trăsătură este reprezentată în opoziție cu „egoismul” și „izolarea” specifice popoarelor din Vest. În ceea ce privește asemănările, acestea sunt menționate răzleț de subiecții chestionați și se referă la performanțele de nivel european ale armatei și chiar ale politicii românești. De asemenea modul în care emigranții români care muncesc în statele UE sunt apreciați pentru munca lor este un alt aspect care
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]