1,302 matches
-
civilizația apuseană l-a dus la greci și evrei. Funcția valorilor religioase, rolul individului, teoria politică, text și mit în studiul istoricității lui Iisus, paradoxul celor două împărății, definirea evului mediu, Renașterea și umanismul, Reforma și Contrareforma, revoluția științifică, iluminismul, raționalismul înțeles ca o contra-religie, epoca revoluțiilor democratice, revoluția industrială, modernizarea economică, lumea atlantică și originile politicii moderne, ideea de progres, postmodernismul și implicațiile lui, provocarea americană spre o nouă modernitate sunt principalele teme ale cărții. Ele sunt examinate în spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ne ajută să-l înțelegem pe Sábato, ex-comunist, ex-matematician și ex-suprarealist, pe Sábato omul și scriitorul. Toate credințele îi sunt zdruncinate extazul față de matematică, fascinația romantismului, convingerile ideologice. "Spiritul meu nefericit se află, tulburat, la mijloc, între formă extremă a raționalismului, care este matematică, și forma cea mai dramatică și violență a iraționalului"32 spune el însuși. Sábato crede că, în ciuda prezentului "amar" pe care il trăim și care ne obligă că, prin gesturile și faptele noastre, să exprimăm "neliniștea, pericolul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca prioritate pentru scriitor, în detrimentul introspecției sufletului uman, îl are și Sábato, ca o continuare a aceleiași revolte a scriitorului contra matematicii și rațiunii pure că dominante în viață omului, în acord cu ideile lui Cioran și posterior lui Nietzsche. Raționalismul, spune Sábato, a pretins să împartă sufletul în părți: rațiunea, emoția și voință; o dată realizată brutală ruptură, a pretins să se ajungă la cunoașterea omului numai prin rațiunea pură. Cum rațiunea este universală, cum pentru toată lumea și în orice epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-i detest pe oameni, mi-e frică de ei". Am stat de vorbă amical mai mult de patru ore, descoperind în Cioran coerentă unui om adevărat, împărtășind multe gânduri și idei în comun. Că, de exemplu, nevoia de a demistifica raționalismul care nu a făcut decât să ne aducă mizerie și totalitarism. Totul se poate sufocă în om, cu excepția nevoii sale de absolut, care va supraviețui prăbușirii templelor, ca și dispariției religiei pe pamant" sunt cuvintele unui filosof a cărui luciditate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acoperă construirea unei societăți ideale, ale cărei fundamente sînt o reacție la mizeria socială și intelectuală, la exploatare și la colonialism. Această utopie se bazează pe o serie de valori pozitive: demnitate, egalitate, fraternitate, justiție socială, pacifism, ca și pe raționalism. Ea se construiește astfel în jurul unei analize a lumii ce se vrea științifică și care generează optimism. Istoria trebuie să depășească această stare socială și să pună capăt domniei exploatării omului de către om. În acest context, partidele comuniste reprezintă instrumentele
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
regăsi profunzimea emoției mitice decît prin aprofundarea raționalizării simbolurilor. Numai raționalizarea completă a preștiinței simbolizate înțelegerea simbolismului va putea să-l readuci cu adevărat pe calea credinței: spiritualizarea spaimei față de misterul vieții și morții. Rațiunea nu este echivalentă cu intelectul. Raționalismul diferă de intelectualism și doar acesta din urmă este incapabil să trăiască vreodată o viziune a misterului și să înțeleagă credința. În schimb, adevărata raționalizare este paralelă analogic cu credința, în vreme ce țelul credinței este sublimarea spaimei, cel al rațiunii este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
raționalizare este paralelă analogic cu credința, în vreme ce țelul credinței este sublimarea spaimei, cel al rațiunii este spiritualizarea acesteia. Intenția spiritualizări raționamentului este să ajungă la raționamentul care să poată sesiza sensul vieții, nemaiavînd nevoie să-l viseze primitiv și simbolic. Raționalismul este încrederea științifică în fața rațiunii umane și în capacitatea ei de a elimina treptat tot ce este necunoscut și spaima față de acesta, care provine din lumea exterioară (neexplicatul) și din cea interioară (rezolvabilul). Forța sa rezidă în încrederea în faptul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rațiunii. Dar limita aceasta nu este deloc "Dumnezeu", ci limita misterului. Dumnezeu este simbolul misterului, adică exact sarcina supremă a rațiunii de a înțelege semnificația acestui simbol, care nu este în sine decît un mod de manifestare al lumii interioare. Raționalismul veritabil va combate orice metafizică falsă, explicativă și dogmatizantă. El nu neagă misterul și nici nu-l explică, dar neagă existența Dumnezeului real, explicîndu-L prin Dumnezeul-simbol. Raționalismul combate credința moartă, sprijinind-o pe cea vie și înlocuind-o prin complinirea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care nu este în sine decît un mod de manifestare al lumii interioare. Raționalismul veritabil va combate orice metafizică falsă, explicativă și dogmatizantă. El nu neagă misterul și nici nu-l explică, dar neagă existența Dumnezeului real, explicîndu-L prin Dumnezeul-simbol. Raționalismul combate credința moartă, sprijinind-o pe cea vie și înlocuind-o prin complinirea ei culturală, adevărata religiozitate. Dimpotrivă, îndoiala intelectului nu este decît complinirea ambivalentă a falsei religiozități. Vrînd să evite metafizica dogmatizantă, el eșuează, deoarece ajunge la o afirmație
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
loc particular atît în sfera cunoașterii pure, cît și în cea a utilizării practice a cunoștințelor este tocmai faptul că teoremele sale nu sunt susceptibile de a fi nici verificate, nici dezmințite pe bază de experiență. 1.4.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) Raționalismul pur sau raționalismul cartezian, atît cît a fost el explicitat de Walras (1874), ne apare ca o poziție comparabilă cu apriorismul, prin faptul că el nu permite o veritabilă confruntare a teoriei cu lumea experienței, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sfera cunoașterii pure, cît și în cea a utilizării practice a cunoștințelor este tocmai faptul că teoremele sale nu sunt susceptibile de a fi nici verificate, nici dezmințite pe bază de experiență. 1.4.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) Raționalismul pur sau raționalismul cartezian, atît cît a fost el explicitat de Walras (1874), ne apare ca o poziție comparabilă cu apriorismul, prin faptul că el nu permite o veritabilă confruntare a teoriei cu lumea experienței, fiind totalmente absorbit de construcția
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cît și în cea a utilizării practice a cunoștințelor este tocmai faptul că teoremele sale nu sunt susceptibile de a fi nici verificate, nici dezmințite pe bază de experiență. 1.4.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) Raționalismul pur sau raționalismul cartezian, atît cît a fost el explicitat de Walras (1874), ne apare ca o poziție comparabilă cu apriorismul, prin faptul că el nu permite o veritabilă confruntare a teoriei cu lumea experienței, fiind totalmente absorbit de construcția unui model căruia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
tinde lucrurile într-un regim de liberă concurență. Privind lucrurile puțin mai de aproape, se pot descoperi nume-roase și solide rațiuni de a critica adecvarea modelului echilibrului general la relațiile economiei, aspect asupra căruia vom reveni. 1.4.2.3. Raționalismul critic După respingerea apriorismului, de către T. Hutchison în special, climatul metodologiei economice s-a apropiat în mod pro-gresiv de tezele popperiene, care prezintă imaginea seducătoare a unui corp de cunoștințe în progres constant, după normele raționalismului critic și conform secvenței
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
1.4.2.3. Raționalismul critic După respingerea apriorismului, de către T. Hutchison în special, climatul metodologiei economice s-a apropiat în mod pro-gresiv de tezele popperiene, care prezintă imaginea seducătoare a unui corp de cunoștințe în progres constant, după normele raționalismului critic și conform secvenței: luare de cu-noștință asupra unei probleme formularea unei teorii punerea la încercare a teoriei printr-o tentativă de respingere. Forța acestei atitudini metodologice constă, în primul rînd, în refuzul inducției: cum a demonstrat deja D. Hume
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
transformativistă. Plecînd de la o situație în care puterea aparține șefului familiei, contractualismul lickian descrie maniera în care se derulează evoluția spre societăți cu moduri de guvernare mai elaborate. Această perspectivă evolutivă joacă un rol fundamental în formarea economiei poli-tice. Alături de raționalismul hobbesian, ea deschide în filosofia modernă o a doua posibilitate, ce lasă chestiunea fondării socialului în afara cîmpului de preocupare al filosofiei politice. Atunci cînd agregarea indivizilor se produce pe fondul ordinii spontane, problema consistă în a înțelege cum se prezervă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
poate fi rupt în totalitate. Criticile din interior nu pot să privească decît rectitudinea discursului dezvoltat plecînd de la premise date dinainte sau să propună ici-colo vreun amendament marginal. În pofida regrupărilor posibile, după cîteva caracteristici sumare (idealism, realism, materialism, spiritualism, vitalism, raționalism, senzualism...), sistemele filosofice poartă destul de frecvent semnătura inițiatorului lor, agrementat uneori de cîteva variante: pre-, neo-, post-, criptoș.a. Amenințate mai mult de efectele modei decît de vreo necesitate exterioară care să le permită selecția, tezele filosofice vizînd să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
general. În același spirit, John Gray respinge "atavismele doctrinei liberale", considerînd-o "prost echipată în fața dilemelor perioadei postmoderne". Născută odată cu iluminismul, cu umanismul, aceasta ar perpetua o scamă din iluziile secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea: individualismul, universalismul, meliorismul, raționalismul, și altele. Se admite faptul că o societate care este unită numai prin relația impersonală a schimburilor de piață, așa cum este întrevăzută de Hayek și de alți gînditori liberali, este în cel mai bun caz un miraj, iar în cel
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
corespondentă a subzistat la poporul german, ca nefiind înlocuită, ca la cel francez, sau englez, de ideea suveranității teritoriale sau naționale mai apoi. Totul a început în "epoca luminilor", cu constituirea doctrinei umaniste, produs al laicizării eticii creștine și al raționalismului triumfător, o doctrină individualistă ce-și pro-pune apărarea drepturilor omului pretutindeni în lume, ideal umanist ce s-a născut în Franța, din scrierile lui Montesquieu și Rousseau și s-a răspîndit imediat, devenind fermentul ideologic al revoluțiilor franceză și americană
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
două tipuri posibile de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică proprie, ce nu este reductibilă la voința
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
telos însemna la origini și plată, sau datorie originară. Ionienii secolul al VII-lea î.e.n., în special Anaximene și Anaximandru, utilizează simbolul roții în cosmologia lor, în care admit nașterea și distrugerea periodică a universului, făcînd legătura între mit și raționalism filosofic. Este de reținut aici faptul că noûs în limba greacă însemna nu numai rațiune, ci și spirit. Filosofii ionieni se fac ecoul descrierilor lui Thales din Milet și al principiilor sale de integrare și dezintegrare periodică a Cosmosului, anticipînd
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
întru Ființă. Scrisori despre logica lui Hermes, Editura Humanitas, București. 1998; Nooman P., What I Saw at the Revolution: A Political Life in the Reagan Era, Randon House, New York; Nozick R., Anarchy, State and Utopia, New Zork,, 1974; Oakeshott M., Raționalismul în politică, All, București, 1995; Papandreou A., Economics as a Science, Lippincott, Chicago, 1958; Pareto V., Manuel d'économie politique, Droz, 1966; Traité de sociologie générale, Droz, 1968; Passet R., L 'Economique et le vivant, Payot, Paris, 1983; Paz O.
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în filosofia științei economice 50 1.4. Introducere în metodologia științei economice 61 1.4.1. Idee, teorie, doctrină, paradigmă economică 64 1.4.2. Criterii epistemologice în economie 66 1.4.2.1. Apriorismul 67 1.4.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) 67 1.4.2.3. Raționalismul critic 68 1.4.2.4. Convenționalismul 69 1.4.2..5. Empirism și instrumentalism (Milton Friedman) 70 1.4.2..6. Istoria științelor și criteriilor de evaluare la Kuhn 72
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
metodologia științei economice 61 1.4.1. Idee, teorie, doctrină, paradigmă economică 64 1.4.2. Criterii epistemologice în economie 66 1.4.2.1. Apriorismul 67 1.4.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) 67 1.4.2.3. Raționalismul critic 68 1.4.2.4. Convenționalismul 69 1.4.2..5. Empirism și instrumentalism (Milton Friedman) 70 1.4.2..6. Istoria științelor și criteriilor de evaluare la Kuhn 72 1.4.2.7. Metodologia programelor de cercetare (Lakatos
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
biografie inteligentă, sau pur și simplu, inteligibilă, și niciodată în planul realității obiective. Ar trebui să ne ferim să comitem aici greșeala grosolană de a confunda imaginarul cu fictivul sau iluzoriu. În această privință, iluzia este legată de un anumit raționalism: ca și sentimentul, imaginația este un mod de a dezvălui realul, nu de a-l ascunde. Și aceasta deoarece imaginarul nu se opune realului precum falsul adevărului, ci așa cum se opune virtualul actualului. Or, la nici un nivel existența nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ce presupune sacrificiul în slujba semenilor, respectând principii ce vin din filosofia umanismului renascentist. Cavalerul rătăcitor este considerat un european-model, aflat sub semnul rațiunii, al discuției temeinice și al căutării adevărului.188 În discursurile sale se regăsesc marile idei ale raționalismului renascentist: Shakespeare, Francis Bacon, Giordano Bruno etc. Eroul dorește să reinstaureze starea primordială a omului 189, eradicând nebunia unei lumi și reînviind înțelepciunea. Elogiul nebuniei, cartea lui Erasmus de Rotterdam, constituie o demonstrație filologică despre nebunia sau prostia ce guvernează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]