915 matches
-
îl va transforma într-un adversar al metafizicii tradiționale, constructivă în esența sa. Această supoziție, prezentă în criticismul kantian, stă la baza tuturor sistemelor agnostice de gândire metafizică. • Hegel, reacționând față de criticismul kantian, își va construi metafizica pe o supoziție raționalistă modificată: transcendentul e dialectic raționalizabil și formulabil. • Plotin, Schelling, Bergson, Goethe vor alege o altă cale, în care rațiunea nu mai joacă nici un rol. Pentru ei, transcendentul este trăibil printr-un fel de intuiție intelectuală. • În sfârșit, o cale aparte
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
hegeliană și cea a lui Plotin sau Schelling drept variante hibride, născute dintr-o tendință confuză de a împăca intelectul cu concretul intuitiv, astfel că le exclude din acest tablou 127.În cadrul situațiilor rămase, filosoful român respinge mai întâi poziția raționalistă. El constată că teza raționalizării transcendentului a produs sisteme metafizice pline de dificultăți logice, pe care autorii lor (un Spinoza sau un Leibniz) nu au știut să le învingă, în schimb s-au priceput să le ocolească. Nici un sistem de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să le ocolească. Nici un sistem de metafizică întemeiat pe metode ale intelectului enstatic n-a fost în stare să raționalizeze neted și complet experiența și transcendentul, spune Blaga; după toate au rămas resturi neraționalizabile"128. De aceea, spune el, "metafizica raționalistă a lăsat în urma ei mai multe îndoieli decât certitudini"129, critica lui Immanuel Kant apărându-i, în felul acesta, ca perfect justificată. Pe de altă parte, Blaga se delimitează și de poziția lui Kant. În primul rând, nu este chiar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ideației dogmatice îi întărea această convingere. Așadar, antinomiile nu trebuie să înfrângă elanul cunoașterii metafizice. Dimpotrivă, antinomiile devin pentru Blaga un argument, un motiv pentru calea dogmatică. Redescoperirea ideației dogmatice îi permite, așadar, lui Blaga să privească altfel decât filosofii raționaliști și decât Immanuel Kant posibilitățile rațiunii de abordare a transcendentului. Deși nu a fost luată în seamă, de teama contradicției, această supoziție de construcție metafizică, că transcendentul este neraționalizabil dar formulabil, se dovedește a fi deosebit de fertilă. Dogma este produsul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
e soluția lui Lucian Blaga pentru dezvoltarea viitoare a metafizicii. Voi prezenta în continuare argumentul său135. Orice sistem metafizic bazat pe intelectul enstatic atinge inevitabil contradicția. Contradicția, antinomia este, cum a dovedit Immanuel Kant, țărmul la care eșuează orice metafizică raționalistă, limita oricărui sistem raționalist încrezător în puterea rațiunii de a organiza transcendentul. Pentru a da șanse metafizicii de a depăși acest obstacol inevitabil, soluția ar fi metoda dogmatică, raționalismul ecstatic. Astfel, susține Blaga, contradicția (antinomia) ar intra în mod constitutiv
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Blaga pentru dezvoltarea viitoare a metafizicii. Voi prezenta în continuare argumentul său135. Orice sistem metafizic bazat pe intelectul enstatic atinge inevitabil contradicția. Contradicția, antinomia este, cum a dovedit Immanuel Kant, țărmul la care eșuează orice metafizică raționalistă, limita oricărui sistem raționalist încrezător în puterea rațiunii de a organiza transcendentul. Pentru a da șanse metafizicii de a depăși acest obstacol inevitabil, soluția ar fi metoda dogmatică, raționalismul ecstatic. Astfel, susține Blaga, contradicția (antinomia) ar intra în mod constitutiv în metafizică. Aceasta înseamnă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și aduce în joc identitatea contrariilor și conceptele dialectice 323. Multiplul este identificat cu Unul și Unul cu multiplul, partea este identificată cu totul și totul cu partea. Gândirea de tip mistic este prezentă în spațiul metafizicii moderne "de limită raționalistă", cum o numește Lucian Blaga, cea care se construiește în jurul ideii coincidenței contrariilor (coincidentia oppositorum), pusă în circulație de către Nicolaus Cusanus, în scrierea sa De docta ignoratia. De altfel, prin latura teologică a gândirii sale, Cusanus rămâne tributar lui Dionisie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
incongruență generează probleme gândirii, născând antinomii. Încercând să rezolve aceste probleme, unii gânditori, cei excelând în facultăți analitice, au afirmat logicul ca exclusiv existent, degradând concretul până la iluzie. Alții, precum Bergson, au declarat concretul ca exclusiv existent, denunțând logicul. Gânditorii raționaliști și cei dialectici s-au pronunțat pentru "un modus vivendi între logic și concret". Însă dialecticienii, spre deosebire de raționaliști, au propus o adaptare a logicului la concret și invers 345. Este foarte important de spus că termenul "concret" este folosit aici
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care este un salt în afara logicului..."492. O dialectică fără "sinteză" Ștefan Lupașcu atribuie logicii dinamice a contradictoriului un caracter dialectic 493. Dar ea diferă mult de logica dialectică a lui Hegel, care nu s-a putut elibera de tradiția raționalistă și identificatoare aristotelică, inventând ideea sintezei, în care se vor topi toate contradicțiile. Lupașcu crede că ceea ce îl desparte pe Hegel de logica dinamică a contradictoriului este faptul că nu a sesizat dinamica contradictoriului prin proprietățile de actualizare și potențializare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se va angaja și el în explorarea unor căi alternative în raport cu raționalismul clasic, prin recurs la mit, metaforă și paradox. Însă, nu va urma calea iraționalismului intuiționist. Gândirea antinomică pe care el o va promova rămâne în cadre intelectualiste și raționaliste, însă ale unui nou tip de raționalism, unul "mai elaborat și mai nuanțat decât cel, mai curând grosier, care ne-a fost lăsat moștenire de către ultimele secole"676, un raționalism care convertește negativul, care integrează iraționalul, știind "că nu poate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ai "vieții" (Friederich Nietzsche, Wilhelm Dilthey, Georg Simmel, Max Scheler sau Oswaldt Spengler), la filosofii existențialiști, la Nicolai Hartmann sau Émile Meyerson 681. Dintre aceștia, demersul lui Blaga seamănă oarecum cu cel al francezului Émile Meyerson. Detașându-se de optimismul raționalist scientist exagerat al epocii, dar și de iraționalismul bergsonian, Meyerson "a dezvoltat un raționalism critic concentrat asupra tensiunii dintre rațiune și realitate"682, care se exprimă în teza următoare: "realitatea obiectivă există și ea poate fi raționalizată prin cunoaștere, dar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Gheorghe Vlăduțescu, ""Ideație dogmatică", intelect, rațiune", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, p. 63. 120 Cf. Gheorghe Al. Cazan, " Raționalismul ecstatic formă specifică a raționalismului", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, p. 47. Aici, autorul susține că specificul raționalist sau iraționalist al filosofiei lui Blaga se judecă într-un alt context filosofic, specific începutului de secol XX, unde sensul rațiunii si cel al raționalismului capătă noi dimensiuni. 121 Lucian Blaga, op. cit., p. 429. 122 Florica Diaconu, Marin Diaconu, Dicționar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 169. 765 Ibidem, p. 164. 766 Ibidem, p. 170. 767 Ibidem, pp. 175-176. 768 Ibidem, p. 192. 769 Ibidem, p. 189. 770 Ibidem, p. 191. 771 Ibidem, p. 192. 772 Gaston Bachelard, "Activitatea raționalistă a fizicii contemporane", în Dialectica spiritului științific modern, vol. II, p. 286. 773 Gaston Bachelard, "Dialectica filosofică a noțiunilor relativității", în Ibidem, p. 232. 774 Ibidem, p. 233. 775 Gaston Bachelard, "Filosofia lui Nu", în Dialectica spiritului științific modern, vol
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
spiritual al celor mai diferite popoare din cele mai diferite zone ale globului pământesc. în privința originii meșteșugului părerile diferă, cele mai multe plecând de la explicații materialiste, care se înscriu în orizontul euhemerist de la numele gânditorului grec Euhemeres caracterizat prin explicații așa-zis raționaliste, în esență simpliste însă. Se presupune că lutul s-a folosit ințial pentru ungerea coșurilor de nuiele, printr-o întâmplare unul dintre acestea a fost apropiat de foc, s-a întărit, etc. Povestea am auzit-o în școala primară și
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
a celor cinci milioane de români din Principatele Unite. Evident, sugerează preopinenții, că greutatea de pe un talerul cu 80 de milioane este strivitoare comparativ aceea de pe talerul cu doar 5 milioane! În materie de drept însă, replică Eminescu, răsturnând conceptul raționalist cartezian al dreptului și al "diplomației" rusești, cu precădere, trebuie înlocuită balanța/cumpăna cu cântarul, singurul îndrituit să nu introducă abuzul dreptului forței în locul forței dreptului. Și asta fiindcă nu întâmplător cei vechi au imaginat-o pe Themis legată la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
compensează printr-un aspru post de o sută de zile! Să nu ne mirăm deci că, având un astfel de sistem, aceste popoare sunt sărace, slăbite și leneșe."32 Întrucât venea dintr-o lume marcată de o educație de tip raționalist, care cunoscuse dinamismul capitalismului liberal, cu toate ideile sale privind necesitatea câștigului și eficiența muncii, dar care era total ignorantă la "odihnele" și "purificările" spirituale ale religiei ortodoxe, la viziunea acesteia supra mântuirii, care marcau încă într-o manieră consistentă
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o cultură narcisistă, care refuză orice efort de diagnosticare a situației de fapt și care manifestă interes ridicat pentru propria lor viziune și nu pentru realitatea în care se mișcă. Atât valorile umane, cât și randamentul sunt ignorate; b) Strategiile raționaliste se raportează la schimbare, accentuând importanța randamentului în defavoarea valorilor umane. Sunt specifice organizațiilor tradiționaliste ce promovează cultura defensivă, puternic centrate pe aspectele formale, de tip birocratic; c) Strategiile personaliste descriu situația opusă, în care interesul crescut pentru valorile umane nu
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
inovațiilor. Sunt specifice organizațiilor cu o cultură vizionară, interesate de evoluție și de anticiparea oportunităților, care au o structură managerială descentralizată și o tehnologie de vârf. Dacă analizăm organizația școlară prin prisma aspectelor sale birocratice, suntem tentați să considerăm strategiile raționaliste ca fiindu-i tipice. Dacă privim însă școala ca un sistem deschis și natural, puternic interesată de promovarea valorilor umane și, în aceeași măsură, de obținerea randamentului, atunci opțiunea pentru strategiile decizionale este clară. Aceasta cu atât mai mult, cu
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
exista unul fără celălalt. Din acest motiv, specialiștii în analize organizaționale consacrau spre sfârșitul anilor 80 un nou concept, cel de cultură organizațională care avea să acopere în timp o nouă realitate. Apărută inițial ca o reacție critică la paradigma raționalistă a organizațiilor, dimensiunea culturii organizaționale și-a construit treptat propria argumentație, fiind pusă în situația de a explica reacțiile, uneori paradoxale, ale oamenilor, modul în care se realizează comunicarea în organizații, în care se promovează schimbările etc. Ea se află
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
nici măcar cea mai mică legătură cu adeverirea absenței Lui. “Moartea lui Dumnezeu”, încredințarea că El este absent, este un fapt împlinit numai pentru oamenii care nu au renunțat să-L caute, pentru cei însetați de Dumnezeu, dar care, în cadrul teologiei raționaliste occidentale, al fideismului sau al misticismului individualist, al eticii utilitariste și al autoritarismului unor Biserici transformate în religii, nu descoperă decăt absența Lui. Nietzsche reprezintă pentru ateismul contemporan, pentru acest părinte al nihilismului prefigurat de el, un profet asemănător lui
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
lui Lucian Raicu - stratul prim al personalității criticului comentat; cel deal doilea strat, mai adânc, al criticii streiniene îl reprezintă "obsesia demnității profesionale". Opunânduse confuziei de valori proprie anilor "-", Vladimir Streinu a imprimat acțiunii lui critice "o anume linie hotărât raționalistă, carteziană în marginile esteticului." Cu finețe, Lucian Raicu surprinde evoluția criticului pe două axe principale: "Cu trecerea timpului, marginea "raționalistă" a acțiunii sale critice se înăsprește, întunecându-se tot mai mult la culoare, în sensul unui misionarism logic intratabil, de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
obsesia demnității profesionale". Opunânduse confuziei de valori proprie anilor "-", Vladimir Streinu a imprimat acțiunii lui critice "o anume linie hotărât raționalistă, carteziană în marginile esteticului." Cu finețe, Lucian Raicu surprinde evoluția criticului pe două axe principale: "Cu trecerea timpului, marginea "raționalistă" a acțiunii sale critice se înăsprește, întunecându-se tot mai mult la culoare, în sensul unui misionarism logic intratabil, de o unilateralitate inchizitorială aproape fascinantă." Ni se dă și modelul acestei implacabile atitudini justițiare: "excesivul pamflet, camuflat în eseu, "Tremuricii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cunoscută în cercurile intelectuale din Constantinopol. Mulți dintre umaniștii bizantini ai veacului XIV cunoșteau latina și aveau acces direct la sursele apusene. Din această perspectivă, deși controversa hesychastă a însemnat o dispută ce a antrenat ciocnirea umanismului bizantin de factură raționalistă cu realismul mistic al tradiției spirituale răsăritene, consecințele acestei dispute implică dimensiunea mai largă a relației între cultura și spiritualitatea răsăriteană și cea apuseană. Participanții la dispută erau oameni de o solidă formație clasică, iar stadiul la care ajunseseră, pe
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
posibilitate rațională de alegere între mai multe posibilități, ci posibilitatea extremă a realizării de sine a persoanei, posibilitate ce se poate autodesființa.”, „.. .libertatea nu reprezintă o idee abstractă — o categorie a axiologiei idealiste sau o cerință socială în scopul reglementării raționaliste a drepturilor și obligațiilor omului. Libertatea este premisa componentă a existenței personale, faptul existențial nemijlocit empiric al relației între persoană și natură, trăit de existența omenească unitară, ca diferență ontologică între existență și esență, ca identitate naturală și alteritate existențială
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
instinctiv, în sensul terorii de atmosferă prefigurate de dramaturgia elisabetană. Explicația acestei intuiții auctoriale rezidă în însăși atitudinea adoptată de literatura gotică incipientă, interpretată curent, în termenii rezumativi, dar fideli realității ai lui Han-yu Huang, drept "reacție transgresivă la epistemele raționaliste din Luminism" (2007: 22). Nu numai conținuturile cunoașterii sunt cele care alimentează interesul deopotrivă al autorilor și al publicului pentru teroarea gotică, ci și condițiile istorice înseși, "climatul revoluționar de la sfârșitul secolului al XVIII-lea" (van Gorp, 2008: 251). Altfel
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]