KorAP: Find »[drukola/base=raționalitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...118 >

2,944 matches

Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658

o schimbare de perspectivă 34 4.2. Caracteristicile noului mod de producere a cunoașterii 35 4.3. Producerea cunoașterii transdisciplinare 38 4.4. Cercetarea interdisciplinară 40 5. Mitul obiectivității absolute. Ce (mai) înseamnă știința liberă de valori? 44 6. De la raționalitatea transversală la curriculumul ca praxis 47 Partea a IIa. Fundamentele sociale ale abordării integrate a curriculumului 1. Globalizarea: procese de frontieră și de integrare 54 1.1. Globalizarea economică și geopolitică 55 1.2. Dezvoltarea tehnologiilor informaționale și de comunicație

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
obiective, independente și testarea teoriei. Cel mai „fundamentat” mod de obținere a unei cunoașteri valide, de testare a ipotezelor și de relevare a unor „adevăruri științifice” este cercetarea experimentală. Epistemologia și metodologia moderne manifestă o încredere totală în rațiune și raționalitate, având criterii și convenții clare pe baza cărora poate fi evaluată cunoașterea. Această poziționare a fost preluată în cea mai mare parte și de către științele despre om și societate. Ambițiile fundaționaliste au afectat și științele socioumane, care le-au pus

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
canonului „cunoașterii științifice” moderne a stimulat o întoarcere autoreflexivă a acestor domenii, o abandonare a raportării la standarde externe. Fragmentarea și integrarea devin astfel, deopotrivă, caracteristicile științelor socioumane din ultimele decenii. Ambele procese sunt guvernate însă de același tip de raționalitate: raționalitatea transversală, care ne învață că se poate reflecta asupra structurii și unității unui domeniu fără a impune tipare din afară. 2. Epistemologia științelor educațieitc "2. Epistemologia științelor educației" Mai întâi, ar trebui să precizăm în ce măsură se mai poate vorbi

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
cunoașterii științifice” moderne a stimulat o întoarcere autoreflexivă a acestor domenii, o abandonare a raportării la standarde externe. Fragmentarea și integrarea devin astfel, deopotrivă, caracteristicile științelor socioumane din ultimele decenii. Ambele procese sunt guvernate însă de același tip de raționalitate: raționalitatea transversală, care ne învață că se poate reflecta asupra structurii și unității unui domeniu fără a impune tipare din afară. 2. Epistemologia științelor educațieitc "2. Epistemologia științelor educației" Mai întâi, ar trebui să precizăm în ce măsură se mai poate vorbi despre

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
asupra științelor educației. Aceste tendințe, surprinse și de C. Bîrzea în lucrarea Arta și știința educației (1995), le-am analizat cu un alt prilej (Ciolan, 1996) și le dezvoltăm în continuare. a) Inversarea raportului dintre abordarea reducționistă și abordarea holistă. Raționalitatea analitică are la bază: - divizarea întregului în părți componente; - analiza și explicarea acestor părți în mod independent; - juxtapunerea explicațiilor parțiale în vederea configurării unei imagini a ansamblului. Acest mod de gândire, bazat pe reducerea complexității la elemente simple, a devenit inconsistent

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
a subliniat caracterul deschis, complex și probabilist nu doar al domeniului sociouman, dar și al celui specific științelor exacte. Criteriile de legitimare și regulile de validare dictate de ceea ce Gilbert Hottois numea tehnoștiință își pierd statutul, pentru că noul tip de raționalitate nedeterministă acceptă intervenția imprevizibilului, a accidentalului și haosului. „Recurgerea la hazard nu are o semnificație metafizică, ci mai degrabă pragmatică sau metodologică.” (Boutot, 1997, p. 255) O epistemologie care acceptă aceste noi condiții, care se fundamentează pe aceste noi valori

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
se poate de clar că structurile disciplinare devin insuficiente. O lume eminamente „in-disciplinată” (cel puțin conform criteriilor tradiționale) în natura ei are nevoie de o nouă perspectivă, care, bazându-se pe achizițiile sistemului disciplinar, să meargă dincolo de el... 6. De la raționalitatea transversală la curriculumul ca praxistc "6. De la raționalitatea transversală la curriculumul ca praxis" „Dar acum, cum se poate manifesta această cerință/directivă pentru raționalitate transversală și comunicare transversală în practicile sociale concrete și articulările instituționale ale existenței noastre culturale...” C.

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
insuficiente. O lume eminamente „in-disciplinată” (cel puțin conform criteriilor tradiționale) în natura ei are nevoie de o nouă perspectivă, care, bazându-se pe achizițiile sistemului disciplinar, să meargă dincolo de el... 6. De la raționalitatea transversală la curriculumul ca praxistc "6. De la raționalitatea transversală la curriculumul ca praxis" „Dar acum, cum se poate manifesta această cerință/directivă pentru raționalitate transversală și comunicare transversală în practicile sociale concrete și articulările instituționale ale existenței noastre culturale...” C.O. Schrag, The Task of Philosophy for the

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
o nouă perspectivă, care, bazându-se pe achizițiile sistemului disciplinar, să meargă dincolo de el... 6. De la raționalitatea transversală la curriculumul ca praxistc "6. De la raționalitatea transversală la curriculumul ca praxis" „Dar acum, cum se poate manifesta această cerință/directivă pentru raționalitate transversală și comunicare transversală în practicile sociale concrete și articulările instituționale ale existenței noastre culturale...” C.O. Schrag, The Task of Philosophy for the New Millenium „E straniu că oamenii nu țin seama de faptul că, mai devreme sau mai

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
mai sunt poate mai puțin de 12 ore până la izbucnirea unui (nou) conflict armat în Irak. Ne întrebăm, în contextul imediat creat de această iminență, dar și în cel mai larg, al atâtor crize cu vocație globală: care sunt resursele raționalității cu ajutorul cărora se pot rezolva echitabil pentru toate părțile astfel de crize? Cum poate raționalitatea, centrată din toate timpurile pe convergență, unitate și obiectivitate „liberă de valori”, să se reorienteze pentru a face față acestor provocări? Se pare că se

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
Irak. Ne întrebăm, în contextul imediat creat de această iminență, dar și în cel mai larg, al atâtor crize cu vocație globală: care sunt resursele raționalității cu ajutorul cărora se pot rezolva echitabil pentru toate părțile astfel de crize? Cum poate raționalitatea, centrată din toate timpurile pe convergență, unitate și obiectivitate „liberă de valori”, să se reorienteze pentru a face față acestor provocări? Se pare că se simte tot mai acut nevoia unui alt tip de raționalitate, orientată către o comunicare transversală

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
astfel de crize? Cum poate raționalitatea, centrată din toate timpurile pe convergență, unitate și obiectivitate „liberă de valori”, să se reorienteze pentru a face față acestor provocări? Se pare că se simte tot mai acut nevoia unui alt tip de raționalitate, orientată către o comunicare transversală în măsură să cuprindă întreg peisajul diferențelor, conștientizând legitimitatea și integritatea acestora și căutând în același timp un acord dincolo de diferențe. Convergență fără coincidență, integrare fără identitate, asimilare fără absorbție, unificare fără echivalență, consens fără

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
diferențelor, conștientizând legitimitatea și integritatea acestora și căutând în același timp un acord dincolo de diferențe. Convergență fără coincidență, integrare fără identitate, asimilare fără absorbție, unificare fără echivalență, consens fără uniformitate - aceste sensuri interrelaționate definesc textura și dinamica transversalității. (Schrag, f.a.). Raționalitatea transversală nu este o idee nouă în sine; unii autori contemporani susțin însă - îi amintim doar pe Felix Guattari, Wolfgang Welsh și C.O. Schrag - că această raționalitate transversală este o formă alternativă la raționalitatea unitară, „închisă” și transformă pluralitatea

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
fără uniformitate - aceste sensuri interrelaționate definesc textura și dinamica transversalității. (Schrag, f.a.). Raționalitatea transversală nu este o idee nouă în sine; unii autori contemporani susțin însă - îi amintim doar pe Felix Guattari, Wolfgang Welsh și C.O. Schrag - că această raționalitate transversală este o formă alternativă la raționalitatea unitară, „închisă” și transformă pluralitatea într-o formă rațională validă. Pluralitatea și diferența devin forme în mișcare ale realității și ale cunoașterii, caracterizate, așa cum am mai arătat, prin contingență 1. Orice decizie aduce

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
și dinamica transversalității. (Schrag, f.a.). Raționalitatea transversală nu este o idee nouă în sine; unii autori contemporani susțin însă - îi amintim doar pe Felix Guattari, Wolfgang Welsh și C.O. Schrag - că această raționalitate transversală este o formă alternativă la raționalitatea unitară, „închisă” și transformă pluralitatea într-o formă rațională validă. Pluralitatea și diferența devin forme în mișcare ale realității și ale cunoașterii, caracterizate, așa cum am mai arătat, prin contingență 1. Orice decizie aduce în prim-plan mai multe raționalități, specifice

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
la raționalitatea unitară, „închisă” și transformă pluralitatea într-o formă rațională validă. Pluralitatea și diferența devin forme în mișcare ale realității și ale cunoașterii, caracterizate, așa cum am mai arătat, prin contingență 1. Orice decizie aduce în prim-plan mai multe raționalități, specifice diverselor grupuri și subgrupuri, diferitelor domenii ale cunoașterii sau discipline. Transversalitatea apare ca rezultat al dialogului, al conversației permanente dintre aceste domenii ale cunoașterii sau diferitelor discipline. Este acceptarea diferenței, a alterității ca ceva firesc, și nu clasificarea ei

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
principii sau legi mai mult ori mai puțin universale) și pe cel particular și dispersat al orizontalității (multiplicitate haotică și incoerentă de opinii particulare, ce nu țin seama decât de propria perspectivă). Beneficiile (și, până la urmă, necesitatea) acestei perspective a raționalității transversale se evidențiază atât la nivel epistemologic, cât și social. Caracterul integrat al raționalității transversale, viziunea sa holistă și pluralistă, flexibilitatea sunt caracteristici ce ne-au sugerat că un curriculum care poate contribui la formarea unei astfel de raționalități ar

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
dispersat al orizontalității (multiplicitate haotică și incoerentă de opinii particulare, ce nu țin seama decât de propria perspectivă). Beneficiile (și, până la urmă, necesitatea) acestei perspective a raționalității transversale se evidențiază atât la nivel epistemologic, cât și social. Caracterul integrat al raționalității transversale, viziunea sa holistă și pluralistă, flexibilitatea sunt caracteristici ce ne-au sugerat că un curriculum care poate contribui la formarea unei astfel de raționalități ar trebui, la rândul său, să se înscrie în ecuația acestor caracteristici. Logica transversală a

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
a raționalității transversale se evidențiază atât la nivel epistemologic, cât și social. Caracterul integrat al raționalității transversale, viziunea sa holistă și pluralistă, flexibilitatea sunt caracteristici ce ne-au sugerat că un curriculum care poate contribui la formarea unei astfel de raționalități ar trebui, la rândul său, să se înscrie în ecuația acestor caracteristici. Logica transversală a curriculumului poate constitui punctul de sprijin pentru formarea competențelor transversale, despre care vom discuta mai amănunțit în capitolul dedicat fundamentelor pedagogice ale abordării integrate a

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
său, să se înscrie în ecuația acestor caracteristici. Logica transversală a curriculumului poate constitui punctul de sprijin pentru formarea competențelor transversale, despre care vom discuta mai amănunțit în capitolul dedicat fundamentelor pedagogice ale abordării integrate a curriculumului. Figura 3. De la raționalitatea transversală la competențele transversale Din punct de vedere filosofic, transversalitatea rațiunii înseamnă schimbarea portretului tradițional al acesteia („raționalitatea universală centrată pe subiect și întemeiată pe teorie”) cu unul nou, al raționalității practice. Noul chip al raționalității „nu elimină logosul, ci

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
formarea competențelor transversale, despre care vom discuta mai amănunțit în capitolul dedicat fundamentelor pedagogice ale abordării integrate a curriculumului. Figura 3. De la raționalitatea transversală la competențele transversale Din punct de vedere filosofic, transversalitatea rațiunii înseamnă schimbarea portretului tradițional al acesteia („raționalitatea universală centrată pe subiect și întemeiată pe teorie”) cu unul nou, al raționalității practice. Noul chip al raționalității „nu elimină logosul, ci mai degrabă îl reconfigurează cu ajutorul practicii comunicative, în care cerințele rațiunii devin efective prin critica, articularea și revelarea

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
pedagogice ale abordării integrate a curriculumului. Figura 3. De la raționalitatea transversală la competențele transversale Din punct de vedere filosofic, transversalitatea rațiunii înseamnă schimbarea portretului tradițional al acesteia („raționalitatea universală centrată pe subiect și întemeiată pe teorie”) cu unul nou, al raționalității practice. Noul chip al raționalității „nu elimină logosul, ci mai degrabă îl reconfigurează cu ajutorul practicii comunicative, în care cerințele rațiunii devin efective prin critica, articularea și revelarea orientată pe praxis” (Schrag, 1999, p. 237). Abordarea integrată a curriculumului și varianta

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
curriculumului. Figura 3. De la raționalitatea transversală la competențele transversale Din punct de vedere filosofic, transversalitatea rațiunii înseamnă schimbarea portretului tradițional al acesteia („raționalitatea universală centrată pe subiect și întemeiată pe teorie”) cu unul nou, al raționalității practice. Noul chip al raționalității „nu elimină logosul, ci mai degrabă îl reconfigurează cu ajutorul practicii comunicative, în care cerințele rațiunii devin efective prin critica, articularea și revelarea orientată pe praxis” (Schrag, 1999, p. 237). Abordarea integrată a curriculumului și varianta concretă a temelor cross-curriculare (numite

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387

considerabil: liberalismul economic (cu refuzul unor corpuri intermediare între stat și cetățean, care ar putea avea interese particulare, și liberul joc al intereselor individuale ca garant al eficacității economice), care conduce la focalizarea pe individ. Scientismul presupune că știința și raționalitatea sunt în măsură să regleze toate problemele lumii în mod neutru, degajând soluții care se impun tuturor. În acest context economic și ideologic se dezvoltă taylorismul. Taylor a fost întâi muncitor într-o întreprindere mecanică, Midvale Steel Company. A cunoscut

Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
să dezvolte strategii. Pentru a preciza conceptul de strategie, Crozier și Friedberg (1977) ne spun că: • actorul nu are decât rareori obiective clare și proiecte coerente; • comportamentul este activ: el este, fără îndoială, constrâns și limitat, dar niciodată direct determinat; • raționalitatea comportamentelor nu se raportează la obiective clare. Nu este vorba de o raționalitate în raport cu obiectivele, ci de o raționalitate definită prin raportare la context și la oportunitățile oferite de acesta. Dacă salariații dezvoltă strategii autonome în cadrul unei situații în care

Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]