751 matches
-
rând, undeva într-un punct de unde eu estimam minimum opt-zece ore de așteptare, un bărbat singur, neras, cu haine ponosite, nu înceta să-i întrebe pe cei din jurul său, puțin panicat: „Măi tată, la ce distanță suntem noi acuma de raclă, în kilometri ? Nu, nu ore de așteptat, kilometri, asta vreau să știu...”. O premieră a terenului din 2012 : acum se fumează în rând, mai ales cei care fac parte din categoria „pelerinilor de autocar”. Nu sunt totuși foarte numeroși cei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
început acum o ploaie măruntă, sâcâitoare, tenace. Pelerinii poartă cu ei următoarele obiecte : pături, flori, scaune pliante de lemn, de aluminiu, cărți, cărți de rugăciune, radio mic cu căști, MP3 Player, MP4 Player (Video), haine în baloți (pentru atins de raclă), rucsaci de diferite forme, culori, vechime etc., sacoșe de plastic, sacoșe de rafie, pahare de plastic, buchete de busuioc, umbrele, porumb fiert, caserole de plastic. Cu ce se protejează de ploaie : umbrele, saci de rafie, fețe de masă (mușamale), cartoane
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
văzut în marea majoritate a cazurilor de acest gen. Jandarmii pe care-i menționează bărbatul din fața mea sunt din Târgu-Mureș, accentul îi trădează, zona lor de responsabilitate se întinde, după câte mi-am dat seama, de la „intrare” până la jumătatea rândului, racla intrând în grija celor de la Bacău. La fel ca și la alte „pomeni” obștești la care am asistat, este evidentă grija celor implicați pentru ca totul să „meargă bine”, să nu existe incidente majore în timpul distribuției, preocupări pentru igiena acțiunii - o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vinde carea bolnavilor” - chiar așa stătea scris pe mici bilete trase grosier la imprimantă și lipite pe pungulițe de plastic, conținând o icoană de plastic a Sfântului, o sticlă minusculă cu mir și „o bucată de vată «trecută» (atinsă) de racla Sfântului, în Eghina”, după cum mi-a spus vânzătorul. Exact același limbaj pe care îl au și pelerinii : aceștia, când ating, fizic vorbind, diverse obiecte de raclă pentru a le impregna cu sacrul din interior, nu spun „am atins haina de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Sfântului, o sticlă minusculă cu mir și „o bucată de vată «trecută» (atinsă) de racla Sfântului, în Eghina”, după cum mi-a spus vânzătorul. Exact același limbaj pe care îl au și pelerinii : aceștia, când ating, fizic vorbind, diverse obiecte de raclă pentru a le impregna cu sacrul din interior, nu spun „am atins haina de racla Sfântului” sau „flori atinse de raclă v- am adus și vouă de la București”, ci „am trecut haine pe la raclă”, flori sau altceva. Așadar, de ce spun
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Sfântului, în Eghina”, după cum mi-a spus vânzătorul. Exact același limbaj pe care îl au și pelerinii : aceștia, când ating, fizic vorbind, diverse obiecte de raclă pentru a le impregna cu sacrul din interior, nu spun „am atins haina de racla Sfântului” sau „flori atinse de raclă v- am adus și vouă de la București”, ci „am trecut haine pe la raclă”, flori sau altceva. Așadar, de ce spun „am trecut” și nu „am atins” ? Să fie vorba oare de ideea de „curgere lină
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
spus vânzătorul. Exact același limbaj pe care îl au și pelerinii : aceștia, când ating, fizic vorbind, diverse obiecte de raclă pentru a le impregna cu sacrul din interior, nu spun „am atins haina de racla Sfântului” sau „flori atinse de raclă v- am adus și vouă de la București”, ci „am trecut haine pe la raclă”, flori sau altceva. Așadar, de ce spun „am trecut” și nu „am atins” ? Să fie vorba oare de ideea de „curgere lină” asociată rândului de așteptare ? Sau de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ating, fizic vorbind, diverse obiecte de raclă pentru a le impregna cu sacrul din interior, nu spun „am atins haina de racla Sfântului” sau „flori atinse de raclă v- am adus și vouă de la București”, ci „am trecut haine pe la raclă”, flori sau altceva. Așadar, de ce spun „am trecut” și nu „am atins” ? Să fie vorba oare de ideea de „curgere lină” asociată rândului de așteptare ? Sau de faptul că „a atinge” are o încărcătură deranjantă, superstițioasă în ochii celor din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rromi, cu scaune de tip tripod pe braț, cum sunt cele vândute în magazinele de pescărie. Nu par să aibă mare succes, se află acolo ocazional, realizează un mic „biznis” și nimic mai mult. Vânzătoarele de batiste pentru „dat pe la raclă” traversează central pachetul pelerin care abia s-a format, cu complicitatea jandarmilor. Aceștia din urmă știu că ordinea deja constituită a rândului nu suferă prea mult din această cauză, iar batistele corespund unei necesități reale din economia rituală a pelerinajului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu complicitatea jandarmilor. Aceștia din urmă știu că ordinea deja constituită a rândului nu suferă prea mult din această cauză, iar batistele corespund unei necesități reale din economia rituală a pelerinajului. Iarăși, obsesia purității obiectului care se va atinge de raclă : o pelerină în vârstă, femeie de la țară, o tot întreba pe femeia rroma care vindea batiste dacă „sunt din in și sunt curate”. Vânzătoarea, vizibil deranjată de faptul că pierde timpul și banii cu un cumpărător indecis, spune : „Mamaie, dacă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dă-o-n moașta pe gheață de treabă !”. Atât i-a trebuit femeii îmbrăcate în negru, care se oprește brusc, sughite și reacționează violent : „Domnule ! Moașta pe gheață este o insultă, o înjurătură mur dară, o lipsă de respect față de racla sfinților din față ! Să nu mai spuneți asta niciodată, niciodată ! Mai ales acum, la pelerinaj”. Am căutat apoi referințe cu privire la expresia „moașta pe gheață”, originea ei, eventuale deturnări de sens, dar nu am găsit mare lucru. În general, este o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
credință simplă și vie, un bricolaj religios complet asumat. Extrem de volubilă, cu o bună practică a pelerinajelor, Mariana recunoaște deschis că „an de an am stat de vorbă cu cineva ca matale aici la pelerinaj, de jos până sus la raclă, și mereu ne-am despărțit prieteni”. Rândul și interacțiunile sale cu mediul apropiat. Din rând, observ un grup de patru tineri seminariști, nu mai mult de 15-16 ani fiecare, fac ucenicia pelerinajului și a preoției având asignată o muncă interesantă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
observ un grup de patru tineri seminariști, nu mai mult de 15-16 ani fiecare, fac ucenicia pelerinajului și a preoției având asignată o muncă interesantă : culeg flori de la pelerini, crizanteme în cea mai mare parte, pentru a le „da pe la raclă”, un fel de măsură de prevedere în cazul în care unii dintre pelerini ar ceda înainte de a ajunge sus. Strigă cât pot de tare: „Flori, flori, care mai aveți flori de dat pe la raclă ! Luăm flori !”. Se simt foarte importanți
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
parte, pentru a le „da pe la raclă”, un fel de măsură de prevedere în cazul în care unii dintre pelerini ar ceda înainte de a ajunge sus. Strigă cât pot de tare: „Flori, flori, care mai aveți flori de dat pe la raclă ! Luăm flori !”. Se simt foarte importanți în rolul lor de colportori ai sacrului prin contact. O întreb pe doamna Mariana ce semnifică acest „obicei”, la care femeia, puțin nedumerită, spune: „Dar nu spuneați că ați mai fost aici la pelerinaj
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
după trecerea de pietoni care face legătura cu scuarul stației de tramvai. Pelerinii se raportează la acest punct nevralgic cu ușurare și teamă, concomitent. Ușurare, deoarece de aici rândul începe să urce lent, dar sigur către pavilionul unde sunt expuse raclele, știu că de aici nu mai pot rata întâlnirea cu sacrul. „Gata, aici e ultimul punct de control (sic !), nimeni nu mai intră și nu mai iese, va fi mai bine, veți vedea”, spune cu o voce de cunoscător inginerul-proiectant
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
În timpul liber pe care l-am avut la dispoziție atunci am stat la un rând uriaș, ca acum, să-l văd pe Lenin. La mausoleul ăla, cum îi spune ? și am simțit ceea ce simt și acum, când ne apropiem de racle : emoție, bucurie, nerăbdare. Tot la fel ca și aici, erau milițieni cu bastoane. Domnule, cum e posibilă această asemănare, cum să simți la fel, că doar acolo era Lenin, iar aici Sfântul Dimitrie ? De ce simțim emoție în fața raclei Sfântului, dar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
apropiem de racle : emoție, bucurie, nerăbdare. Tot la fel ca și aici, erau milițieni cu bastoane. Domnule, cum e posibilă această asemănare, cum să simți la fel, că doar acolo era Lenin, iar aici Sfântul Dimitrie ? De ce simțim emoție în fața raclei Sfântului, dar și a sarco fagului de sticlă cu mumia lui Lenin ? Ce se întâmplă, domnule, oare în mintea noastră ?”. Ne mai separă doar trei stații până la ultimul pas pe podiumul unde se află raclele Sfinților Constantin și Elena, Dimitrie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Dimitrie ? De ce simțim emoție în fața raclei Sfântului, dar și a sarco fagului de sticlă cu mumia lui Lenin ? Ce se întâmplă, domnule, oare în mintea noastră ?”. Ne mai separă doar trei stații până la ultimul pas pe podiumul unde se află raclele Sfinților Constantin și Elena, Dimitrie cel Nou și moaștele „invitate” ale Sfântului Nectarie de Eghina. Discutăm cu un jandarm la fel de obosit ca și noi, acceptă dialogul cu pelerinii din grupul meu pentru a face să treacă timpul mai ușor. O
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cel mai fericit caz m-ar fi trimis sec și temător, în același timp, să vorbesc cu „ofițerul de presă”, după cum s-a mai întâmplat în decursul cercetării de teren. Dealul Patriarhiei, văzut din interiorul rândului, din imediata apropiere a raclei. Se observă curioși care nu pot sau nu doresc să stea la rând; vor însă să simtă prezența sacrului, chiar și de la distanță. Finalul așteptării. Trecerea prin fața raclei și sărutarea moaștelor. Nu mai avem în față decât un „pachet” de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de teren. Dealul Patriarhiei, văzut din interiorul rândului, din imediata apropiere a raclei. Se observă curioși care nu pot sau nu doresc să stea la rând; vor însă să simtă prezența sacrului, chiar și de la distanță. Finalul așteptării. Trecerea prin fața raclei și sărutarea moaștelor. Nu mai avem în față decât un „pachet” de 25-30 de pelerini nerăbdători și emoționați ca și noi până la intrarea sub baldachinul cu raclele sfinților. Femeile din jur se pregătesc pentru marele moment, își acoperă capul cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
însă să simtă prezența sacrului, chiar și de la distanță. Finalul așteptării. Trecerea prin fața raclei și sărutarea moaștelor. Nu mai avem în față decât un „pachet” de 25-30 de pelerini nerăbdători și emoționați ca și noi până la intrarea sub baldachinul cu raclele sfinților. Femeile din jur se pregătesc pentru marele moment, își acoperă capul cu eșarfe scoase rapid din sacoșe și poșete, toate fac acest gest, inclusiv cele mai tinere, chiar și fiica doamnei Mariana, care a renunțat pentru moment la telefonul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mai văd nimic, nu mai aud nimic în afară de o voce hotărâtă care spune „înaintăm, înaintăm frumos, nu ne oprim, da, și pe stânga și pe dreapta. Sărutăm și nu blocăm !”. Gesturile grăbite, de păpuși mecanice ale oamenilor care ating de raclele înșirate ca mărgelele pe ață haine, flori, batiste, unii plâng, alții râd, alții se opresc ca în transă. Totul se termină cu mirul aplicat pe frunte de preotul plasat la ieșirea din baldachin, acolo unde se termină sacrul și încep
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din păcatele alea de la dat cu curul. Să mor io în noaptea asta dacă tu stai până la capăt, Getooo, nebună mai ești !”. O altă femeie din grup regretă că „nu am luat și eu copilul cu mine, ajungeam imediat la raclă”. Rromii sunt admirabil organizați pentru a rezista rândului și așteptării, au transformat aștep tarea într-un prilej de socializare, de distracție. Cum reacționau pelerinii gadjo din jur în fața acestei stări de fapt ? Citeau preocupați acatiste și cărți de rugăciuni la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să funcționeze la capacitate maximă în lumina artificială a reflectoarelor, inclusiv a nenumăratelor televiziuni din zonă, se apropie ora 19.00-20.00, sosesc jurnalul de seară și „directul” aferent. „Rândul copiilor”, pe care l-am descris anterior, pornește acum de la racle și se întinde până pe strada Patriarhiei, pe sub bolta de acces în curtea interioară. Nu este încadrat cu garduri de metal, ordinea este autoimpusă, dar starea de agitație din interior este mare, observabilă din exterior. Compoziția lui de la această oră este
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lucru. Mai multe călugărițe, în grupuri mici, de trei sau patru persoane, citesc acatiste sau se roagă folosind șiraguri lungi de metanii. Bolnavi cu diferite afecțiuni, unii dintre ei în cârje sau în scaune cu rotile. Atunci când se apropie de racle, cam la 10-15 metri de baldachinul de adăpost, și acest rând devine unul „adevărat”, în sensul că apar gardurile metalice, este supravegheat îndeaproape de jandarmi etc. În acest moment, este clar că „rândul copiilor”, după cum l-am botezat ad-hoc, ridică
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]