706 matches
-
de a-l adapta la prioritățile specifice momentului istoric. Pe de altă parte, comparația între programul PNL de sub conducerea lui Gheorghe I. Brătianu și programele altor formațiuni politice în a doua jumătate a deceniului al patrulea, evidențiază tendința primului de radicalizare, în limitele liberalismului, pentru a-l diferenția atât de partidele extremiste, tot mai active în epocă, precum și de partidul liberal de guvernământ, ale cărui metode de guvernare erau condamnate de georgiști. Comentând proiectul de program, Gheorghe Brătianu mărturisea, că rostul
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
care i-au sugerat-o studiul faptelor"361. Deși acceptau ideea descentralizării, georgiștii nu admiteau ca interesele unitare ale statului să fie periclitate de posibilitatea unui regionalism accentuat 362. Programul prezentat de coducerea georgistă în toamna anului 1933 anunța o radicalizare, prin afirmarea unei lozinci care, afirma președintele partidului, "își cere imperios întâietatea". Era vorba despre o intensificare a luptei naționale, în sensul întăririi elementului românesc, în defavoarea străinilor, care nu puteau să fie lăsați să conducă și să controleze economia națională
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ale substanțialității acesteia trebuiau luate în considerare cele care se clădesc în raport cu semenii, cu statul și biserica. Toate aceste aspecte se formulau în contextul în care în fața omului de rând amenințarea șomajului devenise o realitate cotidiană, individul asista neputincios la radicalizarea diviziunii sociale, la apariția de noi conflicte sociale capabile să degenereze în conflagrații mondiale, ale unor puteri sau alianțe de state împotriva altora, probleme în fața cărora apunea întregul pozitivism rațional pe care a putut să-l sădească filosofia lui Kant
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
1944/2004), este afilierea politică. Importanța afilierilor partizane permite elaborarea unor predicții destul de precise cu privire la impactul campaniilor. Totuși, în cursele prezidențiale foarte strânse, în cadrul cărora candidații ating aproximativ același nivel de vizibilitate în mass-media, principalul obiectiv al campaniei constă în radicalizarea votanților partizani (Iyengar și Simon, 2000, p. 164). Din perspectiva rezonanței, efectele de întărire rezultă din suprapunerea mesajelor de campanie și a preferințelor anterioare ale votanților. Sintetizând, putem spune că, din cauza structurii și dinamicii campaniilor, este dificil din punct de
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
care pune totul în mișcare. Entuziasmul cuprinde țara, Cîntecul de război pentru armata Rinului, compus încă de la 25 aprilie de Rouget de Lisle la Strasbourg, se răspîndește la Marsilia, apoi la Paris prin voluntarii care îl cîntă. Entuziasmul dar și radicalizarea: în Adunare, care vrea să-i deporteze pe preoții refractari suspecți de trădare și să stabilească la Soissons o tabără de 20.000 de *federați care ar putea face legea la Paris, Ludovic al XVI-lea opune veto-ul său
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
degrabă, dintre partide, sindicate și grupuri sociale, pe de o parte, și societatea civilă, pe de cealaltă. În această situație, de sever conflict, de fluiditate - în alinieri și chiar în redistribuirea (de multe ori difuză) a resurselor - se manifestă: creșterea radicalizării, a fragmentării și/sau a fracționalizării partidelor, a participării (principal aspect al mobilizării), și, într-un final, a instabilității guvernamentale. Pe plan empiric, așadar, criza democratică este inițiată de creșterea radicalizării, a fragmentării și/sau a fracționalizării partidelor, a participării
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de multe ori difuză) a resurselor - se manifestă: creșterea radicalizării, a fragmentării și/sau a fracționalizării partidelor, a participării (principal aspect al mobilizării), și, într-un final, a instabilității guvernamentale. Pe plan empiric, așadar, criza democratică este inițiată de creșterea radicalizării, a fragmentării și/sau a fracționalizării partidelor, a participării și a instabilității guvernamentale. Acestor fenomene le corespund anumiți indicatori empirici (Morlino, 1980). Este oportună, de asemenea, o oarecare atenție asupra diferenței și relației dintre "radicalizare" și "polarizare", despre care sunt
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
democratică este inițiată de creșterea radicalizării, a fragmentării și/sau a fracționalizării partidelor, a participării și a instabilității guvernamentale. Acestor fenomene le corespund anumiți indicatori empirici (Morlino, 1980). Este oportună, de asemenea, o oarecare atenție asupra diferenței și relației dintre "radicalizare" și "polarizare", despre care sunt referințe frecvente în literatură. Polarizarea constă în tendința de agregare spre polii axei politice a principalelor partide (în termen de voturi și locuri). Radicalizarea, care poate însoți cel de-al doilea proces, dar se diferențiază
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
oportună, de asemenea, o oarecare atenție asupra diferenței și relației dintre "radicalizare" și "polarizare", despre care sunt referințe frecvente în literatură. Polarizarea constă în tendința de agregare spre polii axei politice a principalelor partide (în termen de voturi și locuri). Radicalizarea, care poate însoți cel de-al doilea proces, dar se diferențiază de acesta, presupune o creștere a distanței dintre cei doi poli sau dintre diversele forțe politice în ceea ce privește problemele esențiale și chiar și în atitudinea față de regim în direcția unei
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
distanței dintre cei doi poli sau dintre diversele forțe politice în ceea ce privește problemele esențiale și chiar și în atitudinea față de regim în direcția unei detașări sau a unei opoziții active, mai mult sau mai puțin extreme. Arena în care se exprimă radicalizarea actorilor politici este fie cea parlamentară fie cea a "pieței" (a luptei politice materializate prin demonstrații și alte forme de protest). Polarizarea în sine, fără radicalizare, nu e (în mod necesar) o expresie a crizei: poate fi, de fapt, rezultatul
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
unei opoziții active, mai mult sau mai puțin extreme. Arena în care se exprimă radicalizarea actorilor politici este fie cea parlamentară fie cea a "pieței" (a luptei politice materializate prin demonstrații și alte forme de protest). Polarizarea în sine, fără radicalizare, nu e (în mod necesar) o expresie a crizei: poate fi, de fapt, rezultatul unui anumit sistem electoral, cu o capacitate ridicată de manipulare - de exemplu, sistemul majoritar simplu, care condiționează comportamentul electoratului. De asemenea, polarizarea cea mai relevantă este
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aplicare a deciziilor; crește numărul și importanța actorilor din cadrul elitelor și al maselor (care devin neutri în ceea ce privește regimul, și, mai mult decât atât, care încep să se opună în mod activ, considerându-l ilegitim). Se poate afirma, astfel, că aprofundarea radicalizării, a fragmentării și/sau a fracționalizării partidelor, dar și creșterea participării și a instabilității guvenamentale, duc la o intensificare a ineficacității decizionale și a nelegitimității regimului democratic. Din acest punct este probabilă declanșarea unui "cerc vicios" care conduce la o
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
este probabilă declanșarea unui "cerc vicios" care conduce la o adâncire a crizei. Mai exact, ineficacitatea decizională ar putea evolua spre o imobilizare virtuală, nelegitimitatea majoră contribuind la o înăsprire a conflictului politic și ducând, astfel, la o sporire a radicalizării. Este posibilă, în această fază inițială a crizei, întreruperea cercului vicios, iar sprijinul unor elite autentic democratice în favoarea regimului, poate avea succes. Se poate afirma că dacă, în prima fază a crizei, elitele democratice reușesc să recompună un acord de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nu au succes sau dacă nu există nicio alternativă, cercul vicios își reia cursul și criza democratică intră în faza a doua, în care apar condiții de bază în vederea prăbușirii regimului. În aceasta privință, este imaginabilă situația în care, dacă radicalizarea (și bi-polarizarea) evoluează (în termeni de structură a partidelor sau compromisului) și are loc o creștere a violenței și a politizării puterilor neutre, atunci sunt întrunite condițiile de bază pentru prăbușirea regimului. Fiecare condiție menționtă va fi detaliată imediat. În privința
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
violenței și a politizării puterilor neutre, atunci sunt întrunite condițiile de bază pentru prăbușirea regimului. Fiecare condiție menționtă va fi detaliată imediat. În privința celei dintâi, eliminarea poziției de "centru" al sistemului politic este destinația unui proces mai amplu (care îmbină radicalizarea cu polarizarea), la finele căruia stabilirea unui acord (în privința chestiunilor de fond, și implicit a regimului), devine practic imposibilă. În ceea ce privește a doua condiție, episoade de terorism, violență, formare a grupurilor paramilitare (mai mult sau mai puțin clandestine), pot apărea de la
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
acord (în privința chestiunilor de fond, și implicit a regimului), devine practic imposibilă. În ceea ce privește a doua condiție, episoade de terorism, violență, formare a grupurilor paramilitare (mai mult sau mai puțin clandestine), pot apărea de la începutul crizei democratice, tocmai din cauza manifestărilor de radicalizare și a grupurilor care consideră regimul ilegitim. Punctul crucial este reprezentat de escaladarea violenței. În fine, politizarea puterilor neutre este acel proces care implică armata, magistratura și/sau alte autorități (precum conducătorul statului), desemnate de constituție ca instituții neutre, garante
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de legi sau de constituție. Schema trasată este validă în cazul colapsurilor democrațiilor din anii douăzeci și treizeci din Europa occidentală, și, în particular din Germania și Italia. E nevoie însă de anumite clarificări. Astfel, în aceste cazuri, fenomenele de radicalizare și polarizare apar odată cu slăbirea sau dispariția aripii moderate (în termeni de poziții parlamentare, partide de la nivel de masă). Politizarea puterilor neutre (chiar și în sensul și consimțirii acțiunilor desfășurate de grupurile paramilitare), absența unei intervenții militare directe, tactica ambiguă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
54). Odată cu cei doi factori indicați mai sus, se evidențiază o secularizare a societății și o de-ideologizare politică, adică două dintre cele mai obișnuite procese de schimbare din întreaga Europa Occidentală, urmate de "dezagregarea" culturii catolice și de declinul radicalizării conflictelor. Toate acestea au sfârșit prin a slăbi "ancora" partinică, atât de importantă pentru înțelegerea consolidării italiene. Articularea unei societăți civile din ce în ce mai complexe și mai autonome, multiplicarea centrelor decizionale cruciale, importanța crescândă a Uniunii Europene și a deciziilor luate la
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
o alianță pentru democrație, după cum subliniază Rueschemeyer, Huber Stephens și Stephens [1992, cap. 7] în care poate fi găsite, de acceași parte, clasele muncitorești și clasele de mijloc, eventual proprietarii mici și mijlocii. E de luat în seamă teama de radicalizare în procesul de mobilizare a claselor "de jos" extinderea votului a apărut imediat după Primul Război Mondial, care, în mod evident, a avut un impact imens în toate țările occidentale. Pe de altă parte, extinderea votului a fost văzută de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
primul rând) sau ca o modalitate de a consolida puterea parlamentară a partidelor conservatoare. Este, vorba, deci, de o problemă complexă de incluziune/excludere, în care strategia de incluziune a elitelor politice (clasele de mijloc sau burghezie) ajută la "de-radicalizare" și invers [Rueschemeyer, Huber Stephens și Stephens, 1992]. Oligarhiile competitive au încă o logică politică, internă, care stimulează votul universal și democrația de masă, în special în prezența schimbărilor economice. Rustow [1971: 10] reamintește exemplul suedez, în care prima extindere
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
totalitar - nu a fost evident din punct de vedere empiric. Timp de mulți ani, în Spania, regimul lui Franco a încercat să suprime diferențele etnice, lingvistice și culturale, în special în Catalonia și Țara Bascilor. Singurul rezultat concret a fost radicalizarea fracțiunilor extremiste din rândul naționaliștilor basci [v. Aguilar, 2001]. În Chile, deși fără succes, regimul Pinochet a demarat o acțiune similară, de suprimare, sau resetare, a forțelor politice de stânga,ceea ce a condus la o relație violentă organizată de extrema
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și le-a dăruit favoriților săi. Toate acestea au provocat un puternic sentiment de insecuritate socială, care avea să se amplifice după moartea lui Henric. În timpul domniei fiului său Edward al VI-lea, care era minor, a avut loc o radicalizare a reformei anglicane, sub influența miniștrilor protestanți care doreau o religie mai protestantă decât simplul catolicism național. Aceasta s-a realizat printr-o prigoană împotriva clerului catolic, prin uniformizarea ritualului și prin impunerea Common Prayer Book în toate bisericile. Domnia
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Război civil Sub domnia lui Carol I, încoronat în 1625, opoziția dintre rege și parlament s-a accentuat, atât pe linia conflictului religios, cât și pe linia conflictului de interese. Evenimentele dramatice care au urmat a fost consecința directă a radicalizării celor două tabere. Pe de o parte, puritanii, care deveniseră majoritari și doriseră implicarea în Războiul de 30 de ani de partea protestanților, erau furioși că expedițiile conduse de Buckingham pe continent sfârșiseră cu înfrângeri lamentabile 13. Pe de altă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a puritanilor, orchestrată de Biserica Anglicană condusă de arhiepiscopul William Laud, o figură importantă a arminianismului. Momentul culminant l-a constituit tentativa de a impune scoțienilor prezbiterieni ritualul anglican, ceea ce a determinat o puternică rezistență din partea prezbiterienilor scoțieni și o radicalizare a rezistenței puritanilor englezi. Carol a încercat, în 1639, să înfrângă rezistența Scoțiană prin forța armelor, fără să convoace parlamentul, ceea ce a constituit "prima dată, după 1323, când un monarh englez nu a convocat parlamentul în timp de război". După
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
analizează nu doar contextul imediat al filosofiei politice a lui Locke, ci un context mai larg, dedicând un capitol întreg problemei raportului dintre biserică și stat în secolul al XVII-lea (ibidem, pp. 44-77). 2 Trei evenimente au dus la radicalizarea politicii de stat conduse de lordul Cecil: masacrul protestanților din Franța în Noaptea Sfântului Bartolomeu (24 august 1572), excomunicarea reginei Elisabeta de către Papă, și înființarea unor agenții papale pentru recucerirea religioasă a Angliei. "A excomunica pe suverană însemna a dezlega
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]