1,605 matches
-
A, nu! a intervenit femeia, temîndu-se de scandal. Vreau să văd pînă unde merge insolența clasei noastre muncitoare a șoptit spre cei doi -, apoi îl dau singură de urechi afară și vin la Operă. Sper să ajung la timp. O rafală puternică de vînt lovește geamul din plin, făcîndu-l să scoată un sunet de contrabas. Bătrîna se rotește cu scaunul, să se sprijine mai bine de masă. Privindu-l în treacăt pe profesor, bărbat robust, în plină maturitate, cu oarecare blazare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ea, Aura, afară, în viscol, plîngea și, din cînd în cînd, slobozea cîte un "Raduleeee" prelung, deznădăjduit. *** Cînd și cînd, viscolul suflă cu așa putere că Radu se înfige adînc în bețe, să nu fie dat peste cap. La ultima rafală, a căzut în genunchi, cu fața între schiuri, simțind cum pe lîngă urechile lui viscolul înalță zăpada. În spate, rucsacul mare și plin, îi apăsa haina, încălzindu-l. Un bocanc îl strînge puțin, dar speră să ajungă la Sălcii fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Iartă-mă, Sam, spuse ea, trăgând adânc aer În piept. Dar mă enervez la culme ori de câte ori băieții ăștia au necazuri cu poliția. Pentru ei, e o joacă... Lou și cu mine o luarăm Înapoi, către sală. Vântul se Întețise și rafalele sale biciuiau podul. Instinctiv, ne-am aplecat și noi În aceeași direcție, ca să ne echilibrăm. Nu știam ce să zic, căci n-o mai văzusem niciodată pe Lou În starea asta. Eram complet nedumerită. Crezusem Întotdeauna că era un monument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
unsprezece. Fuseseră în vizită la mama lui. Acum, George conducea mașina de-a lungul cheiului, tăind drumul pe la canal, pe lângă podețul de fier. Ploua cu găleata. Stropii de ploaie, înciudați, răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în steluțe aurii pe geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Portalul avea o înfățișare mai curând de capelă, cu vitralii victoriene. Își aduse aminte că sub portal se afla o bancă. Puse pe bancă cele două sticle, cu intenția de a le lăsa acolo. Dar cum ploaia se pornise în rafale, se așeză o clipă, alături de sticle. Alex, îmbrăcată într-un fulgarin și cu un șal pe cap, își făcu apariția. — Oh!... John Robert... Doamnă McCaffrey... scuzați-mă... v-am adus aceste sticle... Ce drăguț! Nu vrei să intri să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
probabil din atlas. Rămase la fereastră, cu coatele sprijinite pe pervaz. Expiră un norișor de fum și scutură cenușa În gol. Își rezemase capul de marginea geamului și fixa, fără să vadă, Întunericul din fața ei. Inima lui Antonio mitralie o rafală de bătăi, care Îl lăsă extenuat. Apropie-te. Încet, fără să strigi. Adu-ți aminte că ei Îi este teamă de tine. Să o cheme, duios, să-i ceară să se Îmbrace, să coboare, să vorbească. La ora asta? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vorbise Olimpia. Familia mea, acum, e toată aici. a șasea oră O pungă de plastic plutea albă În Întuneric: Ago se distra accelerând s-o ajungă și s-o calce, o urmări, aproape s-o prindă, dar iată că o rafală de vânt o ridică din nou, o Împinse Înainte, În sus - apoi, dezumflându-se, coborî și dispăru sub roțile furgonetei, iar acum apărea din nou pe neașteptate, absorbită de un vârtej de aer, care se deschide În dreptul portbagajului, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și nici nu-și dorea s-o facă. Băieții sunt toți niște rahați. Îl prefera pe Brian Warner, alias Marilyn Manson - despre care nimeni n-ar fi știut să spună dacă era bărbat, femeie sau demon. Metroul sosi cu o rafală de vânt. Pe lateralele sale, până sus pe ferestre, cineva suflase cu vopsea colorată un popor Întreg de oameni ciudați, triști și melancolici. Pe ușa ultimului vagon, un omuleț cu părul lung ținea În mână o telecomandă, pregătit să apese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iasă. Bucățica aceea Întunecată era probabil o curte. Urcă peste un covor de sticle goale, se agăță de un perete care-i părea ud - poate că umezeala urca din fluviul din apropiere. Aerul rece al nopții o lovi ca o rafală. Dar răul Începuse să crească. Sunt prea multe lucruri, prea multe sunete, prea multă lumină, lumea e un caleidoscop, o inexorabilă mașină din carne și metal. Intermitența claxoanelor, mașinilor, vocilor, a muzicii intră În ea ca interferențele Într-o stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cort ca de circ, începuseră concomitent repetițiile pentru un spectacol în aer liber dedicat... Zilei îndrăgostiților. Ce-a urmat a fost un coșmar. Adagio a fost învins de răpăitul tobelor din exterior, cele 5 piese de Webern au pălit în fața rafalelor trase de chitarele bas, orga și sintetizatoarele au alterat poezia variațiunilor opusului 127 al lui Beethoven, bubuitul de pedală a contrapunctat Maestoso, iar șirul de răcnete fioroase a anihilat orice vibrato sau tremolo al coardelor din Ateneu. Totul, bine amplificat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
te-au luat În armată? Îl Întreb la un moment dat, șerpuind pe aleile care merg spre cazarmă. Partea proastă e că cerul e foarte jos și are o singură nuanță de gri, seamănă cu o coală de tablă, și rafale de vînt rece și uscat Îi clatină nefiresc brațele veteranului, În timp ce el, adus de spate, se chinuiește să meargă. CÎnd nu mai poate, ne oprim și Încerc să-i alin cumva durerea, dar nu am cum. Dacă Încerc să-i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
frigul umed se distinge un miros de fum domestic de cărbuni. Se aud cîini, orașul abia se ghicește, ici-colo pîlpîie neconvingător cîte o lumină În bezna umedă. Cred că Las Vegasul ar arăta identic, dacă l-ar cunoaște pe Ceaușescu. Rafale de fulgi apoși bat pieziș și mi se pun pe față, În Încremenirea nopții se aud burlanele picurînd. Închid geamul. De undeva zbiară un camion greu, ambalat puternic, apoi peste una dintre unitățile din oraș se aprinde o rachetă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pînă aproape de sol, ca și cum s-ar fi predat de bunăvoie celor trei reprezentanți ai armatei americane, iar cînd ei se apropiară la mai puțin de douăzeci de yards, o zbughi pe neașteptate În apă. Soldatul slobozi din proprie inițiativă o rafală de pistol automat pe urmele ei, apoi o luă la fugă și se adăposti după niște tufișuri, așa cum Învățase la ședințele de instrucție tactică. Iuffo și sergentul Pumpkin se aruncară și ei la pămînt, speriați. Pumpkin ridică doar puțin capul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oferea imaginației colective un adversar puternic, foarte abil și mai ales invizibil. Sugestia a fost atît de puternică, iar efectul asupra populației atît de marcat, Încît radarele indicau invazia unor formațiuni de avioane sau elicoptere, unii au Început să audă rafale de armă automată, altora le vîjÎiau gloanțele pe la urechi, iar alți cîțiva au murit pur și simplu Împușcați. Deși icechim urile lui Michel și-au făcut din plin datoria, trebuie recunoscut că toate acestea n-ar fi fost posibile fără
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nesfîrșită, al cărei spațiu imens Îl Împiedica pe general să ajungă la lucruri, colonelul era galben la față și avea capul bandajat cu o fașă de culoare gri, care Îi proteja gîndurile, din clădirea Statului-major, soldatul inamic trăgea la răstimpuri rafale de armă automată, Împușcînd numai vrăbii etc. Maiorul deschise ochii. Se trezise, dar Încă mai dormea. Din cauza storurilor trase, nu-și putea da seama dacă e seară sau dimineață. Își aminti Însă că, Înainte de a adormi, se gîndise să se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
acum gura amară. Spațiul Îngust din elicopter și poziția incomodă din timpul survolului făceau să-l doară umărul și o porțiune din braț, iar cearșaful era mototolit și adunat la o margine a patului. Tocmai atunci, soldatul mai trase cîteva rafale puternice de pistol automat, care semănau izbitor cu niște bătăi În ușă. Maiorul se ridică, aprinse veioza și merse să vadă cine e. CÎnd deschise, În prag stătea soldatul din vis, atîta doar că arăta cu totul altfel. Nu mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de locotenent-major și comanda un pluton de răcani la fel de Înspăimântați ca și el. Stătea trântit pe burtă lângă șenila unui tanc și urla Întruna către soldați să nu risipească muniția. Însă el Însuși se lăsa stăpânit de groază și slobozea rafale scurte, fiind urmat de oamenii din subordine, Încredințați că ofițerul zărise ceva prin binoclul lui special, cu care se putea vedea și noaptea. Bucuros de Întâlnire, Monstrulică se târî până la Foameangât, Îl salută militărește și se prezentă. Piticania cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
umfl[înd] lacrima înrourată"; "cotlonul cel întunecat"; "lanțul cel trist"; "boleșnița sufletului meu"; "mantia sumbră a nopții"; "spiritul meu care se prăbușește"; "lumina dimineții, / Pe care-o revelează Dumnezeu, care e Estul meu, Soarele meu". Clifton - "stînci crepusculare"; "strînsoarea morții"; "rafala care-învăluie în nori țîșnind din suflul timpului" (blast of time's inclouding breath); "talazuri mohorîte"; "scena cea sumbră"; "cîmpia cea tristă"; "mormîntul cel tăcut"; "poveste de o cruntă suferință" (tale of woe); "șuvoi de suferință crîncenă"; "sălaș singuratic". To Miss
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
nevoia unei alte identități este resimțită acut de personaj. Singurele alinări care-i rămân în viață sunt noaptea și ploaia, noaptea pentru visele și întunericul ei binefăcător și ploaia pentru liniștea ei, pentru toată tristețea, toată melancolia ce răbufnesc în rafalele de apă și voalurile ei duse de vânt, și aruncate în fereastră, în șuvoaie ce memorează sticla cu rădăcini și copaci de picături lunecânde 324. Căderea ploii ca metaforă a morții amintește de textul bacovian. Visul revine ca alternativă la
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
simțit pe gură fața rece ca gheața. Își ridică mâinile, îmi prinse capul și mă sărută apăsat pe buze. Și buzele îi erau reci ca gheața. Am ieșit pe ușă și am închis-o în urma mea fără zgomot, iar o rafală de ploaie suflă pe sub verandă, mai puțin rece ca buzele ei. Mona Mars este singura femeie din cortegiul de seducătoare întâlnite de Marlowe în răstimpul celor cinci zile ploioase căreia îi cere să-l sărute. E singura pe care n-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în triluri; o nouă ipostază de parafonie ce alternează înlănțuiri de cvinte perfecte și micșorate; divergența sensului de evoluție a celor două planuri melodice, anterior expuse în trasee cvasi-paralele. Printr-o remarcabilă acuratețe a evocării, apariția intempestivă a unor scurte „rafale de vânt” (ce coincid la nivelul structurii conceptuale cu punctul culminant al acesteia) pun în valoare adevărate capacități de maestru ale lui Debussy în surprinderea cu fidelitate a efectelor realiste. Echivalențele sonore ale acestor instantanee naturaliste le recunoaștem odată cu izbucnirile
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mâinii, la unison și imediat) se transformă mai devreme sau mai târziu în tiranie? Ce este, în fond, un dispozitiv politic civilizat, dacă nu o mașinărie prin care se încetinește timpul de răspuns, se potolesc emoțiile și elanurile, sacadele și rafalele, se ia distanță? Or, suprimarea neîntreruptă a distanțelor, amânărilor și întârzierilor dă originalitatea televiziunii (în comparație cu cinemaul) și superioritatea ei (ca și pe cea a radioului) asupra mijloacelor de informare scrisă, mai ales în vreme de criză. Televizarea câștigă, prin urmare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
parcurgerea drumului; pe când celălalt mă-gar, cel sălbatec, reprezintă principiul de foc al pustiului arid care devorează orice lucru. Și acest al doilea tip de măgar re-prezintă un simbol al preotului: „El păstrează pustiul sub stăpânirea sa, cu sirocco a cărui rafală de vânt arde tot ceea ce în-tâlnește în calea sa”. Acest măgar sălbatec, greu de domesticit, personifică independența și sobrietatea eremitului. Visurile se nasc de obi-cei în momentele de „secetă” și în momentele de profundă sin-gurătate, cum este cea a eremitului
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
s-a sfârșit și, scuturându-se din răsputeri de o reziduală mlaștină de inhibiții transmisă ereditar, primi botezul urgiei lui cu toate pânzele sus. Se prinse energic în joc, antrenându-și agresorul într-o rostogolire suplimentară de acord personal cu rafala stârnită. Slobozi apoi un râset sfidător de adio țărmului călâi, cu teoriile, interminabilele ezitări, remușcările și jumătățile lui de măsură. Undeva la capătul răbdării, din fose tăinuite și adânci ale sinelui ei, debordară elanuri încă în cămăși de noapte; în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
foarte mare pot provoca deteriorări ale clădirilor, aparatelor, instrumentelor. Pentru reducerea zgomotelor se utilizează procedee sau tehnici specifice sursei de zgomot. Reacția la zgomot a minusculilor și delicaților cili din urechea internă, atunci când ne confruntăm cu o puternică și neașteptată „rafală” de zgomot, poate distruge țesuturile urechii interne, lăsând cicatrice care pot duce la pierderea permanentă a auzului. In plus, expunerea îndelungată la nivele de zgomot periculoase, pot distruge pentru totdeauna delicații cili. Odată distruși, ei nu se mai regenerează. Efectele
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Bejan Domnica, Carp Costică () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92824]