27,753 matches
-
sublinia durerea - simptom al vieții pulsînd cu putere în rana pe care o produce însingurarea): "Un om singur pe stradă nu este însinguratul din casa lui,/ masca soldatului disperat pe cîmpia de funingine, adusă/ ca un trofeu, piele de jivină rară într-un muzeu din oraș,/ mersul lui sigur îl duce spre casa în care-l așteaptă ai lui,/ însinguratului însă nimeni nu-i deschide ușa, nimeni/ nu-l întreabă nimic, mersul lui șovăielnic ca al unui acrobat/ bătrîn, atrage atenția
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
cabine, a ales una cu un preot gras și cu trepte în față (nu cu perdea, ca în alte locuri; mai era și ideea că el, neștiind nici o limbă, nici măcar limba română, susținea el, decît pe cea a păsărilor, foarte rară, trebuia să-i fiu interpret.) Cunoșteam mai de mult acele cabine. Grele, baroce, de nuc poate. Rezonanța confesiunii să fie mai mare, să fie auzită pînă la Tatăl ceresc și pînă la sfinții săi oricît de distrați ar fi ori
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
Au fost și momente comice. Dintre care voi povesti cîteva. De pildă, oamenii de afaceri care sponsorizau Programul ne invitau la ei acasă, pe rînd, organizînd partiuri de cîte o sută, o sută cincizeci, două, trei, sau în cazuri foarte rare, 4, 5 sute de dolari, ceea ce indica cifra de afaceri a fiecărui sponsor. Pe vremea aceea fumam havane importate la noi din Cuba. Eram cu mai mulți bogătași americani, dintre care unii fumau și ei trabuc. Cum se întîmplă, fumătorii
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
așternînd ornamente macabre. De reținut că nici măcar motivul femeii, îmbietor prin excelență, nu apare ca un triumf al senzualității, ergo al impulsului vital. E introdusă aci o scenă de "banchet al cerșetorilor" care devastează un magazin, la sosirea unor mărfuri rare, avînd de trecut doar peste rezistența prea puțin convingătoare a unei vînzătoare nurlii. Instrumentul liric este evocarea detașată, circumspectă, care, fără a evita conținutul viu, libidinal al subiectului, îl îndepărtează cu finețe printr-un trucaj imagistic al contrastelor plastice: "Au
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
autobiografia recent apărută a cunoscutului critic literar german Marcel Reich-Ranicki are, prin particularitățile ei, un caracter aproape senzațional. O sinceritate și obiectivitate când dezarmante, când șocante, sunt fundalul pe care se desfășoară două destine. Ele nu se intersectează decât cu rare ocazii și tocmai aici stă originalitatea și chiar nota stranie a acestei expuneri autobiografice. Unul dintre destine este cel propriu-zis: întâmplările vieții, de o varietate, un dramatism, și, uneori, de un pitoresc - neobișnuite. Celălalt destin este cel profesional, de o
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
cu prietenia. Nu, n-o simt cu adevărat. Nu-mi plac prieteniile. Nu-mi plac legăturile care au la baza lor cabotinismul comun, ori care se bazează pe o boemă scârboasă. Prietenia nu poate reda - nu are cum - esența aia rară și cu totul specială a vieții, intensitatea acesteia, comunicarea aia grozavă cu Dumnezeu sau cu natura sau cu ce vrei tu... Toate acestea nu pot fi cuprinse într-o prietenie. Au fost decenii în care viața mea nu a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
simțit cu mult mai lămurit decât eram înainte, printr-un efect discret, dar viguros, de reconstituire a unei imagini generale din mici piese împrăștiate, atent cercetate și ca atare acum bine cunoscute. De unde această știință de a conduce textul, destul de rară - cel puțin la noi? (Să fie oare la mijloc școala nemțească a vecinilor, care îmbogățește și catalizează, așa cum credea Blaga, mai mult decât influențele culturale franceze?) Constat la eseurile lui I. Funeriu același gen de alchimie în primă instanță nespectaculoasă
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
s-ar recunoaște valoarea intrinsecă a "unor oseminte", este indubitabilă valoarea lor simbolică, precum și importanța respectării dorinței ființelor din care provin. Cine ar invoca argumentul că asemenea nume ilustru este mai nimerit să se afle printre alți iluștri francezi (uneori, rari, șí străini) se poate liniști: ar mai exista acolo încă un cenotaf printre altele. Dar ce a rămas din trupul său (nu simplul "nume") să revină unde a dorit el. Să ne gândim și la faptul că acolo, la "Père-Lachaise
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
faimoasa formulă: umorul e politețea disperării." Ion Bogdan Lefter, care l-a cunoscut tîrziu, în anii ^80, nu-l poate separă în evocare de Marină, soția cu care forma un cuplu perfect: "Se țesuse între ei acel tip de relație rară care unește doi oameni definitiv, pînă la înțelegerea fără cuvinte, pînă la inseparabil, pînă la indistincție. Cum a încercat Dimov să spună undeva: ăEa este conlocutorul meu în acea odaie misterioasă care se cheamă poezie. Întreaga mea incercare poetica i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
se oglindesc așa cum cerul se oglindește în profunzimea vierzuie a apei. Elev direct al lui Ion Barbu, la îndemnul căruia a și început să scrie poezie, Barbu Brezianu este un intelectual complex, o natură artistică în primul rînd, din specia rară a foștilor săi prieteni și colegi de școală și de generație: Mircea Eliade, Constantin Noica, Arsavir Acterian și alții. Ceea ce izbește însă la Barbu Brezianu, dincolo de aerul de generație, este structura lui intelectuală și morală care se clădește pe un
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
Există în poezia românească o adevarată tradiție a performanței prozodice; cel putin o direcție poetica tinde permanent către experimentul formal: explorează posibilitățile formelor fixe, încearcă noi combinații de ritmuri, construiește (adesea utilizînd cu dezinvoltura numele proprii sau cuvintele străine) rîme rare. Jocul formal se desfasoara și în spațiul pe care îl oferă raportul dintre schemă ritmica și continuitatea sintactica a frazei - respectiv în domeniul ingambamentului. În Versificația românească (Timișoara, Facla, 1980), I. Funeriu adopta, distantîndu-se de descrierile clasice și de diferențele
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
fragmentului rămas: "mai tandre mai candrii mai pișichere/ mai volnice mai largi mai adecua-/ te mai versicolore mai alene/ mai lîncede mai strîmbe mai scalene/ mai vagi mai nustiucum mai vinoncoa..." (p. 23). Procedeul permite astfel și crearea de rîme rare, în situațiile în care inventarul lexical al romanei oferă prea puține posibilități. Cartea citată mai conține un exemplu similar: "și-apoi să stăm de taină musafiro:/ ci nu despre mărgeanul că porfiro-/ ghenitii de velit și veninos" (p. 24). Și
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
dar care știa să prețuiască și plăcerile senzuale ale vieții, vorbele de duh, prietenia, umorul. Revelațiile pe care ni le aduc fragmentele din vastă lui publicistica anticomunista scrisă în exil și din corespondență conturează portretul unui personaj de o frumusețe rară, alcătuită din demnitate și modestie, corectitudine morală și comprehensiune pentru semeni, patriotism adînc, fără umbră de demagogie, un bărbat pasiune, generozitate și curaj. Articolele omagiale scrise la moartea lui și publicate în acest număr adaugă fiecare alte nuanțe portretului psihologic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
fenomen inexistent în unele limbi, oficializat în altele (rusă, cehă) - dar care la noi, cu toată varietatea sufixelor de care dispune (a se vedea exemplele Ianuloaia, Davideasca, Papadopolina, Grăurita etc.) a rămas vechi și popular. Citatele literare atestă forme destul de rare de vocativ, la nume vechi dar și la împrumuturi recente (masculinele Vladule, Mihnule, Predo, Roberte, Octaviene; feminine precum Haricleio, Bertho). Printre observațiile de detaliu, dar cu atît mai interesante, e cea asupra tendinței de a se evita prezenta articolului nehotărît
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
Bine, dar cît?! făcea el, lacom. Incalculabil! am strigat eu gîndindu-mă, omenește, ce ar fi putut fi, totuși, incalculabil. Să-i dau măcar o mostră, cică, așa, o dovadă, în privința cîștigurilor mele, să-și dea seama. Aveam yacht?... Aveam mașini rare, ce mărci, și cîte?... Aveam reședințe la munte, la mare, terenuri de golf, de vînătoare... La fiecare din aceste întrebări făceam semn cu mîna a lehamite, că ce voia el să știe, adică, n-ar fi fost nimic... Atunci, să
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
week-end, cînd, e de presupus, marele public ar fi avut timpul și elanul să meargă să vadă cîștigătorul! Nu este, desigur, nici singură nici cea mai gravă stupiditate din peisajul cinematografic autohton, în care vorbele sînt multe și premierele sînt rare că eclipsele (de altfel, și în materie de cinema, vom fi, în ^99, un fel de "capitala mondială a eclipsei"). Ca să facem un cadou de Paști cititorilor noștri, le oferim cîteva pagini dintr-un nou român (al doilea) scris de
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
stăruitoare. E probabil că, de astă-dată, sub tăria amenințărilor, să-i fi trimis ceva bani. Dar mama continuă să ceară și în martie 1925, cînd îi reamintea frumos: "tu care ai fost învrednicit să fii născutul de o fecioara curată, rară, din multele numite fecioare". În noiembrie 1925, stabilită la Aiud, îl ruga din nou pentru ajutor lunar: "să dai ajutor corespunzător pentru două persoane care șunt nevoite de ajutor", ba chiar adaugă grijulie dar tot pe ton amenințător: "Te sfătuiesc
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
te afli părăsit de companionii ce dețin pașaportul tău, în liftul unui mare hotel internațional, unde, de altminteri știi cu siguranță că n-ai ce căuta, pe un aeroport cât o țară balcanică, de-a lungul unei șosele nesfârșite, cu rare blocuri îndepărtate, fără identitate, fără memorie, cu un mărunțiș neînsemnat în buzunare. Este un vis obraznic, frate bun cu acela în care, tre-când pe ulițe de la noi, gloduroase, spre a da colțul în străinătate, si nu oriunde, ci pe principala
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
pe când i se rupea cu bufnitura patul, împușcarea și că dacă nu cu vreo voluptate, atunci cu o dedublare lipsită de orice emoție. Împrejurare ce i-a dat, măi pe urmă, mult de gândit. În fapt, coșmarul este un oaspete rar, iar dacă și-ar îndesi vizitele, praful s-ar alege din forța să de șoc. Cand nu este patologic, urmare a alterării sănătății, pugnacitatea și-o asigura tocmai prin neasteptata-i apariție. Geniul sau este unul actoricesc, cu maximă reușită
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
stat, la ușa unei administrații financiare. Chiar comparația cu Infernul dantesc este fada, odată ce acolo fiecare ispășitor își are regimul propriu, își păstrează identitatea, suferă o pedeapsă personalizată, încă îi mai și arde să stea de vorbă cu câte un rar vizitator! Aici, unde spațiul nu este, ca în infern, încăpător, daca nu supradimensionat, o incredibilă mulțime omenească, jefuită de orice personalitate, tentează eseul imposibil de a se înghesui într-un ocol în care n-ar putea paste șase oi, de
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
Ceea ce complică lucrurile dar complică mai ales conștiințele, dând impresia abisului insondabil, atât de sondabil, vai, dacă știi cât de adânc să arunci instrumentul. Acolo, înăuntru, găsești lumi întregi care nu mai sunt, în aparență, pe-afară, încremenite că acele rare cadavre care nu se descompun în pământ zeci de ani și li se întâmplă asta când sunt dezgropate și vin în contact cu aerul care nu mai e, orice ați spune, cel din timpurile lor, încheiate de mult și clasate
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
de altă părere. Ei nici nu știu în ce dispreț al lumii bune a esteților era negustorul și obiectul activității sale, marfă, cum nu știu nici că o astfel de lume a existat. De altfel urmele ei sunt tot mai rare, măi șterse. În ultimul caz avem de-a face cu înlocuirea trecutului lexical cu prezentul scontat, visat: câștigul, marfă, vandabila desigur, iar nu "produsă pe stoc" (fără k), aceasta din urmă nici fiind propriu-zis altceva decât un surogat al mărfii
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
sura, avînd în ea ceva de lemn de troița . Topometri de pe acoperișul cabanei măsoară cu aparatele lor ina ltimile. Panoramă grandioasă . Culmile pleșuve, crăpate, cu șanțuri, ravine, stîne ori refugii ici și colo, părăsite. Drumul care urcă șerpuind prin păduri rare către Păduchiosul. Ce nume! Dar așa arată . Cu pa duchi nemișcați pe cap. Stația de meteorologie. Aparatele, catargele albe, înalte că de vapor, giruetele roșii învîr tindu-se înebunite de curentul alpin. Suim, - zice F., - ca să ne liniștim. Cețurile de dincolo
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
două eternități. E un personaj exemplar, după cum e un erou exemplar: "Primind darul arhipăstoriei, noul episcop, (s.n.) un om de-abia treizeci și nouă de ani, înalt, cu umeri lați, cu pieptul ieșit, cu fruntea mare, cu chipul de o rară frumusețe bărbăteasca și cu toate mișcările măsurate, Andrei Șaguna se arătă în fața creștinilor ca să rostească ultimul său cuvînt, înainte de a-și pleca din cercul în care-și petrecuse tinerețile." E portretul unui întemeietor. Discursul lui Șaguna începe cu: Tot omul
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Aurel Podaru, Mircea Ioan Casimcea ș.a., trebuie adăugat interviul autorului ediției cu istoricul Camil Muresanu, fiul poetului, exemplar prin sobrietate, simț al proporțiilor și al valorii literare. CARTEA despre Teodor Murăsanu, realizată de Aurel Podaru este o "floare a recunoștinței", rară în lumea literară de azi și, de aceea, apariția ei trebuie salutată cu toata prețuirea. Teodor Murăsanu, un poet care a trăit demult... - Ediție îngrijita și prefațata de Aurel Podaru, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998.
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]