1,708 matches
-
de victimizare sau conform cifrelor produse pe cale administrativă. Tabelul 5. Victimizările în gimnazii potrivit anchetei din 2003, comparativ Procentajul elevilor care se declară victime 2002-2003 Proporția victimelor în Signa 2002-2003 Extorcare 6,3 0,03 Insulte 73,2 0,23 Rasism 16,7 0,01 Lovituri 24,2 0,30 Furt 46,3 0,11 Eșantion redresat N = 3871 Debarbieux și Montoya 2004 și semnalările oficiale MEN/Signa, 2002-2003. Tabelul 5 recapitulează decalajul dintre statisticile produse de instituții și mărturiile victimelor
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
210 ori mai mare decât statisticile Ministerului Educației Naționale. Nu-i doar o aproximare infantilă: potrivit răspunsurilor date de cei 525 de adulți chestionați într-o altă anchetă în 1999-2000 54,2% cunoșteau existența fenomenului în gimnaziul lor. Cât despre rasism, care în legea franceză este delict, și nicidecum o simplă opinie, 16,7% dintre elevi se declară victime, față de riscul de numai 0,01% din cifrele oficiale. De 1 670 de ori mai mult. Pe scurt, punând probleme serioase de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ale anchetei realizate de Carra și Sicot în 1996 privesc așadar definirea victimizărilor de către elevi și frecvența violențelor suferite. Categoriile reținute de elevi și validate de această cercetare sunt în număr de opt: lipsa de respect, deteriorarea bunurilor, furturile, șantajul, rasismul, loviturile, extorcarea și hărțuirea sau agresiunile sexuale. Aceste categorii trăite depășesc, fără îndoială, ceea ce este de obicei contabilizat de către adulți și statisticile infracțiunilor și delincvenței. Lipsa de respect", definită de elevii francezi drept cel mai frecvent act de violență suportat
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
este cunoscut ca deosebit de violent, regăsim decalajele obișnuite față de statisticile publice. Fără să intrăm în discuția despre "lipsa de respect", remarcăm, de exemplu, că 23,7% dintre elevi se declară victime ale furturilor, 15,6% ale loviturilor, 9,7% ale rasismului, 4,3% ale extorcării și 2,8% ale hărțuirii și agresiunilor sexuale. Dacă ne amintim cifrele oficiale franceze, aceste categorii diverse nu depășesc niciodată un risc de 0,3% pentru elevi. Să ținem cont că aceste cifre privesc un departament
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în categoria foarte vastă a lipsei de respect așa-numitele violențe verbale, numite mai prozaic, în limbajul tinerilor, insulte. Cinci tipuri de violență apar mai frecvent și au devenit principalii noștri indicatori în ce privește victimizările: extorcarea, insultele, furtul simplu, loviturile și rasismul. În 1996, numărul elevilor care afirmau că au fost extorcați era de 9% din eșantionul de 9 521 de elevi de gimnaziu chestionați. Tabelul 6 prezintă frecvența acestor victimizări în ultima noastră anchetă, din 2003 (Debarbieux, 2004). Am comentat deja
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
public în 2003), potrivit celor două anchete Ancheta ESPAD Ancheta Debarbieux Diferență Extorcare 3,4 6,3 2,9 Furt 14,3 46,3 32,0 Verbal 45,6 73,2 27,6 Lovituri 20,2 24,2 4,0 Rasism 10,4 16,7 6,3 Sursa: Debarbieux și Montoya, 2004 (N = 3 871) și Choquet et al., 2005 (N = 7 998). Acest tabel nu cuprinde, din motive de comparabilitate, decât subansambluri din anchetele citate: gimnaziștii din instituțiile publice. Au
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de comparabilitate, decât subansambluri din anchetele citate: gimnaziștii din instituțiile publice. Au fost excluși din propriul nostru eșantion elevii din școlile elementare, iar din eșantionul INSERM, liceenii și școlile particulare. În prima coloană, tipul de victimizare suferită, de la extorcare la rasism, în coloana a doua, procentajul elevilor care declară acest tip de victimizare în ancheta ESPAD în Franța, în coloana a treia, procentajele furnizate de propria noastră anchetă, iar în coloana a patra, diferența dintre cele două procentaje. Astfel, de exemplu
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ne permite să studiem aspectul "factual", prin delictele și violențele fizice sau verbale, cât și așa-numitele violențe "morale" sau instituționale. Principalii noștri indicatori sunt așadar următorii: ▪ indicatori de victimizare și de delicte: extorcare (amenințări în școala primară), furturi, lovituri, rasism, insulte. Ansamblul acestor indicatori ne permite să construim o scară a multivictimizărilor, între 0 și 5 tipuri de victimizări suferite. Această scară compozită (constituită prin cluster analysis) este deosebit de importantă, făcând posibilă o comparație între indicele climatului școlar și indicele
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de nouă luni, jumătate din eșantionul său fusese victimă a agresiunii fizice, amenințărilor sau furturilor. 52% dintre fetele și 36% dintre băieții cuprinși în această anchetă s-au plâns de agresivitate din partea adulților, mergând de la "priviri stânjenitoare" până la atitudini indecente. Rasismul, sexismul și elitismul sub formă de atitudini și comportamente negative față de anumite categorii de elevi fac parte din violența experimentată de elevi. Sexismul poate lua forma diferențelor de adresare față de băieți sau fete și a exigențelor mai mici după sexul
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sunt totuși clare și dezmint, de altfel, afirmațiile lui Fillieule (2000) din sinteza sa, de altfel foarte interesantă, de sociologie a delincvenței. Statutul social inferior și sărăcia, dezorganizarea comunitară, prezența armelor și a drogurilor în preajmă, expunerea la violență și rasism și, aspect ce ar trebui mai bine studiat, prezența infractorilor adulți în comunitate sunt factori care explică atât delincvența violentă a tinerilor, cât și tulburările de comportament. Sărăcia este unul dintre cei mai importanți factori explicativi ai problemelor precoce întâmpinate
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Frați delincvenți + + nr nr Anturaj delincvent + + + + + + Membri în bande + + + + nr Conflicte cu ceilalți copii/izolare nr + + + Factori de risc legați de mediul social Sărăcie + + + + + + Dezorganizare comunitară + + + + + + Prezența armelor și drogurilor + + nr nr Prezența infractorilor adulți +/− nr ++ Expunere la violență și rasism + + nr + + Sursa: după Hawkins et al. (2000), Fortin (2003), Gagnon și Vitaro (2003)33. Tabelul 14 este alcătuit pe baza sintezelor realizate de cercetători diferiți, în câmpuri disciplinare diferite: criminologie, psihologie, psihopedagogie. Totodată, aceste sinteze sunt realizate cu metode diferite
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de tratarea prioritară a violențelor din școlile cartierelor defavorizate. • Efectele contextului comunitar Cercetarea arată că factorii comunitari pot fi atât factori de risc, cât și de protecție. De exemplu, disponibilitatea armelor de foc este la fel de bine documentată ca și impactul rasismului ambiant asupra conduitelor agresive și a delincvenței (Hellmann și Beaton, 1986; Hawkins et al., 2000) sau sărăcia globală a unei comunități. În afară de variabilele economice și demografice, legate de excluziunea socială, o altă tentativă interesantă este aceea de a măsura ponderea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pe o obișnuință a violenței care ar face-o să pară normală. Victimizările declarate sunt mult mai puține în Brazilia decât în Franța sau, cel mai adesea, în Anglia. Tabelul 17. Compararea victimizărilor din Franța, Anglia și Brazilia Lovituri Insulte Rasism Extorcare Franța 24,6% 75% 23% 37% Anglia 25,6% 65,7% 23% 27% Brazilia 4,8% 60% 9% 29% Surse: Debarbieux (2003), UNESCO (2004), Blaya (2001) Observatorul European al Violenței Școlare. Pe de altă parte, observațiile etnografice efectuate timp
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
este sensibilă și în ce privește insultele, chiar dacă rămân la un nivel ridicat: 85% dintre elevi spun în 2000 că au fost insultați, față de 75% în 2003. La fel și în cazul amenințărilor (de la 16% la 14%, diferență nu prea semnificativă totuși). "Rasismul" denunțat de 17% dintre elevi rămâne la același nivel în 2003. Furtul rămâne stabil, aproximativ 56% dintre elevi declarând că li s-a furat ceva, în general rechizite școlare sau pachetul cu mâncare. Acestei stabilități a climatului, acestui progres în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
monopolurilor capitaliste pentru piețe de desfacere în întreaga lume. Pentru a mobiliza suficiente resurse interne pentru politicile imperialiste, statul se baza din ce în ce mai mult pe o ideologie a imperialismului, consolidată în vremurile unei aprige competiții internaționale: ea era un amestec de rasism, naționalism și militarism. În mod similar, Bukharin a subliniat că internaționalizarea continuă a capitalismului mergea mînă în mînă cu o crescîndă naționalizare a politicii. La nivel intern, monopolurile capitaliste nu prea puteau să se bazeze pe o strategie de genul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din capitolul anterior. 5 Acest tip de pesimism era specific printre autorii liberali din lumea anglo-saxonă care au fost dezamăgiți de eșecul programelor politice din anii 1960 care căutau, dar nu au reușit, să eradicheze probleme sociale ca sărăcia și rasismul. Acest fenomen a dus la un scepticism general cu privire la posibilitatea aplicării vreunei reforme politice. În cazul Franței, un critic al descentralizării și regionalismului a fost eruditul englez de la Oxford, Vincent Wright. Vezi, de exemplu, lucrarea sa, "Questions d'un Jacobin
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sensul comun și a-l transfera, a conferi noi semnificații unor realități cunoscute ce devin astfel mult mai accesibile publicului.400 Uneori este nostalgică după vremea tinereții și își amintește că în satisfacerea plăcerii nu a dat niciodată dovadă de rasism, nici nu a fost prea pretențioasă: „și pururi pofta mi-am îndestulat./ Nu m-am uitat că-i scurt sau deșirat,/ Bălan sau lai acela cemi plăcea/ și nici c avea avere sau n-avea.”401 Este interesant că pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sensul comun și a-l transfera, a conferi noi semnificații unor realități cunoscute ce devin astfel mult mai accesibile publicului.400 Uneori este nostalgică după vremea tinereții și își amintește că în satisfacerea plăcerii nu a dat niciodată dovadă de rasism, nici nu a fost prea pretențioasă: „și pururi pofta mi-am îndestulat./ Nu m-am uitat că-i scurt sau deșirat,/ Bălan sau lai acela cemi plăcea/ și nici c avea avere sau n-avea.”401 Este interesant că pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
socioeconomice, că nu au un background cultural și politic asemănător, iar a discuta despre femei ca și când ar fi un grup omogen este similar cu a exclude anumite femei de la reprezentare. Feministelede culoare din anii ’70 au atras atenția asupra legăturiidintre rasism și sexism, iar atât timp cât feminismul nu lua în considerare și diferențele rasiale, suroritatea era utopică 1. Chiar dacă și feministele poststructuraliste critică existența unor interese comune, abordarea lor este diferită, deoarece semnele de întrebare și contestările acestora vizează însăși existența subiectului
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
femei” (xe "Miroiu"Miroiu, 2004, p. 49). Așadar, potrivit Mihaelei xe "Miroiu"Miroiu, sexismul este parte componentă a fiecărui grup, indiferent de etnie, rasă etc. și, în ciuda transformărilor, patriarhatul a rămas intact și„este mai vechi și mai universal decât rasismul, șovinismul, clasismul”. Pentru mai multă claritate, voi cita următorul fragment: „Ne-am obișnuit cu ordine în intoleranța religioasă, dar indiferent de grupul care suferă discriminări: rasial, etnic, religios, femeile din interiorul grupului discriminat sau chiar al celui discriminant sunt tratate
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
ale diferențelor ne conduc pe un teren extrem de fragil. Ce fel de strategie politică se poate contura având ca punct de pornire diferențele separate de relațiile de putere? Pe scurt, diferența este mai puțin o problemă pentru mine decât sunt rasismul, exploatarea de clasă și opresiunea de gen. Înțelegerea acestor sisteme de opresiune doar ca simple diferențe anulează relațiile de putere și inegalitățile materiale care stau la baza lor” (Collins, apud xe "Arneil"Arneil, 1999, p. 210). În cadrul analizei intereselor politice
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
cel construit pe baza sistemului mediatic occidental (posturile de radio "Vocea Americii" și "Europa Liberă", dar și televiziunea "fără frontiere" a perioadei 1987-1989 bulgară în sud, iugoslavă în vest, ungară în vest etc. * la explozia subiectivității și chiar a intoleranței (rasism, xenofobie, intoleranță religioasă etc.), la catharsisul individual și național Una din moștenirile apăsătoare ale comunismului este ura generalizată datorată ideologiei confruntării (noi/vs/ei, dușmanii de clasă) și codificării arbitrarului (F. Thom, 1996:160-163). Or, după distrugerea ordinii comuniste fiecare
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
scris această carte / 23 Partea I CUM SUNT ÎN REALITATE ROMÂNII Capitolul 1: Cetățeni noi într-o Italie în schimbare / 29 Capitolul 2: Religia, ceva mai mult decât o credință / 47 Capitolul 3: Românii "delincvenți naturali"? Dovezi de practici de rasism / 55 Capitolul 4: Un popor de pușcăriași? / 73 Capitolul 5: Nu doar bone și menajere / 81 Partea a II-a ANUMITE ASPECTE CE AR TREBUI SĂ FIE CUNOSCUTE DESPRE ROMÂNII "ITALIENI" ȘI ANUMITE " ERORI" CARE AR TREBUI SĂ FIE CORECTATE
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
doua parte: unele lucruri de știut asupra românilor italieni. Fiecare dintre cele două părți cuprinde cinci subcapitole, cum ar fi: "Cetățeni noi într-o Italie în schimbare", "Religia, ceva mai mult decât o credință", "Românii delincvenți naturali? Dovezi practice de rasism", "Un popor de pușcăriași?", " Nu doar bone și menajere". În ce-a de-a doua parte a cărții, autorii abordează problemele ce ne vorbesc despre "români" și despre "politică". Sunt investigate mai multe aspecte cum ar fi: "Românii și politica
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
pact, consens existent în interiorul societății civile italiene care impunea interzicerea în public a discursurilor de tip rasist. Ceea ce putem să observăm este că, în general, excluzând anumite excese, pe parcursul mai multor decenii, în țara noastră, a rezistat un tabu al rasismului. De exemplu, ecuația român (sau alt grup național) este egal violator nu exista decât, poate, în zone periferice și neimportante fiind considerat ca neprezentabil, atât din punct de vedere cultural, cât și politic. După asasinatul Giovannei Reggiani înfăptuit de Romulus
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]