1,446 matches
-
cu 1 leu kilogramul! Cineva s-a înțeles cu cineva! E la mijloc un interes al cuiva ! Prețul tulbură critic spațiul aparentelor. Cu el se fixează iconic câștigătorul. A orice. Inclusiv al unei licitații. Prețul cedează obsesiei și imaginației. Dincolo de ratări și revanșe, e cântărita doză de real a transparenței. Trăim scenarii sau scriem scenarii? În cercuri de butoi, se împinge, insistent, în jurul nostru, bucăți de realitate în fictiune.Din fișete curg operațiuni speciale.Ce vedem la televizor echivalează aproape cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
îs de tăcut”. Tăcerea este cea mai înaltă înțelepciune” spunea poetul grec din Teba. Sigur că „imaginația imită spirituol critic, creează” cum dixit Gide...Dar cel ce nu o are, nu o primește nici pe a terapeutului său. Scrisul ca ratare este act ( gest) maladiv, al vantiății, egoismului, frustrărilor toate, nu e bine să-l administrezi cu sila celui ce îl respinge, mizînd orbit(or), doar pe „justiția” lui. Eugen EVU Sarmisegetuza 23 iulie 2012 Referință Bibliografică: Eugen EVU - TAINA SCRISULUI
TAINA SCRISULUI (9): NECESITATEA EXISTENŢIALĂ de EUGEN EVU în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359092_a_360421]
-
poate conduce la un dezechilibru în ceea ce privește posibilitatea finanțării altor tipuri de investiții, ca de exemplu cele din sectorul transporturilor, considerând că neadoptarea prezentului act normativ în regim de urgență implică: amânarea corectării cadrului juridic existent și, implicit, ratarea perioadei optime de împădurire din primăvară și pregătirea campaniei de toamnă, precum și blocarea împăduririi terenurilor din afara fondului forestier național, care va conduce la extinderea fenomenelor de torențializare și la apariția unor puternice degradări ale terenurilor, prin erodări și
ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 23 din 9 aprilie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296555]
-
poate o dramedie, umorul din Acasă la tata nu e nici negru, nici absurd, nici paravan pentru critică socială (nu ca scop), nici răutăcios față de personaje, e pur și simplu cald. Asta în măsura în care reușim să trecem peste mizerabilismul aparent al ratării (profesionale, artistice, amoroase, relațiilor de familie) și să ne atașăm de niște personaje care nu sunt chiar atât de diferite de noi. Piesa de generic, celebra semnătură auctorială pe care o practică mai toți regizorii Noului Val, un Beethoven pe
în București și în provincie () [Corola-blog/BlogPost/338488_a_339817]
-
aiurea,/ nu mai încerca să omori dimineți/ și să tai, în zadar, oglinzi cu securea!// noi, amândoi, ne potrivim, de parcă/ în două jumătăți sămânța unui fruct,/ cândva, brutal strivită și tăiată,/ ar vrea să fie azi... ca la-nceput!>>”...Ce ratare! ce ratare!... Autor: Ion Zimbru Sursa: Viața Liberă Galați
Trenul de Bârlad şi o scară la cer () [Corola-blog/BlogPost/340010_a_341339]
-
mai încerca să omori dimineți/ și să tai, în zadar, oglinzi cu securea!// noi, amândoi, ne potrivim, de parcă/ în două jumătăți sămânța unui fruct,/ cândva, brutal strivită și tăiată,/ ar vrea să fie azi... ca la-nceput!>>”...Ce ratare! ce ratare!... Autor: Ion Zimbru Sursa: Viața Liberă Galați
Trenul de Bârlad şi o scară la cer () [Corola-blog/BlogPost/340010_a_341339]
-
ale parabolelor kafkaiene transcend aceste comentarii epidermice. Sensul operelor lui Kafka, Dostoievski,Thomas Mann, Hesse, Borges sau Cioran depășește literatura, nu poate fi decelat prin analize filologico-critico-esteticoide. Filosofia, ontologia, metafizica și teologia sunt singurele instrumente care ne pot salva de la ratarea mesajului kafkaian. Autorul Procesului vizează în primul rând arhitectura inteligibilă a lumii, principiul de posibilitate a legii, transcendența ei, ontologia, fenomenologia și psihologia structurilor juridice (laice și religioase), metafizica vinei, stranietatea, neverosimilitatea, culpabilitatea și eșecul ființei umane. Kafka ar fi
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
pe zi”), căci „scrisul e dureros” (volumul ”Porcec”). Este un vizionar. Totodată, poet de stare și poet de atmosferă. Totalmente, retractil și disforic, dacă s-ar putea, ar alege să dispară. Rămâne doar ca să fie: în nenoroc, în teroare, în ratare, în izolare, în închidere și oroare. Mișcarea fundamentală a eului liric este de auto-strâmtorare, de restrângere, de comprimare. Inclusiv camera se micșorează, pereții se apropie. Nu există uși și ferestre. Mecanismul energetic de bază este implozia. Poetul nu se confundă
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
Stanca, „Epistolar” (București, Editura Adevărul Holding, 2011). Volumul este proiectat ca „o sumă de exerciții de stil” și se situează autoscopic drept carte „poate uneori corozivă, alteori calină, cu câteva excepții deloc otrăvită, vitriolantă, pe alocuri scrisă cu tandrețe, chiar”. Ratarea elegantă a poeticii face în mare poate valoarea și expresivitatea scrierii. Exercițiile de stil literar sunt în fapt radiografii ale unor stiluri de existență. Galeria de stiluri de existență reține unele dintre cele mai relevante figuri ale lumii românești, nelipsind
GEORGE STANCA: Stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339605_a_340934]
-
gândesc confuz” că ar trebui să gândească logic. Patricia observă despre Anne: „Începe s-o ia razna! (...) puternica, eleganta, logica, perfecta Anne, care fusese mereu persoana-care-salvează”. C. Dincolo de tema morții, romanul tematizează un eșec al adaptării interculturale. Este vorba de ratarea celui capabil să-și abandoneze propria țară, patria culturală; este vorba de falimentul de a se analiza pe sine cu bunăvoință, generozitate și detașare și de a se regăsi după o profundă și răscolitoare experiență interculturală. Chiar prin faptul revenirii
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
introspecție. Subsecvent, se constată că „rădăcinile ei românești nu pieriseră” (p. 82), precum își imaginase. Ele fuseseră mental obliterate pentru o vreme și deveniseră între timp „tot mai puternice” și izbucneau acum în viața ei. Pentru a ieși din blocajul ratării de a se realiza satisfăcător ca identitate spirituală, pentru a se „reîntâlni cu ea însăși”, pentru a se regăsi pe sine, Anne hotărăște (grefat pe căutarea lui T. Naumescu) să revină în România. Curajul de a se întoarce și experiența
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
scape, să se despartă de ele pentru totdeauna” (p. 57). Odată clarificată situația, se declanșează un proces de redefinire. Fără nume, trecut și identitate profundă, Anne își constată singurătatea. Cogitativ, Ana-Cristina descoperă interculturalul ca impas identitar, ca eșec și ca ratare. Pe dimensiunea afectivă impasul se proiectează ca singurătate și incomunicare. Întrucât nu poate controla intelectual situația, eroina încearcă o rezolvare pe coordonata emoțională. Ea are reprezentarea că din singurătate se poate ieși prin ficțiune, iubire și credință (p. 122). Face
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
al noii sale lumi. În fapt, acest eu este iluzoriu și nu aparține lumii acestui exil, ci lumii unui prizonierat. În pofida a ceea ce susține Nicolae Manolescu (că romanul n-ar avea o „idee limpede”), reținem ca probată ideea limpede a ratării pe care o aduce greșeala de a emigra și a-ți trăi imigrația ca pe o viață cu totul și cu totul nouă, liberă și securizată de trecutul pre-emigrant. În termeni pozitivi, ideea este că emigrantul trebuie să-și ia
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
mai întâi, de o cunoaștere fragmentară și convergentă. Aceasta are ca scop conturarea unui chip real al Rebeccăi: „încerc să adun un portret plauzibil al Rebeccăi - al femeii reale” (p. 11). Odată alcătuit portretul pasiv, el este însuflețit de idealuri, ratări, bucurii, suferințe și nefericiri și pus „în rama unui tablou vivant”. Cunoașterea epică multipolară formează cea de-a doua dimensiune investigativă. Dacă primul demers este unul constructiv, cel de-al doilea se arată a fi unul reconstructiv. Rebecca-portret se intersectează
MIREL BRATEŞ: Biografia imaginară ca posibilitate de a medita, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339635_a_340964]
-
și să prezinte traiectul existențial al unei ființe deosebite. Rebecca este o femeie frumoasă și cu aură de seducție ce seamănă cu Isabella Rossellini. Inteligentă și speculativă, deprinsă cu calculul, ea se lasă „purtată de istorie”. Trăiește bucurii și împliniri, ratări și insatisfacții. Poziția naratorului este următoarea: „Să admitem, prin urmare, că Rebecca Levin este o evreică de alt soi, cu extravaganțe care fac parte dintr-o mulțime cu alte afinități: o cinică îndelung versată și școlită la principala agenție de
MIREL BRATEŞ: Biografia imaginară ca posibilitate de a medita, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339635_a_340964]
-
circa 7 poeme pe an. Ioan Es. Pop este un vizionar. Totodată, poet de stare și poet de atmosferă. Totalmente, retractil și disforic: dacă s-ar putea, ar alege să dispară. Rămâne doar ca să fie: în nenoroc, în teroare, în ratare, în izolare, în închidere și oroare. Mișcarea fundamentală a eului liric este de auto-strâmtorare, de restrângere, de comprimare. Inclusiv camera se micșorează, pereții se apropie. Nu există uși și ferestre. Mecanismul energetic de bază este implozia. Poetul nu se confundă
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
plan, sentimentul bazal este zădărnicia („îmi trăiesc singur zădărnicia, p. 11). Componenta constructivă a formulei existențiale o reprezintă faptele („sunetul grav al faptei”). Faptele și actele sunt întâmplări, evenimente existențial-sociale în cadrul cărora se manifestă umilința, demnitatea, orgoliul, refugiul, lașitatea, eșecul, ratarea, înfrângerea, cunoașterea ca „lectură a vieții și a experienței trăite”. Din întâmplări oarecare spiritul creator trebuie să scoată adevăruri general-umane. Modul fundamental de a lucra al spiritului este luciditatea („când luciditatea nu mai ajută devin o construcție fragilă”, p. 11
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
acest meci”. Până la 6-4 și 3-0, Simona a jucat mizând pe regularitatea și capacitatea ei de a scoate „torpilele” Jelenei, forțând greșeala impetuoasei letone. Tactică stabilită împreună cu Darren Cahill și care se dovedise până atunci cât se poate de eficientă. Ratările lui Ostapenko erau sensibil mai multe decât reușitele. Comentând la ProTV, spuneam: „E momentul de care mă tem, când Ostapenko își zice Chiar nu mai am ce pierde, și va ataca și mai agresiv, dacă așa ceva este posibil”. Simona nu
Înjurați. Continuați. Și totuși, Simona e o învingătoare! () [Corola-blog/BlogPost/339697_a_341026]
-
gândesc confuz” că ar trebui să gândească logic. Patricia observă despre Anne: „Începe s-o ia razna! (...) puternica, eleganta, logica, perfecta Anne, care fusese mereu persoana-care-salvează”. C. Dincolo de tema morții, romanul tematizează un eșec al adaptării interculturale. Este vorba de ratarea celui capabil să-și abandoneze propria țară, patria culturală; este vorba de falimentul de a se analiza pe sine cu bunăvoință, generozitate și detașare și de a se regăsi după o profundă și răscolitoare experiență interculturală. Chiar prin faptul revenirii
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
introspecție. Subsecvent, se constată că „rădăcinile ei românești nu pieriseră” (p. 82), precum își imaginase. Ele fuseseră mental obliterate pentru o vreme și deveniseră între timp „tot mai puternice” și izbucneau acum în viața ei. Pentru a ieși din blocajul ratării de a se realiza satisfăcător ca identitate spirituală, pentru a se „reîntâlni cu ea însăși”, pentru a se regăsi pe sine, Anne hotărăște (grefat pe căutarea lui T. Naumescu) să revină în România. Curajul de a se întoarce și experiența
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
scape, să se despartă de ele pentru totdeauna” (p. 57). Odată clarificată situația, se declanșează un proces de redefinire. Fără nume, trecut și identitate profundă, Anne își constată singurătatea. Cogitativ, Ana-Cristina descoperă interculturalul ca impas identitar, ca eșec și ca ratare. Pe dimensiunea afectivă impasul se proiectează ca singurătate și incomunicare. Întrucât nu poate controla intelectual situația, eroina încearcă o rezolvare pe coordonata emoțională. Ea are reprezentarea că din singurătate se poate ieși prin ficțiune, iubire și credință (p. 122). Face
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
al noii sale lumi. În fapt, acest eu este iluzoriu și nu aparține lumii acestui exil, ci lumii unui prizonierat. În pofida a ceea ce susține Nicolae Manolescu (că romanul n-ar avea o „idee limpede”), reținem ca probată ideea limpede a ratării pe care o aduce greșeala de a emigra și a-ți trăi imigrația ca pe o viață cu totul și cu totul nouă, liberă și securizată de trecutul pre-emigrant. În termeni pozitivi, ideea este că emigrantul trebuie să-și ia
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
iese din rolul de educator imediat după ce a scăpat de încă o promoție: ce se întâmplă în următorii 50-60 de ani cu cetățenii lui nu-l mai interesează. Avem în acest dezinteres cauza principală a înapoierii, a mediocrității și a ratării societății românești în ansamblu. Rarele inițiative ale companiilor private de a le oferi angajaților cursuri de formare profesională sunt picături în ocean; iar de multe ori aceste cursuri nu sunt altceva decât sesiuni de dezvoltare personală ținute de diverși vorbitori
România are nevoie ca de aer de un program „Înapoi la școală” pentru bătrâni () [Corola-blog/BlogPost/339072_a_340401]
-
Cu alte cuvinte, se poate și așa, lucrurile se leagă și se dezleagă, se fac și se desfac căsătorii, iar după aceea, fiecare își vede de viața lui, ca și mai înainte, fără să își pună problema eșecului emoțional, a ratării în plan familial sau a frustrării de după. În fond,în ziua de astăzi aproape fiecare individ are o opinie despre ceea se întâmplă cu căsniciile și familiile în societatea modernă. Semenii noștri, începând de la politicieni, învățători de „Școală Duminicală”, moderatori
ÎN ARIZONA, LOUISIANA ŞI ARKANSAS SE EMIT CERTIFICATE DE CĂSĂTORIE „LEGĂMÂNT”! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341798_a_343127]
-
mai mult. Nici ca școală, nici ca societate. Îți recomandăm Cum am ajuns un profesor prost, dar bun! Când eram profesor debutant, mi-au dat o clasă „de tâmpiți”, pe care nimeni n-o voia. Îi condamnaseră de la început la ratare. Copiii ăia știau că sunt o clasă problemă și încercau să-și confirme renumele. Luaseră din școală idei alandala, pe care le combinau cu citate din școala vieții, ca-ntr-un poem dadaist. Nu mai știu ce cerea programa la
Fericirea de a găsi un prost mai mare ca tine () [Corola-blog/BlogPost/337737_a_339066]