562 matches
-
adăugarea de metanol și coloranți de regulă albastru de metil. Pe lângă utilizarea principală în băuturile alcoolice, etanolul este folosit (deși foarte bine controlat) drept solvent industrial și materie primă. ii sunt folosiți la scară largă în industrie și știință, drept reactanți, solvenți combustibili. Etanolul și metanolul pot arde creând mai puține substanțe nocive decât benzina sau motorina. Datorită toxicității scăzute și capacității de a dizolva substanțe nepolare, etanolul este folosit deseori ca solvent în medicamente, parfumuri și esențe vegetale, precum vanilia
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
sau potasiu. Apa este similară în pK cu mulți alcooli, deci cu hidroxid de sodiu apare un echilibru de obicei deplasat spre stânga: Totuși, trebuie observat că bazele folosite la deprotonarea alcoolilor sunt tari. Bazele folosite și alcoxizii obținuți sunt reactanți chimici foarte sensibili la umezeală. Gruparea OH nu este o grupă care se desprinde ușor în reacțiile de substituție nucleofilică, așa că alcooli neutri nu iau parte la aceste reacții. Totuși, dacă oxigenul este întâi protonat pentru a forma R−OH
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
aldehide sau acizi carboxilici prin oxidare organică, pe când alcoolii secundari se transformă în cetone. În mod tradițional, se folosesc oxidanți puternici, precum ionul dicromat sau permanganatul de potasiu în mediu acid, de exemplu: De multe ori în prepararea aldehidelor acești reactanți reprezintă o problemă, deoarece supra-oxidează acidul carboxilic. Pentru ca aceasta să se evite, alți reactanți sunt preferați, cum ar fi clorocromat de piridină, periodinan Dess-Martin, acid 2-iodoxibenzoic sau metode precum oxidarea Swern. Alcoolii terțiari rezistă oxidării, dar pot fi oxidați de
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
În mod tradițional, se folosesc oxidanți puternici, precum ionul dicromat sau permanganatul de potasiu în mediu acid, de exemplu: De multe ori în prepararea aldehidelor acești reactanți reprezintă o problemă, deoarece supra-oxidează acidul carboxilic. Pentru ca aceasta să se evite, alți reactanți sunt preferați, cum ar fi clorocromat de piridină, periodinan Dess-Martin, acid 2-iodoxibenzoic sau metode precum oxidarea Swern. Alcoolii terțiari rezistă oxidării, dar pot fi oxidați de reactanți precum 2,3-dicloro-5,6-diciano-1,4-benzoquinonă.
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
reprezintă o problemă, deoarece supra-oxidează acidul carboxilic. Pentru ca aceasta să se evite, alți reactanți sunt preferați, cum ar fi clorocromat de piridină, periodinan Dess-Martin, acid 2-iodoxibenzoic sau metode precum oxidarea Swern. Alcoolii terțiari rezistă oxidării, dar pot fi oxidați de reactanți precum 2,3-dicloro-5,6-diciano-1,4-benzoquinonă.
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
Al) se folosesc ca mordanți în vopsitorie (mordanții sunt fixatori ai culorii pe fibră). Acidul acetic se folosește în sinteza diferitor substanțe pe post de catalizator și/sau solvent atunci când reacțiile se petrec în mediu anhidru. Acidul acetic este un reactant chimic utilizat pentru producerea a numeroși compuși chimici. Cea mai importantă întrebuințare a acidului acetic constă în producerea monomerului de acetat de vinil (vezi mai jos), urmată îndeaproape de obținerea anhidridei acetice și a esterilor. Prin comparație, volumul de acid
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
compusului interfacial, raportul molar dintre acidul nicotinic și extractantul aminic poate fi de 1:1, 1:2 sau 1:3. În schimb, indiferent de polaritatea solventului, în cazul utilizării extractantului organofosforic, la reacția interfaciala participa câte o moleculă din fiecare reactant.Cele mai mari valori ale constantelor de extracție s-au obținut pentru utilizarea combinației Amberlite LA-2 - diclormetan. Influență polarității asupra constanței de extracție a fost mai redusă pentru sistemul care conține acest extractant, datorită formării la interfață a unor aducti
SEPARAREA ACIDULUI NICOTINIC PRIN EXTRACTIE REACTIVA by Oana Ciuperc? , Maria C?m?ru?, Alexandra Blaga () [Corola-other/Science/84276_a_85601]
-
reacție chimică este urmată de un schimb în cadrul uneia dintre structuri, este în mod invariabil însoțită de un nivel scăzut (reacție exoterma) sau ridicat de energie (reacție endoterma) al acestora. O parte din această energie este transferată între mediu și reactanți sub forma căldurii sau luminii; în acest caz, unii produși de reacție pot avea mai multă sau mai puțină energie decât reactanții. O reacție este considerată a fi exergonică dacă stadiul ei final este mai scăzut din punct de vedere
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
sau ridicat de energie (reacție endoterma) al acestora. O parte din această energie este transferată între mediu și reactanți sub forma căldurii sau luminii; în acest caz, unii produși de reacție pot avea mai multă sau mai puțină energie decât reactanții. O reacție este considerată a fi exergonică dacă stadiul ei final este mai scăzut din punct de vedere energetic decât cea inițială; în cazul reacției endergonice, se aplică reversul. O reacție este considerată a fi exotermica dacă se eliberează căldură
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
numit-o "foc rece", fosforul alb de mai târziu. Acest procedeu de obținere a fosforului a fost îmbunătățit apoi de Johann Kunckel von Löwenstern (1630 - 1703). Învățatul flamand Jan Baptista van Helmont (1577? - 1644) sintetizând anumite substanțe, a cântărit masele reactanților și ale produșilor de reacție. Astfel, în 1648, apare postum lucrarea sa, "Ortus medicinae", în care pe lângă descrierea a numeroase experiențe, apare și o formulare a legii conservării masei. Această lucrare a exercitat o puternică influență asupra lui Robert Boyle
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
se întâlnesc ionii (veniți prin electrolit), electronii (veniți prin circuitul electric exterior) și oxidantul B. Are loc reacția de reducere, rezultând un produs de reacție care trebuie eliminat. Pila de combustie se compune deci, din trei elemente: electrolit, electrozi și reactanți. În timpul funcționării, electrozii nu suferă nicio modificare structurală, ei servind doar ca suport pentru reacție. La anod are loc oxidarea catalitică a hidrogenului atomic, iar la catod reducerea catalitică a oxigenului atomic. Fenomenul de oxidare și reducere catalitică are loc
Pilă de combustie () [Corola-website/Science/307364_a_308693]
-
bază acțiunea sodiului metalic asupra unui amestec de derivat halogenat al unei hidrocarburi aromatice cu un derivat halogenat al unui alcan. Este una dintre cele mai importante metode de sinteză a hidrocarburilor aromatice substituite. Dacă se folosesc procente diferite de reactanți se pot obține dietilbenzen trietilbenzen. Metoda Friedel-Crafts se poate aplica la diferite hidrocarburi aromatice mono- și polinucleare.De obicei această reacție se utilizează pentru introducerea catenei laterale pe nucleul aromatic (alchilarea nucleului aromatic).
Hidrocarbură aromatică () [Corola-website/Science/302478_a_303807]
-
acestea dispun de atomi de hidrogen legați de azot. Reacția se produce tratând aminele cu acizi organici, cloruri acide sau anhidride acide. Folosită industrial este reacția de obținere a vitaminei H. Protejarea grupei amino prin acilare se face față de următorii reactanți: permanganat de potasiu (KMnO), bicromat de potasiu (KCrO), oxigen diatomic (O), acid azotos (HNO) și halogeni (X). La această reacție participă doar aminele primare alifatice sau aromatice, reactantul folosit fiind acidul azotos (HNO). Deoarece HONO este instabil, el se prepară
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
a vitaminei H. Protejarea grupei amino prin acilare se face față de următorii reactanți: permanganat de potasiu (KMnO), bicromat de potasiu (KCrO), oxigen diatomic (O), acid azotos (HNO) și halogeni (X). La această reacție participă doar aminele primare alifatice sau aromatice, reactantul folosit fiind acidul azotos (HNO). Deoarece HONO este instabil, el se prepară chiar în mediul în care se dorește a fi folosit. formula 13 Din diazotarea aminelor alifatice rezultă alcooli și apă. Grupa amino din amină este înlocuită de hidroxilul din
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
sau fumans conduce la formarea acidului benzensulfonic: formula 7 Substituirea electrofilă aromatică este o reacție în care un atom de hidrogen este substituit de o altă grupă funcțională. În cursul acestui proces, hidrocarbura joacă rolul de nucleofil ce reacționează cu un reactant electrofil (de exemplu, un carbocation). Mecanismul este următorul: Sarcina pozitivă a intermediarului (numit intermediar de Wheland) provine în realitate de la o delocalizare pe ciclu realizată prin mezomerie, tendința fiind aceea de a stabiliza carbocationul benzenic. Pentru această reacție este nevoie
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
chimiei organice). Interpretarea compușilor anorganici se face cel mai bine prin modele calitative ale mecanicii cuantice. Această ramură are aplicații extrem de diverse în industria chimică, prin studiul catalizatorilor, polimerilor, pigmenților, surfactanților, combustibililor, etc. Fiind o știință experimentală, informațiile fundamentale despre reactanți, produși de reacție sau mecanismele de reacție sunt obținute prin observații experimentale. Diversele ramuri ale chimiei anorganice (chimia organometalică, chimia polimerilor anorganici, chimia combinațiilor complexe) sunt într-o continuă dezvoltare. Chimia anorganică are în sfera de studiu reacțiile chimice, legăturile
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
numără reacțiile de descompunere, de combinare sau de dublu schimb. Cea din urmă, specifică compușilor anorganici, are loc când se interschimbă doi ioni componenți a două săruri diferite, fără să se modifice stările de oxidare. În reacțiile redox, unul dintre reactanți, numit "agent oxidant", își micșorează numărul de oxidare, iar celălalt, numit "agent reducător", își mărește numărul de oxidare, ceea ce produce un transfer de electroni. Transferul de electroni poate avea loc și indirect, de exemplu în baterii, un concept-cheie în electrochimie
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
compuși ai carbonului care sunt considerați a fi compuși anorganici: Deși unele specii anorganice pot fi obținute din surse naturale, majoritatea sunt sintetizate ușor în laborator sau în fabrici. Metodele de sinteză anorganică pot fi clasificare după volatilitatea sau solubilitatea reactanților componenți. Compușii anorganici solubili pot fi preparați folosind metode din sinteza organică. Primul compus anorganic important sintetizat, prin procedeul Haber, a fost nitratul de amoniu, utilizat ca și fertilizator. Compușii anorganici sunt sintetizați, în majoritate, pentru a fi utilizați ca
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
foarte fierbinți. Un exemplu de astfel de flacără este flacăra unui bec Bunsen, în care gazul metan arde cu oxigen în proporție stoechiometrică. În flăcările difuzive combustibilul și oxigenul sunt introduse separat în spațiul de reacție, reacția având loc pe măsură ce reactanții vin în contact, prin difuziune. Rezultă flăcări mai lungi, luminoase (deci mai radiante) și mai reci. Un exemplu de astfel de flacără este flacăra unei lumânări. În tehnică reacția de ardere este concepută să se desfășoare continuu, reactanții fiind în
Flacără () [Corola-website/Science/314651_a_315980]
-
loc pe măsură ce reactanții vin în contact, prin difuziune. Rezultă flăcări mai lungi, luminoase (deci mai radiante) și mai reci. Un exemplu de astfel de flacără este flacăra unei lumânări. În tehnică reacția de ardere este concepută să se desfășoare continuu, reactanții fiind în fază fluidă (eventual dispersă). În funcție de modul în care curg reactanții, flăcările pot fi "laminare" sau "turbulente", atât pentru flăcările cinetice, cât și pentru cele difuzive. Cinetica chimică a flăcărilor este deosebit de complexă și implică un mare număr de
Flacără () [Corola-website/Science/314651_a_315980]
-
luminoase (deci mai radiante) și mai reci. Un exemplu de astfel de flacără este flacăra unei lumânări. În tehnică reacția de ardere este concepută să se desfășoare continuu, reactanții fiind în fază fluidă (eventual dispersă). În funcție de modul în care curg reactanții, flăcările pot fi "laminare" sau "turbulente", atât pentru flăcările cinetice, cât și pentru cele difuzive. Cinetica chimică a flăcărilor este deosebit de complexă și implică un mare număr de reacții chimice, respectiv specii chimice, adesea sub formă de radicali. De exemplu
Flacără () [Corola-website/Science/314651_a_315980]
-
Reacțiile chimice sunt interacțiuni la nivel molecular dintre substanțe. Reprezentarea reacțiilor chimice se face cu ajutorul ecuațiilor chimice. Substanțele care reacționează între ele se numesc "reactanți", iar substanțele rezultate în urmă reacției se numesc "produși de reacție". Reacțiile chimice se pot clasifică în: Un exemplu cunoscut de reacție chimică este arderea carbonului, prin care se realizează de fapt oxidarea acestui element: "Reacția de combinare" este reacția
Reacție chimică () [Corola-website/Science/314716_a_316045]
-
numesc "produși de reacție". Reacțiile chimice se pot clasifică în: Un exemplu cunoscut de reacție chimică este arderea carbonului, prin care se realizează de fapt oxidarea acestui element: "Reacția de combinare" este reacția chimică în care doi sau mai mulți reactanți se unesc formând un singur produs de reacție. Formulă generală: A+B=AB De exemplu: amoniac + acid clorhidric = clorura de amoniu (țipirig): NH + HCl = NHCl "Reacția de descompunere" este reacția chimică în care un reactant se transformă în doi sau
Reacție chimică () [Corola-website/Science/314716_a_316045]
-
care doi sau mai mulți reactanți se unesc formând un singur produs de reacție. Formulă generală: A+B=AB De exemplu: amoniac + acid clorhidric = clorura de amoniu (țipirig): NH + HCl = NHCl "Reacția de descompunere" este reacția chimică în care un reactant se transformă în doi sau mai mulți produși de reacție. Formulă generală: AB=A+B De exemplu: carbonatul de calciu se descompune termic în oxid de calciu și dioxid de carbon: CaCO=CaO+CO "Reacția de substituție" (numită și reacția
Reacție chimică () [Corola-website/Science/314716_a_316045]
-
la întuneric, protonii și electronii sunt reduși pentru a forma H gazos cu ajutorul hidrogenazei în cloroplast. Anual se înregistrează un consum mondial de hidrogen de peste 500 miliarde metri cubi normali în diverse scopuri și în diferite domenii. În afara utilizării ca reactant, hidrogenul are multe aplicații în inginerie și fizică. Se utilizează la sudură, iar datorită bunei conductivități termice este folosit ca agent de răcire în generatoare electrice din centralele electrice. H lichid are un rol important în cercetările din criogenie, inclusiv
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]