99,080 matches
-
visului alimentează, în starea de trezie, și sentimentul revoltei: Maler se opune când tovarășii lui de muncă vor să treacă la hăcuirea unei tinere atrăgătoare și rămâne singur cu ea. Ar trebui să fie momentul când visul devine compatibil cu realitatea: tânăra e doar aparent moartă, revenirea ei la viață nu e însă ca în basmele cu frumoasa prințesă adormită, atracția devine viol, nu dragoste, iluzia - un fapt divers; dominat de instincte, tânărul găsește în sfârșit calea spre ceilalți, vorbește urât
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
mea, de a reduce literatura unei epoci la varianta ei de consum, de a crede, altfel spus, că s-a terminat cu originalitatea, cu imaginația, cu erudiția și cu subtilitatea gîndirii și expresiei de dragul succesului de public. Și contrazice însăși realitatea literară din Occidentul care le inspiră aceste idei puerile: premiile Goncourt din ultimul deceniu (spre a da un singur exemplu). Le-au primit Makine și Quignard, doi romancieri despre care ultimul lucru care se poate spune este că se bucură
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
pentru cineva care nu este masochist, simpla rememorare a peisajului mass-media de la sfîrșitul anilor '80 poate fi o problemă) prin intermediul căruia românii puteau afla cîte ceva despre istoria reală a țării lor, sau aveau șansa să tragă cu ochiul spre realitățile zilei (de la cele mai banale fapte diverse pînă la comportamentul abuziv al securiștilor sau al activiștilor de partid și monotona mizerie cotidiană), bine camuflate în propaganda oficială a regimului comunist. Ce șanse are literatura română a zilelor noastre de a
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
Interne, după care noii instalați în funcție anunță un termen pentru rezolvarea cazului, la sfîrșitul căruia prezintă opiniei publice un țap ispășitor, de preferință mort (sinucis în momentul în care a fost încolțit de polițiști). Impresionanta lipsă de originalitate aparține realității, nu romancierului. Este greu de spus dacă Spada este un roman politic cu cheie sau (doar) un roman parodic, făcut, în primul rînd pentru a amuza. Cred mai degrabă că autorul nu pariază în mod explicit pe nici una dintre cele
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
Fiind emigrant omul care "a pierdut totul afară de accent", inserția într-o nouă patrie se dovedește, de ambele părți, descurajantă: "Până la urmă, totdeauna se găsește cineva,/ cu glas mieros să te întrebe:/ "Dar de unde are domnul plăcerea să vină?"" Trista realitate stă martoră că: "99% din cei ce te întreabă "de unde vii?"/ nu sunt curioși să afle de fapt decât "când pleci"/ dar, civilizați cum sunt oamenii de pe aici,/ nu-ți pun niciodată întrebarea pe șleau". Nesuferită, neapărat, situația noului venit
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
te mai deranjează defel...". De altminteri, printr-un artificiu al editorului - Nicolae Țone -, prima și ultima copertă sunt identice, cauzând lectorului tentația de a deschide cartea la cotor. Ideea se potrivește liricii dlui Theodor Vasilache, de aparență prozaică și, în realitate, de moderne resurse ale vivacității, suscitând cititorului, prin surpriza fiecărui vers, acea fervoare care certifică autenticitatea. Cu simțământul de participare al celui care, cât îl privește, a rămas locului...
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
cea a sovietelor staliniste), el va încerca o poziție de natură să împace spiritul său nesupus cu credința într-o lume proiectată, cel puțin în principiu, ca fiind mai dreaptă. Nu va avea intransigența lui Breton, trezit destul de repede la realitate în privința naturii comunismului sovietic, și cu atât mai puțin luciditatea admirabilă a unui Fundoianu-Fondane, de altfel rarisimă printre intelectualii parizieni. Va accepta mai târziu, nu fără anumite ezitări și reticențe, "directivele" Partidului comunist francez, însă se va lămuri mai ales
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
o răbufnire agresivă în 1947, tot pe teme politice; ori când se comentează turneul de conferințe în Europa Centrală și în România, moment în care "Tzara se lasă cîștigat de euforia oficială" a construcției unei noi societăți. Amintita confruntare cu realitatea politică maghiară din 1956 îi va deschide ochii: dovadă interviul acordat presei după întoarcerea de la Budapesta ori semnarea răspunsului deloc complezent dat scriitorilor sovietici, alături de Sartre și alții, după invadarea Ungariei de către trupele sovietice). Nu fără motiv, revine, așadar, mereu
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
pornire de etnolog, de muzeograf sau de arhivar. Asemenea speciilor pe cale de dispariție, reprezentate patetic prin cîteva exemplare, formele lui Dumitru au ele însele patetismul ultimului exemplar. Puse în pagină agresiv și rupte de orice context, ele sugerează, precum relicvele, realități abisale, narații vagi și lumi dispărute. Amprente ale unei umanități arhaice, trecute demult din istorie în mit, imaginile lui Dumitriu recuperează metonimic o imagine mult mai amplă pe care privitorul este îndemnat să o recunoască, să o înțeleagă și să
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
pot crede în spusele celor care au scăpat din infernul roșu, despre torturile îndurate. Lumea liberă închide capitolul cruzimii omenești la înfrîngerea lui Hitler. Mulți occidentali nici nu vor să asculte. Războiul le este de ajuns! Celor care cunosc totuși realitatea și știu că în țările comuniste există mii de închisori, de lagăre de concentrare, de azile psihiatrice, le pot spune că, în ciuda "testelor" ce mi s-au aplicat, pacea sufletului meu, care a rămas mereu, prin rugăciune, în legătură cu cerul, n-
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
bun început. Primăvara de la Praga a fost o speranță falsă, modelul unei revoluții de stânga nu poate fi aplicat împotriva unei opresiuni comuniste de stânga. Acum Estul acuză comercialismul, capitalismul și globalismul vestic pentru stagnarea vieții culturale. E ironic: în realitate respingerea de către universitarii vestici a succeselor tehnologiei și economiei a infectat și îmbolnăvit cultura artistică autohtonă, făcând-o incapabilă să concureze cultura populară robustă din alte părți ale lumii. Uneori mă întreb dacă antiamericanismul devenit nebunie în septembrie 2001 nu
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
ce să discute și cu cine, ce înseamnă neutralitate (și cît de subiectivă este ea), a cîștigat în seriozitate, dar și în umor. După una mie emisiuni (cinci în fiecare săptămînă: asta face două sute de săptămîni, adică patru ani, în realitate, scăzînd vacanțele, cinci), este cel mai bun talk-show man pe care-l avem. Îi dorim să continue. Durata este un lucru esențial în mass-media, în presa scrisă. Cei mai celebri gazetari de t.v., radio sau din presă și-au
Tucăshow - 1000 by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14583_a_15908]
-
purtător de cuvânt. Pe cine? Chiar pe Răsvan Popescu în persoană. Apoi îl decorează cu Steaua României! Nu se înțelege din tot acest episod cine n-are caracter... Riscurile președintelui care își numește un asemenea purtător de cuvânt. Autorul fardează realitatea, mistificând-o, după cum îi convine. Se dedă la prezentarea de dialoguri între președinți, prim-miniștri, miniștri, oficiali străini, cu toate că - neînregistrându-i pe bandă (sau poate da?) - totdeauna refacerea dialogului din memorie sau chiar din note este o mistificare. A transcris
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
personaje noi, pe care le vinde cu alura și numele celor din viața reală. Ei nu vorbesc cu vocile lor, ci cu vocea autorului, ei fac gesturile impuse de autor, trec prin situații nu neapărat așa cum s-a petrecut în realitate, ci cum vrea autorul. Formulări de genul: "Să fie vreo legătură între artă și depresie?" - pag. 255, "poporul meu", "biroul meu cu stemă", "oamenii mei"; "partidul meu"; "un român care nu mă recunoaște?"; "eu când am planuri sunt opac la
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
de vedere al prezenței acestor lucrători de Securitate în structurile de informații românești sau în structuri guvernamentale". Nu zău?! Or fi "canalele" d-lui Geoană "speciale", or fi ele și adânci, dar nu știu ce legătură au cu mult mai puțin speciala realitate cotidiană. Nu neg că la vreun barbecue în suburbiile Washingtonului sau pe marginea vreunui teren de tenis din Maryland și Virginia amicii din sferele politice americane or fi dat înțelegător din cap când o fi venit vorba de atacurile din
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
de ușor se nasc (dar și cât sunt de fragile) complicitățile născute în politică. Și nu doar în politica românească. Chiar dacă i-or fi transmis, în particular (eu asta înțeleg prin "canale speciale"; poate pe alții gândul îi duce la realități mai complicate!) că securiștii de acasă pot sta liniștiți, eu n-aș fi chiar așa de calm ca dl. Geonă. Și, mai ales, nu mi-ar fi trecut prin cap să mut în domeniul "mitologiei" deceniile de batjocorire a românilor
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
tablou a lui Degas se intitulează chiar Balerina verde), nebunia de la bistro are dinamismul din scenele lui Toulouse-Lautrec, iar mama bătrână și cicălitoare nu poate fi decât mama lui... Whistler. Naratoarea spune la un moment dat: "M-am înstrăinat de realitate. N-o mai percep decât printr-o transparență mișcătoare; este imaginea unei boli amânate [...] mi-am cam terminat cuvintele"(p.77). Sunt câteva momente în roman de o încremenire melancolică tristă care te duc cu gândul la atmosfera apăsătoare a
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
Frunză la Teatrul de Marionete. Aici este un loc foarte special, îngrijit cu pasiune și devotament de directorul instituției, actorul Dan Antoci. Sau, mai simplu, Dan, cum îl cunosc și îl strigă toți copiii. El stă undeva pe granița între realitate și ficțiune, el pendulează între aceste două lumi și le facilitează și spectatorilor călătoriile pe tărîmuri misterioase cu personaje pe care nu le întîlnești decît acolo. M-am mai oprit la Arad și pentru că mi s-a păruit incitant să
Basmele românilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14605_a_15930]
-
mei regizori, actori sau scenografi, traversez țara sau continentele în lung și-n lat pentru a vedea spectacole și mi se pare că nu se poate trăi altfel. Drumurile mele duc spre teatru. Acolo ficțiunea absoarbe toată ființa mea. Abandonez realitatea și mă dau cu voluptate în brațele poveștii și ale personajelor ei. Cu unele dintre ele aș putea să merg pînă la capătul lumii și să nu mă sfiesc în fața aventurii, a dimensiunilor iraționalului. La începutul săptămînii trecute am văzut
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
dimensiunilor iraționalului. La începutul săptămînii trecute am văzut cîteva scene filmate în interiorul teatrului, chiar de ceceni, ca să-și justifice în ochii superiorilor atacul, credibilitatea și reușita lui. Cît de fragilă sau, dimpotrivă, puternică, solidă este granița ce marchează hotarul între realitate și ficțiune? Ce fel de coincidențe ne amestecă viețile odată cu diurnul și nocturnul? Pe scenă se aflau soldați. Personaje. Era unul dintre momentele spectacolului. Se aude o împușcătură și alt soldat apare, agresiv, din culise, cerîndu-le protagoniștilor, cu mitraliera îndreptată
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
că se află în convenția spectacolului. Instrumentiștii sînt scoși, unul cîte unul, din fosă și așezați în primele rînduri. Cecenii înarmați defilează în sală, iar publicul murmură ușor. Cînd oare și-au dat seama că sînt prizonierii celei mai teribile realități, că locul soldaților-personaje a fost luat, brutal, de oameni înarmați care le-au aruncat în brațe jocul morții? Crud și adevărat. Că într-o secundă ficțiunea a fost spulberată de răpăitul mitralierelor ucigașe și nu de recuzită. Că dintr-o dată
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
Ov. S. Crohmălniceanu), fie unora care s-au afirmat în anii '70". Astfel, Alexandru George, în Marele Alpha, recomandă o asimilare a cuvîntului arghezian cu Logosul, "principiu ultim al lumii", dată fiind circumstanța că la Arghezi "cuvintele nu exprimă o realitate; ele o creează". Pe de altă parte, Marc Angenot, referindu-se la forța cuvintelor în discursul pamfletar, le recunoaște "aura sacrală", constînd în "exaltarea puterilor potențiale de revelare ale acestuia", pamfletul fiind nu doar "agresiune și risc", ci și, deopotrivă
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
nu din cauza pieței. Literatura s-a îndepărtat de critică, tocmai fiindcă critica, fără să rămână tradițională, a devenit reacționară. Astfel că ea (critica) nu poate influența nici vânzările, nici evitarea vânzărilor. La rândul său, cititorul are "antenele" mai îndreptate spre realitate, și cumpără ceea ce reflectă starea sa de spirit ori situația din societate. În felul acesta s-au creat două lumi: cei care vor să trăiască trecutul în prezent (sistemul academic tradițional, prizonier rigid al unei serii de tradiții depășite) și
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
Asemenea lui Barbu Brezianu și Radu Bogdan, Amelia Pavel este pregătită permanent să abordeze orice discuție intelectuală, fără ostentație și fără crispări, iar această componentă a personalității sale, deși poate părea una legitimă în orice construcție culturală obișnuită, este, în realitate, una din ce în ce mai rară pe măsură ce ne apropiem de stricta noastră contemporaneitate. Prezența ei firească în actualitatea culturală și artistică românească, dar și interesul constant pentru tot ce se petrece în fenomenul artistic european, și nu numai, nu putea să rămînă neobservată
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
istoriei în spatele căreia există ideea că lumea nu e decât o farsă." în acest demers regizorul a avut colaboratori remarcabili. Scenografia inventivă plastic, semnată de Nobutaka Kotake și Aya Roppongi, scena goală, rece, austeră, cu o recuzită simplă, împrumutată din realitatea cotidiană și câteva pânze vopsite, folosite ca elemente de costum, transformă ambientul într-o fabrică de iluzii, o cutie cu surprize, o zonă a misterelor. Muzica live, cu ritmuri trepidante de techno și ethno, prin performanțele vocale excepționale ale lui
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]