3,026 matches
-
neașteptată Îi Încolți În minte. Frânturile amețitoare ale planului păreau să capete o formă definită: Își aminti de dialogul de pe pod. Și de toți actorii ciudați ai acelei tragedii. Cu siguranță, așa trebuia să fi fost. Statuia lui Ianus Îi reapăru În fața ochilor. Dar, dacă așa stăteau lucrurile, atunci poate că Încă mai era cu putință să curme lanțul acela de grozăvii. Se ridică brusc, trecând pe sub ochii uimiți ai lui bargello. Ajunse la hanul Îngerului. Jos, se Încrucișă cu hangiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i Înăuntru? - Un vis, murmură priorul, ștergându-și fruntea și el. Un vis visat de un om mare. - Va trebui să Îl informăm pe căpitanul de la Misericordia de toate astea. - Mâine. Mâine veți avea vreme pentru toate. Micul cortegiu funebru reapăru de sub portalul magaziei, trecând Încă o dată prin fața paznicului, care Încă mai tremura. În preajmă, bezna era Îmblânzită de strălucirea lunii. Dante indică direcția Baptisteriului. Cu o Îmbrâncitură, carul o porni pe urmele lui. La un colț de stradă, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în continuare. Până la urmă gâștele au dispărut. Apa curge. Un colț al păturii se udă, curentul îl vântură într-o parte și-n alta, îl face să se miște, ca o mână care bate măsura, se scufundă puțin și apoi reapare. Dar judecătorul nu vede nimic. Ascultă relatarea junelui Brăchut, nu pierde nici o fărâmă din ea, a uitat de ouă. Celălalt are și acum idei clare, dar mai târziu, după ce va fi cutreierat toate cafenelele ca să-și istorisească povestea, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-au plimbat umăr la umăr În sus și-n jos pe promenadă, intonând un cântecel monoton despre valurile triste ale mării. Pe urmă, Kerry a observat În mulțime un chip care i-a atras atenția și, repezindu-se, a reapărut după o secundă cu una dintre cele mai urâțele fete văzute vreodată de Amory. Gura ei palidă se Întindea de la o ureche la cealaltă, dinții Îi erau proiectați În afară, ca un ic solid, și avea ochi mici și sașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un ecou palid, Încruntat, al unui surâs, În colțul gurii. — O, taci odată! a strigat brusc și a luat-o la fugă spre camera ei, pe coridor. Amory a rămas pironit locului, pradă unei remușcări confuze. — La naiba! Când a reapărut, Isabelle purta pe umeri o eșarfă subțire. Au coborât scările Într-o tăcere neștirbită nici În timpul cinei. — Isabelle, a Început destul de iritat Amory când se aranjau În mașină, gata să plece la dansul de la Greenwich Country Club, ești supărată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a anunțat ferm Amory. Se Întreba dacă avusese un ton Înțepat. — Pe dracu’! Stai, a protestat Sloane. Acu’, dacă suntem aicea, nu ne grăbim. Nu-mi place locul, a zis Îmbufnat Amory. Și nici nu mi-e foame. Phoebe a reapărut cu sandvișuri, sticla de brandy, un sifon și două pahare. — Umple-le, Amory, a poruncit ea, și să bem pentru Fred Sloane, care are un fel de a fi rar și distins. — Da, a susținut-o Axia, intrând, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
atotcuprinzător despre Ion Bar-bu ne lipsește tocmai pentru că există încă prea numeroase interpretări posibile, dar prea compartimentate. Dinu FLĂMÎND Prima poezie a lui Ion Barbu ă...îFiință, devenită apoi Elan, a apărut în "Literatorul" lui Macedonski în septembrie 1918. Ea reapare împreună cu alte patru poezii (Lava, Munții, Copacul, Banchizele) în "Sburătorul" în 1919, unde poetul mai publică, în același an, Pentru marile Eleusinii, Panteism, Arca, Ți-am împletit..., Umbra și Dionisiacă, în 1920, Nietzsche, Pytagora, Peisagiu retrospectiv, Fulgii, Cucerire, Luntrea, Solie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
amintesc de armată, de tine îmi amintesc, draga prietene... Atunci, după acea perioadă cam îndelunga totuși, aveam planuri amândoi.. eu ți-am scris, dar de la tine n-am primit nimic... Oare n-ai primit nimic prietene? Mai ciudat este că reapari acum, în acest timp în care am foarte multe șanse să plec, să mă desprind de lume, de.. pentru o lungă perioadă de vreme! Atunci te-am regăsit acum, ca iar să ne despărțim? ciudată soarta... Am să atașez acesteia
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
au terminat primul caz. Mai spune-mi ceva. Spune-mi de momentul în care a început să se poarte urât. De la ce anume a început necazul. Lasă celelalte elemente și întâmplări, te rog! a îndemnat-o avocata imediat după ce a reapărut în ușa prin care intrase într-o încăpere să-și îmbrace roba cuartă, proaspăt călcată. „Nu că aș avea nevoie de ele, dar să-i dau impresia că mă interesez pentru a-i putea susține cauza și a-i obține
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
Cucu se comportă ca un motan alintat): Ce mai faci măi Cuculeț? Ți-a fost dor de mine? CUCU: Dor mărunt, dor mărunt. Mișcare liberă. Doamna Cucu trece în dormitor, se schimbă, apoi în bucătărie, se aude robinetul, se spală. Reapare ștergându-se pe mâini. Stau împreună la masă care nu durează mult. DOAMNA CUCU: Săracul de tine, să nu te topești de-atâta dor. CUCU : Mai bine povestește-mi ce ai făcut azi la serviciu. Te-am sunat toată dimineața
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
pășește către șuvoiul de apă care se revarsă de pe culme. Parcă vrea să se arunce în vâltoarea lui. Dar spre uimirea tânărului, căpitanul își continuă drumul pe lângă peretele abrupt și deodată dispare. Mihai se oprește, neînțelegând ce se întâmplă. Preda reapare din dosul peretelui de apă și îi face cu semn cu mâna să-l urmeze. Face câțiva pași cu oarecare nedumerire și descoperă, spre uimirea sa, că între lama de apă ce se prăvale de pe stânci și peretele stâncos este
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
de la viață cunoaștem fiecare. Din rezervația naturală a vieții, toamnele au fost uneori aspre, lăsând în urmă o ceață grea, vise de odinioară rezolvate sau rămase neterminate. Nu au rămas nici frunzele ruginite. Obosite, au căzut la pământ. Altele vor reapare. Natura are legile ei prin care revine mereu la viață. Noi? Avem doar bogăția amintirilor care treptat, și ele ruginesc. Nu fiecare toamnă e mohorâtă. Nu e mereu frig și nu tot frigul îl învingem cu paltoanele. În noi aflăm
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
extraordinar ce încărcătură spirituală au versurile de mai sus! Trecutul multimilenar reînvie sub loviturile de lopeți ale felucei, pe măsură ce ghidul istorisește faptele faraonului Ramses, ale zeilor Ra și Osiris, împreună cu fiii lor Set și Horus. Este ora când fantomele antice reapar sub ochii uimiți ai turiștilor însetați de legende și povești cu piramide și faraoni: “Secole de întâmplări apar din nou sub coviltirul torid al bărcii acesteia, unde toți / suntem legănați de cuvinte inspirate, melodioase și / încete, în timp ce descendentul / copt al
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
București, Aurel Popa, fost secretar general la Ministerul Cultelor, și profesorul pensionar Nedrea Constantin, urmând a se sta de vorbă cu profesorii Tudor Popescu, de la Institutul Teologic, Cojocaru Haralambie și arhimandritul Arsenie Boca de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus” 39. Astfel reapare profesorul Teodor M. Popescu ca apărător al ortodoxiei, alături de celelalte personalități ale Bisericii Ortodoxe Române. El fusese un susținător al Bisericii Ortodoxe prin studii și articole care demonstrau autenticitatea acesteia, scrise atât înainte de anul 1944, cât și după această dată
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
în cale, împăratul o cam sfecli și își chemă consiliul de coroană pentru a discuta faptele și eventualele măsuri ce trebuie luate. Însă consiliul, ca toate consiliile din lumea asta, a început certurile, vechile patimi și dorințe de mărire au reapărut, mai umflate ca niciodată, verii care-l vedeau deja în furci băgau strâmbe, așa că, în ziua când furnicile au apărut sub zidurile cetății de scaun, consiliul încă mai făcea spume că nu mai are bani pentru o nouă mobilizare de
SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNICĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364186_a_365515]
-
mai mult înțelesul de ortodox, de ceea ce este adevărat, decât cel de "universal". În acest sens, termenul pare să fie folosit pentru prima dată de Sfântul Ignatie al Antiohiei și apoi în Mar¬tiriul Sfântului Policarp al Smirnei. Cuvântul catolic reapare la Sfântul Clement Alexandrinul cu sensul de Biserica adevărată în opoziție cu grupările eretice". Biserica "catolică" este cea care se afla în adevăr, care participă la adevăr și trăiește viața adevărată. În Apus, în Occident, prin Fericitul Augustin, acest termen
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363188_a_364517]
-
în ipostază ambiguă de pește cu trăsături de femeie: „Ea sta dreaptă lângă el, înălțată pe coada ca două pulpe gata să se despice, și-și rezema capul bucălat de al lui.” A doua zi în timpul nunții lui Aliman lostrița reapare în realitate, mai frumoasă ca oricând, întinsă ca o domniță la soare. Aliman se trezește parcă din vis, pentru o clipă revine la o gândire realistă și pentru el lostrița este un pește adevărat pe care ar vrea să îl
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
și cultura, să devină scriitori importanți, cu o operă impunătoare dacă încep cu geniu și apoi se pierd în neant, uitând de acel fanatism al gloriei(privește, ironic, la unul dintre confrații săi, un nefericit scriitor, alcoolist redutabil?) Trebuie să reapară scriitorul model, valoric, exemplu prestigios care să nu urmeze cererile imediate și care să ignore tendințele modei. Gândiți-vă la artiștii de geniu, care au avut fulgurații(Hemingway), dar și la cei care au trebuit să-și urmeze cu atâta
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
oraș 20 de ani... Stimată doamnă, sunt nevoit să constat că discuția asta a noastră, contrar intenției mele inițiale, se desfășoară pe două planuri. Eu vroiam să aflu mai multe lucruri, în special, despre Lidia Elron... Dar iată pictorul Bik-Baruch reapare mereu în prim plan. Ce să fac?! Lucrurile, faptele, gândurile mele sunt inseparabile de ceea ce am iubit, de ce mai iubesc încă, de ce voi iubi până în ultima clipă a vieții mele. • Normal. Dar... Sincer vorbind, eu nu m-am desprins de
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
de un fir care se topește de nea,/ Fără să știu/ Dacă va mai dormi vreodată/ Ca să mi se-ntâmple/ Ceva”... După acest dans, am căutat-o din priviri: dar - nicăieri! Dispăruse pur și simplu. După vreo douazeci de minute reapare. Avea pantofi fără toc înalt! N-am mai invitat-o, căci îmi venise mintea (și timiditatea) la cap. Dar am admirat-o. De-atunci, din seara Clujului cu auroră boreală, continui s-o admir. Ca poet, desigur, dar în primul
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
rar acest lucru. Pilat știa și el acest lucru și văzându-le fețele nedumerite le spuse într-un final că avusese niște dureri cumplite de cap în cursul nopții trecute și deși în cursul dimineții îl slăbiseră, după amiază durerea reapăru, însă nu chiar atât de tare. Spuse apoi la toți cum doctorul său personal îi administrase niște prafuri care nu reușiseră să-l restabilească. Apoi se justifică de faptul că dacă la iudei era cea mai mare sărbătoare din an
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
mai mult înțelesul de ortodox, de ceea ce este adevarat, decât cel de "universal". În acest sens, termenul pare să fie folosit pentru prima dată de Sfântul Ignatie al Antiohiei și apoi în Mar �tiriul Sfântului Policarp al Smirnei. Cuvântul catolic reapare la Sfântul Clement Alexandrinul cu sensul de Biserica adevărată în opoziție cu grupările eretice". Biserica "catolică"este cea care se afla în adevăr, care participă la adevăr și trăiește viața adevărată. În Apus, în Occident, prin Fericitul Augustin, acest termen
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
schimbare in atitudinea politicienilor din această țară, desi să zicem relele obiceiuri (zugrăvite cu atâta claritate de I.L. Catagiale în dramaturgie și de Eminescu - marele gânditor și poet - de ce nu ? naționalist în scrierile politice și poezii ) puteau să nu mai reapară, fiind întrerupte de jumătatea de secol comunistă. De-ar fi servit numai acestui lucru acea « epoca de aur » merită suportată ! dar acum, în situația actuală, care poate fi justificarea ? Un eventual răspuns ar fi următorul : nu ne-am născut fiecare
DE CE NU ESTE IUBIT EMINESCU DE POLITICIENI CONTEMPORANI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363652_a_364981]
-
magică a internetului. De la copii veneau vești mereu bune. Avea parte de o oază de viață fericită. Și, când părea că viața a învins, că a reintrat pe făgașul ei normal, când boala părea alungată dincolo de granițele orizontului, primejdia a reapărut. Lovituri peste lovituri, nici un răgaz de optimism. În ciuda speranțelor sale până în ultimele clipe, în ciuda grijii tuturor pentru soarta sa, doar după câteva săptămâni, profesorul a fost chemat la odihnă cea veșnică. Ce m-a impresionat mult, a fost că am
AGONIA MAESTRULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363656_a_364985]
-
așteptând mereu ceva care să-i infirme vestea, care să-i dea de înțeles că se înșelase. Așa și acum, aștepta o dezmințire, aștepta ca cineva să spună că s-a făcut o glumă proastă. Cum să creadă că a reapărut ciuma și, mai mult, că cineva a sustras sau distrus medicamentele contra acestui teribil flagel care se puteau găsi în spitale? Fiindcă aici era singura șansă de scăpare, doar așa se putea evita deznodământul letal, fiindcă în prezent, spre deosebire de anii
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]