7,241 matches
-
obligații legitime decât în trei cazuri: când cere un serviciu a cărui importanță este mult superioară cheltuielii care rezultă pentru obligat, cum ar fi obligația de creștere a copiilor; când obligația se justifică printr-un serviciu primit anterior, conform principiului reciprocității, spre exemplu obligația de îngrijire a părinților bătrâni de către copii sau când rezultă dintr-un contract care implică pentru ambele părți mai multe avantaje decât dezavantaje. Legile care impun astfel de obligații sunt bune, iar cele care creează obligații inutile
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
se impune, care consacră binele pentru omul rău și răul pentru omul drept, pentru că acesta respectă regulile față de toată lumea, fără ca ceilalți să le respecte față de el199. De aici apare necesitatea legilor statului, care leagă drepturile de datorii, pentru a asigura reciprocitatea lor. Mergând pe firul acestui raționament, legile injuste devin imposibile, deoarece legile sunt făcute de popor, pentru popor și nimeni nu poate fi nedrept cu sine însuși 200. Germenii concepției pozitiviste, care pledează pentru includerea în sfera dreptului a legilor
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
utilizarea creditului de 200 de milioane de yuani solicitat în 1971, făcuse pași considerabili înainte colaborarea tehnico-științifică, se extinsese colaborarea științifică și culturală, se încheiaseră formalitățile pentru deschiderea liniei aeriene București-Beijing și se perfectaseră aranjamentele privind construirea pe bază de reciprocitate a sediilor celor două ambasade la Beijing, respectiv, la București. Triumful luptei popoarelor din Indochina oferă părții române care avusese merite incontestabile în atingerea acestui obiectiv -un nou prilej de a continua dialogul cu conducerea Republicii Populare Chineze. Delegația condusă
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
nu sunt în uz, sunt vechi, în nici un caz ofensive (când argumentul nu a convins pe americani, a fost folosit să-i consoleze pe cubanezi: nu pierdeți nimic serios când le luăm înapoi). La cererile de control, sovieticii replică cu reciprocitatea. Vor fi inspecții și în Florida? Dar esența constă în faptul că s-a preîntâmpinat războiul și Cuba a fost salvată; așa conchidea Kuznețov. La mijlocul lunii noiembrie, un nou document destinat Consiliului de Securitate înlocuia în discuțiile care vărsau nisip
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
renunța la egoism și de a beneficia de avantajele socializării 168 și cooperării, ca ființă umană cu interese bine cunoscute și bine conștientizate. "Căile principale prin care interesele individuale conduc la cooperarea socială sunt selectate pe bază de înrudire și reciprocitate"169. În acest sens, omul se află într-o victorie pe care o repurtează în fața naturii și a tendințelor sale egoiste. Pentru că "... nu organismele individuale sunt egoiste, ci genele"170. Apartenența laolaltă, traiul în comun se fundamentează pe "conștiința de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
schimbul economic de mai târziu. Este un interes în acest schimb, dar este prima formă de interes, neevoluată și care nu privește decât obținerea bunăvoinței. Claude Lévi Strauss folosește chiar cuvântul "prietenie", afirmând că "aceste sisteme se explică prin principiul reciprocității, care îndeamnă omul să caute contactul și prietenia cu ceilalți într-un schimb reciproc de daruri și servicii"188. Schimbul neeconomic este schimbul practicat de oameni în relația cu divinitatea sau cu alți oameni, cu scopul de a căpăta bunăvoința
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
celor primare. Conduita religioasă magică precede celei economice 191, pentru că omul a fost mai întâi o ființă înspăimântată și mai apoi o ființă cu nevoi sau interese. Schimbul pre economic este un schimb fără interese materiale, chiar dacă funcționează, așa cum spuneam, reciprocitatea 192. Apariția schimbului neeconomic 193 este semnalul că omul a ajuns să fie preocupat de sine și de viitor. Asta presupune un nivel superior al trăirii. Este o minune în șirul de minuni ale devenirii umane. A fi preocupat de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
fie reciproc. Nu contează ce anume facem: faptul că eu îi tratez o rană sau că-i dau un pumn la care el răspunde și acționează reciproc cu altul. Și într-un caz, și în celălalt, trăim împreună și în reciprocitate în raport cu ceva (...). Dacă starea de deschidere către celălalt am numit-o altruism, acest a-ne-fi mutual va trebui să se cheme "nostrism" sau "nostritate"260. Ea este prima formă de relație concretă cu celălalt și, ca atare, prima relație "socială" dacă
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
epoca pe care o discutăm, vezi Claude Lévi-Strauss, Gândirea sălbatică, Editura Polirom, Iași, 2011. 188 Apud Georges Hubert de Radkowski, Antropologie generală, Editura Amarcord, Timișoara, 2000, p. 23. 189 Ilie Bădescu numește acest tip de schimb ca fiind unul al "reciprocităților asimetrice (...), reciprocitățile asimetrice fiind atestate de fenomene precum darul, devoțiunea, eroismul etc; acestea sunt "oferte" unilaterale care devin însă cadrul cel mai propice pentru împlinirea "celuilalt"". Vezi și "Relații sociale. Spațiul dens. Noi teorii asupra relațiilor sociale", în Dumitru Otovescu-co
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
care o discutăm, vezi Claude Lévi-Strauss, Gândirea sălbatică, Editura Polirom, Iași, 2011. 188 Apud Georges Hubert de Radkowski, Antropologie generală, Editura Amarcord, Timișoara, 2000, p. 23. 189 Ilie Bădescu numește acest tip de schimb ca fiind unul al "reciprocităților asimetrice (...), reciprocitățile asimetrice fiind atestate de fenomene precum darul, devoțiunea, eroismul etc; acestea sunt "oferte" unilaterale care devin însă cadrul cel mai propice pentru împlinirea "celuilalt"". Vezi și "Relații sociale. Spațiul dens. Noi teorii asupra relațiilor sociale", în Dumitru Otovescu-co., Tratat de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Editura Beladi, Craiova, 2010, p. 287. 190 După părerea lui Claude Lévi Strauss. Apud Georges-Hubert de Radkowski, Antropologie generală, Editura Amarcord, Timișoara, 2000, p. 23. 191 Vezi și Georges Bataille, Partea blestemată, Editura Institutul European, Iași, 1989, p. 62. 192 Reciprocitatea, ca formă de asociere, cooperare și conviețuire umană s-a păstrat până în zilele noastre. Să ne imaginăm doar, dimensiunea enormă a ajutorului reciproc pe care și-l datorează oamenii prin participarea la nunți și oferirea unui dar ce va fi
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
sociale și relativ neinstrumentale. Pot fi ele, prin Însumarea acestor caracteristici considerate rituri În toată puterea cuvântului? Numeroase acțiuni, prin caracterul lor de rutină periodică, repetitivă sau compulsivă, pot să se asemene cu riturile - obișnuințele, uzajurile, unele obiceiuri, relațiile de reciprocitate, formele de evitare, micile atenții, actele de igienă ș...ț și, de ce nu, ora petrecută urmărind Jurnalul de știri, ieșirea regulată pentru a arunca gunoiul sau chiar simpla respectare a Codului Rutier (oprirea sistematică la semafor, punerea centurii de siguranță
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unități de acțiune elementare, riturile sunt conglomerate de secvențe culturale. „Un rit sistemic total se descompune În rituri elementare, iar acestea În riteme și apoi motive” (p. 232); b) structura rolurilor: În rit, acestea sunt ierarhizate și se bazează pe reciprocitate (fiecare gest al unui actor implică un răspuns din partea celorlalte persoane implicate În ceremonie), În timp ce În obișnuințe nu există o structură elaborată a rolurilor; c) structura valorilor: În obișnuințe, acestea sunt bazate mai ales pe elemente afective și pe anumite
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
situa ofrandele - acestea dublează promisiunile făcute de cuvinte prin depunerea unor bunuri, dar sunt de o mai mică valoare În raport cu cele distruse pentru a fi astfel dăruite zeilor În timpul unui sacrificiu. Aceste acțiuni rituale sunt marcate de o logică a reciprocității („dă și ți se va da” - do ut des), În care transferul a „ceva” dinspre om spre divinitate funcționează ca un text (comunică ceva) și ca un protocol (obligă partenerii la ceva). Astfel, C. Bell (1997, pp. 108-109), care oferă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o chintesență simbolică a regulilor pe care se Întemeiază funcționarea unei anumite societăți. Darul este un sistem care implică trei obligații fundamentale: a da, a accepta și a da Înapoi. În felul acesta, sistemul darurilor creează o țesătură complicată de reciprocități și funcționează ca un liant social (cel care refuză să dăruiască sau să primească darul se condamnă la marginalizare socială). Mutarea logicii darului din planul schimburilor umane În cel al relațiilor cu lumea divină conduce la sisteme ceremoniale axate pe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
marginalizare socială). Mutarea logicii darului din planul schimburilor umane În cel al relațiilor cu lumea divină conduce la sisteme ceremoniale axate pe transferul de promisiuni, angajamente și bunuri, de la om către figurile sacre. Acestea ar trebui să creeze obligații de reciprocitate: În schimbul darurilor primite de la oameni, divinitățile trebuie să facă ceva - mai devreme sau mai târziu, În forme mai evidente sau mai puțin evidente - pentru binele celui care a inițiat ciclul dăruirilor. La limită, chiar dacă nu fac nimic favorabil, fiind „Îmbunate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de făcut, deoarece primul apare ca un caz particular de comunicare, În care un obiect sau un serviciu are funcții echivalente cu cele ale unui mesaj lingvistic. În plus, amândouă se bazează pe existența unui cod comun și pe mecanismul reciprocității: atât a dărui ceva, cât și a iniția un mesaj implică obligația de a răspunde. Ceea ce Înseamnă că amândouă creează relații de interdependență și instituie structuri sociale. Modelul „darului lărgit” a fost asumat de majoritatea interpreților acestui sistem, dar a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
către semnificațiile implicate de actele rituale, Edmund Leach (1976, pp. 83-85) consideră că sacrificiul funcționează asemenea actelor de comunicare: el nu este un simplu dar, ci un simbol al darului, nu este obiect al schimburilor economice, ci un simbol al reciprocității garantate de schimburile neîntrerupte. Ceea ce Înseamnă că nu animalul imolat contează, ci menținerea comunicării dintre uman și divin prin repetarea sacrificiului. În plus, Leach susține că a pune acest complex numai sub semnul „schimbului”, adică al comunicării văzute doar ca
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
valori mistice. Din perspectiva antropologilor, este un act social, Întemeiat pe anumite reprezentări simbolice și materializat prin diferite reguli de acțiune socială. În esență, modelul comunicării cu divinul, printr-un sistem de daruri materiale și simbolice, care creează, conform logicii reciprocității, o sumă de relații de interdependență, a fost general acceptat pentru manifestările rituale „slabe” (de tipul rugăciunilor sau ofrandelor), dar a născut numeroase dezbateri În ceea ce privește ansamblul ritual al sacrificiului. Rugăciuneatc "Rugăciunea" Pentru foarte mulți autori, rugăciunea nu este un rit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oferită divinității, iar restul este consumat, În comun de către colectivitate. În al treilea rând, sacrificiul garantează comunicarea și eficiența comunicării cu entitățile supranaturale, În ideea că valoarea darului, violența distrugerii sale și amploarea actului de renunțare creează o legătură de reciprocitate inalienabilă Între om și lumea divină. Mulți autori disting Între sacrificiu și alte moduri de omorâre rituală, care nu urmează logica sacrificială - aceste „rituri de eliminare” sunt identificate de unii cercetători sub numele generic de rituri ale „țapului ispășitor”. Ele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
forțele sacre: performerul nu mai este agentul medierii și nu mai poate controla În mod direct puterile superioare. Medierea și influențarea lumii se exercită indirect, prin intermediul bunului sacrificat. După actul sacrificiului, oamenii trebuie să aștepte ca divinitatea, obligată ritualic În urma reciprocității stabilite de sacrificiu, să intervină În mersul lucrurilor și să aducă beneficiile dorite. Așa cum am arătat, ritualul sacrificiului leagă lumea umană (profanul) de aceea a puterilor divine (sacrul) și creează un sistem de schimburi reciproce care, pe de-o parte
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care este dramatizată omorârea rituală: altfel spus, el stabilește ierarhii și norme și determină modele de comportament. În plus, prin prânzul comunitar, el afirmă și Întărește comunitatea socială. Cu alte cuvinte, sacrificiul instituie societatea organizată de și prin reguli de reciprocitate. El reprezintă un model al ordinii sociale și tocmai de aceea este performat ori de câte ori această ordine este amenințată. Prin aceasta, sacrificiul (cu model vânătoresc) se opune omorârilor rituale de tipul „țapului ispășitor” - În acestea este afirmată distrugerea ordinii sociale, victima
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
plasează victima sacrificială În interiorul spațiului social: ea nu este un animal sălbatic, ci fie un om, fie un animal domestic. Individul ales să devină obiectul unui sacrificiu trebuie să fie vulnerabil, nesprijint de grup și, prin urmare, incapabil să genereze reciprocitatea violenței. În plus, grupul, În unanimitate, trebuie să Îl considere vinovat de ceva și să Îl ipostazieze În criminal, paria, persoană non-gratta. Aceasta Înseamnă că violența se poate opri atunci când victima este clasificată simbolic drept „marginală”: prin această operație, violența
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și să Îl ipostazieze În criminal, paria, persoană non-gratta. Aceasta Înseamnă că violența se poate opri atunci când victima este clasificată simbolic drept „marginală”: prin această operație, violența devine legitimă, uciderea se transformă În act sacrificial (comunicarea cu orizontul divin), iar reciprocitatea violenței nu poate fi reclamată de niciun reprezentant al corpului social - idee confirmată și de o observație a lui Mary Douglas (1965, p. 55): „Sunt considerate poluate acele specii care constituie membrii imperfecți ai clasei lor sau a căror clasă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și condamnat simbolic pentru crima sa (ca În Bufonia din Atena antică) sau trebuie să se supună unor rituri de purificare. Toate aceste sisteme ceremoniale (și reprezentările mitico-simbolice asociate) au rolul de a plasa violența sacrificială În afara lanțului mimetic al reciprocității, de a oferi substitute rituale pentru victima nevinovată a violenței malefice și de a elimina sentimentul de vinovăție pentru vărsarea de sânge. Sigmund Freud este un psiholog și Întemeietorul psihanalizei, Walter Burkert este un istoric al religiilor specializat În Grecia
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]