3,662 matches
-
mai mult, când Dădârlad, descoperi într-o noapte o cruce pe care scria: Aici zace Cantemir, mort din cauza matematicii, ne luminarăm pe măsură ce, fără voie, aflarăm că profesorul nostru fusese dirigintele lui Eminescu din a cărui operă, în momentele migrenelor lunare, recita și cu atât mai mult cu cât catastifele Primăriei îl aveau înregistrat pe Căpcăunu, născut, nu făcut, de pe vremea voievozilor Glad, Gelu și Menumorut. Nu veșnicia lui ne speria, ci puterea cu care ne domina și, da, pentru aceasta, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai căpcăunice, mai nesăbuite și mai multe din câte ar fi trebuit să existe într-o viață de om. Și pe când Luna, având chipul lui Eminescu, plutea deasupra noastră și Căpcăunu, cu capul în mâini, rătăcea printre munții de grâu recitând, noi, cu caietele sub tălpi, făceam surf pe valurile de grâne și într-o clipă ajungeam la Brăila înecată în grâu. Unii mor de matematică, alții de grâu! spuse Gagu. Orașul e victimă a grâului adăugă Tomaida ba nu, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să vedeți.” Și adăugă, fără ironie ori subînțeles: „Remarcabile, aceste ciomege sculptate.” Îmi aduc aminte că am schimbat cu sora mea priviri consternate. Vorbise la fel ca profesorul Mortimer din benzile desenate de Edgard-Pierre Jacobs pe când vizita muzeul din Cairo. Recita un rol. Într-adevăr, în muzee, unicul meu centru de interes era comportamentul părinților mei. Și invariabilul lor comentariu, la înapoiere, în mașină: „Te obosesc, expozițiile astea, dar suntem mulțumiți că le-au văzut copiii. Lui Baptiste i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
simt ca un meteorit, pentru că tot a adus Tîrnăcop vorba, ca o stea căzătoare, cum se zice în popor. — Nu-și pierde timpul nici cu meditații existențiale, nici cu introspecții filozofice, zice Tîrnăcop mai mult pentru sine, de parcă ar fi recitat pe de rost dintr-o carte. Este dominat de Soare, și asta spune multe. Ia ziceți-ne, dom’ Roja, de ce ați avea acum nevoie ca să vă hotărîți să renunțați la toată nebunia asta? — O hartă cu stegulețe roșii și albastre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care-i mergea direct la inima lui bună Îi demonstra fără dubii că nepotul său vrea și are șanse să-i semene Întru-totul! Cu memoria sa care-i Încânta pe toți cei din familie (iar bunicu’ Ghiorghi Îl ruga-forțat să recite cele de poezioare În fața oaspeților săi, cumpărători de oale, vânzători de diverse lucruri, meseni sosiți la hram și, mai ales, prietenii săi „de pitreciri”), Va reținuse acest cuvânt intraductibil, care aparținea lui Ionel, cel care dorea să participe probabil direct
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dotat cu voce și cu memorie bună, acumula o mare parte dintre acestea, involuntar la Început, cu interes mai târziu și apoi cu o mare pasiune. Numai când Victor Îl privea peste umăr pentru a vedea dacă ceea ce cântă sau recită el a făcut impresie și dacă suflețelul diamantului rezonează cu cântecul sau poezia recitată, băiatul Îndrăznea să privească spre tatăl său cu ochii măriți și cu o imensă bucurie afișată În ei. Mulțumit de efect, după ce se ocupa de oala
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
medianul de la Giugaru. De acolo mergea acasă la Mihăiță și, foarte rar, Îl chema Rozalița pe la ea. În una din aceste vizite, când cele două prietene nedespărțite se jucau cu păpuși, desenau flori și-și scriau amintiri pe care le recitau una la urechea celeilalte, Valerică se simțea stingher, dar și atras de noile preocupări ale celor două fete, care erau hăt! În clasa a V-a. Vorbeau cât puteau ele de literar și de emancipat, abordau subiecte elevate și Încercau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
D - 16.“ (Elena-Daniela Sgondea) „Iarna aleargă cu ochii goi. Eu aud venind din urmă / frigul, / cu picioarele bandajate / în melancolie.“ „În timp ce dimineața / și-a pus pe cap / basma de rouă, / soarele a făcut ochi / și a alunecat / pe emisfera sufletelor.“ „Recit uneori, cărților, versuri. Îmi place curiozitatea lor / Ieșită din comun, / În momentul când fac ochii / Cât cepele!“ (Beatrice-Silvia Sorescu) Imitarea unor scriitori consacrați. Ar fi productivă numai dacă imitația s-ar dovedi superioară originalului. Aceasta nu s-a întâmplat însă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aceeași mașină de cifrat care prelucrează întregul text și îl face de necitit. Începând de la pagina 125 scriitorul începe să aplice și altă metodă de descurajare a cititorului. Construiește fraze lungi, de câte 3-4 pagini fiecare, care, dacă ar fi recitate pe o scenă, ar duce în mod sigur la asfixierea actorului și la prăbușirea lui, în fața asistenței. (Nu citez asemenea fraze, ca să nu se asfixieze grafic propriul meu comentariu.) Cui folosește această carte, despre care autorul afirmă că reprezintă a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Să presupunem însă că poate fi (sunt atâția poeți care simulează, cu efect artistic, stilul reportericesc). În cazul acesta însă, nu se mai justifică înfrumusețarea simplistă, printr-o retorică imnică, a îndeletnicirii de miner. Versurile par scrise pentru a fi recitate pe o scenă a Festivalului Național „Cântarea României“. Stilul lor este bombastic-răsunător, ca muzica de fanfară. Autoarea eroizează convențional munca minerilor: „Mineri!, în această oră înaltă / aduceți lămpașele, uitate în colbul vremii, / să îndulcească veghea motoarelor... Aduceți lămpașele, peste apele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un simulant, făcându-te să te gândești la acele femei frigide care se prefac că trăiesc extazul sexual. Pe cine emoționează dulcegăriile sofisticate pe care le întâlnim, de exemplu, în poemul Ziua își caută mască? Poate pe autorul însuși, când recită poemul în fața oglinzii: „Palma mea de pământ / se desprinde de mal / ziua în crepuscul / își caută mască... / Platoșă / visul îmbie / să trec peste ghiara muntelui / Voleuri de ploaie / îmi strâng fruntea / desfirând / redingota luminii.“ Cum poate o palmă, fie și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de rouă, / soarele a făcut ochi / și a alunecat / pe emisfera sufletelor.“ „Stau pe linia gândului, / și aștept să fiu tăiată / de tren. / Noroc că frica / mă ia de mână!“ „Scormonesc cu dalta / În tunelul gândului. / Deasupra arde / Făclia speranței.“ „Recit uneori, cărților, versuri. Îmi place curiozitatea lor / Ieșită din comun, / În momentul când fac ochii / Cât cepele!“ Impresia generală este că autoarea vrea să facă poezie imitând exterior, fără grație, nonconformismul poeților. Este ca și cum cineva fără voce ar deschide larg
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
altele Înainte, al lui Ceaușescu. Spre mirarea mea, fusesem trimis În misiune În Maramureș de Asociația Națională a Nevă zătorilor să supervizez un concurs pestriț, un alt soi de festival, unul al artiștilor amatori, unde orbii au cîntat bine, au recitat patetic, au venit cu grupuri vocale feminine și masculine, apoi mixte, cu duete din nou unisex pe ambele genuri, dar și amestecate, cu soliști instrumentiști de la fluier la orgă electronică, unii veritabili virtuozi. Recitările Însă Îmi displă cuseră, mă iritase
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
local -, Își susținuse originile germane pe care părinții i le confirmau ori de cîte ori erau Întrebați, refuzînd Însă tot de atîtea ori să-i explice de ce le vorbiseră În casă fetelor ungurește cînd erau mici și deloc șvăbește. Îi recitau, În maghiară desigur, aceeași frază speriată: „Nu e voie să se vor bească despre asta!“ Richi Își pusese În Încurcătură părinții cu soiul ăsta de curiozitate, pe cînd urma cursurile Liceului Eminescu din Satu Mare și frecventa aici și lecțiile de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
știam decît o propoziție: „Ich trinke Wein“. — Pe asta ar fi trebuit s-o știm cu toții În toate cele trei graiuri, am tresărit eu, fiindcă vin ni se dădea tuturor copiilor și culmea e că ne și plăcea. — Dar Îți recit și poezii, vrei? S-a aplecat spre urechea mea. Mi-a turnat În ea ceva ob scur, de esență tare, așa simțeam. Era din Lenau, nu ghicisem autorul, a trebuit să mi-l deconspire ea, poemul fusese tradus și În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care Îi deschideau suspinînd: „N-aș putea trăi, Doamne, Măicuță Sfîntă!...“ Aflaseră că, totuși, copilul funcționează, i-au umblat la Cluj, dacă nu la ochi, la cap, povestește din cartea de istorie, din cea de geografie, citește cu mîna și recită din gură, singur, de la un capăt la altul Nunta Zamfirei, iar dacă-l Înveselești, și Nunta În codru. Atîta doar că e tare nervos, are el ceva ciudat, nu e bine să-l sîcÎi cu Întrebări, ci să-l lași
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
seama că dedesubt nu există pământ. Îngerul îl îndeamnă să facă numai o plecăciune. Episodul cel mai interesant este recitarea imnului, tehnică scoasă în evidență și de G. Sholem. De fapt, o formulă incantatorie, pe care misticul trebuie să o recite permanent de-a lungul călătoriei sale cerești: „Veșnic, Puternic, Sfânt, El/ Dumnezeu Unul Stăpânitor/ Născut din Tine Însuți, Incoruptibil, fără pată/ Nenăscut, Neîntinat, Nemuritor/ Desăvârșit în Tine Însuți, prin Tine Însuți iluminat/ fără mamă, fără tată, Necreat/ Preaînalt, din foc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru o clipă - din vedere faptul că dumneavoastră nu admiteți Într-o frază decât semnele de punctuație și nu „găuri negre” În hăul cărora se pierde adevărul... La auzul acestei fraze, profesorul s-a oprit, și, cu ochi adumbrit, a recitat: „Căci unde ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă În zadar Din goluri a se naște”. Gruia a fost surprins... „Uite cât de repede a găsit profesorul În <Luceafărulă lui Eminescu reflectarea celor spuse de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
este cea a luminii”. Gruia urmărea jocul de lumini și umbre de pe chipul profesorului, Întrebându-se: „La ce gândește oare? L-oi fi supărat cu ceva?” Enigma avea să se dezlege În clipele următoare, când glasul profesorul, molcom și catifelat, recita: „La steaua care-a răsărit I-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins În drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ochii de creasta Șorogarilor, peste care Încă mai scăpărau câteva stele În luptă cu lumina astrului zilei... Când a simțit că gândurile care l-au torturat atâta vreme se furișează din nou ca niște răufăcători, le-a ieșit În cale recitând În gând: „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e.” „Câtă profunzime și până unde a putut călători gândul poetului În necuprinsul univers! - s-a agățat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tot cădeau pe frunte, și îi cuprinse pe studenți cu o privire țanțoșă: Ia ascultați, măi năcăjiților, și nu mai bleștiți atâta asupra căișorilor mei!... Ăia cu aripi... Ia-n ascultați!... repetă poetul și, luând o poză solemnă, începu să recite cu glas vibrant și cu ochii închiși: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei 'nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Până-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Toți râseră. În acest timp, individul cu înfățișare de mops, care până atunci se ținuse deoparte, ieși din umbra casei scărilor și se apropie cu pași măsurați de grupul de studenți, fără ca nimeni să-l ia în seamă. Ne-ai recitat cea mai frumoasă poezie a lui Eminescu, domnule poet, dar ne-ai cam tras pe sfoară, fiindcă ne-ai făcut să credem c-o să auzim o poezie de-a ta! se auzi un glas îndrăzneț de fată. Victor își răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așa că fata se grăbi să completeze: Vă-ntreb asta, fiindcă dacă l-ați fi citit ați fi văzut că a mai scris și alte poezii decât "Împărat și proletar"!... Și nici nu puteți să ne învinuiți că l-am ascultat recitând din Eminescu pe un foarte bun poet contemporan! i se alătură fetei, cu glas semeț și cu un surâs blajin pe figură, un student înalt, blond și frumos, care până atunci nu-și făcuse remarcată prezența decât prin exclamații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îmi poves-tea ce descoperise și cum intenționa să-și continue căutările după război. Băteam împreună drumul spre bibliotecile, librăriile și anticariatele din Cernăuți. Din păcate, ele erau deja trecute prin pârjolul ocupației rusești. Sub liliacul care răspândea un parfum amețitor recitam versurile lui. Uitam că frontul înaintează și că de acolo vin din ce în ce mai des depeșe purtând în ele moartea. L-am iubit mult și nu știu pe care din cei care sălășluiau în el l-am iubit cel mai mult. Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Tău...", după care lua cartea aceea de rugăciuni cârpită, lipită cu făină de grâu, cu litere pe care doar el le mai deslușea, căuta încă o rugăciune potrivită de acolo și începea s-o citească. De fapt, nu citea, ci recita, motiv pentru care bunica îl ironiza mereu, spunându-i că, probabil, Dumnezeu îl va selecționa pentru trupa de teatru a tărâmului celuilalt, numai că, vezi tu, omule, nu se știe dacă trupa asta va avea sediul în Rai sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]