3,066 matches
-
mai scriu deloc, într-un moment în care nu mă pot controla), dar e nevoie de a spune, de a striga, de a elibera - măcar prin urlet - ceva din oribilul meu coșmar". Ciudat, autorul Stelei fără nume pe care-l recitim cu satisfacție pentru percutanța, flexibilitatea, culoarea scriiturii se plînge că vocabularul i-ar fi "sărac", că-l urmărește "cîte un cuvînt de care nu mai pot să scap și căruia nu ajung să-i găsesc echivalente. Romanul întreg la care
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
Ion Simuț Nu-l pot reciti pe Eugen Barbu decât cu scepticism din start, ceea ce poate însemna că nu-l pot reciti fără anumite prejudecăți. Nu trebuie să le spun pe toate cele legate de autor. E de ajuns plagiatul din Incognito, care e o culpă
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
Ion Simuț Nu-l pot reciti pe Eugen Barbu decât cu scepticism din start, ceea ce poate însemna că nu-l pot reciti fără anumite prejudecăți. Nu trebuie să le spun pe toate cele legate de autor. E de ajuns plagiatul din Incognito, care e o culpă profesională gravă pentru orice scriitor. Cum să-l mai creditezi? Cum să mai speri că o
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
de ce nu ar testa scriitorul piața? Contează intriga și stilul. De ce i-ar deranja pe profesioniștii romanului că un editor le propune să pornească de la niște teme, dacă ele tot nu contează? Ca să nu cădem în derizoriu, rog să se recitească romanele lui Graham Greene și să se observe ce a făcut el cu "puterea și gloria" unui preot alcoolic într-o regiune din Mexic amenințată de comunism sau cu un "american liniștit" îndrăgostit într-un Vietnam aflat în război. Evident
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
mi-au ecranat, ca să zic așa, accesul la acest roman. L-am citit, așteptînd ca după fiecare rînd să apară scriitoarea pe care o știam și tot timpul nemulțumit că ea nu se ivește. Și probabil că și după ce voi reciti acest roman, voi rămîne cu aceeași obsesie, chiar dacă mi se pare excelent pentru un debut care ar fi putut fi primul pas al unei mari cariere de romancieră în Franța contemporană.
Cuvîntul din cuvintele Monicăi Lovinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9343_a_10668]
-
Atît de străin îmi devenise ceea ce scrisesem cîndva... Mi-am scotocit carnetele și, spre surpiza mea, am găsit-o caligrafiată citeț chiar de mine, cu lăbuța mea lipsită de memorie... Nu am regretat nici o carte apărută, însă nu le mai recitesc, aproape că nici nu mai știu ce e între acele coperte... Din cauza asta, cînd sînt obligat să spun versuri în public, îmi vine întruna să mă opresc și să povestesc întîmplări legate de poezia în cestiune! Versurile mă plictisesc... Îmi
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
existența, din diferite ziare... Ar trebui să adun aci și un material fără caracter de memorii, care mi-ar folosi într-alte opere...". în sfîrșit, și jurnalul lui Camil Petrescu descoperă strategia curentă a impactului "intimității" cu cititorul din posteritate; recitit, revizuit, adăugit, Caietul cu note zilnice înregistrează ultima însemnare la 17 septembrie 1940, cînd autorul își face explicite intențiile: "Corecturile și notele cu creionul sînt făcute la lectura acestui caiet din 15-16-17 sept. 1940". Iar scopul acestei lecturi de (ultim
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
speranța că paginile de față au păstrat-o intactă. Intenția noastră nu a fost să dezlegăm mistere. Dar am simțit cât de puternică poate să fie ispita. Am preferat, totuși, lectura îndrăgostită, cu încredințarea că Adela rămâne o carte de recitit."(pag. 238) Cam acestea ar fi - în linii mari și-n vorbe multe - rezervele mele față de studiul lui Antonio Patraș. și care țin mai curând de o anumită latură a personalității - nu-i așa? - tânărului critic literar ieșean, confuz încă
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
gestiona unele dintre cele mai importante resurse tradiționale și pe care le prezintă H. Stahl? Răspunsul care cred că poate fi deja schițat trebuie însă prefațat de câteva observații. Ele vizează faptul că munca de a reconstrui aceste aranjamente instituționale, recitind ostromian propunerea lui Stahl, nu este lipsită de dificultăți. În multe cazuri, traducerea conceptelor nu este deloc ușoară: abordarea lui Stahl este vag marxistă, uneori lipsită de componenta comparativă , în timp de cadrul de analiză ostromian este, așa cum am menționat
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
ascuțimea sau sprinteneala minții creionează rotundul noțiunii de inteligență, nu și pe cea de înțelepciune. Narcisism Narcisismul literar se manifestă ca o stare sufletească ce frizează patologicul, întâlnită la scriitorii îndrăgostiți de propriile opere, pe care le supraestimează și le recitesc mereu, extaziindu-se. COPILĂRIE TINEREȚE BĂTRÂNEȚE AMINTIRI Tinerețe Cine își păstrează sufletul de copil nu îmbătrânește niciodată. Evocare Amintirile, cele mai duioase rânduri subliniate din cartea vieții (V. Conta), sunt evocate și transformate după dorințele și preferințele posesorilor lor. Istorie
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Un sfat Sunt rari publiciștii români de azi care să nu aducă vorba, una-două, despre Caragiale și lumea lui, în care văd asemănări frapante cu a noastră. Este aproape un tic. Atât că mult invocatul clasic nu prea este și recitit de toți care îl invocă. Iar pe amintirile vechi de lectură nu te poți bizui totdeauna. Se învălmășesc până la confundare, trădează. O recitire a operei nu strică înainte de a face trimiteri la Caragiale. Este un sfat pe care Cronicarul își
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
verificate - deontologic - din minimum trei surse. Așa se explică atât notele (excesiv de) personale de jurnal pe care Iulian Băicuș le inserează pe neașteptate, cât și referințele critice eterogene sau complet bulversante de care nu se desparte nici o clipă. "22 iulie. Recitesc cele câteva rânduri adunate pe hârtie, prea fragmentare pentru a putea da o imagine globală a cărții. Să deschid cartea, să citesc cu ochii mi se pare prea puțin, o experiență intermediată. E nevoie de un alt tip de lectură
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
Burning Bright", tot un roman istoric, inspirat de biografia lui William Blake. Mi-am propus, vara asta, să citesc și câte ceva în franceză. Luat de val, am acordat tot mai puțin timp unei limbi căreia îi datorez enorm. Așadar, voi reciti, cu siguranță, măcar câteva eseuri ale lui Montaigne, dar voi relua și cartea - care m-a cucerit - a lui Jean Lacouture, "Montaigne a cheval", o splendidă reconstituire a călătoriilor marelui moralist din Bordeaux. O voi face cu atât mai mult
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
sorbit-o, a Ioanei Pârvulescu, "}ara Miticilor") și pentru Caragiale însuși, fără care nu-mi pot imagina cum ar arăta verile mele, mai mult sau mai puțin toride. După cum nu-mi pot imagina ce s-ar întâmpla dacă n-aș reciti măcar vreo câteva zeci de pagini din cărțile mele fetiș, legate indestructibil de ideea de vară: "Ghepardul" lui Lampedusa și "Grădinile Finzi-Contini", al lui Giorgio Bassani (deși am greutăți cu italiana, o minunată prietenă mi-a făcut cadou un exemplar
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
Constantin Țoiu Recitit Foamea lui Knut Hamsun. Prodigios! Delirul în fața celorlalți, "efortul de a pluti" în sistemul convențiilor sociale. Căpețelul de creion pe care eroul cărții îl uită în jiletca vândută la muntele de pietate și pentru care se întoarce, să și-l
Frica!... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8033_a_9358]
-
această minunată, copilul fericit care pareți a fi e normal să se răsfețe și să nu-i pese de stil. Apele se vor limpezi însă curând, gustul se va șlefui și el. Deocamdată să vedem cum va mai place să recitiți aceste Drumuri: "La colțul străzii o gașcă de draci verzi/ împarte pliante cu privire la/ viața din iad// îngerul plânge.// Drăcii mărșăluiesc și împart calendare/ ale Vietii de Apoi/ unde tot sositul smulge vineri/ înainte de joi// Forfota mare în oraș și lume
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
SUA afirmase: "un anticomunism bolșevic, similar în dogmatism cu comunismul însuși, a bântuit din timp în timp părți întregi ale Europei de Est". Citind această propoziție - explică Gheorghe Grigurcu - am avut senzația că n-am înțeles-o bine, așa încât am recitit-o. Va să zică decomunizarea, atât de dificilă, atât de dureros defectuoasă, la care suntem martori de aproape două decenii, să nu fie decât un echivalent al... comunismului? Asta vede și crede autorul Întoarcerii huliganului, din depărtările în care domiciliază, când vine
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
stranie poveste, iar apoi a refuzat să răspundă la orice întrebare. Presa din Cehia și mediile intelectuale internaționale s-au împărțit în două tabere. Unii îl apără pe Kundera în numele "tinereții" sale, alții îl acuză de înaltă trădare și-i recitesc cărțile din perspectiva unui autor care se știa vinovat de-o crimă imprescriptibilă. Pentru ca situația să devină explozivă, mai trebuie spus că victima, Miroslav Dvoracek, a suferit în primăvara lui 2008 un atac cerebral, nemaiputând de-atunci să vorbească. În
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
sau Vlad Moldovan. Am în minte, spunând aceasta, nu atât anotimpul canicular pe care, cu ochii la calendare, îl traversăm cu toții, cât mai ales metafora unei mult prea timpurii ruperi de rânduri în plutonul ultimei generații de autori. Fiindcă, dacă recitim astăzi, cu intenția de a opera o cuvenită selecție, volumele de versuri ale celor ce trec - în unele formulări publicistice - drept milenariști, constatăm că nucleul dur al decadei acoperă, aproape uniform, anii 2000-2004. Sunt anii în care au intrat în
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
a României, suprimat de autor în edițiile de după 1990", precum și "prefața lui Nae Ionescu la romanul lui Sebastian, De două mii de ani, și dosarul întocmit de acesta, intitulat Cum am devenit huligan". Închipuias-că-și dl Michael Finkenthal că am citit și recitit scrierile în cauză și că nu "ezităm" a respinge nici antisemitismul dar nici tentativele stîngace de a-l găsi acolo unde nu se află, a-l umfla artificial. Îl încredințăm din toată inima pe dl Michael Finkenthal că nu împărtășim
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
de argmentare evident nu se pot - din nefericire - reproduce într-un articol. Coerența teoretică a discursului critic e dată, fără mustrări de cuget, pe o diversitate indusă de asaltul citatelor. Așa încât, în loc să-l parcurgem pe autorul studiului despre Cioran, îl recitim, în definitiv, pe Cioran însuși. Izolarea fragmentului e singura formă de investiție pe care Mircea A. Diaconu și-o asumă integral în paginile acestea. Nu e puțin, prin comparație cu tehnica publicistică - din ce în ce mai vizibilă în ultimii ani - a parcurgerii în
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
că Oana povestește într-un limbaj argotic despre cum a șmanglit cărți împreună cu alt ciorditor calificat (nu, Oana, nu ți se potrivește autoficțiunea asta!), iar Elena Vlădăreanu, pe care Adrian Urmanov o socotește, vai, "cea mai mare cititoare", afirmă: "De recitit nu recitesc niciodată decît, cel mult, fragmente. Nu am putut reciti niciodată, singura carte pe care am recitit-o a fost Frații Karamazov, prin a XII-a (sic), doar pentru că prima dată a citisem în a VIII-a (sic), deci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
povestește într-un limbaj argotic despre cum a șmanglit cărți împreună cu alt ciorditor calificat (nu, Oana, nu ți se potrivește autoficțiunea asta!), iar Elena Vlădăreanu, pe care Adrian Urmanov o socotește, vai, "cea mai mare cititoare", afirmă: "De recitit nu recitesc niciodată decît, cel mult, fragmente. Nu am putut reciti niciodată, singura carte pe care am recitit-o a fost Frații Karamazov, prin a XII-a (sic), doar pentru că prima dată a citisem în a VIII-a (sic), deci cam devreme
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
cărți împreună cu alt ciorditor calificat (nu, Oana, nu ți se potrivește autoficțiunea asta!), iar Elena Vlădăreanu, pe care Adrian Urmanov o socotește, vai, "cea mai mare cititoare", afirmă: "De recitit nu recitesc niciodată decît, cel mult, fragmente. Nu am putut reciti niciodată, singura carte pe care am recitit-o a fost Frații Karamazov, prin a XII-a (sic), doar pentru că prima dată a citisem în a VIII-a (sic), deci cam devreme. Altfel nu pot reciti, am impresia că pierd timpul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
nu ți se potrivește autoficțiunea asta!), iar Elena Vlădăreanu, pe care Adrian Urmanov o socotește, vai, "cea mai mare cititoare", afirmă: "De recitit nu recitesc niciodată decît, cel mult, fragmente. Nu am putut reciti niciodată, singura carte pe care am recitit-o a fost Frații Karamazov, prin a XII-a (sic), doar pentru că prima dată a citisem în a VIII-a (sic), deci cam devreme. Altfel nu pot reciti, am impresia că pierd timpul. Ce nu o să citesc: Război și pace
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]