572 matches
-
restaurează templele și pune să se celebreze, cu mare pompă, sacrificiile nocturne, pe care le interzise Constant, în 341. Pragmatic, nu persecută creștinii și cere să fie gravată Crisma pe unele dintre monedele pe care le emite, pentru a se reconcilia cu autoritățile Bisericii. Totuși, la Roma, favorizează pe față susținătorii vechii religii numind doar păgâni în posturile sus-puse (prefectură urbană, ...). Sacrificiile în onoarea Cybelei își refac prezența din 350, pe colina Vaticanului; s-a găsit o dedicație a unui preot
Flavius Magnus Magnentius () [Corola-website/Science/323569_a_324898]
-
le decimează cirezile în 1883; o alta în 1889-1890, iar înșiși maasaii sunt loviți de o epidemie de variolă. În același timp, moartea lui Mbatian, marele lor 'laibon', dezbină grupul și durează ceva până tânărul său fiu reușește să-i reconcilieze. Oricum, problemele lor coincid cu venirea europenilor, care, într-un final vor deține controlul asupra regiunii. Arabii din Oman colonizează coastele Kenyei și Tanzaniei aducând fostele, cândva independente, orașe-state sub un control și o dominație mai strânse decât pe vremea
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
existență înfloritoare, până când intervin în scenă longobarzii, la anul 568. Astfel, este consemnată distrugerea sa în anul 590. În paralel, patriarhul Aquileiei se refugiase în orașul insular Grado, aflat sub protecția Bizanțului. Atunci când patriarhul ce rezida în Grado s-a reconciliat cu Roma în anul 606, cei care respingeau al doilea conciliu de la Constantinopol au ales un alt patriarh de Aquileia. Astfel, dioceza a fost divizată în două părți, noul patriarh de Aquileia aflându-se sub protecția longobarzilor, în vreme ce patriarhul aflat
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
este descris ca fiul lui Sherlock Holmes și a lui Marjorie Raffles, fiica gentlemanului-hoț A.J. Raffles. Teoreticianul Win Scott Eckert al conceptului de familie Wold Newton a conceput o explicație în "Original Wold Newton Universe Crossover Chronology" pentru a reconcilia existența lui Raffles Holmes cu informațiile canonice despre Sherlock Holmes și A.J. Raffles, pe care colegul său Brad Mengel le-a încorporat în eseul său "Watching the Detectives". Potrivit acestei teorii, Holmes s-a căsătorit cu Marjorie în 1883
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
în istoria populară în variantă romanțată. O altă teorie spune că goliciunea Godivei se poate referi la a merge pe străzi „dezbrăcată” de bijuterii, cele care marcau clasa superioară din care făcea parte. Cu toate acestea, ambele încercări de a reconcilia faptele cunoscute din legendă sunt slabe; în acea epocă cuvântul „gol” primește explicația „fără niciun fel de îmbrăcăminte”. Povestea de mai târziu, cu episodul „Peeping Tom”, a apărut prima dată la cronicarii secolului al 17-lea. Desigur, povestea nu se
Lady Godiva () [Corola-website/Science/325021_a_326350]
-
totuși Welf a schimbat tabăra, întorcându-se împotriva împăratului Henric și susținându-l pe papa Grigore al VII-lea. Astfel, el a acordat sprijin în martie 1077 alegerii ca anti-rege a lui Rudolf de Rheinfelden. Papa și împăratul s-au reconciliat formal în 1076, însă în anul următor ostilitățile au fost redeschise. Ca o consecință a repetatelor acte de rebeliune ale lui Welf, Henric l-a declarat ca fiind depus din Ducatul de Bavaria. Cu toate acestea, sprijinit de către fidelii săi
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]
-
proclamat anti-rege, și a fost prezent la bătălia de la Mellrichstadt din 7 august 1078, unde i-a salvat viața lui Rudolf. Cu toate acestea, el și cu saxonii săi nu l-au susținut pe Rudolf până la capăt și s-au reconciliat cu Henric, chiar luptând alături de armata regală împotriva slavilor. Magnus a fost un neîmpăcat dușman al arhiepiscopului de Bremen, Adalbert, al cărui sediu el l-a atacat și devastat în mai multe rânduri. Magnus a murit în același an ca
Magnus de Saxonia () [Corola-website/Science/325202_a_326531]
-
regal i-ar fi revenit de drept. În 939, el a fost înfrânt de trupele regale la Birten și nevoit să părăsească Germania. El s-a refugiat la curtea regelui Ludovic al IV-lea al Franței, revenind după ce s-a reconciliat cu Otto și a primit de la acesta Ducatul de Lorena. Cu toate acestea, Henric nu a reușit să își exercite autoritatea în Lorena, drept pentru care a fost înlăturat din poziția avută. El a complotat din nou împotriva lui Otto
Henric I de Bavaria () [Corola-website/Science/325241_a_326570]
-
duce de Bavaria în cadrul adunării de la Verona. Cu toate acestea, domnia i-a fost contestată de către Henric "cel Certăreț" și abia după moartea împăratului din același an, împărăteasa-văduvă Theofano, în numele succcesiunii fiului ei minor, Otto al III-lea s-a reconciliat în cele din urmă cu Henric în 985. Henric al III-lea a fost nevoit să renunțe la Ducatul de Bavaria în favoarea lui Henric "cel Certăreț" și încă o dată a primit Carintia la schimb, pe care Otto de Worms a
Henric al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325252_a_326581]
-
de Rheinfelden în 1090 (deși nu a preluat și titlul comital al acestuia, care a revenit familiei de Wetter-Rheinfelden), iar în 1092 a fost ales duce de Suabia în opoziție cu Frederic I de Hohenstaufen. În 1098, el s-a reconciliat cu Frederic și a renunțat la toate revendicările asupra Suabiei, concentrându-se asupra stăpânirilor din regiunea Breisgau și asumându-și titlul de "duce de Zähringen". El a fost succedat ca duce de Zähringen de fiii săi, Berthold al III-lea
Zähringen () [Corola-website/Science/325274_a_326603]
-
I, unchiul lui Liudolf și fratele mai mic al lui Otto I, l-au sprijinit pe Liudolf, însă regele a reușit să pună capăt răscoalei. Dretp urmare, în 954 Liudolf a fost deposedat de ducatul său și, cu toate că s-a reconciliat cu tatăl său, nu l-a mai obținut. El a invadat pentru a doua oară Italia, 957, și multe cetăți au capitulat în fața sa, drept pentru care Berengar a scăpat doar cu fuga. Liudolf a murit pe neașteptate de febră
Liudolf de Suabia () [Corola-website/Science/325292_a_326621]
-
de Neapole. În 1038, împăratul Conrad al II-lea l-a depus pe Pandulf, astfel încât Ioan a putut să revină la Amalfi. El l-a orbit pe fratele său Manșo și l-a exilat pe insula Sirenuse, în timp ce s-a reconciliat cu mama sa, Maria de Capua, alături de care a continuat să co-guverneze. În aprilie 1039, amenințat fiind de principele Guaimar al IV-lea de Salerno, Ioan a fugit împreună cu fiul său în Grecia. Ioan a continuat să iși organizeze propria
Ioan al II-lea de Amalfi () [Corola-website/Science/324722_a_326051]
-
Chatenoy în locul lui Adalbert în cadrul dietei de la Worms. În campaniile sale ulterioare desfășurate în zone râului Moselle, Godefroy s-a confruntat cu rezistentă îndârjită din partea lui Gerard și s-a văzut nevoit să renunțe la revendicările sale și să se reconcilieze cu episcopul Thierry. El chiar a ajutat în acțiunea de reconstruire a catedralei pe care o distrusese anterior. În 1053, dat fiind că prima sa soție, Doda, murise, Godefroy s-a recăsătorit cu Beatrice de Bar, văduva lui Bonifaciu al
Godefroy al III-lea de Lorena () [Corola-website/Science/324725_a_326054]
-
bizantină Theofano, l-a întors pe Otto al II-lea împotriva mamei sale, Adelaida fiind alungată de la curte în 978. Ea a trăit o vreme în Italia, o vreme alături de fratele ei Conrad de Burgundia, prin intermedierea căruia s-a reconciliat în cele din urmă cu fiul ei; în 983, Otto al II-lea a numit-o ca reprezentantă a puterii imperiale în Italia, cu titlul de viceregină. Însă Otto al II-lea a murit în același an și, cu toate că atât
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
trăiască cu o familie în Rhyl, Wales. Ulterior, mama ei o înscrie la o școală cu internat în Essex. Încăpățânata și dificilă, aceasta este la scurt timp exmatriculata pentru probleme de purtare. În vara lui 1910 Elaine încearcă să se reconcilieze cu soțul ei. După o scurtă vizită la Londra cu părinții ei, Frieda este trimisă la altă școală, Stratmore College, în Croydon. În 1911, Jock Wrightman divorțează legal de Elaine pe motiv de adulter. Eliberată, Elaine pleacă în Statele Unite, acompaniata
Frieda Inescort () [Corola-website/Science/326062_a_327391]
-
o forță egipteano-turco de 12.000 oameni - infanterie, cavalerie și artilerie - cu cartierul general în Heraklion. Emmanouil Tombazis, numit comisar al Cretei de către guvernul revoluționar, a convocat pe 22 iunie 1823 o convenție la Arcoudaina, în cadrul căreia a încercat să reconcilieze diferitele facțiuni elene și să le canalizeze eforturile împotriva inamicului comun, otomanii. El a mobilizat 3.000 de oameni la Gergeri pentru a-i înfrunta pe soldații lui Hussein. Cretanii au fost înfrânți de otomanii mai numeroși și mai bine
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
cu arme și muniție la Constantinopol pe 23 martie și s-a îndreptat spre Muntele Atos, considerat locul portivit pentru declanșarea insurecției. Istoricul notează în „Istorica Macedoniei” că „nu fuseseră făcute pregătiri adecvate pentru rebeliune, iar idealurile revoluționare nu fuseseră reconciliate cu lumea ideologică a călugărilor din cadrul regimului atonit”. Pe 8 mai, turcii înfuriați de debarcarea marinarilor din Psara la Tsayezi, de capturarea negustorilor turci și confiscarea bunurilor lor, au năvălit pe străzile din Serres, au percheziționat casele celor mai importanți
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
despre o putere inteligență pe care le-am văzut, din toate religiile, am văzut și multe referiri cu privire la benevolența acelei puteri. Când mă uit la Univers și la toate căile prin care încearcă să ne ucidă, îmi vine greu să reconciliez aceste lucruri cu referirile la binefacere". Cărți publicate:
Neil deGrasse Tyson () [Corola-website/Science/322018_a_323347]
-
alături de Robert Guiscard, Iordan prăda Abruzzi (teritoriu papal), alături de Robert, contele de Loritello. Alături de tatăl său și de ducele Robert Guiscard, Iordan a fost excomunicat, după care imediat tatăl său a căzut bolnav, s-a retras la Capua, s-a reconciliat cu Biserica și a murit. Iordan, temându-se să guverneze sub interdictul lansat de biserică, a renunțat la asedierea Napoli și a mers la Roma pentru a se reconcilia la rândul său cu Papa Grigore al VII-lea și a
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
său a căzut bolnav, s-a retras la Capua, s-a reconciliat cu Biserica și a murit. Iordan, temându-se să guverneze sub interdictul lansat de biserică, a renunțat la asedierea Napoli și a mers la Roma pentru a se reconcilia la rândul său cu Papa Grigore al VII-lea și a-și rezolva relațiile cu Biserica, față de care tatăl său fusese cîndva atât slujitor cât și protector. Se pare că Iordan avea intenția de a prelua poziția avută de tatăl
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
început să asedieze Napoli, încă independent, cu ajutorul blocadei navale asigurate de Robert. Apoi, în 3 martie 1078, papa i-a excomunicat pe Robert și pe Richard, iar la puțină vreme Richard a căzut bolnav în Capua. Imediat, el s-a reconciliat cu biserica, după care a murit. Fiul său mai mare, Iordan, care invadase domeniile ecleziastice din Abruzzi, a călătorit la Roma pentru a reînnoi jurământul de credință față de papă și pentru a-i fi confirmate titlurile și posesiunile tatălui său
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
urmă, Drogo, sprijinit de Guaimar, a fost ales pentru succesiunea fratelui său. Se puneau astfel bazele pentru constituirea dinastiei de Hauteville. Drogo a fost apoi abordat de Rainulf Trincanocte, normand din Dinastia Drengot și conte de Aversa, pentru a-l reconcilia pe acesta cu Guaimar, lucru pe care l-a dus la îndeplinire. În același an, el a pătruns din nou în Apulia și a obținut victoria asupra catepanului Eustațiu Palatinos în apropiere de Taranto. Fratele său mai mic, Umfredo, care
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
a fugit la Salerno. Bătălia a încununat cariera meteorică a lui Rainulf de Alife: de două ori victorios asupra lui Roger. Anacletus al II-lea a murit în ianuarie 1138, însă papa Inocențiu al II-lea a refuzat să se reconcilieze cu regele Roger. În primăvara lui 1138, armata regală a lui Roger a invadat Principatul de Capua, cu intenția precisă de a evita o bătălie în câmp deschis și de a dispersa armata lui Rainulf printr-o serie de marșuri
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
Cu toate acestea, un număr de teologi ortodocși consideră că aceste diferențe sunt mult mai semnificative, adânc înrădăcinate și ireconciliabile. Acești teologi susțin că Biserica Romano-Catolică a fost iremediabil afectată de arianism, teologia augustiniană și scolasticism și nu poate fi reconciliată cu teologia ortodoxă cu excepția cazului în care aceste erori sunt stârpite și abandonate. Jeffrey D. Finch susține că "viitoarea apropiere dintre Est-Vest pare să fie depășit polemicile moderne neo-scolastice și neo-Palamiste". În prezent, principalele diferențe dintre Biserica Ortodoxă și Biserica
Diferențe teologice între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/327563_a_328892]
-
Academia de Arte Frumoase din Cracovia și, dezamăgit de metodele de lucru predate acolo, „folosite pentru a exprima efecte predeterminate“, începe să devină interesat de avangarda poloneză a timpului, de constructivismul rus și Bauhaus, încercînd să rezolve dilema „cum să reconciliezi lumea mitică simbolistă a gîndului/corpului cu lumea abstracțiunii metafizice/geometrice a avangardei“. Printre cele mai cunoscute spectacole realizate de se numără „Clasa moartă” (1975), „Wielopole” (1980), „Să piară artiștii” (1985), Nu mă voi întoarce niciodată (1988), despre care spunea
Tadeusz Kantor () [Corola-website/Science/330681_a_332010]