886 matches
-
erau ascultați, erau cu siguranță urmăriți. Odată ajunși la hotel, îl târî pe Uri direct către bar. Comandă un scotch pentru fiecare și aproape îl forță să-l termine pe al său înainte să comande altul. Dublu. Găsi întunericul barului reconfortant. —Ce e chestia asta cu fratele lui, Uri? Nu există nici un frate. —Ești sigur? —E posibil ca bunicul tău să mai fi fost însurat o dată? Să fi avut o familie pe care o ținea ascunsă? Uri se uită la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Păi la ce altceva poți să te aștepți? Trupul omenesc, când este închis, produce anumite mirosuri pe care noi tindem să le uităm în această epocă a deodorantelor și a altor perversiuni. De altfel, eu găsesc atmosfera acestei încăperi destul de reconfortantă. Schiller avea nevoie să simtă miros de mere putrede în birou, ca să poată scrie. Am și eu nevoile mele. Poate îți amintești că Mark Twain prefera să stea culcat pe spate în pat, ca să compună acele eseuri și lucrări destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și șopti: — Îmi plac cursurile dumneavoastră. Vreau să spun că sunt grozave. A, da? răspunse încântat Talc. Ești foarte amabilă. Mă tem că au un caracter cam general. — Felul cum tratați istoria este atât de vital, de contemporan, atât de reconfortant de neortodox. — După părerea mea ar trebui eliminate câteva dintre vechile forme de abordare. Vocea lui Talc era pedantă și gravă. Oare să o invite pe ființa aceasta încântătoare să bea ceva cu ei? Istoria este, la urma urmei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu erau prietenii ideali pe care i i-ar fi ales mătușile ei. Unii din grup erau destul de În vârstă ca să-i fie Asyei mamă sau tată. Fiind cea mai tânără, Îi plăcea să le observe infantilismul. Era mai curând reconfortant să vadă că nimic nu se Îmbunătățea În viață odată cu trecerea anilor; dacă erai un tânăr ursuz, sfârșeai prin a deveni un adult ursuz. Tiparul era Înlăuntrul nostru pentru totdeauna. Adevărat, părea un pic cam sumbru, Însă cel puțin, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Laura nici măcar după moartea ei. Dimpotrivă, am acuzat-o în sinea mea și atunci că nu m-a înțeles. Vroia să ne trăim cu sinceritate viața și dragostea, fără să le murdărim, asta, desigur, sună frumos în principiu. Ce retorică reconfortantă, pe care nici măcar n-o poți combate fără să te compromiți sau fără să dai senzația că ești cinic. Și n-o combat. Ba, sunt gata chiar să strig: Ce erori facem, Doamne! Ne lăsăm fascinați de ispita de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ales la tragedii. Drept să spun, eu de acolo îmi adun spiritele (în carnet)”. Spațiu carnavalesc al libertății anarhice, circul - o lume a l’envers, cu paiațe grotești și luptători supraponderali - oferă spectatorilor moderni sătui de emfaza teatrală o cură reconfortantă de divertisment pur: „Sîntem rugați a fuma și a scuipa pe jos. Nimic nu e interzis. Autorii dramatici vin să adune din arenă spiritele clovnilor. Toți se gîndesc să reînvieze genul grotesc: circul pe scenă. Un fel de șpriț fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mă las să cad pe sofa cu telecomandă cu tot și zapez, uitându-mă absentă la imagini. Știri... un film franțuzesc... un documentar despre animale... Ia stai așa. Las telecomanda și mă așez bine pe perne. Familia Walton. Cel mai reconfortant program TV din lume. Exact ce-mi trebuie. E o scenă spre final. Familia e strânsă în jurul mesei ; bunica spune rugăciunea. Iau o gură de vin și simt că încep să mă relaxez. Dintotdeauna am iubit în secret Familia Walton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
știu ce‑i datora Machiavelli lui Tit Liviu, nu aveam decât s‑o Întreb pe tinerica asta suplă, frumoasă, cu ochi albaștri migdalați. Dar În zilele acelea nu‑mi prea păsa de datoriile lui Machiavelli. Cel mai important și mai reconfortant lucru pentru mine era faptul că nu exista nimic din ce‑i spuneam acestei femei pe care ea să nu‑l Înțeleagă. - A sosit Herbst? Probabil că au atâtea să‑și spună. - Nu mă Îndoiesc, dar În primul rând au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai mult decât orice altă legătură umană. Nu‑i nevoie să mai explicitez. Notam, pur și simplu, varietatea vizitatorilor veniți să‑l vadă pe patul de moarte, gândind că În momentul când Ravelstein s‑ar ridica să privească, ar fi reconfortant să vadă oameni care‑i erau familiari, cu care avea afinități - ceva ca un soi de Înrudire - adică lucrul cel mai apropiat cu putință de o familie. În preajma sfârșitului, Ravelstein se arăta adeseori agasat de mine. Învățase de la profesorul Davarr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să-l tachineze, știind că lui îi lipsește imaginația și că asemenea manifestări creative îl fascinează și îl uimesc. Așezat pe un scăunel, Samuel amesteca placid în găleata cu vopsea. Albastrul și albul se combinau în spirale grațioase, creând un reconfortant bleu ciel. Când Margareta se va plictisi de varul căzut, va începe să vadă lucruri și în găleată. Anticipând asta, Samuel încerca fără succes să i-o ia înainte. Ea îl întrebă ceva, el răspunse în doi peri, concentrat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aminteam bine. Voia să spună: „Da, și?... De ce vrei să le vezi? zisei cu precauție. M-am apucat de design și mă descurc de minune. Sally n-avea nici una din reținerile tipic englezești legate de lauda de sine. Era foarte reconfortant. —Sunt gata să încep - sunt aproape gata să încep, se corectă el, să lucrez la o nouă punere în scenă a Visului. Să ne ‘nțelegem, Visul unei nopți de vară, că tot nu lucrezi în teatru. —Mersi, mă gândeam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
puternică. Toate felurile din meniu erau însoțite de pâine prăjită, albă și gumoasă, indiferent dacă o cereai sau nu, și câteva foi veștede de salată creață așezată pe o margine a farfuriei, ca garnitură. Mi se părea de o familiaritate reconfortantă. MM, Matthew și Sally erau deja la masă, împreună cu Steve, directorul de scenă de la Cross. Înțelesesem de la Sophie că se pregătea o mișcare strategică de câștigare a lui Steve de partea lor sau a noastră, odată pentru totdeauna; în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cerșetori cu căței pricăjiți cu sfori pe jumătate roase la gât, polițiști săritori, turiști dezorientați, vânzători de Big Issue 2 și oameni care se tot fâțâiau prin stațiile de autobuz. În mod pervers, mi se părea că acea semi-mizerie era reconfortantă. Îmi aducea aminte de casă. Ambalaje de hamburgeri alunecau în hopuri pe trotuar, prinse în vârtejul curenților de aer și al jeturilor fierbinți de gaze de eșapament venite de la autobuzele care treceau. Hugo se plimba prin mulțime ca un aristocrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu-i plăcea asta, nesfârșitele apeluri la hoteluri, pagini după pagini pline de ele pe lista poliției. Iar după ce sunau la hoteluri mai rămâneau pensiunile și căminele, alte pagini cu nume și numere. Căldura plină de aburi a barului era reconfortantă și familiară, așa cum erau și mirosurile de cafea și foietaje. Un bărbat și o femeie care stăteau la tejghea aruncară o privire spre bărbatul În uniformă, apoi se Întoarseră la discuția lor. Brunetti ceru un espresso, Vianello un caffè corretto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
său. Șterse cuțitul de mâneca sacoului și-l puse la loc În sertar, apoi folosi batista să șteargă de orice amprente de pe suprafața boilerului. Părăsi apartamentul, Încuind ușa În urma sa. Afară, se apropie de soldații americani din jeep, zâmbindu-le reconfortant. — Mulțumesc, zise el și Înmână cheia Înapoi celui care i-o dăduse. — Ei bine? Întrebă soldatul. — Nimic. Voiam doar să văd cum trăia. Dacă soldatul era surprins de răspunsul lui Brunetti, nu lăsă deloc să se vadă. Brunetti se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lor. Îi place să intre în hotelurile de lux ale orașului, să aprindă toate luminile, să aștepte timp de ore și ore în saloanele somptuoase ale recepțiilor. își comandă cîte un pahar de Porto sau de martini, soarbe din băutura reconfortantă și se gîndește. „La ce ?” alege la întîmplare una din cheile agățate pe panoul de la recepție și urcă în camera respectivă. nu doarme mai mult de o noapte în aceeași cameră de hotel. Știe că are acces la toate secretele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
derivate, ca expresii organice, din esența irațională a vieții. Pentru cavalerii neantului, contactul cu femeia nu poate fi decât un drum care, dacă nu duce la salvare, nu este mai puțin adevărat că duce la împăcare temporară, la o uitare reconfortantă. Grația femeii temperează tragedia bărbatului. Urăsc înțelepții pentru că sânt comozi, fricoși și rezervați. Iubesc infinit mai mult pe oamenii dominați de mari pasiuni care îi devoră până la moarte, decât egalitatea de dispoziție a înțelepților, ce îi face insensibili atât la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lor. Dar, în definitiv, pentru cine este dureroasă problema acestor culturi? Pentru un istoric? În nici un caz. Căci întrucît ar putea să-l doară faptul că anumite țări sânt condamnate, închise lumii, când obiectivitatea lui îi pune la dispoziție exemplul reconfortant al marilor fenomene? Istoricul mângâie realitatea cu o simpatie indiferentă. Dar pentru reprezentanții micilor culturi, problema ia un caracter de existență directă, subiectivă, depășind complet sfera obiectivității. Dacă n-am avea o aderență mai adâncă la fenomenul României și am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fim astăzi mult mai departe în mersul nostru. Dar pulsațiile în andante definesc toate domeniile vieții noastre. O sensibilitate în minor nu putea să se lege decât cu o gândire statică și cu o viziune pasivă a vieții. Este însă reconfortant a vedea cum România încearcă - printr-un instinct al devenirii ei - să-și lichideze pacostea tradițională a spiritului contemplativ. Cine-ar mai putea afirma astăzi că sîntem un popor contemplativ? Toți sânt de acord că am fost. Orientarea înspre politic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care ar susține că industrializarea răpește unui popor caracterul lui specific, trebuie opus cazul extrem de semnificativ al Japoniei, care totdeauna a reprezentat o cultură a grației, continuată în aceleași nuanțe în faza ei actuală de evoluție. Este, în tot cazul, reconfortant - pentru cine crede în întorsături și salturi istorice - exemplul unei țări pe care Occidentul o descoperise îmbătată de parfum de flori și pierdută în politețe și intimitate, pentru ca astăzi să le asocieze spiritul celui mai excesiv modernism, devenind în câteva
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
supraevaluarea trăirilor atunci când le conștientizează. Nu trebuie pierdute din vedere influențele mediului social al clasei de elevi, nici cele ale modului de evaluare a comportamentelor interpersonale, asupra afectivității elevilor. Spre exemplu, o atitudine contradictorie față de zâmbet și râs; atunci emoția reconfortantă de veselie și starea de bună dispoziție vor fi estompate. Lipsirea colectivului de elevi de afectivitate poate conduce la efecte negative incalculabile în planul capacităților interacționale ale elevilor. Relațiile afectiv-simpatetice sunt o condiție pentru dezvoltarea personalității elevilor. 4.1.4
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
În ruină. În preajma ruinelor, poetul se simte, Încă o dată, inspirat, mulțumit cu sine, la adăpost de răutatea lumii. Dintre poeții de la 1840, Grigore Alexandrescu este cel mai consecvent cîntăreț al acestei teme. Tristețea, În vecinătatea zidurilor Înnegrite de vreme, este reconfortantă („Al meu suflat se-nalță pe aripi d-un foc sfînt” - Miezul nopții). Durerea dezleagă energiile sufletului, tăcerea, jalea fac să vibreze coarda cea mai fină a lirei: „Tot e tăcut și jalnic, Însă așa cum ești Singură porți povara mărirei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Totul se Îngînă, regnurile comunică, speciile participă la un mare concert. Lunca este o figură a beatitudinii și, „prin o magică plăcere de parfum și de cîntare”, ea acționează ca un drog asupra simțurilor: produce uitarea, căderea Într-o beție reconfortantă. Umbra are, cu precădere, virtuți sporifice: „răcoritoare, adormindă, parfumată”. În limbajul facil mitologizant al lui Alecsandri, umbra este nimfa vicleană care atrage și dezmiardă cu farmecele ei discrete pe călătorii toropiți de cîntece și parfumuri („ea la sinul ei atrage
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
legătura dintre cele două spații ale pastelurilor. Este agentul a două dorințe, a două reverii: satisface voința de comoditate (securitate) a poetului și satisface, În același timp, nevoia de evaziune. În pustietatea, neclintirea iernii, sania este un semn al migrației reconfortante. * Alecsandri găsește energii proaspete să celebreze apariția luminii și renașterea naturii. Alt sentiment de beatitudine, de plenitudine absolută: „Ah! iată primăvara cu sînu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Și cerul și pămîntul preschimbă sărutări Prin raze
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
legătura dintre cele două spații ale pastelurilor. Este agentul a două dorințe, a două reverii: satisface voința de comoditate (securitate) a poetului și satisface, În același timp, nevoia de evaziune. În pustietatea, neclintirea iernii, sania este un semn al migrației reconfortante”. Poetul năzuiește la starea de „comodă beatitudine”. „Cu el poezia română atinge un nivel de stabilitate. Spaimele Începătorului au dispărut. Alecsandri are Într-un grad considerabil psihologia scriitorului profesionist”. Conachi, „cel mai complex și mai profund poet erotic de pînă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]