1,326 matches
-
organizației, trebuie să se considere ei înșiși "obiecte ale birocrației cu alte cuvinte, unelte care pot fi manipulate pentru a se obține un anumit rezultat". Acest lucru, în schimb, conduce la "manipularea altora în interesul organizației" (Jackall 1980:57). Proaspeții recruți ai birocrației își aduc cu ei propriile coduri etice; acestea pot intra în contradicție cu sarcinile atribuite de obicei noilor veniți de către superiorii lor. Phillips (1991) oferă dovezi, majoritatea obținute de la furnizori anonimi, asupra conflictului moral pe care l-au
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ne poate fi de folos. —Probabil. Doamne, ce susceptibilă sunt, își spuse ea în gând. Nu vreau să par așa. Vreau să fiu energică și veselă și să dau impresia de om valoros pentru firma mea, nu de cine știe ce nou recrut de-abia ieșit de pe băncile facultății. Trebuie să mă concentrez! Dar să lucreze pentru Neil, și pe deasupra să mai și călătorească alături de el, totul i se părea așa de ciudat, încât îi venea greu să se obișnuiască cu ideea. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
băgăcios bătrân a venit la mine ca să-mi reamintească de datoria mea de femeie, soție și mamă germană. Slabe șanse, mi-am zis, că am aproape treizeci și nouă de ani, deloc vârsta potrivită pentru a Începe să produc noi recruți pentru Partid. Sunt ceea ce numesc ei un eșec eugenic. Se așeză Într-un fotoliu, Încrucișându-și picioarele frumoase. Eu nu vedeam la ea nimic care să fie un eșec, cu excepția, poate, a cafenelelor pe care le frecventa. — S-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
uniforme albastre făceau praf în mod sistematic felinarele, pentru a se putea desfășura în voie la adăpostul întunericului. Uitând de rivalitatea dintre ei, soldații și pușcașii marini răsturnau împreună mașinile parcate în fața unei vinării, în timp ce pe trotuarul de vizavi tinerii recruți din marină, îmbrăcați în maiouri de bumbac și pantaloni albi evazați, ciomăgeau de mama focului niște mexicani copleșiți numeric. Ceva mai încolo, la marginea grămezii, am zărit grupuri de colegi de-ai mei care se trăgeau de șireturi cu hăndrălăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Am intrat în garaj și am dat cu pumnii în pară până când m-au apucat durerile de brațe. • • • În următoarele câteva săptămâni am patrulat cu mașina poliției aproape de granița de nord a districtului. Îl inițiam în tainele meseriei pe un recrut cu gura bogată pe nume Sidwell, un puști care tocmai scăpase dintr-un stagiu de trei ani în Poliția Militară din Canal Zone. Îmi sorbea fiecare cuvânt cu servilitatea tenace a unui cățeluș de companie și era atât de îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
războiului efectivul ni s-a împuținat, iar unii dintre băieții pe care i-am angajat pentru a remedia problema s-au dovedit a fi niște uscături și ne-au deteriorat imaginea. De asemenea, de la terminarea războiului avem un excedent de recruți, în timp ce o grămadă de polițiști cu experiență au ieșit la pensie. Două secții de poliție trebuie reorganizate complet și trebuie să oferim salarii mai mari, pentru a atrage oameni mai buni. Toate astea costă, iar în noiembrie alegătorii n-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
auzit un ordin prin interfon: — Domnul polițist Bleichert să se prezinte imediat la biroul comandantului. Am făcut stânga în împrejur și am bătut la ușa locotenentului Jastrow. El îmi strigă: — E deschis. Am intrat și l-am salutat ca un recrut idealist. Jastrow se ridică, îmi ignoră salutul și-și aranjă ochelarii cu ramă de baga, de parcă atunci m-ar fi văzut pentru prima oară. — Ai două săptămâni de permisie începând din clipa asta, Bleichert. Când te întorci la datorie, prezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îl aștepta pe Price la stadionul Nantao Îl calmaseră pe acest fost ofițer În poliția din Nanking. Timp de o oră, Jim Îi ajutase pe bărbați să despacheteze containerele parașutate, iar Price nu obiectase cînd Tulloch Îi dăduse tînărului lor recrut un baton de ciocolată americană. Imagini ale foamei și violenței bîntuiau mintea lui Price, așa cum se Întîmplase În anii cît fusese Închis de kempetai. Ținînd cutia de Spam și un pachet cu reviste Life În mînă, Jim urcă treptele spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un oraș care, în timpul copilăriei mele, se numise Gdingen și, în polonă, Gdynia. Crescut prea repede, el nu avea atașată nici o istorie. Clădiri noi cu acoperișuri plate ajungeau până spre portul ale cărui cheiuri și diguri mărgineau marea deschisă. Acolo, recruții pentru marină erau instruiți să ajungă marinari pe submarine. Asta se mai întâmpla și în alte locuri, în Pillau, departe. Gotenhafen era însă la îndemână. O călătorie de aproape o oră m-a adus la ținta dorințelor mele ce vizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lansare la apă, despre îndrăgitele croaziere pe timp de pace și despre decizia de a o reechipa, transformând-o pe durata războiului în navă-cazarmă, despre a nu știu câta ei ieșire în larg și încărcătura ei umană - o mie de recruți și multe mii de refugiați -, în sfârșit, despre scufundarea ei pe 30 ianuarie 1945 în apropiere de Stolpebank - cunoșteam fiecare detaliu al catastrofei: temperatura - douăzeci de grade sub zero, numărul torpilelor - trei... Relatând atunci cronologia distorsionată a întâmplării, dar scriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ianuarie 1945 în apropiere de Stolpebank - cunoșteam fiecare detaliu al catastrofei: temperatura - douăzeci de grade sub zero, numărul torpilelor - trei... Relatând atunci cronologia distorsionată a întâmplării, dar scriind pe sub mână o nuvelă, mă vedeam pe mine ca pe unul dintre recruții aflați la bordul lui Gustloff în timp ce se scufunda. Astfel se putea bănui ce anume ar fi putut avea în cap, sub beretele lor de marinari, tinerii de șaptesprezece ani înainte de moartea lor timpurie: fete făgăduind o fericire rapidă și viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
devină erou? Răspunsul e doar o imagine ștearsă, din care nu se poate citi nici un gând. În orice caz, trebuie că eu am rămas hotărât, chiar și atunci când mi s-a spus că, pe moment, nu mai este nevoie de recruți pe submarine: recrutarea a fost sistată. Pe urmă s-a spus că, după cum se știe, războiul nu se purta numai sub apă, de aceea voiau să-mi rețină cererea și s-o transmită mai departe, la alte arme. Pentru noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asigurări că aveau să-mi suțină cererea. Ei, da, înainte de asta mă mai aștepta și detașamentul de muncă. De asta nu erau scutiți nici măcar cei ce se înrolau voluntar. Țac-țac! Acolo înveți să mânuiești ca lumea lopata. „Aia muncă de recrut, o să vă treacă os prin os...“ În timp ce-i ordon băiatului de odinioară să se prezinte în fața mea și îl țin în poziție de drepți cu genunchii goi deasupra ciorapilor răsuciți, cu pantofii lui cu șireturi pe care i-a lustruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așa, fără nici un eveniment, de-a lungul primăverii, care acum nu mai întârzia, până în vară. Atunci, la scurt timp după vizita medicală desfășurată la Comandamentul districtual al apărării de lângă Wiebenwall, la care trebuiau să se prezinte, leat după leat, toți recruții, am primit convocarea la detașamentul de muncă al Reich-ului sub forma unei hârtii ștampilate. Nu eram singurul căruia i-a venit recomandata asta pe masă. Lucrurile se desfășurau după regulament. Era la rând leatul douăzeci și șapte. Durata serviciului: trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și anume la etajul unei somptuoase vile burgheze, situată în cartierul Weißer Hirsch, a devenit o certitudine arma căreia aveam să-i aparțin. Următorul meu ordin de drum lămurea unde anume se afla terenul pe care urma să fie instruit recrutul cu numele meu ca tanchist al Waffen-SS: undeva foarte departe, în pădurile Boemiei... Întrebarea este: oare ceea ce era imposibil de trecut cu vederea atunci, în biroul de recrutare, și anume S-ul dublu, m-a speriat atunci la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Panzer III și Panzer IV, care fuseseră aruncate în luptă în primii ani de război - se desfășura ca o trudă istovitoare. Eu credeam că așa trebuie să fie, dar rezerva de înflăcărare a entuziasmului inițial se răcea din ce în ce mai tare. Noi, recruții de vârsta mea și soldații cu vechi state de serviciu care fuseseră transferați de la Luftwaffe în chip de așa-zisă „donație Hermann Göring“ la Waffen-SS, eram frecați din zori până târziu și trebuia, așa cum suna avertismentul, să fim „făcuți zob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-se în ingeniozitate în materie de șicane, dintre care unele erau noi, în timp ce altele erau folosite în armată din vremuri imemoriale. Mult nu a rămas din toate astea. Doar una dintre metodele lor de a-i pune la punct pe recruți mi s-a întipărit în amintire ca istorioară mai degrabă caraghioasă, chiar dacă nu sunt sigur dacă reacția celui șicanat a fost numai dorință de răzbunare sau dacă gestul meu răzbunător s-a petrecut în realitate și chiar ca o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ei în două căni mari cafea care trebuie să fie fierbinte și care - reîncălzită întruna - trebuie să fie la dispoziția lor toată ziua. Cafeaua se face de partea cealaltă a pădurii, în baraca în care se află bucătăria. Și noi, recruții, primim de acolo o fiertură din malț sau din orz în care, așa se șușotește, se amestecă și bromură, ca să ne potolească anumite pofte. Dar ceea ce trebuie eu să livrez jumătății de duzină de sergenți și sergentului major cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fac exerciții de pedeapsă: pas alergător cu echipamentul de campanie și masca de gaze pe figură pe un câmp în pantă, în sus și în jos, pe pământul moale care rămâne lipit de tălpi; o tortură care-l aprovizionează pe recrutul mascat cu o ură care să-i ajungă toată viața. Așa cum e de presupus, îmi voi fi elaborat răzbunarea bocind în spatele lentilelor rotunde și aburite ale măștii de gaze, repetând-o în cele mai mici detalii. Pe drumul de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Este chiar de presupus că gestul meu repetat de neputință, răzbunarea din fiecare dimineață, m-a ajutat să fac față la instrucție și chiar la cele mai scârboase șicane cu un rânjet lăuntric; în compania învecinată cu a noastră, un recrut s-a spânzurat cu cureaua de la masca de gaze cu puțin înainte să-și înceapă serviciul de pedeapsă. Încolo, am îndeplinit fără crâcnire tot ce mi s-a ordonat, de pildă târâtul de-a bușilea pe sub burta tancului de exerciții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vital și viziune despre lume și viață: sânge și glie... Din astea a rămas un gunoi lexical rezistent, care și astăzi mai poate fi accesat pe internet. Mai limpede, fiindcă e relatabil, îmi este un eveniment din afara frecușului zilnic. Câtorva recruți, printre care și mie, ni s-a ordonat să mergem la conacul care semăna cu un castel, care îmi păruse atât de misterios în timpul curselor matinale. Pretutindeni în holul de la intrare, în care se afla și un pian, atârnau trofee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de sfârșit de lume? Chiar dacă nici un gând încâlcit nu poate fi transcris pe curat, nici o poezie de martie descifrată, chiar dacă nici un dubiu dezirabil din jurnalul pierdut nu vrea să se lase așternut pe hârtie, rămâne totuși întrebarea: ce anume făcea recrutul după terminarea instrucției? Ședea el cumva într-un tanc, dacă nu ca tunar, atunci ca servant? A ajuns el cumva să tragă acum, așa cum învățase s-o facă pe camarazi din carton, în ținte mobile? Unde, când, în care unitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dorit, nu întotdeauna cel mai nimerit, dar foarte pline de sevă tocmai de asta - trebuie să fi avut un curaj nemaipomenit să ia doar un cufăr, nici măcar mare, ceva mai răsărit decât o valiză de lemn cu care se duc recruții la oaste, și un geamantan, nu din cele mai bune, pe acelea le-a lăsat în casă neatinse, ci unul din carton maroniu pe care nici nu-și mai amintea de unde-l avea, cu colțurile roase și câteva ținte lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Înconjurat talia cu brațul, amintindu-mi cu drag de Îmbrățișarea noastră, și m-am gîndit la mîinile Înfipte În gîtul meu. Bănuiesc că el a fost și că treaba asta a făcut parte din tortura inițiatică prin care trec noii recruți. Vrea să mă atragă În lumea lui. Ce nu pricep eu totuși e cum a intrat În apartament. A venit cu tine? — Nu! Charles, nu te-aș fi lăsat singur cu el. E prea imprevizibil. Dar cînd ne-am ciocnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
comod pe un scaun de la barul În aer liber, privindu-mă cum testam elasticitatea trambulinei. Chipeș și binevoitor, privirea cu care mă fixa era deschisă, dar În același timp circumspectă, ca a unui subofițer care trebuie să selecteze un nou recrut pentru o misiune delicată. — Așadar, Charles..., mi-a spus cînd m-am așezat lîngă el la bar. Mă bucur că ai venit În excursia asta. Tocmai ai văzut clipul promoțional care li se prezintă tuturor noilor proprietari la Residencia Costasol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]