1,119 matches
-
să respirați din partea inferioară a abdomenului, fără ca această practică să devină o gimnastică voluntară. Apoi, învățați să vă stăpâniți stresul și nu ezitați să renunțați la unele activități din program. În fine, găsiți timp pentru dumneavoastră în fiecare zi, pentru reculegerea într-o practică religioasă sau meditativă ori chiar printr-o tehnică în cadrul căreia sunteți pe moment complet concentrat pe senzațiile de relaxare și de bine. Impuneți-vă aceste practici zilnic, fără excepție, chiar și numai pentru câteva minute la început
Vitamine şi minerale pentru sănătate şi longevitate. Antioxidanţii by Frederic Le Cren () [Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
Centrul căutat. La aceste altare, biserici și mânăstiri (moschei, temple) sau locuri din natură consacrate religios (munți, stânci, poiene, izvoare, lacuri etc.), pelerinul performează diferite acte de devoțiune. Cel mai adesea, el experimentează momente (mai scurte sau mai Îndelungate) de reculegere și rugăciune și depune diferite ofrande: de la flori la bunuri manufacturate, de la lumânări sau alte produse care generează lumină și fum, la texte scrise (J. Labande, 2003, vol. XI, pp. 349-350). Așa cum s-a putut vedea din descrierea pelerinajului de la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simbolică de o vinovăție individuală sau colectivă (Gettysburg, Katin, Auschwitz). În economia simbolică a comemorării, tot atât de importante sunt și riturile funerare și cele de cult al strămoșilor, ofrandele (lumânările aprinse sau coroanele de flori depuse la monumentele comemorative), de purificare (reculegerea la monumentul respectiv și punerea Între paranteze a conflictelor), de propițiere (evocarea trecutului glorios este utilizată pentru a afirma simbolic prelungirea acestuia Într-un viitor plin de speranțe) sau procesiunile și pelerinajele (cortegiul care defilează În spațiul comemorat sau deplasarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
după încetarea protecției imperiale (275), i-a făcut pe daco-romani să-și încredințeze soarta în mâinile zeilor "păstrători" și "apărători" (conservatores), "sărbătoarea dedicată lor (dies conservatoria) devenind dintr-o zi de odihnă, bucurie și petrecere, una de îngrijorată și smerită reculegere și închinare a sufletului către zeii nemuritori pentru salvarea din primejdiile fără sfârșit". El a demonstrat, în același timp, cât de atașați trebuie să fi fost unii locuitori ai fostei provincii Dacia față de zeița Diana, foarte populară și particularizată în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
conducerea și prin activitatea lor, o nouă revistă săptămânală, în jurul căreia nădăjduim că se vor aduna de la sine toate elementele rodnice, doritoare de muncă, ale generației tinere. Noi cei de la «Curierul literar» - în fața acestui eveniment, vestitor al unei faze de reculegere și de însuflețire în mișcarea noastră culturală - ne simțim datori să alergăm la chemarea celor doi aleși. În vederea acestei contopiri, «Curierul literar» încetează de a mai apărea.” Alți colaboratori: Badea Gheorghe, Virgil Cioflec, I. Ciocârlan. I.H.
CURIERUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286597_a_287926]
-
cu o vagă stinghereală căreia, pe atunci, nici el nu ar fi putut să-i explice cauza. La masa de nuntă, unul dintre invitați, cu o voce gravă, a apropus să fie comemorată moartea lui Lenin printr-un minut de reculegere. Toată lumea s-a ridicat în picioare. La trei luni după nuntă, a fost numit la celălat capăt al imperiului, la Buhara. Charlotte voia cu orice preț să ducă și cufărul mare, plin cu ziare vechi, franțuzești. Soțul ei nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cuprinde înregistrarea morții, înmormântarea, rezolvarea moștenirii materiale și spirituale a celui sau a celei ce a murit, rezolvarea schimbărilor sociale pe care le implică moartea (schimbări asemănătoare celor legate de căsătorie sau de naștere), ca și ritualuri funerare, comemorări și reculegeri. Considerăm important să relevăm aspectul cel mai dramatic al atitudinii față de propriul eu - sinuciderea. Sinuciderea este un act cu semnificație variată și multiplă. Scriitorul Anton Holban a considerat-o o moarte care nu dovedește nimic. Baldavin o definește drept o
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
luptă era foarte vagă. Rimio îngenunche și rosti formula consacrată: ― Invoc clauza favorii istorice din codicilul Tratatului Eridani. Sunteți datori să mă ascultați! Abatele îi făcu semn cu mâna lui Vassur să se oprească. Avea nevoie de un moment de reculegere, de rugăciune. Învață-mă Doamne și deslușește-mi căile pentru a Te sluji cât pot de bine! Povara Duhului Tău îmi sfâșie palmele netrebnice și-mi gârbovește umerii firavi, Doamne. Dă-mi acum putere, fiindcă semnele le-am deslușit! Iar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vorbește nu are dreptul să spună totul: există un cod intrinsec în funcție de epistemul în vigoare. Regulile de selectare a vorbitorilor de seamă sînt și ele examinate. Condițiile discursive sau logice au făcut din Ordinea discursului o lecție inaugurală ascultată în reculegere de către o asistență aleasă, comentată abundent de ziarele de a doua zi, tipărită imediat de edituri, citată și glosată de membrii corpului profesoral, analizată chiar aici, pe un alt teren: cel al seminariilor autorizate de filosofie susținute în amfiteatrele statului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
joc un alt regim de dogme (vom reveni la toate acestea în capitolul Noua Ordine). Productivitatea denivelărilor și decroșărilor ne permite să înțelegem mai bine din ce cauză cele două "compartimente" privilegiate ale speciei "socialist revoluționare", primate rumegătoare, hrănite cu reculegeri, pitrociri și ruminații (resentimente, ar adăuga nietzscheanul), au fost închisoarea și exilul, binefaceri supreme. Închisoarea, pentru a concentra; exilul, pentru a repartiza. Prima, pentru a studia și redacta; al doilea, pentru a transmite și a confrunta. O închisoare care se
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
liniștea legitimă (a altora). Cine tace, consimte. Arta de-i face pe ceilalți să cînte la unison (cea a consensului) postulează arta de a-i reduce la tăcere, astfel încît liniștea să domnească nu prin ordin ori somație, ci ca reculegere spontană și binefăcătoare. "Profunda logofobie" pe care Foucault o descoperea în societatea noastră nu-i decît mărunțiș, prețul de răscumpărare a unei logofilii congenitale a statului. În fond, puterea are nevoie să vorbească și să se facă auzită; discursul este
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cuprinzând numai cărți de calitate, și plasată lângă o mică capelă - sau invers! Astfel încât lectura autorilor antici - Platon, Cicero, Plutarh - sau canonici - Pavel -, meditația asupra Scripturilor sau lucrul asupra Evangheliilor să îndemne imediat, inclusiv pe terenul topografiei la rugăciune, la reculegere, la raportul silențios cu sacrul. Alt subiect și mijloc de meditație - balconul bibliotecii care dă spre întinderea Grădinii... într-o altă sală, Eusebiu arată prietenilor săi un glob terestru și niște hărți amplasate de-a lungul pereților. îNe gândim la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îndată că termenul „monument” vine de la verbul latinesc moneo, care înseamnă a atrage atenția, a avertiza (pe nemțește Denkmal, de la denken = a gândi, și Mal = semn; decit semn pentru gândire). Așadar, monumentul înseamnă un avertisment, o invitație la reflexiune, la reculegere, deci o oprire, o epohé. Într-un sens, monumentul contrazice natura: el se instaurează în peisaj printr-un act de autoritate, suspendând devenirea și impunându-și amprenta în spațiu. (Toate satele au monumente: troițe, biserici, cimitire.) Monumentul își arogă spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
spiritualizate”, cum ascultă pe Bach (și nu suportă altceva, decât cel mult preclasici sau serialism; eventual aleatorism); cu mâna la cap și încruntați, parcă ar juca șah; parcă Bach n-ar fi scris cea mai senină și odihnitoare muzică; parcă reculegerea ar fi o încrâncenare. Arta nu are nevoie de „nivel estetic”: are nevoie de gust, ceea ce înseamnă libertatea și siguranța spiritului, dar acea libertate sporită prin educație și disciplină. Frica de a-ți place Dunărea albastră e mai ales o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
biblioteca dvs. Aforisme asupra înțelepciunii în viață. Și Schopenhauer spune, la un moment dat, că nomadismul s-a născut din nevoie, iar turismul - din urât. — Iată deci și confirmarea. Toată această foială turistică nu e decât expresia unei incapacități de reculegere, de gândire, de visare, a unei nerăbdări, a unei ostentații și a unei curiozități superficiale, de aceeași natură cu cancanul și cu colecțiile de cunoștințe în genul „cine știe câștigă”. În schimb, tinerii în blue-jeans și desculți, cu ghitara pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
că exagerați. Să nu uităm că promiscuitatea a contrazis orice fel de ideal de civilizație - și mai cu seamă cel insinuat de dvs. Și apoi, pentru că ne apropiem de sfârșit, întrezăriți vreo soluție? — Firește, nu trebuie să generalizăm. Contemplația și reculegerea prea de multe ori se pot confunda cu lenea și neglijența. Prin temperament și educație, eu unul (și cred că mai sunt mulți alții, nu-i așa?), nu prea gust nici promiscuitatea și nici refuzul săpunului. Afară de aceasta, oricât aș
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ori ezoterice (trimiteri la Kabbala, Bahir, Zohar și Thora). De asemenea, își face simțită prezența o undă de farmec discret al trecerii, amintind de Lucian Blaga („vremea adumbrită”, „răstimpi în destrămare”, „târzielnicele ape”, „Eutopia, mândra grădină”). Poemele din exil, adevărate reculegeri anxioase, folosesc un limbaj diferit față de cel al creației anterioare, tinzând spre arhaicizare ecleziastă sau incluzând construcții metaforice, termeni și sufixări ce respiră aerul de incantație liturgică al poeziei tradiționaliste interbelice. Pasionat de marile mistere, de arhetipuri și de simbolismul
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
descoperi la pictorul suprafețelor clare un discret mister, ecouri ale spațiului în lumini vaporoase, difuze. Senzația de ambiguitate dintr-un Cântec de jale cheamă în memorie acel „parcă sunt și nu mai sunt” dintr-o confesiune argheziană. Întrebările metafizice și reculegerea merg împreună, într-o legănare muzicală. Este, oare, M. un poet al tragicului? Un devorat de spectrul morții? Pașii lui spre infinit nu merg prea departe. Un greier al cărui cânt se oprește brusc îi amplifică subit starea de vid
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
circumscrierea obiectului prin învăluirea sa în cercuri hermeneutice succesive. Schizomorfia teoretică heideggeriană a „gândirii” și „numirii” - avatar al angoasei existențiale - se resoarbe, astfel, în certitudinea calmă a „chemării” pascaliene a sacrului, care împacă neliniștile și tensiunile existențiale în actul de reculegere și meditație asupra Ființei supreme - Dumnezeul creștin. SCRIERI: Generația lui Neptun, București, 1967; Palimpseste, București, 1979; Lorrain, București, 1983; Cercul lui Hermes, București, 1998. Traduceri: Ugo Foscolo, Ultimele scrisori ale lui Jacopo Ortis, pref. trad., București, 1966; Dino Buzzati, Marele
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
blestem” care chinuie și alienează, privându-l pe poet de o existență normală, de bucuriile vieții simple, dar care îl poate transforma într-un fel de Crist ce se sacrifică pentru oameni, oferindu-se ca „sfântă azimă”, după „momentul de reculegere sacră” al scrisului, când ar avea loc transsubstanțierea propriei ființe în vers. În paralel, are multe îndoieli cu privire la perenitatea poeziei sale, văzută când ca o palidă expresie a unor intense trăiri, când ca un „joc de icoane și zvonuri rare
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
prin adăugarea a zeci de maxime luate din diverse surse. Celălalt model de clasificare e sistematic; sentențele ce se referă la o temă precisă de viață spirituală au fost adunate în același capitol: despre înaintarea pe calea spre perfecțiune, despre reculegere (hêsychia), despre pocăință, despre stăpânirea de sine (enkrateia) și așa mai departe. Al doilea tip de colecții este probabil mai recent și provine dintr-o epocă în care autorii lor nu-și mai propun atât să transmită apoftegmele pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
caută zadarnic să afle secretul pierdut al creației sale.” Acropole îi produce o „impresie de măreție calmă”, grandoarea templului grecesc stând în „armonia proporțiilor sale”. Mai totul, cu excepția peisajelor de la Eleusis, Delos și Micene, este pentru călător prilej de „fină reculegere”, de „pace muzicală”. În altă ambianță, parcurgând peisajul mirific al munților României și atâtea alte peisaje, R. își caută un spațiu predilect: „Gândirii îi sunt necesare pasul călătorului, zvonul apelor, miresmele muntelui, azurul tăriilor albastre, bolta brazilor, verdeața lor perenă
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
poate mai exact, sugerează propria realitate interioară. Ovid Densusianu văzuse în versurile lui mai întâi un „lirism primăvăratec”, „stăruința de a se ridica la abstracțiuni, la o poezie de gândire”, iar mai târziu un „lirism când grav, când capricios, de reculegeri în singurătăți, de îndurerări și resemnări, dar și de înviorări în zburdălnicia gândurilor, în neastâmpărul aripilor întinse spre viață”, în timp ce Perpessicius găsea că „mai emoționante tocmai prin penumbra în care plutesc toate peisajele și notațiile sunt acele poeme [...] în cari
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
visare; și în timpul acestor rătăciri, sufletul meu hoinărește și plutește prin lume pe aripile închipuirii, în extaze care întrec orice altă voluptate." Descoperă, amintindu-și de doamna de Warens, prietena sa din tinerețe, că pentru a iubi are nevoie de reculegere. Ca mai târziu mulți romantici (influența sa și a lui Hume asupra filosofiei romantice sunt cunoscute), consideră că nu e �făcut pentru societatea civilizată", caută adevărul propriu, și totodată natura. Lumea plantelor e pentru el o lume ideală pentru că e
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
dar implică o urmare”). La această concluzie se poate ajunge fără echivoc examinând două alte pasaje pauline, Rom. 5,14 și 2Cor. 10,14‑15. Rezumat și concluzie Catehezele rostite de Chiril în jurul anului 348 sunt impregnate de atmosfera de reculegere și de pocăință prebaptismală. Ele se adresează unui grup de electi, vechii catehumeni, care, pe durata a opt săptămâni se supuneau unei serii de încercări specifice inițierii creștine. În acest scenariu inițiatic însușirea corectă a Simbolului de credință constituie un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]