17,060 matches
-
autografe, Ochiul magic nu bagă mîna în foc că i-ați fi întîlnit pe toți la Tîrg. Ochiul magic i-a văzut pe unii, dar, oricît de magic ar fi el, nu putea să-i vadă pe toți, așa că a recurs și la bibliografie, în speță la revista Tîrgului. Și dacă a greșit, nici că-i pasă: acum la spartul Tîrgului, tot n-aveți ce-i mai face.
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]
-
--- Nesunetele Johnny Răducanu este un improvizator genial în muzică, asemenea lui Nichita Stănescu în poezie. în momentele lui de inspirație, când nu-i mai ajung sunetele, recurge la nesunete. Face corp comun cu pianul - sau contrabasul - trăind la scenă deschisă bucuria de a cânta. Văzându-l și ascultându-l, te bucuri de bucuria lui. La concertele lui Johnny Răducanu, te gândești cu groază că feeria sonoră va
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
să ascunzi lirismul pe după poalele altor arte, să amesteci genurile literare, artele, într-un singur tot. Când te gândești la opera ta, nu ți se pare că ești mai mult decât poet, că ești și romancier, și pictor, istoric, geograf? Recurgi la hibridizarea genurilor cu premeditare ori vine de la sine, când te apuci să scrii? George Szirtes: Mi-ai pus întrebările cele mai inteligente și cele mai imposibile din câte mi s-au pus până acum. Pari un lector neobișnuit de
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
o inițiativă bine dirijată i-ar fi adus pe platourile acestei emisiuni cu record de audiență. Cuvîntul preferat? Cuvîntul pe care îl detestați? Drogul favorit? Sunetul, zgomotul care vă place? Sunetul, zgomotul care vă scoate din sărite? Înjurătura la care recurgeți? Personalitatea pe care ați propune-o pentru o nouă bancnotă? Meseria pe care nu v-ar fi plăcut să o faceți? Planta, copacul sau animalul în care v-ar plăcea să vă reîncarnați? Dacă Dumnezeu există, ce ați vrea să
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
legea pumnului în gură. Ziarul CURIERUL NAȚIONAL, al cărui director e unul dintre frații Păunescu, a prezentat în titlu acțiunea huliganică a lui Becali drept ,,pălmuire", după care, autorul relatării a pus punctul unde trebuia precizînd că Gigi Becali ,,a recurs la forța pumnului". Gigi Becali e cunoscut și recunoscut drept principal finanțator al clubului Steaua, al cărui președinte e tot unul dintre frații Păunescu. Ziaristul bătut de finanțator nu e cunoscut decît ca angajat al Pro TV. Ceva îl face
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
și cu Agnes Jaoui. "Supradotata" Jaoui (scenaristă, actriță, producătoare), acum la debutul ei ca regizoare, abandonează căutările și efectele de stil, scrie dialoguri și partituri excelente pentru actori (de aici și senzația de o anumită teatralitate a filmului său) și recurge cu aplomb și discernământ la acea acuitate plină de umor a observației sociale și la acea tandrețe pentru personaje, calități ce au făcut succesul unor filme ca "Un air de famille" al lui C. Klapisch sau "On connait la chanson
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
din sat, din om în om, pînă cea care "mulgea măgarul", femeie măritată acum, mărturisise și că "băiețelul" Veniamin, le văzuse, că trăgea cu ochiul prin poarta grajdului "pe jumate deschisă". Întîmplarea asta, zicea criminologul, complica mult cazul... Și iar recursese la psihiatru, care o analizase pe Lucreția din acest punct de vedere. Bărba-su fusese deja închis, omorul fiind clar, - toporul cu care o lovise crunt, sîngele ei țîșnindu-i drept pe piept și pe obraji... Da, Lucreția mărturisise întîmplarea cu măgărușul
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
fel de ciné vérité , edificator în ceea ce privește moravurile epocii. Compunând texte - indiferent de ce natură: discursuri, eseuri, pamflete, însemnări etc. -, George Pruteanu nu se repetă niciodată. Născocește mereu altă formulă și îl asediază de fiecare dată pe cititor dintr-o direcție neașteptată. Recurge fără prejudecăți, cu o amețitoare mobilitate intelectuală, la ironie, la citate docte, la demonstrații prin reducere la absurd, la mărturisiri făcute cu mâna pe inimă, la fraze declamative, la parodierea unor stiluri. Când simte că e cazul compune și versuri
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
văzute faptele lor din perspectivă istorică. Volumul Scrum de secol cuprinde articole publicate în perioada 1998-2000 în revista Dilema. Autorul își numește articolele "povești suprapuse", pentru că în construcția lor întâmplări de altădată sunt asociate cu întâmplări din vremea noastră. De ce recurge publicistul la această asociere? Pentru că de multe ori trecutul explică prezentul, mai bine decât explicațiile propriu-zise oferite de analiștii politici. Procedeul nu este însă aplicat mecanic. Adrian Cioroianu își ia o mare libertate, compunându-și textele ca un scriitor, după
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
să-i facă pe ziariști să vadă lumina de la capătul șoselei în kilometrul de asfalt întins pe drum sub ochii lor. Duelurile sale verbale cu liderii de sindicat, în care, atunci cînd își epuiza argumentele, dl Băsescu nu ezita să recurgă la înjurături, i-au sporit și acestea o popularitate oricum crescîndă. Ajuns primar, dl Băsescu le-a promis bucureștenilor ordine și curățenie în limita posibilităților. În privința ordinii nu s-ar spune că a reușit mare lucru pînă la această oră
P.D.-ul la răspîntie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16183_a_17508]
-
revoltă, diferită de cea a "cîtorva manifestații dansate și cîntate" (la care participase în 1968, fapt ce o desparte de Eugen Ionescu al carui remarcabil portret îl face), mai curînd una de rezistență, "surda, îndîrjita, ratată, ŕ la Bartleby, scribul". Recurge la noi digresiuni și citate (din Walter Benjamin, de pildă), întrerupe lectură și o reia mai apoi, argumentează și contraargumentează, pendulînd neîncetat între "indignare și respect". Distanță istorică nu poate fi evitată: deși aparțin aceluiași secol XX, diferențele sînt majore
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
a continuat să fie utilizată - mai ales în mediul rural, deci acolo unde precumpănește (în toate regiunile) graiul local - aproape exclusiv la nevoile comunicării cotidiene, familiare, pe cînd comunicarea în domeniile superioare, culturale și științifice, asociate firesc variantei literare, a recurs tot mai sistematic la limba rusă. Marginalizată și supusă programatic unor distorsiuni care vizau păstrarea și exacerbarea caracteristicilor regionale, varianta cultă a limbii române din Basarabia s-a îndepărtat de varianta literară comună, folosită ca limbă oficială pe teritoriul României
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
care, adus de Brummer, eroul Galeriei, cu consimțămîntul Verei, democrată convinsă discutînd aprigă cu "reacționarii" care îi vizitau, le ținea celor de față lecții aprinse despre comunism și cum va schimba acesta viețile tuturor. Vera îi lua apărarea lui Axente recurgînd la argumentele marilor utopiști ai Renașterii de care strungarul nici nu auzise... Vera îl aproba sinceră, era pe la început cînd pînă și celor mai mari atrocități, încă în fașă, li se dă, istoria parcă le-ar da o șansă... În
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
nu numai ea, ci multe alte țări, învecinate sau ba) ar face o fatală eroare căutând să imite servil o imagine oarecare existentă acum și aici în fața ei. Problema sincronizării este mai complicată. Să ne gândim la Japonia secolului XIX (recurgând la un caz mai îndepărtat în timp și spațiu, jenăm mai puține sensibilități), la care se referea cândva și Lovinescu. Acolo chestiunea nu era să se recurgă de pildă la costumație de tip apusean, sau la moduri de gesticulație și
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
ei. Problema sincronizării este mai complicată. Să ne gândim la Japonia secolului XIX (recurgând la un caz mai îndepărtat în timp și spațiu, jenăm mai puține sensibilități), la care se referea cândva și Lovinescu. Acolo chestiunea nu era să se recurgă de pildă la costumație de tip apusean, sau la moduri de gesticulație și de salut din Anglia, Germania, Franța (deși erau mulți care tocmai asta urmăreau!): nu, chestiunea era să se adopte o anume dinamică, o stilistică internă, feluri de
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
nu este lipsit de importanță, în condițiile în care baza socială a partidului comunist, pepiniera personalului socializator, nu depășea înainte de război o mie de persoane. Structura de verosimilitate - pauperă, dar cu misiunea de a crea o lume cu caracter singular - recurge la diferite strategii pentru a spori și a se impune. Dacă în manieră clasică, individul supus resocializării este luat din lume și izolat într-o structură de verosimilitate (mînăstire, cazarmă etc.), puterea populară procedează invers, încarcerează reprezentanții lumilor concurente. Eliminînd
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
de la mizerie cruntă la ani grei de închisoare), după valuri succesive de "dezgheț", puterea gestionează mai curînd grade diferite de vizibilitate (tiraje mici/ mari, locuri de muncă în cîmp literar/înafara cîmpului, meserii cu/ fără prestigiu, în provincie,/ capitală etc.), recurgînd doar în cazuri extreme la excludere (expulzare neoficială, domiciliu forțat, încarcerare). Strategia vizibilității graduale tolerează valoarea estetică cu condiția (totuși) unui conținut al operelor relativ neutru față de putere și la un nivel de vizibilitate cît mai mic posibil. Concomitent, apar
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
pe de o parte prin încarcerarea operelor în fonduri secrete (după ce se procedase o vreme la topirea cărților), reeditarea preferențială și selectivă, iar, pe de altă parte, prin orientarea receptării critice și ritualuri publice (de "înfierare" ori celebrare). Regimul popular recurge periodic la "recuperări", urmărind sinuozitățile liniei politice și transformînd practic, prin reinterpretare, scriitorii clasici în propagandiști ai noii ordini. Preferința pentru autorii decedați (uneori "valorificarea" are loc la scurt timp după deces, vezi Lucian Blaga, Ion Barbu, Ion Pillat, Vasile
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
din România și mai ales, cunoscător al realităților românești, titlul sună mai mult decît promițător. Înainte de a începe lectura mi s-au reactivat reminiscențe teoretice din anii facultății și ai celor imediat următori cînd, semiotizînd și textualizînd pe marginea literaturii, recurgeam la serviciile gramaticilor narative, făceam distincții subtile între povestire și discurs, între narațiune și narativitate și așa mai departe... Structura elementară a genului polițist, mai ales a romanului anglo-saxon, pe linia acelui "Whodunit" "cine a fost făptașul", respectată de autorul
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
și așa mai departe. Peisajul mohorît al unui București iernatic și înghețat conferă un plus de culoare locală. Printre cititorii germani ai așa-numitului gen "policier" puțini sînt cei familiarizați cu realitățile românești. Este principalul motiv pentru care autorul a recurs, cam abuziv, la descrieri explicative. Cît despre diplomații occidentali, trimiterea lor în capitalele est-europene și mai ales "balcanice" (deși preferabile celora din unele țări africane), nu constituie deloc un titlu de glorie, fapt de asemenea explicat în cuprinsul romanului. Concomitent
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
lor în capitalele est-europene și mai ales "balcanice" (deși preferabile celora din unele țări africane), nu constituie deloc un titlu de glorie, fapt de asemenea explicat în cuprinsul romanului. Concomitent însă, în calitatea sa de "insider", autorul cărții livrează cititorului, recurgînd firește la discursul narativ, numeroase detalii cu caracter "confidențial" despre culisele saloanelor diplomatice. Thomas Prinz a fost realmente detașat la Ambasada Germană din București între anii 1993-1997. Între fapte și ficțiune, romanul său începe cu ilustra formulă conform căreia "orice
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
femei ne poate duce cu gîndul la eterna înfruntare a principiului binelui cu cel al răului, sau la cele două protagoniste ale germanicei saga a Niebelungilor, Krimhilda și Brunhilda... Romanul are suspens și, conform unei vechi scheme, la care a recurs între alții la vremea ei și Agatha Cristie, crima nu are doar un singur făptaș. Cititorii germani se vor mai întîlni cu Charlotte Valentin - ale cărei calități de detectiv o recomandă din plin unor misiuni viitoare în diverse ambasade germane
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
mediul" în care se desfășoară acțiunea romanului are inflexiuni didacticiste, mai ales în capitolul de început al cărții. Ați fost oare într-atît de interesat, de fascinat aș spune, de unele fațete ale realității românești încît ați simțit nevoia de a recurge la acest tip de descrieri? T.P.: Știți, dacă scrii ceva despre București, chiar și într-un roman polițist, trebuie să-i furnizezi cititorului străin cîteva repere, cîteva lămuriri. Aceasta este de fapt cauza prezentării, fragmentare firește, a Bucureștiului și chiar
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
pe care le justifică, în mod cert, dincolo de nevoia de comunicare generică, o conștiință clară a împărtășirii: semn limpede că și în expozițiile mici, marii artiști sînt prezenți cu totul, așa cum într-o picătură de apă, dacă ar fi să recurgem la infailibila forță persuasivă a truismului, se oglindește oceanul însuși.
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
nouă să dăm dreptate "justițiarilor" și să ne pară rău când Statul îi aruncă în închisoare?... Doamna Maryse Choisy merge și mai departe vorbind despre "obișnuința cu terorismul și înnobilarea faptului împlinit", ceea ce o face în cele din urmă să recurgă și la o glumă: "Trebuie să ne purtăm foarte frumos cu teroriștii, - spune ea - căci niciodată nu se știe care dintre ei ar putea deveni șef de stat". (Se pare că așa și este). Mai e menționat Armand Mergen, profesor
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]