2,690 matches
-
epistemologică pe această temă. PARTEA A DOUA TC "PARTEA A DOUA " Douăzeci și nouă de mecanisme de apăraretc "Douăzeci și nouă de mecanisme de apărare" Atc "A" Activismtc "Activism" Definițietc "Definiție" Gestionarea conflictelor psihice sau a situațiilor traumatice externe prin recurgerea la acțiune, în locul reflecției sau al trăirii afectelor. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Activismul - sau activitatea de substituție (acting out) - este citat ca mecanism de apărare doar în DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994/1996). În lucrarea noastră, activismul este înțeles în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
individ sau vreun apropiat, doliu. Exprimându-ți tristețea găsești o ușurare, dar declanșezi totodată un alt mecanism de apărare: afilierea. Durerea persoanei care suferă poate crește atunci când se află într-o situație în care exprimarea sentimentelor nu poate avea loc. Recurgerea la acest mecanism de apărare poate deveni imposibilă, din rațiuni legate nu de persoana respectivă, ci de mediu. Dufour-Gompers (1992) arată că, în majoritatea cazurilor, serviciile spitalicești opun un refuz implicit sau explicit (dar întotdeauna puternic) dorinței bolnavilor de a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ce se manifestă în mod obișnuit în alte sectoareale vieții”. Astfel, exprimarea neliniștii sau a speranței în legătură cu un tratament prescris este imposibilă, în jurul bolnavului domnind un „cod al tăcerii”. Dificultățile de dezvoltare a afirmării de sine prin exprimarea sentimentelor favorizează recurgerea la un alt mecanism de apărare, mult mai puțin adaptat: regresia. De vreme ce nimeni nu se străduiește să-l informeze în mod serios pe bolnav, care este tratat ca un copil iresponsabil, acesta justifică imaginea celorlalți despre el, „făcând pe copilul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
viitor, ci ți-l faci” (în Sutter și Berta, 1991). În precipitare, subiectul acționează doar prin reacția imediată la evenimente. El pierde așadar controlul asupra activității, lăsându-se ghidat de urgențele momentului. Janet (1919, vol. II) a descris bine această recurgere la improvizație, la „tendința primitivă, la agitația care experimentează mișcări în toate direcțiile cu scopul de a ajunge, din întâmplare, la mișcarea utilă”. Istorictc "Istoric" Fără a o considera un mecanism de apărare, Freud subliniază totuși efectul benefic al anticipării
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
obiect al privirii celorlalți decât al lor personal, ca fiind mai mult treaba altora decât a lor. Astfel, crampa devine o formațiune de compromis în care participarea corporală constituie un simptom de conversie, „dar și o organizare defensivă în care recurgerea la clivaj organizează apărările într-un mod operatoriu, manifestarea somatică având funcția de a exclude afectul și reprezentările legate de acesta”. Multe cazuri de inhibiție intelectuală selectivă țin de o astfel de „aservire” a unor sectoare ale eului clivate până la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prin urmare refulată în franceză, limbă în care se exprimă în cadrul transferului pacientul aflat pe canapea. M. nu poate numi acest copac în franceză. Dar, dincolo de acțiunea de refulare și sub efectul asociației libere, se va declanșa o contrainvestire, grație recurgerii la limba maternă care, din perspectiva curei, își asumă funcția paradoxală de limbă străină, mai detașată de moțiunea sexuală. Bjoza, acest „simplu” cuvânt, abrogă parțial refularea prin intermediul verbalizării ce urmează, care se referă la „munca tatălui” șboulot du pèreț, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în această doctrină trebuie să existe un miez de adevăr, Freud (1933/1984) îi reproșează totuși simplificarea abuzivă, ignorarea inconștientului și eliminarea problemelor sexualității. Nu se poate explica chiar totul prin complexul de inferioritate! Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Recurgerea la formațiunea reacțională este răspunzătoare de faptul că majoritatea copiilor sunt bine crescuți, curați și îngrijiți, că devin școlari disciplinați și studioși și adulți pe care se poate conta, sub aspectul punctualității și al conștiinței profesionale. Dimpotrivă, cu toții cunoaștem persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și mă culcam peste ele. De altfel, preotul m-a mustrat”. Exemplul arată că identificarea cu agresorul caută să combată efectul destructurant al traumatismului care, mult după incident, continuă să-și producă efectul distructiv asupra psihicului infantil. Acest comportament reflectă recurgerea subiectului la compulsia de repetiție pentru a încerca să provoace abreacția traumatismului (Freud, 1920/1981). Demersul va fi însă inutil în cazul acestei paciente, de vreme ce el nu va împiedica instalarea la vârsta adultă a unei nevroze obsesionale, aflată în legătură cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o dată cu instalarea vindecării somatice și întreruperea relației medicale, ceva din aceste aspecte bune atribuite celuilalt să rămână exclus în mod fantasmatic, blocând evoluția favorabilă și antrenând o nouă cădere, ca în exemplul lui Jack (Gamill, 1992). Intelectualizaretc "Intelectualizare" Definițietc "Definiție" Recurgerea la abstracție și generalizare în confruntarea cu o situație conflictuală care l-ar angoasa prea tare pe subiect dacă acesta ar recunoaște că este implicat personal. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" În studiul său consacrat mecanismului intelectualizării, A. Freud (1936/1993
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
morții, certitudine colectivă, deci aproape inofensivă („Cu toții o știm”, adică „Suntem cu toții muritori”), și această generalizare îi permite să evite conștientizarea morții sale iminente. Alte replici ale regelui, pe care ne vom mulțumi să le cităm parțial, lasă să transpară recurgerea la următoarele mecanisme de apărare: - raționalizarea: „Doar din cauză că nu mi-am dat toată silința s-a prăbușit totul. Simplă neglijență”; - refuzul: „Spuneți-mi că nu-i adevărat. E un coșmar”; - regresia: „Vreau să iau totul de la capăt. Vreau să fiu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1989). Am constatat în mai multe rânduri, în lucrări totuși bine documentate, o serie de confuzii între intelectualizare și raționalizare. Să reamintim că intelectualizarea este o abordare pur abstractă și generală a unei probleme care ne privește, pe când raționalizarea presupune recurgerea la motive logice (dar iluzorii) pentru explicarea reacțiilor. Cât despre apropierea dintre intelectualizare și izolare, ea este evidentă. Böhm (1951/1955) o subliniază, continuând astfel descrierea pe care o dă nevrozei de cerebralizare evocate mai sus: „Aceste persoane disecă totul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este în mod normal menținută în stare de refulare. Chiar dacă această noțiune nu a fost reținută ca mecanism de apărare, este bine să evidențiem faptul că esența proiecției rezidă în deplasare. Proiecția operează astfel prin deplasare în superstiție, gândire magică, recurgere la mitologie sau basm, precum și în vis, delir sau transfer. De fiecare dată se produce o deplasare a unei cauzalități interne - obiect de angoasă - spre exterior. În același timp, această deplasare poate fi foarte costisitoare din punctde vedere energetic. De
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
obiect de valoare? - Pentru că se prea poate să fiu sosia unui miliardar!”. Refugiu în reverietc "Refugiu în reverie" Definițietc "Definiție" Mecanism - utilizat într-o situație de conflict psihologic sau atunci când subiectul se confruntă cu factori de stres - care constă în recurgerea la o reverie diurnă excesivă ce se substituie căutării de relații interpersonale, unei acțiuni în principiu mai eficientă sau rezolvării problemelor 50. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Definiția oferită de DSM-IV (1994/1996) insistă asupra motivelor refugiului în reverie, precum și asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
din 1892, concomitent cu termenul „inconștient”. El va reveni apoi cu o mare frecvență (de câteva sute de ori), până în ultimele sale scrieri. Freud a insistat întotdeauna - în construirea teoriei lui - asupra importanței refulării, precizând în 1937 că numai prin recurgerea la acest mecanism „a putut demara studiul proceselor nevrotice în ansamblul lor” (1937a/1987). Este însă de înțeles că în decursul celor 45 de ani care separă cele două texte, teoria lui Freud a variat în privința acestui concept. În cele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
probabil inversate: „Băiețelul văzuse, din greșeală, organele genitale ale mamei și, terifiat de ce a văzut, s-a întrebat dacă situația este la fel și la tatăl său. Atunci a ridicat cămașa acestuia și a văzut cu satisfacție un penis mare”. Recurgerea la refuzul diferenței dintre sexe este aici într-adevăr o măsură de protecție împotriva angoasei de castrare. „Am văzut eu, femeia are penis!”, pare să spună copilul. De ce această necesitate de a se liniști astfel, dacă nu tocmai din cauza îndoielii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în mod irezistibil la un pas de moarte atunci când rulează pe contrasens sau când joacă ruleta rusească. Multe conduite de risc, activități sportive sau conduite de dependență se sprijină pe utilizarea megalomaniacă a refuzului. Proliferarea traumatică a sida a suscitat recurgerea la mecanismul refuzului: ne referim aici la refuzul colectiv al unei contaminări sanguineși la consecințele sale dramatice sau la anumiți tineri care-și asumă riscuri de contaminare sexuală, susținând că niciodată nu vor fi infectați cu HIV. Încă o dată, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ordonate, econome și încăpățânate: „Ele par să fi făcut parte din rândul acelor copii care nu vor să-și golească intestinele când sunt puși pe oliță, pentru că încearcă o plăcere suplimentară în timpul defecației”. La rândul ei, A. Freud subliniază importanța recurgerii la o astfel de mișcare de repliere, care dovedește suplețe în funcționarea individului și poate fi un răspuns benefic, dacă este temporară și spontan reversibilă. În schimb, este periculos să permitem regresiei să devină patogenă și/sau permanentă. Ajunși în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
teme intelectuale. Excitația sa sexuală dispare atunci și, al doilea beneficiu al sublimării, conversațiile îi servesc mai apoi drept sursă de inspirație în activitatea sa de scriitoare. Al doilea exemplu, prezentat de Fraiberg (1959/1967), este un studiu longitudinal privind recurgerea permanentă la activitatea intelectuală ca apărare: Fraiberg observă, începând de la doi ani până la vârsta adultă, un copil, Tony (pe care ea îl numește „micul savant”), care „descoperă foarte devreme că inteligența sa și capacitatea de a dobândi noi cunoștințe îl
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Grație umorului ne putem detașa de iritare, dezgust, suferință și oroare (1905/1988). Observăm astfel că Freud nu a reținut nici un aspect patologic în cazul umorului. Este oare plauzibil să ne imaginăm astfel de aspecte patologice? Am putea vedea, în recurgerea continuă la umor, o lipsă de autenticitate a sentimentelor, o fațadă pe care subiectul ar afișa-o pentru a părea invincibil în orice circumstanțe. Lagache (1958/1982) a remarcat frecvența recurgerii la umor ca apărare împotriva emoției în cursul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
imaginăm astfel de aspecte patologice? Am putea vedea, în recurgerea continuă la umor, o lipsă de autenticitate a sentimentelor, o fațadă pe care subiectul ar afișa-o pentru a părea invincibil în orice circumstanțe. Lagache (1958/1982) a remarcat frecvența recurgerii la umor ca apărare împotriva emoției în cursul unei ședințe de psihanaliză: el este echivalentul unei rezistențe atunci când pacientul nu renunță la atitudinea sa de bună dispoziție. Unul dintre subiecții lui Lagache a arătat chiar că nu se întindea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
discursului său, Alexandrina Cantacuzino s-a adresat femeilor din Ungaria, cerându-le ca, împreună cu femeile din România, să contribuie la crearea atmosferei de încredere reciprocă, atât de necesară în condițiile în care forțele revanșarde ațâțau ura între etnii și propagau recurgerea la violență 1. Conferința Internațională a Femeilor Socialiste (Viena, vara 1931) la care au fost reprezentate și femeile social-democrate din România, a dezbătut, înainte de toate, atitudinea față de pericolul fascist, devenit iminent în urma instaurării dictaturilor fasciste în mai multe țări ale
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
pe bazele schimbătoare ale autorității regimului”. Cercetarea de față documentează eșecul acestei pături sociale de a instituționaliza importanța sa socială crescândă și cred că asta poate explica În parte criza de legitimitate din ultimele două decenii ale regimului Ceaușescu și recurgerea acestuia la naționalism și cultul personalității. 1.1. Metodologie: o abordare a elitelor comuniste române din perspectivă guvernamentală Planul de cercetare Acest studiu este o incursiune În structura, compoziția și modelele de recrutare ale unor grupuri semnificative ale elitelor politice
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
de date, care proiectează structura bazei de date. Asigură o viziune globală. La acest nivel, structura bazei de date se concretizează în schema conceptuală. Nivelul extern este ultimul nivel de abstractizare la care poate fi descrisă o bază de date. Recurgerea la acest nivel de abstractizare se face pentru simplificarea interacțiunii utilizator-bază de date. Acest nivel corespunde utilizatorilor care pot avea viziuni diferite asupra bazei de date pe baza unor subscheme proprii. Se urmărește satisfacerea cerințelor tuturor utilizatorilor în condițiile unei
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
19; fiecare din ele își elaborează și testează continuu reprezentările despre mediul de afaceri, misiunea și competențele proprii, făcându-le inteligibile membrilor săi. Tot în plan epistemologic, necesitatea înțelegerii, în complexitatea lor, a organizațiilor bazate pe cunoaștere a determinat și recurgerea la metafore dedicate. Exemplul reprezentativ prin excelență este metafora „organizației-creier”; aceasta redă esența unei organizații conștiente de sine, capabilă să-și asume scopuri și să le concretizeze în proiecte, să-și dezvolte și să-și utilizeze creativ tezaurul de cunoaștere
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
În realitate, un asemenea proiect nu este unul de informatizare în sens strict, ci unul de pilotare strategică a procesului de maturizare organizațională; angajarea actorilor în acest proces poate fi obținută numai prin crearea unui cadru organizațional permisiv și transparent, recurgerea la stimulente și la sisteme de valori adecvate, favorizarea învățării și diseminării active a cunoștințelor. În organizațiile existente, vectorul transformator principal este promovarea, pe principiul incubării locale sau al evoluției generalizate, a practicilor caracteristice societății cunoașterii; soluția complementară este crearea
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]