777 matches
-
a grandiosului festival național Cîntarea României. Mentalitatea colectivistă, sentimentul de siguranță lașă pe care ți-l dă adăpostul la umbra mulțimii, statutul existențial vag și starea morală ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
naturală, prin lenta epuizare a resurselor. Mentalitatea colectivistă, sentimentul de siguranță lașă pe care ți-l dă adăpostul la umbra mulțimii, statutul existențial vag și starea morală ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
filmele vizionate, ideile pentru cărțile și articolele la care lucrează. Lumea scriitoricească timișoreană, dar și bucureșteană ocupă, firesc, un loc central în însemnări. Viața cotidiană a diaristului, ca a mai tuturor oamenilor în anii aceia, este cât se poate de redundantă. Cu excepția vacanțelor, traseele sunt mai degrabă fixe: coada la lapte - munca acasă - cursurile de la Universitate - vizita pe la revista "Orizont" în drum spre casă - partida de tenis - filmul de la televizor, înlocuit sau urmat de lectură până după miezul nopții. Printre aceste
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
fie amuzantă cu prețul celor mai subțiri artificii. Plin de figuri, mofturi și fițe textuale răsuflate, romanul acesta cu titlul îndrăzneț este, din păcate, mai mult decît plictisitor, pe alocuri este de-a dreptul trist. Deși plusează pe oralitate, dialogurile redundante, repetitive vizînd absurdul, abundînd în truisme sau, dimpotrivă, în paradoxuri sînt tocmai părțile pe care te vezi nevoit să le sari. Dezinvoltura cu care este scris nu ține de o poetică dar de caracterul flegmatic al autorului care pare că
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
îmi place să cred că am făcut lucruri. Am crescut un departament de la zero. Am construit comunități de mame, de pasionați de IT&C, de medici, de orice. Și multe alte lucruri de care sunt foarte mândru, dar ar fi redundant să le povestesc aici. Am fost speaker la conferințe proaste și bune. Am vorbit prost și am vorbit bine. Am ținut training-uri și am fost la training-uri. Am ratat și am punctat. Am învățat enorm de multe. Din
Schimbări pe social media într-o mare companie de publicitate by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62299_a_63624]
-
etic) în scopul obținerii indirecte a unei satisfacții estetice. Detaliez: pianista noastră este punctul nodal a trei ritualuri, două puse în practică și unul elaborat în fantezii. Primul ține de domeniul ei și de Schubert (repetitiv), al doilea de modul redundant - în stilul picăturii chinezești - în care mama ei o terorizează. Al treilea - cu ocazia căruia intră în scenă elevul ei Walter (Benoît Magimel) - este unul sexual, la fel de masochist ca și precedentul. Pe bune, gândiți-vă la cuplul de replici pe
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
o marfă vandabilă. "Desuet" - iată cuvântul care revine cel mai frecvent în vocabularul oricărui cititor cultivat în momentul evocării cazului Ionel Teodoreanu. Ritmul insuportabil de lent pentru contemporanii internetului se aliază cu o aglomerare de metafore și decorativism stilistic apărând redundante. Aerul vetust domină o literatură destinată unui public aflat astăzi, în cel mai fericit caz, la vârsta senectuții. Și totuși, literatura lui Ionel Teodoreanu se salvează în anumite sectoare, din acest purgatoriu al cărților invocate, dar niciodată citite. Așa cum el
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
ficțiune, naivitățile ce se acumulează minează proiectul romanesc. Multe dintre pasaje nu mai pot trezi decât cel mult un zâmbet condescendent - teribilismele amoroase ale lui Dan Deleanu apar, prin trecerea timpului, de-a dreptul inofensive. Patima teoretizărilor e de asemenea redundantă stilistic. Opțiunea auctorială e ea însăși conformistă - deși Ionel Teodoreanu își plasează biografemele în textul romanului, Dan Deleanu conservă psihologia omului de prisos a eroului romanului omonim al lui Vlahuță. Feminitatea deviantă e drastic sancționată (Ioana Pallă și Adina Stephano
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
indicarea cifrelor - inca mai usor de constatat, dar neavînd, desigur, relevanță lingvistică). Acestea fiind zise, e stabilit cred fundalul de scepticism pe care se proiectează cele cîteva observații de mai jos. A enumeră grafii jurnalistice greșite e în mare măsură redundant și inutil. Există totuși o ierarhie a inacceptabilului și o gradație a indignării. Mi se pare evident că erorile grafice sînt mai supărătoare cînd apar în reproducerea nu a numelor proprii, ci a cuvintelor comune din limbi de circulație. Cazul
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
să fie perceput ca unul dintre cei mai importanți coloriști români, de factură suprematistă, așa cum s-a manifestat el în anii 60 -70, după cum asocierea lui Baba cu Mircea Ciobanu, cel din urmă un simplu epigon, cei drept, halucinat și redundant în ultimii săi ani, poate lăsa impresia că lucrurile sînt inversate în favoarea celui din urmă. Vecinătatea lui Flondor cu Gabriel Catrinescu, de exemplu, este și ea generatoare de confuzii, ei putînd fi, pe spații mici, asimilați abuziv, pe cînd în
„De la București la Paris“ și retur (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7415_a_8740]
-
îi lipsește umorul. Petre Barbu îți poate povesti orice, dar nu te poate face să râzi. O încrâncenare surdă în a insista grav și serios, pe derizoriu și pe absurd, în lipsa oricărei semnificații dincolo de evenimențial. Epicul are un circuit închis redundant. În centrul romanului se află Complexul, în jurul lui gravitează toate personajele și aici au loc toate întâmplările. Riscul vine însă din lipsa ingeniozității înscenării acestor întâmplări. Situațiile sunt forțate și facil senzaționale: spargeri, furturi, manifestații ș.cl., iar ritmul alert în
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
dumnezei,/ Se vor saluta și se vor recunoaște.// Când voi fi trecut de mult, el va rămâne,/ Să smulgă perucile, să spargă cimentul,/ Asta, poate mâine, sau poate va li poimâine,/ Fiindcă astăzi încă nu este momentul." Amînări și ascunderi, redundantă rețetă a modernității fără de erou, aceea care, în răspăr cu romantismul, naște lașul sublim. Cel care s-a trezit, și nu mai vrea să lupte. Care, în vizită la foste locuri de popas, nu găsește ce cîntaseră alții. Iată, dezamăgită
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
dar și "mașina tip sport". Ultimul exemplu ilustrează deja cazul care ne interesează: tip apare juxtapus substantivului-centru și urmat de un alt substantiv (cu funcție adjectivală). Capacitatea reductivă a construcției este evidentă; încercarea de a o explica ar produce dezvoltări redundante și greoaie. Se întîlnește uneori și construcția în care raporturile sînt clar indicate de prepoziții și de flexiunea cazuală; de altfel, aceasta e cea "elegantă", recomandată: "Cum se poate lupta cu o structură de tipul caracatiței acoperind, dominînd aproape totul
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
le poate afla mai bogat și mai în nuanțe din lucrări istorice. Jurnalul extraordinar al lui Sebastian merita să fie citit (interpretat) în Franța printr-o grilă de mai mare complexitate, psihologică, morală și literară. " Focul" aprinzător al actualei polemici redundante la care mă refer nu a fost însă iscat de Jurnalul lui Sebastian, ci de alte două texte, unul pornind, într-adevăr, de la Jurnal, iar celălalt de la Cartea neagră a comunismului, publicată în 1998 la Paris. Mă refer anume la
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
Diavolul și ucenicul său...) știu că, de fapt, e vorba de un continuum: destule din observațiile de ici s-au topit colo. Unele, de tot mărunte, altele, substanțiale. (Cum e și cazul a două capitole ale lucrării de față, considerate redundante după ce au evoluat, fiecare, în câte-un studiu independent). Cert este că, într-un fel sau altul, logica a însoțit-o întotdeauna pe Marta Petreu în riguroasele ei demonstrații. Chiar și atunci când adversarii i-au reproșat o prea bună cunoaștere
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
Brâncuși. Dacă cel dintîi sancționează mecanica istorică și mimesisul social, abuzul memoriei de grup și destructurarea, pînă la abstracțiune, a existenței individuale, cel de-al doilea denunță stereotipia privirii și mimesisul estetic, tirania memoriei muzeificate și impostura orgolioasă a formelor redundante. Iar dincolo de toate acestea, și chiar dincolo de orice întîlnire în spațiul vreunui proiect cum a fost cel ratat din pricina pălăriei, opera celor doi mari artiști mai are ceva în comun: haloul ei metafizic. Dar și la Caragiale, și la Brâncuși
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
ecran, acum spune-mi de ce trebuie să-mi pese de el". Cu toate că, ne informează Leonardo DiCaprio, Scorsese empatizează incredibil cu personajul său, această atitudine nu e vizibilă pe ecran. începutul filmului promitea altceva, bine, nu ceva inovativ, ci vechea teză (redundantă și în alt lungmetraj nominalizat la Oscar, Ray) cum că ce i s-a întâmplat în copilărie îl tarează pe viață. Nu e vorba însă de o traumă, ci de o... baie. Pe care i-o administrează mama - complexul lui
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
face Howard Hughes este magnetul comercial al filmului: se culcă cu femei frumoase, pilotează avioane performante, mănâncă în restaurante pline de glamour etc. Dar când trebuie să intrăm în adâncurile personajului, în crizele lui de nebunie, DiCaprio livrează un monolog redundant și bâlbâit, o imitație ieftină a lui Robert DeNiro. Acolo se vede efortul operatorului de imagine: haloul de lumină în jurul capului personajului, imaginea panoramică a sticlelor cu urină, pielea "refăcută" a corpului care servește drept ecran de proiecție. În Ray
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
cărări narative. Legătura dintre episoade e fragilă, și sutura nu o poate susține. Motiv pentru care unii spectatori au reacționat nu ca la un tot corent, ci ca la o succesiune de scheciuri, pe care tocmai conexiunea casantă le făcea redundante. Cu toate acestea (și avertismentele anterioare), sala a rîs la unison la Cluj, și am aflat că spectatorii bucureșteni au repetat figura cînd filmul s-a difuzat la British Council. Apropo de auto-referențialitate, tastînd aceste cuvinte constat că, deși l-
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
realitate jenantă. Neatrăgătoare. Nocivă. Printr-un soi de respingere ca pentru o slăbiciune ce nu trebuie investigată. În Ținuturile joase România nu există. Conceptul de țară e ghicit îndărătul intreprinderii/inspectoratului (Inge), a orarului standardizat (Zi de lucru), a vacanțelor redundante (Mama, tata și cel mic; Pe-atunci în mai), ori a vreunei fabule despre comunism (Opinia). Dincolo de evenimentele mici se ghicește rama totalitară. Adevărata presiune vine dinspre țara-sat. Un satlume, în care șvabii și istoriile lor sunt națiunea. În nuvela
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
bibliografia lovinesciană - "Istoria civilizației române moderne" și "Istoria literaturii române contemporane". Sunt pagini extrem de documentate, ăn care autoarea stăruie ăndelung asupra unor concepte fundamentale pentru sistemul teoretic al criticului (sincronism, diferențiere, imitație, originalitate), pagini pândite totuși de monotonia și uneori, redundanta inerente oricărui demers didactic. Mai interesantă ni se pare demonstrația atunci cand alunecă spre trasarea unei paralele cu prezentul. "Este uimitor pentru cititorul de azi al cărții lui Lovinescu să descopere an descrierea perioadei de tranziție de la sfârșitul secolului al XIX
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
Lipsa tot mai acută de timp a oamenilor se va traduce prin nevoia de timp condensat, iar literatura nu cred că are cum a se eschiva acestei realități". Dincolo de viziunile ce plasticizează abstracțiuni, de "marile poeme filosofice cu imageria lor redundantă", poeții noștri contemporani înfățișează nu o dată surprizele unor parcele "contradictorii", precum "neaoșistul" Ion Gheorghe, care face pași interesanți către dadaism și suprarealism, în volumul Zoosophia. Însă, nu o dată, prezintă și semnele unor involuții: "Alexandru trece de la Ion la Ioan și
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
România, prima de acest fel (de unde și meritul inaugurării), Alexandru Matei nu prea spune o poveste a TVR-ului, în care să uzeze de strategiile de captatio ale genului, de fapt, el scrie o meta-istorie a acestei instituții, pe alocuri redundantă, deoarece demersul nu privilegiază un fir epic și cronologic, ci o reflecție in progress, cu reluări și adăugiri. În cadrul acesteia, apar studiile de caz, focalizate pe câteva emisiuni cu tematică socială (precum Reflector, Transfocator), pe o producție de marcă în
TVR-ul ceaușist: un copil ridat precoce by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2411_a_3736]
-
silește treptat, pe măsura scrierii paginilor, să-și întețească tot mai mult aplombul critic. Berdiaev este precum un retor care, cu cît scrie mai mult, cu atît se înfierbîntă mai tare, de aici șarjele sacadate, cu fraze scurte și uneori redundante, cu care își acoperă paginile. În- tr-un cuvînt, Berdiaev scrie bine, cu o vînă pătimașă de polemist înnăscut, și tocmai de aceea gîndurile lui îți atrag atenția chiar și atunci cînd nu sînt în stare să te convingă. În fond
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
Ambasada Germană din București era de-a dreptul palpitantă și pe alocuri chiar amuzantă, așa încît m-am decis să utilizez "materia" într-un roman polițist. R.B.: În paginile acestui roman descrieți în detaliu unele aspecte ale realității românești, descriere redundantă pentru un cititor care este familiarizat cu problematica românească; pe alocuri, această familiarizare a cititorului german cu "mediul" în care se desfășoară acțiunea romanului are inflexiuni didacticiste, mai ales în capitolul de început al cărții. Ați fost oare într-atît de
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]