1,191 matches
-
ține de conceperea diferită a entităților colective în română și engleză. (iv) trebuie să reajustăm cadrul teoretic în sensul că un element poate avea două trăsături sau două valori ale aceleiași trăsături (un gen formal, de tip CONCORD, și unul referențial, de tip INDEX; un număr formal, de tip CONCORD, și unul referențial, de tip INDEX). Astfel, numele ar fi singurul element care poate avea două tipuri de trăsături. Această reajustare teoretică ridică mai multe întrebări: (a) cum interacționează între ele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trebuie să reajustăm cadrul teoretic în sensul că un element poate avea două trăsături sau două valori ale aceleiași trăsături (un gen formal, de tip CONCORD, și unul referențial, de tip INDEX; un număr formal, de tip CONCORD, și unul referențial, de tip INDEX). Astfel, numele ar fi singurul element care poate avea două tipuri de trăsături. Această reajustare teoretică ridică mai multe întrebări: (a) cum interacționează între ele cele două seturi de trăsături? (b) care sunt criteriile după care se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o valoare ale verbului și ale adjectivului? (c) ce alte elemente care pot avea două seturi de trăsături? Existența celor două seturi de trăsături poate fi constatată la pronumele posesiv de persoana I și a II-a. Acesta are trăsături referențiale de număr și persoană și trăsături formale de gen și număr: (44) mei - număr refererențial singular; persoana I; numărul formal plural; genul formal masculin Trăsăturile formale sunt implicate în acordul cu substantivul (copiii mei). Astfel, posesivul ar două trăsături de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
regentului" (DSL, s.v.), rămâne neacoperită de definiție concordanța formală dintre pronume și antecedent, deoarece între cele două unități nu există o relație de dependență sintactică, ci una de coreferențialitate. Pronumele fără antecedent nominal au trăsături de persoană, număr și gen referențiale. În schimb, pronumele care au un antecendent nominal au trăsături care variază în funcție de trăsăturile antecedentului, deci trăsături valuate prin acord. Acordul pronumelor cu antecedent nominal se diferențiază de acordul verbului sau al adjectivului prin configurațiile sintactice diferite: verbul și adjectivul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acord intern, sub forma unei valuări bidirecționale nume - determinant, întregul grup determinant este marcat pentru gen și număr. În limba română, substantivul centru poate fi de orice tip semantic și formal. Unele substantive prezintă neconcordanțe între trăsăturile formale și cele referențiale, semantice. Neconcordanțe de număr prezintă substantivele colective, care la singular desemnează un ansamblu de entități, deci pot avea două lecturi: lectura +singular, de grup, în care este pertinent ansamblul, și lectura +plural, în care sunt pertinente entitățile care compun ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în favoarea analizării ca pronume a formelor de întărire, în toate contextele. 3. Acordul din perspectiva controlorului Din perspectiva controlorului, sunt interesante pentru acord situațiile în care nominalul centru prezintă o neconcordanță sau nepotrivire între trăsăturile formale și trăsăturile semantice sau referențiale. Neconcordanța poate privi doar una dintre trăsături (genul, numărul, persoana) sau mai multe. 3.1. Nominalele cu neconcordanță între genul formal și cel referențial Toate substantivele din limba română se încadrează formal într-un gen sau altul, indiferent dacă au
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în care nominalul centru prezintă o neconcordanță sau nepotrivire între trăsăturile formale și trăsăturile semantice sau referențiale. Neconcordanța poate privi doar una dintre trăsături (genul, numărul, persoana) sau mai multe. 3.1. Nominalele cu neconcordanță între genul formal și cel referențial Toate substantivele din limba română se încadrează formal într-un gen sau altul, indiferent dacă au referenți [+Animat] sau [-Animat]. La substantivele [+Animat], genul formal corespunde, de obicei, cu cel referențial (natural). Sunt câteva categorii de substantive [+Animat] care prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
1. Nominalele cu neconcordanță între genul formal și cel referențial Toate substantivele din limba română se încadrează formal într-un gen sau altul, indiferent dacă au referenți [+Animat] sau [-Animat]. La substantivele [+Animat], genul formal corespunde, de obicei, cu cel referențial (natural). Sunt câteva categorii de substantive [+Animat] care prezintă neconcordanțe între formă și sens: (i) substantive cu genul formal feminin și referent masculin: beizadea, căpetenie, ordonanță, santinelă; (ii) substantive cu genul formal feminin și referent fie masculin, fie feminin, uman
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și neconcordanță de număr (numărul formal: singular, numărul referențial: plural). Substantivele [-Animat] au un gen formal bazat pe caracteristicile fonologice (terminația substantivului), genul lor natural fiind neutrul (genul inanimatelor). În general, substantivele cu o neconcordanță între genul formal și cel referențial impun adjectivului acordul pe baza trăsăturilor formale. Acordul semantic, atât al determinanților, cât și al adjectivelor, este agramatical (cu unele excepții, discutate mai jos): (29) a. *acest slugă, *această decan, *această deputat, *această ministru, *această manechin, *acest ordonanță, *această crocodil
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
iar, îi răspunse: - Ama eu-ncolo n-am fost... (A. Pann, Despre amor sau dragoste și ură) Acordul semantic al lui cel s-ar putea explica prin faptul că cel este un pronume (semiindependent). Ca atare, el se poate acorda referențial, deși acordul său standard este formal. Adjectivul prost se acordă formal cu cel, deci tot la masculin. Așa se ajunge ca prost să aibă forma de masculin. Alte explicații pentru acordul semantic ar fi aceea că avem a face tot
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ar fi aceea că avem a face tot cu un fenomen de procesare sau că, fiind vorba de un text beletristic, este o construcție "nenaturală", cu o oarecare valoare stilistică. 3.2. Nominalele cu neconcordanță între numărul formal și cel referențial Din punctul de vedere al neconcordanțelor între trăsătura formală de număr și sens, în limba română se pot distinge următoarele categorii de substantive: (i) substantive colective, cu formă de singular, care denotă mai mulți referenți: guvern, echipă, grup, mulțime, serie
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Mariile născute de Sfânta Maria), Ionescu - Ioneștii. La toponime, numărul este o trăsătură fixă. Tulcea, Cipru, Retezat etc. sunt toponime +singular (cu formă de singular), iar Fetești, Carpați, Statele Unite ale Americii etc. sunt toponime +plural. Între numărul formal și cel referențial al unor nume proprii pot exista neconcordanțe: Rapid și Dinamo au formă de singular, dar denumesc echipe, deci au sens colectiv, plural. Fetești are formă de plural, dar se referentul este singular (un oraș). Statele Unite ale Americii are formă de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pot primi o formă de plural atunci când se referă la mai multe persoane cu același nume, însă se poate păstra forma de singular și când e vorba de mai mulți referenți. În acest caz, acordul se face pe baze semantice, referențiale: (50) a. Sunt foarte mulți Ionescu în România. b. Sunt foarte mulți Ionești în România. (51) a. Avem multe Maria în familie. b. Avem multe Marii în familie. Numele proprii care reprezintă titluri își pot păstra forma de singular și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
specificată o anumită trăsătură: (1) a. Tu ești înalt. [referent masculin] b. Tu ești înaltă. [referent feminin] (2) a. Gabi este blond. [referent masculin] b. Gabi este blondă. [referent feminin] În exemplele de la (1) și (2), adjectivul predicativ se acordă "referențial", întrucât pronumele-subiect tu și numele propriu Gabi nu au specificată o trăsătură de gen. Dacă nominalul subiect prezintă o neconcordanță între genul formal (gramatical) și cel referențial, acordul se face potrivit genului formal, însă nu este exclus nici acordul semantic
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
blondă. [referent feminin] În exemplele de la (1) și (2), adjectivul predicativ se acordă "referențial", întrucât pronumele-subiect tu și numele propriu Gabi nu au specificată o trăsătură de gen. Dacă nominalul subiect prezintă o neconcordanță între genul formal (gramatical) și cel referențial, acordul se face potrivit genului formal, însă nu este exclus nici acordul semantic: (3) a. Manechinul a fost fotografiat pe plajă. b. ??Manechinul a fost fotografiată pe plajă 41. [în afara unui context mai larg] Exemplele de mai sus arată acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fotografiat pe plajă. b. ??Manechinul a fost fotografiată pe plajă 41. [în afara unui context mai larg] Exemplele de mai sus arată acordul semantic în gen al adjectivului sau al participiului acordat. În anumite condiții, și verbul se poate acorda semantic, referențial: (4) %O parte din guvern au votat împotriva planului de rederesare. (vezi cap. 4. Acordul sintagmelor binominale) [acord în număr] (5) Subsemnații vă aducem la cunoștință... [acord în persoană] Acordul semantic poate fi explicat mai ușor dacă adoptăm ipoteza a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de a funcționa drept cuantificatori. Substantivele parțial delexicalizate, cum sunt grămadă și mulțime, au un grad de referențialitate mai scăzut. Din punct de vedere semantic, se pot distinge în limba română trei clase de substantive colective: A. Substantive colective puternic referențiale: acționariat, armată, clan, cor, cordon, detașament, guvern, mobilă (care poate fi analizat și ca un masiv), personal, pluton, trib. Aici intră și substantivele colective formate prin derivare, cu sufixele -ărie46 (argintărie, aurărie, lemnărie, stufărie), -et (brădet, făget, tineret, puiet), -iș
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
personal, pluton, trib. Aici intră și substantivele colective formate prin derivare, cu sufixele -ărie46 (argintărie, aurărie, lemnărie, stufărie), -et (brădet, făget, tineret, puiet), -iș (frunziș, stejăriș), -ime (tinerime, studențime, prostime), -iște (stejăriște, porumbiște, ariniște), -ătate (creștinătate)47. Substantivele colective puternic referențiale au un sens lexical "plin", specificându-și membrii (argintărie - obiecte de argint, armată - soldați, brădet - brazi, guvern - miniștri, personal - persoane care lucrează într-o instituție, tineret - tineri). B. Substantive colective slab referențiale: adunare, adunătură, ansamblu, asociație, bandă, cârd, ceată, cireadă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
porumbiște, ariniște), -ătate (creștinătate)47. Substantivele colective puternic referențiale au un sens lexical "plin", specificându-și membrii (argintărie - obiecte de argint, armată - soldați, brădet - brazi, guvern - miniștri, personal - persoane care lucrează într-o instituție, tineret - tineri). B. Substantive colective slab referențiale: adunare, adunătură, ansamblu, asociație, bandă, cârd, ceată, cireadă, colectiv, echipaj, echipă, formație, grămadă, grup, grupare, grupă, haită, hoardă, liotă, maldăr, morman, pâlc, porcoi, puhoi, rețea, sobor, stol, șir, șirag, teanc, trupă, turmă, vraf. Substantivele colective slab referențiale au un sens
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Substantive colective slab referențiale: adunare, adunătură, ansamblu, asociație, bandă, cârd, ceată, cireadă, colectiv, echipaj, echipă, formație, grămadă, grup, grupare, grupă, haită, hoardă, liotă, maldăr, morman, pâlc, porcoi, puhoi, rețea, sobor, stol, șir, șirag, teanc, trupă, turmă, vraf. Substantivele colective slab referențiale au un sens lexical mai puțin pronunțat, nespecificându-și membrii. De obicei, ele sunt însoțite de un adjunct care specifică membrii grupului: bandă de spărgători / de hoți, rețea de traficanți / de mafioți, teanc de pliante / de documente etc. Există o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
colectivele din clasa B sunt de obicei completate de un substantiv care precizează referentul: (27) a. *o haită - sens incomplet, vs. a'. o haită de câini comunitari b. *un pâlc - sens incomplet, vs. b'. un pâlc de tei - colectivele puternic referențiale (din clasa A) pot ocupa singure poziții argumentale. Cele din clasele B și C pot ocupa poziții argumentale doar dacă sunt completate cu un nominale ce specifică membrii grupului (sau dacă acest nominal poate fi recuperat anaforic din contextul anterior
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
29) a. *Afară este o haită. (enunțul este insuficient semantic) b. Afară este o haită de lupi. (30) a. *O sumedenie s-au pierdut. (enunțul este insuficient semantic) b. O sumedenie de informații s-au pierdut. Și unele substantive puternic referențiale (clasa A) pot fi extinse prin asociere cu un grup prepozițional care aduce precizări suplimentare referitoare la membrii grupului denotat. Substantive ca armată sau guvern pot fi extinse, iar substantive ca tineret, brădet, frunziș nu pot fi extinse: (31) a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
grupului: (36) a. O asociație de proprietari a acționat / *au acționat statul în instanță. (cf. Ionescu, 2009) b. Un guvern de liberali nu va lua / *vor lua măsura creșterii taxelor. În enunțurile de tipul celor de la (36), cu substantive puternic referențiale, acordul la plural, prin atracție, este posibil doar accidental, din neatenție. Pe internet se pot găsi exemple în care verbul-predicat se acordă la plural cu un substantiv colectiv din clasa A, dar în contexte cu discontinuitate, în care verbul-predicat și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Un sfert din sală au plecat deja. (exemplu din GALR, II: 378) - vs.: b'. *Sala au plecat deja. (substantivul sală este colectiv prin metonimie, însemnând "oamenii din sală") În engleza britanică, este posibil acordul la plural și cu substantivele puternic referențiale; verbul-predicat se acordă la plural în contextele cu lectură distributivă și la singular în contextele în care este pertinentă lectura de tip grup, colectivă. Prin urmare, ambele tipuri de acord sunt posibile, după cum vorbitorul are în vedere ansamblul sau membrii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care denotă echipa într-o competiție (funcționând, deci, ca substantive colective): (42) a. Germany have won the competition. b. Madrid have lost three consecutive matches. (cf. http://en.wikipedia.org) Diferența dintre română și engleza britanică în ceea ce privește acordul colectivelor puternic referențiale poate fi explicat prin ipoteza numărului pe determinant, formulată de Dobrovie-Sorin (2009). Conform acestei ipoteze, în română și în celelalte limbi romanice, numărul este o trăsătură aflată pe determinant, în timp ce în engleză trăsătura de număr nu este pe determinant, ci
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]