1,230 matches
-
este confecționat. Aceasta arată că aspectul material al jocului de șah nu are importanță pentru identitatea lui, ci numai relațiile stabilite dintre piese. În analiza textului, se folosește denumirea identitate referențială (sau coreferință) pentru relația care se stabilește între expresiile referențiale (sintagme nominale determinate, nume proprii, pronume), adică între două unități dintr-un enunț care se interpretează ca referindu-se la aceeași entitate, care au, prin urmare, același referent. Identitatea referențială nu se confundă cu sinonimia, dar se poate concretiza într-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ud. Există, apoi, posibilitatea de a obține o informație prin schimbul de expresii lingvistice sau prin conversație, situație în care semnificantul denotativ (expozitiv) al unui enunț poate genera sensuri adiționale (conotative), plecînd de la contextul producerii enunțului, acestea fiind și ele referențiale. Din constatarea Aici este frig, se pot astfel infera concluzii precum: trebuie închisă fereastra, trebuie să ne mutăm în altă încăpere, trebuie să facem focul etc. Cu asemenea aplicații, inferența reprezintă orice "operație de trecere de la un enunț la altul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
există și situații în care întrebarea se formulează prin structuri lingvistice care nu presupun un raspuns din partea alocutorului (interogativele indirecte, interogativele retorice). V. act de vorbire, enunț. GA 2005. RN L LANȚ ANAFORIC. Lanțul anaforic este o succesiune de expresii referențiale dintr-un discurs ale căror interpretări referențiale sînt toate condiționate de introducerea anterioară în discurs a aceluiași referent. Lanțurile anaforice pot cuprinde diverse tipuri de expresii anaforice, de exemplu pronume coreferențiale (Mezinul 1 se întorcea spre Suceava plin de dulceața
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
formulează prin structuri lingvistice care nu presupun un raspuns din partea alocutorului (interogativele indirecte, interogativele retorice). V. act de vorbire, enunț. GA 2005. RN L LANȚ ANAFORIC. Lanțul anaforic este o succesiune de expresii referențiale dintr-un discurs ale căror interpretări referențiale sînt toate condiționate de introducerea anterioară în discurs a aceluiași referent. Lanțurile anaforice pot cuprinde diverse tipuri de expresii anaforice, de exemplu pronume coreferențiale (Mezinul 1 se întorcea spre Suceava plin de dulceața nopții. Deși îl1 copleșeau stăruitor vedeniile dragostei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
IO LOGOSFERĂ. Prin compusul logosferă, care are în prima parte cuvîntul grecesc lógos, se indică uneori maniera de a reda realitatea prin diviziunile categoriilor constitutive ale lexicului, ținînd cont de faptul că reprezentarea realității în lexic prin cuvinte realizează categorizările referențiale. Se sugerează astfel că realitatea nu este accesibilă omului decît prin perceperea ei, deci prin rețeaua constituită de reprezentare și de interpretarea ei și, ca atare, fiecare limbă își construiește logosfera pornind de la experiențele practice care fundamentează principiile categorizărilor. Aceste
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
structurată într-o manieră activă, a fluenței timpului, atît la nivel macrostructural, cît și la nivel structural, încît povestirea (histoire), de exemplu, redă evenimentele în ordine ascendentă, construind astfel subiectul individual și social. Timpul povestirii avînd această structură ascendentă, evenimentele referențiale vizate sînt de ordinul experienței sau al ficțiunii. De aceea, se afirmă că textualitatea narativă este o textualitate a iconicității prin motivare. Desigur, această ordine progresivă poate deveni locul unor anacronii (mai rar, proleptică, prin anticipare, și, mai des, analeptică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
treia, absente din situația de comunicare. Cea de-a doua este opoziția (corelația) de subiectivitate, care realizează distincția persoană subiectivă/persoană nonsubiectivă, ce opune persoana întîi (subiectivă), persoanei a doua. Această organizare ierarhică a structurii persoanei este la originea particularităților referențiale ale pronumelor personale, care nu trimit, de fapt, nici la un concept și nici la un individ. În acest context, eu este un fapt de structură care impune atribuirea referinței unei unități lingvistice prin întrebuințarea ei în discurs. Totuși, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Mathesius, în 1929, cînd a conturat "perspectiva funcțională a frazei", în corelație cu dinamica frazei. În acest context, progresia tematică ține de situațiile în care răspunsul la întrebarea în legătură cu ceea ce se spune în discurs nu este clar, deoarece stabilirea relațiilor referențiale sau anaforice nu conduce la o interpretare imediată, fără însă ca asemenea situații să fie neinterpretabile. De exemplu, în suita de enunțuri Ne-am dus la teatru. Berea era foarte rece, nu există posibilitatea corelării directe, dar se poate realiza
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezentarea lumii și sistemul lingvistic, astfel încît lumea nu este receptată decît prin prisma limbii, neexistînd referenți autonomi. De asemenea, din perspectiva praxematicii, universul referențial nu este accesibil direct în măsura în care logosfera sau glosocosmosul (universul reprezentat de limbă) se substituie universului referențial. Cu toate acestea, folosirea semnelor în vorbire trimite în mod clar la referenți extralingvistici, încît se poate constata că mijlocirea de către limbă a universului referențial nu presupune ascunderea lui, ci, dimpotrivă, afirmarea conștiinței că el există. V. actualizare, dialectică, referință
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u l u i, dar și al semioticii, corpusurile de analiză variind de la cele literare, culturale (teatru, cinema, dans etc.), de mentalități, didactice, pînă la corpusurile mediatice. Stereotipul este un fenomen care afectează structurile pe trei niveluri: 1) structuri tematice, referențiale sau paradigmatice (ideile și reprezentările personajelor, locurilor, acțiunilor și obiectelor); 2) structuri sintagmatice (înlănțuirea părților de discurs sau de acțiuni narative); 3) structuri verbale (ansambluri de cuvinte sau de figuri de stil). Stereotipul este o construcție de lectură, depinzînd de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
treia este absent în limitele unei propoziții, dar este recuperabil din contextul anterior (prin urmare, din cadrul sintactic). În cercetarea pragmatică a enunțului, s-a constatat posibilitatea disocierii între două niveluri de sens: 1) un sens literal, care este produsul instanțelor referențiale și argumentative și 2) diverse efecte de sens sau subînțelesuri, pe care locutorul le lasă a fi înțelese. Dar, spre deosebire de presupusuri care se deduc chiar din discurs, oricare ar fi cotextul și contextul lui, subînțelesurile sînt forme ale implicitului, deductibile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un univers inanimat. Taxonomia textelor descriptive se revendică de la tradiția retoricii, speciile acestor texte fiind delimitate în funcție de criteriul referențial (topografia, cronografia, prozopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul). Producerea textului descriptiv se bazează, în aceeași viziune, pe efectuarea a patru operații: ancoraj referențial, prin intermediul unei teme, aspectualizare, punerea în relație și expansiunea prin sub-tematizare. Textul dialogic, conversațional, a făcut obiectul cerectărilor pragmatice, de analiză conversațională, pe de o parte, antrenînd în sfera de investigație și palierul oral al limbii, mai mult sau mai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
într-o singură incidență în cadrul perspectivei aspectuale, prin faptul că face să se releve reperul referențial și prin faptul că evenimentul este situat pe primul plan. De altfel, categoria gramaticală a timpului este purtătoare în discurs a informației temporale, aspectuale, referențiale și textuale. În concepția lui G. Guillaume, a gîndi o noțiune înseamnă a o construi, timpul necesar acestei operații fiind un timp operativ. Cuvintele reprezintă însă gîndirea numai în măsura în care sînt organizate în sisteme, căci fiecare sistem reprezintă timpul operativ din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din faptul că dă naștere la fraze precum Poate că nu-i spusese toată povestea și Ea avea să fie, în curînd, doar o umbră și Da, ziarele aveau dreptate pe care, doar în aceste forme și cu aceste obligații referențiale, nimeni dintre noi, în discursul zilnic, inclusiv în istoriile incluse în conversații, nu le-ar putea rosti. Propozițiile DIL sînt, în acest sens, de nerostit, imposibil de ancorat de un vorbitor într-un anumit timp și spațiu, întrucît sînt divizate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
economice ale puterii dominante pot fi radical opuse. Există si clivaje categoriale: între diferitele categorii ale populației apar distanțe ca urmare a efectului relației de dependență; se formează partide pentru instituționalizarea apărării intereselor antagonice. Ultima categorie este reprezentată de clivajele referențiale: existența acestora are legătură cu aspectele care țin de marcarea identității care permite justificarea sau denunțarea statutului colectivității față de puterea dominantă. Nici unul dintre clivajele astfel identificate nu permite stabilirea unei subîmpărțiri nete între țările Europei Centrale și Orientale. Nu se
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
provocate direct ori indirect de către procesul de modernizare dependent, clivajele observate până acum pun în joc interese economice circumscrise. Se pot forma antagonisme corolare care să aibă în vedere care referenți identitari ar trebui promovați de către partidele politice. C. Clivajele referențiale Partidele Europei Centrale și Orientale se confruntă cu întrebarea dacă modalitățile de exercitare a puterii ar trebui sau nu să se alinieze normelor exterioare. Modurile de evaluare a experienței politice trecute sunt și ele divergente. Prima polaritate are în vedere
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și Immanuel Wellerstein. Nu mai este nevoie deloc de cibernetică, așa cum considera Parsons, pentru a pune bazele celor două dimensiuni conflictuale la Rokkan: axa funcțională care traduce temporalitatea, în timp ce axa teritorială este în mod evident spațială. Ne găsim astfel în fața referențialului spațiu/timp, adică structurile spiritului uman în accepția cea mai strictă a termenului structură. De asemenea, clivajele corespund unor cupluri de opoziție în sensul pe care îl dădea Claude Lévi Strauss sau identificării celor două dimensiuni, axelor sintagmatică și paradigmatică
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Nu putem rămâne fideli spiritului paradigmei celor patru clivaje, așa cum am încercat pentru ansamblul demersului rokkanian, dacă nu introducem conceptul de axă conflictuală alături de cel al revoluției. Este vorba despre structuri universale spiritului uman și care asigură înscrierea politicului în referențialul spațiu/timp: axa teritorial culturală și axa funcțională. Ne vine astfel ușor să transformăm, prin adăugarea unei coloane, matricea inițială 2 x 2 într-una nouă de tipul 2 x 3; se adaugă astfel două clivaje potențiale, unul teritorial și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
a modernității, a lipsirii de sens și a unei deziluzii definitive asupra lumii, o istorie care a dus la distrugerea structurilor identitare, la o descompunere a cadrelor în care o societate se obișnuise să supraviețuiască, la un seism al regimurilor referențiale ale cunoașterii și ale comportamentelor colective 63. Aceasta înseamnă că societățile moderne, orice ar putea lăsa să se înțeleagă ideologiile care le domină, precum și hermeneutica însoțitoare a acestor ideologii, nu pot rămâne închise. La începuturile sale, comunismul s-a prezentat
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
mai mulți, cei mai mulți 2.2.2. Acordul în caz al adjectivului 2.3. Persoana 2.3.1. Pronumele posesiv 2.3.2. Pronumele de întărire 3. Acordul din perspectiva controlorului 3.1. Nominalele cu neconcordanță între genul formal și cel referențial 3.2. Nominalele cu neconcordanță între numărul formal și cel referențial 3.3. Nominalele cu neconcordanță în ceea ce privește categoria persoanei 3.4. Centrul este un nume propriu 3.5. Centrul este un pronume 3.6. Centrul este un numeral 4. Acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2.3. Persoana 2.3.1. Pronumele posesiv 2.3.2. Pronumele de întărire 3. Acordul din perspectiva controlorului 3.1. Nominalele cu neconcordanță între genul formal și cel referențial 3.2. Nominalele cu neconcordanță între numărul formal și cel referențial 3.3. Nominalele cu neconcordanță în ceea ce privește categoria persoanei 3.4. Centrul este un nume propriu 3.5. Centrul este un pronume 3.6. Centrul este un numeral 4. Acordul din perspectiva țintei. Particularități ale unor clase lexico-gramaticale 4.1. Numeralul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
grupului nominal, între substantiv și adjectiv sau substantiv și determinant. Acordul intern grupului nominal este tratat din mai multe perspective: a particularităților nominalului centru, care pot avea o influență asupra acordului (cum ar fi neconcordanța între trăsăturile formale și cele referențiale, care se poate manifesta în acord sau nu); perspectiva categoriilor gramaticale implicate în acord (trăsăturile de gen și număr, cazul și, discutabil, persoana); perspectiva particularităților de acord ale unor clase de cuvinte (numeralul, formantul cel din componența superlativului, marca al
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
două nominale pot avea trăsături diferite de gen și număr. Acordul verbului-predicat cu aceste sintagme binominale variază între acord cu N1 și acord cu N2. În general, acordul cu N2 este declanșat de faptul că acesta este substantivul mai plin referențial, iar acordul cu N1, de faptul că este interpretat uneori drept centru al sintagmei, fiind într-o poziție superioară în ierarhia sintactică a grupului. Subcapitolul este completat cu o Anexă cuprinzând date statistice referitoare la acordul predicatului cu unele sintagme
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să fie împlinită prin diverse operații sintactice. În plus, există și trăsături care nu trebuie împlinite, dar care intră în descrierea posibilităților combinatorii ale altor trăsături. Este vorba de trăsăturile categoriale (A - adjectiv, V - verb, N - nominal) și cele interpretabile, referențiale (persoana, numărul unui nominal). Procedura computațională operează cu elementele selectate din lexicon, utilizând câteva operațiuni: Selecția (engl. Select), Fuziunea (engl. Merge), Mutarea (engl. Move) sau Atragerea (engl. Attract) și Acordul (eng. Agree). Selecția presupune selectarea elementelor din lexicon și gruparea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acord: trăsăturile CONCORD și trăsăturile INDEX. Trăsăturile CONCORD sunt asociate cu proprietățile morfologice, formale, ale numelui (genul formal, numărul formal, cazul). Ele sunt în strânsă relație cu clasa de declinare a substantivului. Trăsăturile de tip INDEX sunt asociate cu proprietățile referențiale, semantice, ale substantivului. Ele sunt numite și indici. Indicii trebuie să fie ancorați unor entități reale (existând anumite condiții de ancorare). Ei cuprind persoana, numărul și genul. (Nu și cazul, acesta nefiind o trăsătură referențială, ci una sintactică, împărtășită doar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]