10,187 matches
-
și dispozițiilor sale și unei profesiuni de credință foarte clar exprimată: ,, Da, cuvîntul pe care îl revendic pentru Apostrophes este promovarea." ,,Promovarea cărților, a lecturii, a plăcerii de a citi. Promovarea cuvintelor prin intermediul imaginilor. Promovarea ideilor, a muncii intelectuale, a reflecției. Promovarea actului de a scrie. Promovarea editurilor, a librăriilor și bibliotecilor, Promovarea cititorilor." Numărîndu-se printre admiratorii lui Pivot, Pierre Nora, scriitor, directorul ziarului ,,Débats", curios și puțin contrariat de un succes atît de durabil și de răsunet internațional, a avut
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
fandoseli", dar și o critică a "comentariului secund". Textele adunate în acest volum nu sînt însă, cum spuneam, de critică literară, sau nu sînt în totalitate de critică literară, pentru că atingerile cu literatura sînt altfel inevitabile. Ele sînt "observații și reflecții felurite", după cum ne spune autorul într-un fel de dare de seamă finală în care își prezintă cu multe observații interesante întreaga operă de pînă acum. Atît de interesante, încît unui cititor care s-ar vrea pe placul autorului nu
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
care afirma apodictic: ,,critica nu suportă complezență și tranzacțiune; ea e independentă sau nu e deloc". Ca și: ,, Corectitudinea e punctul de plecare al criticului. Și vai de criticul la care tocmai acest punct cardinal e un locus minoris resistentiae!". Reflecția lui E. Lovinescu se dovedește nespus de actuală și în cazul în care ea se aplica Junimii, precum unui corp de elită, unui ethos pe cît de restrîns în raza sa de întrupare, pe atît de contrastant-pilduitor în mediul în
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
f.p. Jurnal(ism) și conștiință Iată că Jurnalul de scriitor a ajuns la al treilea volum și continuă să fie acea "imagine a vieții lăuntrice ruse, morale și spirituale" de zi cu zi pe care a dorit-o Dostoievski, o reflecție a realității așa cum a fost percepută de scriitor. Dialogul permanent cu cititorii îi oferă șansa de a-și verifica și, la nevoie, de a-și îndrepta judecățile. Scriitorul primește la ziar scrisori, i se aduc mulțumiri sau este înjurat, reproduce
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
nu e atins. Și astfel, prin lente alunecări și poticniri, printre încîlcite profunzimi și printre suprafețe ce atrag și ce înșeală, Muntele din suflet se constituie dintr-o alternanță de gros-planuri și vederi panoramate, din umbre și lumini și din reflecții în ape (fie pure, fie tulburi). Mergi drept sau în zig-zag sau cu ocoluri, entuziast sau șovăielnic, dorind să te întorci, chiar să abandonezi, totuși găsind puterea de a nu te lăsa, odată ce - printre profanatorii de morminte și paznicii de la
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
montări din ultimul timp par eboșe, încercări, tatonări, n-au greutatea unei abordări complexe. Faptul că am văzut două spectacole - Machinal și Don Perimplin - ale lui Hausvater unul după celălalt, la interval de trei zile, mi-a dat timpul unei reflecții mai adînci și mai îndelungate. Am avut senzația că regizorul nu mai are răbdare să lucreze decît cu unul sau doi actori, protagoniștii, lăsînd "corul" mai descoperit, deși exploatat la maximum. În ambele montări, un element esențial este muzica, atît
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
Irina Coroiu Cum au trecut de acum și febra pronosticurilor, și frisonul deschiderii plicurilor, ne putem permite cîteva reflecții la OSCAR 2001. Sînt referiri la filmele vizitate împreună cu cinefilii români și trebuie salutată din nou politica importatorilor autohtoni cărora le datorăm faptul de a cunoaște aproximativ 75% din peliculele nominalizate, începînd cu vedeta acestei ediții. Pentru Ridley Scott totul
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
sau pierdut (așa cum refac arhitecții o casă dărîmată), dar și a unui timp, a unui loc mental. Cu accentul pe algia (grecescul "durere"), nostalgia nu caută să regăsească un ceva pierdut, ci îi comemorează la nesfîrșit dispariția. Ca stare de reflecție ea devine stare de doliu permanent, ezitare între două impulsuri ce par a se contrazice: acela de a aparține și acela de a te rupe. Imigranții intervievați de autoare în ultima parte a cărții își decorează casele cu obiecte inutile
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
legătură între nostalgie și singurătate, pe care Boym din păcate nu o explorează. Teoretic cel puțin, ne îndreptăm cu toții spre o nouă vîrstă a cosmopolitanismului. Epoca Internetului este și va fi una fără pașapoarte. Cartea Svetlanei Boym se încheie cu reflecții pe tema comunicării în spațiul virtual. Va fi tehnologia leacul nostalgiei? Răspunsul autoarei e simplu: nu. Motivul e însă mai complicat decît îl face să pară, iar înțelegerea lui ne obligă să reflectăm la multe altele: conștiință, singurătate, identitate colectivă
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
două lungi eseuri care au fost date publicării la scurtă vreme după întoarcere, dar și cîteva misive cu caracter mai personal. Una dintre ele a apărut pentru prima oară cu doar cîteva săptămîni în urmă, în revista Times Literary Supplement. Reflecțiile lui Berlin privind societatea rusească la momentul acela, amestecul de sentimente de după război-confuzia, tristețea dar și nădejdea supraviețuitorilor-sărăcia, foametea, ideologizarea crescîndă și consecințele ei sînt de o acuitate remarcabilă. Dar mai presus de orice sînt generoase. Isaiah Berlin, aflat la
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
zidul care poate fi și spus/ pentru cine îl curăță de pene și îl spune/ zidul care poate sta și între umeri pentru cine e foarte grăbit". În cîteva poezii autoarea realizează o arheologie citadină cenușie, care devine pretext pentru reflecții: "există cauzele comune și cîinii. comunicatele/ șosetele metropolei și mortul de la fereastră ca/ și cum duminica/ eu sub asfalt creșteam și meditam la clandestinitatea modelului meu vicios". Asociațiile uneori șocante de noțiuni cu referent abstract și predispoziția pentru lamentări și
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
nominalizați, de ce fețe arătate în prim plan pe micile ecrane erau sastisite, acre, superior nemulțumite, de ce efortul unor oameni este răsplătit cu dispreț, de ce în locul strîngerii breslei laolaltă s-a instalat risipirea energiilor bune. Cred că este un moment de reflecție. Poate este nevoie de o schimbare în felul de a alege juriile sau mai știu eu ce. Un lucru este cert: dacă nu ne dăm strălucirea cuvenită singuri, nu e cazul să o așteptăm din altă parte. Depinde și de
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
literare și o profundă înțelegere a problemelor uzului ei în Republica Moldova, Dicționarul de dificultăți ale limbii române se impune ca o realizare de valoare deosebită în domeniul studiilor consacrate cultivării limbii române, oferind, implicit, un material lingvistic bogat și interesant reflecției lingvistice. Prin modul propriu de a aborda problema în condițiile specifice spațiului lingvistic al Republicii Moldova, lucrarea propusă de A. Crijanovschi răspunde uneia dintre principalele probleme ale culturii statului moldovenesc, oferind tuturor - și nu în ultimul rînd școlii și slujitorilor ei
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
un frate, ci ca la un tată invidiat. De aceea, dorința de a-și elimina rivalul, motivată de o feroce gelozie". Aceasta, în planul de adîncime al subconștientului, apare drept "o fantasmă a pericidului". Vestita scenă a sărutării pămîntului e reflecția faptului că pămîntul este singurul care poate să-i conserve sentimentul posesiei reale și total, psihanalitic vorbind, "o deplasare dinspre imaginea feminină spre una masculin-combativă a pămîntului". Ion a sacrificat narcisiac iubirea pentru pămînt. În final, datorită triumfului dragostei pentru
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
o biografie Vaclav Havel. Acuratețea informațiilor nu a fost pusă la îndoilă, după știința mea. Însă meritul uriaș al cărții, pe care nu-l voi comenta decît prea sumar în spațiul care mi-a rămas, este de a propune o reflecție cu sferă mai largă de aplicare, asupra destinului unui om politic în Europa de Est. Havel a fost și este un model rîvnit și în România, tocmai pentru felul în care izbutește să combine incontestabila sa forță intelectuală cu flexibilitate politică. Eșecul
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
Zizek numește, în cronica sa din London Review of Books, "New-Ageism" politic - un fel de discurs animat de utopianisme care amestecă un prezent indistinct, al idealurilor și abstracțiunilor, cu prezentul concret și urgent, fără a propune nici o soluție, ci doar reflecții și teoretizări. Zizek susține, confirmînd cîteva din mai discretele aluzii ale lui Keene, că prăbușirea comunismului (atît de nesperată, după ororile celor cincizeci de ani) a condus la crearea unor așteptări profund utopice, alterînd astfel simțul realității. Capitalismul, pentru cineva
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
formație germană... Altă definiție: "somnul ocupă a treia parte din viața umană". Că, de fapt, o jumătate de viață aproximativ ne-o petrecem în vis. Visul ca mare exutor, eșapament al conștiinței, ca igienă mentală. Visul ca poluție a conștiinței. Reflecții pe marginea unui studiu intitulat " Autopsia somnului", tot ce-am întîlnit mai nou despre somn și care fascinează. Cînd visezi, ochii ți se mișcă în cap cu frenezie... Undele cerebrale se transformă în unde lente de o mare amplitudine. Cînd
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
față de lume și o supunere față de el însuși. * Ceea ce uiți, ceea ce pierzi te definește tot atît de profund ca și întîmplarea propriu-zisă. Dacă nu chiar mai mult. * Se-ntîmplă să gîndești fiindcă nu poți (nu ai cu cine) vorbi. Oralitatea potolește reflecția solitară, așa cum umbra - înțelepciunea optică - potolește arșița soarelui. * Realul pur este coincident cu prezentul pur. Ficțiunea aparține trecutului sau viitorului. Trecutul și viitorul: timpurile ficțiunii. * Atîtea cunoștințe de vîrsta mea sau chiar mai tinere, unele apropiate și dragi, au pășit
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
nedreptate și de indignare. Însă această indignare rămânea la nivel personal, aș zice instinctual. Apoi, în 1969, au început să circule teoriile feministe, iar eu m-am recunoscut în unele dintre ele. Atunci m-am gândit că poate exista o reflecție comună, colectivă, asupra nedreptăților suferite de femei, că exista un substrat istoric, că trebuia întreprinsă o analiză istorică, că nu era vorba numai de o revoltă personală, ci de o acțiune care trebuia organizată. În acest sens am fost eu
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
și supunere, dorință, gelozie, tristețe, resemnare, luciditate, fidelitate, maternitate, ruptură, singurătate, porniri și trăiri etern umane, toate acestea sînt racordate la mentalitatea actuală în care constrîngerile morale, sociale și chiar verbale au fost abolite. Existența bărbaților în viața personajului și reflecția autoarei asupra propriei scrieri, iată cele două piste care se întretaie asigurînd astfel dinamica și unitatea acestui roman. Mărgele de tot soiul par legate pe un dublu fir de ață care nu se rupe, izolate prin noduri care le asigură
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
Roxana Racaru Filigrane adună reflecții, eseuri, amintiri, articole ale unei autoare cunoscute: Mariana Șora. "Micile proze" sînt adunate în mulți ani, toate avînd în comun "un anumit mod de alcătuire, mai bine zis o anumită modalitate a dezbaterii: un ton jucăuș, aparent ușurel, nu fără
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
zis o anumită modalitate a dezbaterii: un ton jucăuș, aparent ușurel, nu fără contingențe cu filozofarea, avînd deci o "subțirime" și o configurație asemenea unor figuri de artă plastică făcute dintr-o rețea de sîrme" (p. 5). Articolele sînt diverse, reflecțiile neocolind problemele estetice cum ar fi actualitatea în artă (cu atît mai mult cu cît articolul a fost scris în anii '40 și dincolo de scenele eliberării Parisului ne gîndim la arta angajată și un alt fel de eliberare la București
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
36). Dar "dragostea de toate și de totul, atît de nestatornică în aparență, este o căutare, atît la suprafață cît și în străfunduri, a ceea ce fiecare lucru tăinuie și destăinuie". Cu alte cuvinte, ceea ce atrage cel mai mult la aceste reflecții este felul nepretențios în care o temă "serioasă" devine pretext pentru o "bucurie măruntă". Discuția are dimensiuni umane: ce reacție are un vizitator, chiar contemporan, în fața tabloului lui Delacroix, Libertatea călăuzind poporul, cum erau (sînt încă) spectacolele de teatru în
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
o fascinantă tensiune între individualism și comunitarism, între însingurarea în citadela propriului sine și loialitatea, deschiderea față de ceilalți. O tensiune care face din fiecare dintre membrii acestei grupări potențiale personaje de roman. Dar și o tensiune fertilă ca temă de reflecție, de problematizare, ca mod de a înțelege însăși misiunea intelectualului în societatea civilă. Lionel Trilling a murit în 1975 cu reputația de a fi fost poate cel mai important critic literar american al secolului. A lăsat în urmă cîteva cărți
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
la o anumită empatie cu textul literar, la capacitatea de a-l înțelege și aprecia conform unor criterii elastice și relative, nu absolute și rigide. Așa cum în viața de zi cu zi există mai mult probleme decît soluții, care reclamă reflecție permanentă, nu eliminare, în literatură există texte imperfecte, care trebuie înțelese în raport cu potențialitatea lor, nu una ideală. Critica literară a lui Lionel Trilling e construită pe principiul echilibrului și e deschisă spre fenomenul mai larg al culturii, o combinație care
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]