862 matches
-
actul semnificării se realizează prin întregul context stilistic), devierea (de la normele limbii literare și de la uzanțele comunicării pragmatice) ca mecanism de metaforizare și de producere a unor noi semnificații etc. Particularitățile care conferă unicitate limbajului poetic sunt expresivitatea, ambiguitatea, sugestia, reflexivitatea. - Expresivitatea denotă capacitatea limbajului de a valorifica resursele expresive ale limbii, reflectând astfel „fondul subiectiv al vorbitorului“ (Tudor Vianu). Indici textuali ai expresivității sunt: asocieri neașteptate de cuvinte, modificări semantice, construcții topice neobișnuite, prezența imaginilor artistice, a simbolurilor, a figurilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dominanta afectivă, caracterul evocativ etc.); enunțuri eliptice, prezența unor elemente paratextuale (subtitlul, mottoul, dedicația) sau metatextuale (punctele de suspensie) etc. Modalități stilistice: prezența simbolurilor multisemnificative, a unor imagini artistice neconvenționale, a metaforelor absolute/închise, a unor ana logii, alegorii etc. - Reflexivitatea constă în capacitatea textului liric de a exprima idei, nu întrun limbaj denotativ, logicconceptual, ci în limbaj poetic, metaforizat, prin imagini artistice, prin simboluri (nu un „limbaj al tuturor, ci al unuia singur“ - Carlos Bousoño). Prin această caracteristică definitorie a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poate ajunge și cu rezultatele exprimate așa cum știința nu lear putea în nici un caz exprima“ (Camil Petrescu, Teze și antiteze). Lirismul reflexiv este focalizat asupra unor idei filozofice, surse ale tensiunii semantice și ale emoției artistice. O fațetă modernă a reflexivității este poezia autorefențială, care își află substanța în oglindirea propriului conținut. 3.4.5. Lirism subiectiv, lirism obiectiv, lirism narativ. Tipuri de discurs liric Modalitatea de exprimare a ideilor poetice, a stărilor afective - asumate sau nu de eul liric - generează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lui L. Blaga este o artă poetică, prin care se comunică nemijlocit idei și reprezentări despre menirea artistului și a creației sale, pre cum și sentimentul de nostalgie a absolutului. O altă caracteristică este limbajul poetic marcat de ambiguitate, de reflexivitate și expresivitate. Aceasta se realizează prin frecvența mare a figurilor de stil, precum comparația din primul vers sau metaforele revelatorii (patria sa, zăpada făpturii, curcubeul). 9. Ultimele patru versuri alcătuiesc o secvență poetică prin care este surprins actul creației. Repetiția
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
spirit. Astfel, din poezie se desprinde sentimentul solitudinii, al încremenirii uni versale. Singurătatea stranie se asociază cu albul dezolat, sugerând presentimentul morții. O altă trăsătură a acestui gen literar este limbajul poetic, cumulând cele patru caracteristici: expresivitatea, ambiguitatea, sugestia și reflexivitatea. Expresivitatea limbajului, de exemplu, poate fi ilustrată prin frecvența mare a figurilor de stil din poezia La Polul Nord (metafore, metonimii, repetiții, epitete, personificări etc.: Când dintre munții solitari îngălbenește luna plină, / Vărsând pe albul dezolat o cadaverică lumină). 9. Primele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ceva ce revine sub aceeași formă (ein gleichförmig Wiederkehrendes) pretudindeni unde apare numele ei, dar și o corelație lăuntrică a celor care participă la ea" (s.n.)176. Dilthey oferă în acest sens o imagine emoționantă privitoare la efortul milenar al reflexivității și creației umane, imagine din care se desprinde limpede ideea unei continuități paradigmatice: "Începând cu Tales și Pitagora, fiecare gânditor îi încredințează celuilalt problemele și-i transmite adevărurile sale; ca atare, posibilitățile rezolvării sunt aprofundate succesiv; viziunile despre lume sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o disciplină autentică, care își pune întrebări despre existența omului și a societății și încearcă să găsească răspunsuri. Incertitudinea găsirii adevărurilor este, oarecum, echivalentă cu proliferarea "metodelor" în lumea științifică modernă. Foucault a definit metoda ca fiind "o formă de reflexivitate ce permite a se stabili care e certitudinea ce va putea servi drept criteriu pentru oricare adevăr posibil și, care, pornind de aici, pornind din acest punct fix va înainta din adevăr în adevăr până la organizarea și sistematizarea unei cunoașteri
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
servi drept criteriu pentru oricare adevăr posibil și, care, pornind de aici, pornind din acest punct fix va înainta din adevăr în adevăr până la organizarea și sistematizarea unei cunoașteri obiective"203. Problema metodei, a tuturor metodelor este că forma de reflexivitate ce o face posibilă nu se poate întemeia doar printr-o "codificare" discursivă à la Galileo, precum în cazul oamenilor de știință moderni. Ea are nevoie de o evidență (experimente sau date concrete), care să o întemeieze. Astfel că avem
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
care merge spre înglobarea unor tipuri nespecifice. Temele nou apărute sugerează de la sine felul în care s-au despărțit de marile motive ale scriiturii realiste, aparținînd partiturii balzaciene și "primului modernism", reflectat de poetica obiectivității. "Asocialitatea", maladia retrospecției, eșecul, nevroza, reflexivitatea, "eul în ruptură" sînt cîteva din numeroasele repere tematice ale noului stil. Meditația romanului implică adesea expresia înfruntării cu sine, a unei conștiințe temporale singulare, o psihologie restrînsă obsesional la veghea lucidă și hipersensibilitatea nevralgică a naratorului, atent la înregistrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și imaginate, reconstruite de narator; pretext, de asemenea, pentru considerații laterale), pe de altă parte ancorarea în detaliile de superpoziție temporală, care mențin posibilă revenirea la "suprafața" timpului narației. Joncțiunea celor trei componente ale discursului narativ, servind tot atîtea intenții (reflexivitate / metatextualitate, reprezentare, comentariu naratorial, ancorat în prezentul povestirii), creează un ritm. Alternarea lor, un contrapunct sesizabil. De remarcat este ordinea studiat dispersată a secvențelor și reluarea lor contrapunctică. Excursia îndrăgostiților, la Brașov, plănuită înadins în contratimp, pentru "a nu atrage
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
21. "Tristețea metafizică" provocată de dispariția timpului paradisiac, instaurând un ritual al spaimei: "Mamă, nimicul marele !/ Spaima de marele îmi cutremură noapte de noapte grădina"; 22. Sentimentul crizei aporetice a realului prin care înțelegem sentimentul pierderii definitive a divinului; 23. Reflexivitatea trăirilor nemijlocite, cugetarea; 24. Ipostaza cunoașterii prin participarea la ritmurile interioare ale cosmosului; 25. Iubirea e născocitoare de suflete, în pasteluri spiritualizate: "De prea mult aur crapă boabele de grâu/ Pe buzele ei calde mi se naște sufletul"; 26. Mitul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
universale. Exprimând lumea prin metafora "corola de minuni", eul liric va constata, în curând, obscurizarea acestor minuni care devin "adâncimi de întuneric", "neînțelesuri și mai mari". În poezie sunt câteva simboluri de mare profunzime: flori (frumosul absolut), ochi (comunicare spirituală, reflexivitate), buze (rostirea, sărutul), morminte (căderea, moartea): "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ și nu ucid/ cu mintea tainele ce le-ntâlnesc/ în calea mea/ în flori, în ochi, pe buze, ori morminte". Sintagma "lumina altora", în opoziție cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
si mai ales în dezvoltarea gândirii, impregnare a limbajului cu elemente nonverbale, expresivitate exagerata, gestica expresiva. Teoria codurilor sociolingvistice asociază codurile restrânse cu o structura sociala locala și apreciază că aceste coduri au, în principiu, un potențial redus de schimbare, reflexivitatea individului fiind, în acest caz, limitata. Aceste coduri realizează semnificații legate de context, particulariste. Spre deosebire de ele, codurile elaborate realizează semnificații universaliste, libere de context, cu un mare potențial de schimbare, oferind celor ce le poseda șanse reale de reușită școlară
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3140]
-
III-lea, ediția Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1947; 6. Petrescu, Camil, Teze și antiteze, Editura Cultura națională, București, 1936; 7. Petrescu, Camil, Teze și antiteze, Editura Minerva, București, 1971; II REFERINȚE CRITICE 1. Apetroaie, I., Literatură și reflexivitate, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 1996; 2. Călin, L., Camil Petrescu în oglinzi paralele, Editura Eminescu, București, 1976; 3. Călinescu, G., Camil Petrescu, teoretician al romanului, în Viața românească, 1939, an 31, vol. I; 4. Călinescu, G., Istoria literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tău / eu urc fără de amintiri / și plâng. // Pășesc cu mine îngeri muți; / fără suflare-s lucrurile; / în piatră s-a schimbat orice cuvânt, / tăcere de țării îngropate. // Primul tău om / nu știe, dar suferă.288 Pe un fond de extremă reflexivitate (eu, cu mine) metamorfoza inițială pornește dintr-o matrice spațială caracterizată prin două absențe fundamentale: a luminii și a sunetului că simboluri ale memoriei personale. Firul vieții se țese în absență divinității, ce refuză să se împărtășească omului. Spre final
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ambii autori motivului tăcerii și tematicii temporale pune în lumina modul în care ei valorizează trecutul, opunându-l prezentului detestat. Însă trebuie subliniată o diferență importantă între cele două viziuni: Salvatore Quasimodo transpune respectivul motiv literar în versuri de adâncă reflexivitate, ce reflectă metamorfozele propriei interiorități. Leopardi pe de o parte utilizează diferitele ipostaze ale sonorității și tăcerii pentru a marca prezentul sau trecutul său personal, pe de altă parte utilizează același topos în corelație cu tematică timpului istoric ce ritmează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în temeiul teoriei receptării, că primatul nu e al intenției, ci al efectului". Dosoftei și Costin sunt personalitățile selectate pentru "gestul de întemeiere a poeziei culte, prin teorie și creație". Suplimentare argumente oferă "secularizarea discursului religios" la Antim, ca și "reflexivitatea scrisului" costinian, "regia momentelor epicului, notele afective și profetice, sentențiile melancolice despre destin", care, la un loc, "dau măsura talentului autentic reflexiv al autorului, prin care începe în istoria narațiunii românești cariera stilului livresc meditativ". Suita analizelor textuale din finalul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
meditativă asemănătoare cu a Autoarei. În simetrie cu "Întoarcere spre timpul vechi", din măr-turisita aspirație a Doamnei Profesoare, "Lunga trecere de vreme", estimată poematic prin evocarea pentru ochiul regal polonez a momentelor emblematice din depărtarea istoriei țării sale, acaparează și reflexivitatea lui Costin. Cu rezerva, exprimată de Autoare în ultimele rânduri, că evaziunea spre "vârsta de aur" e "o soluție poetică ce exprimă vocația contemplării, întârziind devenirea". Ca în orice mare lecție universitară, discuția despre Timp și "cumplitele vremi" pare astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
din letopisețe, esența spirituală se decantează din scris, printre protagoniștii cu portrete vii se numără și naratorii. Nu întâmplător autoarea îl alege pe Miron Costin și pentru o prezentare monografică: rupturile de ritm narativ care pătrund în spațiul rece al reflexivității suplimentează valoarea hrisoavelor sale. De structură clasică, umanistul care mediază între Ureche și Neculce topește în opera sa "permanențe ale mentalității românești", letopisețul, poemul Viiața lumii și celelalte scrieri funcționând ca un fel de embrion cultural. Scrisul expresiv nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sapiențial și spațiu metaforic al mesei înțelepciunii, dublată de imaginea semnificativă a oglinzii (deschizând, de data aceasta, spre necesitatea orânduirii spațiului interior și a duratei vieții 75) conturează un alt model uman: scriitorul ca înțelept al cetății, chemând la banchetul reflexivității și al introspecției. Tot în raport cu valorile cetății și rolul eruditului în ea, alegoria scrierii-luptă, "lupta monomahii" cu uitarea, cu timpul, în "câmpii ritoricăi" sau "câmpul istoriilor", unde scriitorul, cavaler fără teamă, folosește dragostea de moșie ca scut și armă76. O
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cazul unor termeni de factura postmodernismului, nu face prea multă lumină în înțelegerea lor) și, poate lucrul cel mai important, menține conectat interesul asupra "naturii interogative" a acestor termeni, care au capacitatea de a renova/reînnnoi problematicile și modul de reflexivitate caracteristic lor19. La polul opus acestor câteva caracteristici pozitive ale actului de a periodiza se găsesc și câteva pericole, dintre care M. Călinescu alege două ca fiind reprezentative și pentru problemele mai generale cu care se confruntă conștiința noastră istorică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este nicidecum epuizată și, deși se poate percepe dincolo de modernitate posibilitatea conturării unei lumi postmoderne, aceasta, din punctul său de vedere, este destul de diferită de ceea ce mulți alți teoreticieni numesc "postmodernitate". Prin urmare, schimbările observate față de modernitatea "clasică" decurg din "reflexivitatea extensivă" a "modernității radicalizate", ideea de "depășire" fiind astfel anulată: "A vorbi despre post-modernitate ca depășind modernitatea înseamnă a invoca tocmai acel lucru despre care se spune (acum) că este imposibil: a da o anumită coerență istoriei și a indica
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
posibile procesele active ale identității de sine reflexive. 4. Argumentează că trăsăturile universale ale pretențiilor de adevăr se impun asupra noastră într-un mod irezistibil datorită caracterului primordial al problemelor globale. Cunoașterea sistematică a acestor evoluții nu este împiedicată de reflexivitatea modernității. 5. Analizează dialectica lipsei de putere și a investirii cu putere atât în raport cu experiența, cât și cu acțiunea. 6. Consideră viața de zi cu zi drept un complex activ de reacții la sistemele abstracte, care implică atât apropierea, cât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Maingueneau tinde către ideea inexistenței discursurilor în stare pură319, către instituirea unei dominante sau a alteia, care va înscrie în final un discurs într-o categorie anume. Această dominanță este dată de accentuarea diferită a constituenței: discursul filosofic va sublinia reflexivitatea speculativă, iar cel literar, reflexivitatea ficțională. A introduce literatura și filosofia în cadrul discursurilor constituente poate conduce către o altă posibilitate de interpretare a lor și a complexei relații dintre ele. În viziunea lui Maingueneau, "apartenența comună la discursurile constituente prezintă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursurilor în stare pură319, către instituirea unei dominante sau a alteia, care va înscrie în final un discurs într-o categorie anume. Această dominanță este dată de accentuarea diferită a constituenței: discursul filosofic va sublinia reflexivitatea speculativă, iar cel literar, reflexivitatea ficțională. A introduce literatura și filosofia în cadrul discursurilor constituente poate conduce către o altă posibilitate de interpretare a lor și a complexei relații dintre ele. În viziunea lui Maingueneau, "apartenența comună la discursurile constituente prezintă astfel avantajul de a stabili
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]