5,383 matches
-
poate că avea să-l doboare, dintr-o singură Împușcătură drept la țintă, pe detestatul căpitan sau chiar pe negrul Miguelón. Îi trecu prin minte o idee grozavă. Să-l ucidă pe căpitan și să fugă să se ascundă În refugiul său, Îngăduindu-le ca ziua următoare să răscolească insula pînă la ultima piatră, căutîndu-l zadarnic, pentru că În felul acesta aveau să Învețe că nici un om nu trebuie umilit așa cum Îl umiliseră pe el, pentru a-l putea provoca după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
protejate și camuflate, cu vîrful Îndreptat spre intrarea În ansă, și se simți mîndru. Două tunuri Însemnau Întărirea „regatului” său și-i ofereau șansa de a-și controla și mai mult oamenii, Îndepărtîndu-i de mal pe musafirii nepoftiți. Insula Hood, refugiul de odinioară al păsărilor marine, Începea să se transforme Într-un loc important, pe care lumea avea să Învețe să-l respecte, temîndu-se de el. Încercă puterea neînsemnatei sale baterii private și Îl amuză să constate panica pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Același curent Îi devie cu cîteva grade spre sud, Îndepărtîndu-i de direcția prevăzută, dar, la jumătatea celei de-a doua săptămîni, străjerul zări pămînt și În fața lor Începu să se profileze tot mai clar o insulă aridă, stîncoasă și solitară, refugiu al iguanelor, pelicanilor și albatroșilor uriași, care se Înălța suav, de la plajele liniștite și ansa de la nord, pînă la abruptele țărmuri din partea de sud, ce păreau tăiate cu cuțitul. În timp ce mergeau de-a lungul coastei, foarte aproape de pămînt, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără să-mi pese cine a strigat... Camuflă cu grija dintotdeauna intrarea În peșteră și Începu, calm și metodic, să-l caute pe pilotul portughez. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, Își găsi refugiu sub o ieșitură a unui povîrniș unde, lungit și aproape lipit de ea, era cu totul invizibil de pe pămînt, chiar și pentru cineva care ar fi trecut la un metru deaspura capului său. CÎnd fluxul scurt atingea punctul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aduse aminte de spargerea violentă a valurilor pe țărmul său natal, Cascais, și Îi mulțumi lui Dumnezeu că nu era vorba despre același ocean, căci impetuosul Atlantic l-ar fi făcut arșice, izbindu-l de peretele de stîncă din fundul refugiului său la primul val puternic. În felul acesta, jumătate din timp uscat, iar cealaltă jumătate ud fleașcă, lăsă orele Însorite să se scurgă lent. Douăsprezece. Nici mai mult, nici mai puțin, minut cu minut și, cu toate că Încercă prin toate mijloacele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
voie sîngelui să-i curgă pe față și pe gît, căci era pe deplin convins că, dacă nu-și recăpăta puterile, nu avea să fie În stare să-și Învingă dușmanul. Zorii zilei Îl surprinseră pe cînd se Întorcea la refugiul unde reuși spre amiază, cînd fluxul Începuse să se retragă, să doarmă pe săturate pentru prima oară În patruzeci și opt de ore. În cea de-a opta zi, Oberlus Începu să se enerveze. Verificase insula pas cu pas, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu apa pînă la piept și scrutînd, cu acei ochi de un albastru aproape translucid, fiecare grotă și fiecare fisură din stînci. Înțelese că sosise clipa și că nu mai exista posibilitatea de a se ascunde. Se rostogoli afară din refugiu, se ridică În picioare, foarte drept, cu picioarele desfăcute și strînse În mînă arma, amenințător: - Aici sînt, fiu de cățea blestemat! urlă el. Vino după mine! Iguana Oberlus se opri, Îl observă cîteva clipe și păru că studiază terenul, căutînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
riscul să cadă În prăpastie, deoarece aveau lanțuri la picioare. CÎnd aceștia ajunseră la adăpost, legați și cu căluș la gură, urcă din nou pe culme și șterse cu grijă urmele care duceau la punctul pe unde se cobora la refugiul lui. Ascunse cu pietre și chiar cu cuiburi treptele săpate În stîncă și Închise apoi cu strășnicie intrarea Îngustă a peșterii, terminîndu-și treaba cînd deja se auzeau vocile marinarilor care ajungeau pe culme, la zece metri deasupra capului său. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
strînsă pe talie și dintr-o dată lăsîndu-se ca un clopot în jos, la o palmă de podele, rochia părea regească și nu era decît o rochie de dinainte de război, aidoma rochiei cu care venise K.F. în Vladia pe drumurile unui refugiu fără întoarcere. Ceea ce părea tocit, era de fapt o textură foarte fină, ceea ce părea demodat era de fapt o constanță de o noblețe disprețuitoare. Asta înțelesese singur adjutantul clupă ce, mai mult simțind, îndrăznise să facă un compliment aproape soldățesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fusese Încă biruită ceata Îngerilor. Editorul cărții lui Nilus va fi Crucea Roșie din Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hârtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului de iscusința omenească, care putea fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca și o sursă de trăiri platonice. Un exemplar va fi hărăzit țarului Nikolai al II‑lea. (Țarul citea pe nerăsuflate tot ce era operă mistică, Întrucât socotea că prin instruire și istețime iadul putea fi depășit.) Privilegiații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
înveli ca un giulgiu, în timp ce bărbatul se lipi de ea cu hainele lui soioase. Își întoarse fața spre fereastră și încercă să-și adune gândurile. Mai avea cinci stații de mers după care trebuia să coboare. Văzu, cu ochii minții, refugiul de tramvai pustiu, înconjurat de copaci și drumul dosnic prin părculeț până la bloc. La una din stații urcară doi milițieni. Trecură pe lângă scaunul fetei și se opriră în spate. Ea întoarse capul după ei. Nici să nu te gândești, șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de olandezi care fuseseră siliți să-și părăsească locuința din Flores și căutau o cale de Întoarcere În Olanda. Ajunși pe insulă, au auzit de Karl și de casa lui și au Înțeles că aveau să găsească un loc de refugiu unde să rămână pentru câteva nopți, timp În care să-și aranjeze plecarea la Jakarta și de-acolo mai departe. Au sosit cu o singură valiză, arși de soare, plini de praf. Karl i-a primit politicos și le-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
O agrafă de păr, un sutien... Ziceai că vinzi tablouri... Pe nesimțite, se apropiară de garsoniera Iolandei. Blocul semăna cu o cazarmă trecută În rezervă și ea Îl ocolea ori de câte ori i se ivea prilejul. Mansarda lui Petru fusese până ieri refugiul ei preferat. Acum Însă, lectura clandestină a Caietului cu vise, În albul de var al garsonierei sale, mobilată simplu, după un proiect propriu, având un căutat aer monahal, un loc de reculegere după excese de tot felul, o făcea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bogat, dar avea nevoie de minciuna asta, cum am și eu nevoie de minciuna că romanul la care lucrez o să mă facă faimoasă. Nu ne agățăm fiecare de-o minciună? De-o minciună necesară? Tata. Cînd s-a întors din refugiu, pe peretele Bibliotecii Centrale "Ferdinand" scria min net. Nu sînt mine. Cine ar fi crezut să fie atîtea? El nu, deși viața devenise de nerecunoscut. În gara Iași, echipe de evrei secondate de soldați sovietici permiteau intrarea refugiaților pe baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bătrînă. Nebună și frumoasă, da. Te păstrez în banca mea de date nebună și frumoasă. Ochii îi sînt obosiți. Unul pare a avea în mijloc ceva ca o floare de gheață, cum se fac pe fereastră. Uzezi de soluția bătrînilor: refugiul în trecutul îndepărtat, Rusalin, vreau să-i spun, dar nu-i spun. N-am apucat să mă bărbieresc. Dispar două-trei minute. Nu știu de ce, rătăcesc cu gîndul la tant' Eugénie. Pierduse la naționalizare o avere uriașă, o jumătate de Ialomiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
unde nu exista nimic, absolut nimic, dincolo de acea lumină difuză de auroră, ce-i dădea o acută senzație de sufocare. Se simți cuprinsă de o spaimă îngrozitoare, să fii prizoniera propriei tale camere, singura în care-ți puteai găsi odinioară refugiul! S-a trezit brusc, de data aceasta cu visul foarte clar, stăruind ca o amenințare în mintea ei. A continuat să zacă o vreme în pat. A încercat să-și amintească unde a citit că în lumea de dincolo vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se opri o clipă să-și tragă sufletul. Și să crească. Până la dimensiunile unui ac de cusut (mediocru). Deveni mai palidă, cu vârful roșu aprins și coada cu irizări orange-verzui. Era pasărea colibri a ideii. În curs de formare, în refugiul din miliardimea secundei de după naștere. N-avea niciun sens să se întrebe cine e și de unde vine. Știa că are de trasat o cale și de finalizat un gând. Se putea spune că ceva o dirija, pentru că nesiguranța, teama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pericol, pentru ca apoi, nestingherită, să preia frâiele conducerii armăsarului, în cursa prin hipodromul iubirii, fără a înceta să-i testeze măiestria sportivității (căci era un concurs, o luptă în care protagoniștii erau Învinși și Învingători), inventând mereu obstacole, dulci refugii, refuzuri abile, sub masca clasicelor migrene sau filosofice indispoziții, pavând astfel cu ignorări, drumul spre Rai. Apelativelor telefonice sau cu încadrări în categoria inutilității relației dintre nărăvaș și Ea, femeie coaptă de 40 de ani, punând-o sub zodia ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și lanțuri cu totul și cu totul de aur. Când trecea Ea. Anatemizată de umbră, scuipată de ploaie, ocolită de câini, asaltată de priviri, urmărită de faruri, pândită de sus, respinsă de jos, de jur sau de împrejur, Ea trecea. Refugiul de sub castan era ocupat. Băncile, bordurile, gangurile de tranzit dintre blocuri, străzile lăturalnice (cândva degeaba), locurile de sub copertinele localurilor de stânga, de sub umbrelele grădinilor de dreapta, de sub chioșcurile de centru, ocupate toate. Când trecea Ea. La oficiile poștale timbrele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tot ce ar mai fi putut satisface micile pofte burgheze. Într-o așa situație nici nu-i de mirare cum de cariera militară pentru care ți ai sacrificat tinerețea și ai suportat atîtea privațiuni ți-a apărut brusc ca un refugiu de care puteai profita pentru tot restul vieții. Lumea pe care o știai tu renunțase între timp la afacerile riscante, nu-i mai ardea nimănui de lucruri slabe, li se ștersese totul din memorie, nimeni nu-și mai aducea aminte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
n-au găsit nici un strop de rachiu înăuntru, am reclădit totul așa cum se vede acum, lucru manual, a lopătat Tîrnăcop la betonieră pînă i-a ieșit pe nas. Ăsta e secretul lui Roja, zice Dendé, și-a făcut adăpost dedesubt, refugiul său cînd vrea să scpe de mizeria de afară, nu e deloc o glumă, Curistule. Numai tu puteai să fii, se gîndește Roja, să vedem pe unde o să te mai strecori acuma de frica hingherilor, asta da urmărire, hăituială, mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu voiam să fiu ca acei săraci care veneau la spital la tata pentru a cerși un sfat. Voiam să fiu bogat, dar și să ajung astfel cu un minimum de efort. După moartea tatălui meu, mama și-a găsit refugiul în religie. Era ferm convinsă că "îi este mai ușor unei cămile să se strecoare prin urechea unui ac decît unui om bogat să intre în rai". Privind lucrurile din această perspectivă, voiam să fiu bun și credeam că a
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
frică ne obligă să acceptăm imobilitatea, întunericul și mocirla. Astfel, cu fiecare zi care trece, ne afundăm din ce în ce mai mult în mlaștină. Cu fiecare zi petrecută în același mediu, ne este din ce în ce mai greu să îl părăsim. În consecință, oamenii își găsesc refugiul în a căuta mijloace cît mai eficace pentru a îndepărta mirosul și a găsi preocupări plăcute care să facă scufundarea în mocirla vieții de zi cu zi cît mai suportabilă. Dar mai sînt și cei care știu că numai ei
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
ne este prezentat drept un nonconformist, pe care ar trebui să-l simpatizăm. Dar nu putem s-o facem, întrucât actele lui de nonconformism sunt puerile. Personajul o jignește pe o doamnă și, în timp ce ea îl reclamă, el își găsește refugiul la toaletă. „Doamna se întoarce cu spatele la mine, scoate telefonul din poșetă și formează un număr. Pur și simplu mă piș pe mine. Alerg spre toaletă descheindu-mă la prohab din mers. Dumnezeule! Zece secunde sunt fericit.“ Aceeași activitate de excreție
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
grav de ingratitudine. În plus, victoriile nu sînt niciodată atît de complete încît învingătorul să nu trebuiască să țină seama de anumite lucruri, și mai ales de dreptate. Dar dacă pierde acela cu care te-ai aliat, vei găsi un refugiu la el; te va ajuta atît cît îi va fi cu putință și vei împărtăși soarta lui care poate să-și mai recapete strălucirea de altădată. În al doilea caz, atunci cînd aceia care se luptă între ei sînt astfel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]