1,454 matches
-
rezumăm. De obicei, el consideră că între cele două există un raport de excludere. De pildă, el remarcă faptul că sublimarea permite satisfacerea idealului eului fără ca refularea să fie și ea implicată (1914/1985). În schimb, notează o colaborare a refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
raport de excludere. De pildă, el remarcă faptul că sublimarea permite satisfacerea idealului eului fără ca refularea să fie și ea implicată (1914/1985). În schimb, notează o colaborare a refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare. Am putea presupune că sublimarea nu vizează decât o anumită cantitate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1985). În schimb, notează o colaborare a refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare. Am putea presupune că sublimarea nu vizează decât o anumită cantitate de energie sexuală, iar refularea ar fi utilă în scăderea intensității acesteia, permițând deci o sublimare reușită. În domeniul acestei comparații, se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare. Am putea presupune că sublimarea nu vizează decât o anumită cantitate de energie sexuală, iar refularea ar fi utilă în scăderea intensității acesteia, permițând deci o sublimare reușită. În domeniul acestei comparații, se verifică exactitatea observației Annei Freud (în Sandler, 1985/1989), conform căreia cele mai multe dintre mecanismele de apărare se amalgamează între ele. „Veți găsi cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vicisitudinilor vieții: munca intelectuală oferă o asemenea plăcere, încât „destinul are prea puțină putere asupra noastră” (1930/1995). Există o similitudine între umor și sublimare: umorul reprezintă depășirea și dominarea neplăcerii, la fel cum sublimarea reprezintă depășirea (dar nu și refularea) unei plăceri sexuale considerate a fi primejdioasă (Dubor, 1973). Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Atunci când opune umorul celorlalte mecanisme de apărare, Freud remarcă faptul că acestea din urmă sunt utile, de vreme ce evită apariția neplăcerii, dar că, prin caracterul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
celorlalte mecanisme de apărare, Freud remarcă faptul că acestea din urmă sunt utile, de vreme ce evită apariția neplăcerii, dar că, prin caracterul lor inconștient și automatic, pot deveni nocive. Umorul, în schimb, nu prezintă nici un risc, deoarece nu se sprijină pe refulare (1905/1988). El nu este numai eliberator, precum cuvântul de duh, dar și „grandios și exaltant” (1927a/1985), și permite obținerea unei plăceri în ciuda afectelor deranjante. Spre deosebire de glumă, umorul nu are deloc nevoie de un interlocutor pentru a se dezvolta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
din această cauză, o piesă de bază în istoria psihanalizei. Ea se constituie într-una dintre fundamentele psihologiei profunzimilor. Totodată, aduce o contribuție considerabilă la analiza legităților și proceselor psihice. Permite lămurirea și ilustrarea mai multor fenomene, cum ar fi refularea, inconștientul, cenzura, conflictele interioare etc. Freud formulează trei postulate ce rezumă funcțiile principale ale visului. 1. Visul este ocrotitorul somnului Somnul necesită abandonul fizic și psihic. Atunci când dormim, pierdem orice control asupra lumii exterioare, dar și asupra propriei lumi interioare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
utilizabil rămâne la suprafață, la periferie (în conștient) și este accesibil cunoașterii directe, iar ceea ce nu prezintă interes imediat se va îndrepta spre straturile psihice mai profunde, în inconștient. Dar pentru psihanaliză, absența urmelor mnezice se explică mai ales prin refulare. Adică în funcție de considerațiile mai afective și psihologice. Așadar subiectul, de-a lungul întregii sale vieți, își «va hrăni» și umple inconștientul. Din acest punct de vedere se poate vorbi de o construcție istorică legată de trăire. Refularea corespunde unei operațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mai ales prin refulare. Adică în funcție de considerațiile mai afective și psihologice. Așadar subiectul, de-a lungul întregii sale vieți, își «va hrăni» și umple inconștientul. Din acest punct de vedere se poate vorbi de o construcție istorică legată de trăire. Refularea corespunde unei operațiuni psihice automate. Nu este vorba de o decizie sau de o acțiune determinată și conștientă, ci de un mecanism activat independent de voința subiectului, fără ca el să își dea seama și să fie conștient. Refularea permite îngroparea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de trăire. Refularea corespunde unei operațiuni psihice automate. Nu este vorba de o decizie sau de o acțiune determinată și conștientă, ci de un mecanism activat independent de voința subiectului, fără ca el să își dea seama și să fie conștient. Refularea permite îngroparea cât mai adânc în psihic, în inconștient a tot ceea ce constituie o amenințare pentru bunăstarea interioară. Permite astfel evitarea tensiunilor prea puternice și deci periculoase. Uitarea, care se referă fie la întreaga realitate (refulare completă a unei dorințe
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și să fie conștient. Refularea permite îngroparea cât mai adânc în psihic, în inconștient a tot ceea ce constituie o amenințare pentru bunăstarea interioară. Permite astfel evitarea tensiunilor prea puternice și deci periculoase. Uitarea, care se referă fie la întreaga realitate (refulare completă a unei dorințe, a unei frici, a unui traumatism), fie la o parte a realității (refularea elementelor negative legate de o situație anxiogenă), nu este deci decât o iluzie. Sentimentele negative nu pot să dispară ca prin minune; ele
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
constituie o amenințare pentru bunăstarea interioară. Permite astfel evitarea tensiunilor prea puternice și deci periculoase. Uitarea, care se referă fie la întreaga realitate (refulare completă a unei dorințe, a unei frici, a unui traumatism), fie la o parte a realității (refularea elementelor negative legate de o situație anxiogenă), nu este deci decât o iluzie. Sentimentele negative nu pot să dispară ca prin minune; ele sunt doar date deoparte. Sunt plasate în inconștient. Refularea nu se referă doar la afectele penibile și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
unui traumatism), fie la o parte a realității (refularea elementelor negative legate de o situație anxiogenă), nu este deci decât o iluzie. Sentimentele negative nu pot să dispară ca prin minune; ele sunt doar date deoparte. Sunt plasate în inconștient. Refularea nu se referă doar la afectele penibile și neplăcute, ci și la gândurile, dorințele sau acțiunile nerealizabile sau interzise. Pentru a evita, în caz de frustrare, o stare permanentă de tensiune, refularea va acționa prin drenarea energiei respective spre inconștient
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sunt doar date deoparte. Sunt plasate în inconștient. Refularea nu se referă doar la afectele penibile și neplăcute, ci și la gândurile, dorințele sau acțiunile nerealizabile sau interzise. Pentru a evita, în caz de frustrare, o stare permanentă de tensiune, refularea va acționa prin drenarea energiei respective spre inconștient. De aici, tensiunea va fi domolită în mod iluzoriu, întrucât cantitatea de energie nu va fi epuizată prin trecerea la acțiune, ci va rămâne înăuntru. Numai în plan conștient se va constata
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sale. 3. Visul este realizarea unei dorințe Prin această formulare, Freud explică principala funcție a visului. Vom vedea că, în realitate, lucrurile sunt mai complexe, dar, în principiu, este adevărat că visul intervine ca realizare a unei dorințe. Studiind procesul refulării, am constatat că dorințele nesatisfăcute, interzise își găsesc sălaș în această regiune psihică numită inconștient. Însă conținuturile în discuție nu mor, ci rămân active. Sunt doar exilate în adâncul psihicului nostru. Astfel, pulsiunile refulate caută să se disipeze în afară
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în această regiune psihică numită inconștient. Însă conținuturile în discuție nu mor, ci rămân active. Sunt doar exilate în adâncul psihicului nostru. Astfel, pulsiunile refulate caută să se disipeze în afară, și să acceadă la nivelul conștient. Diferitele procedee psihice (refulare, cenzură) veghează la menținerea lor în lăcașul lor psihic. Profitând de somn și de adormirea sistemului conștient, conținuturile refulate se exprimă prin vise. Astfel, activitatea onirică corespunde frecvent realizărilor simbolice ale dorințelor nesatisfăcute. Exemplul cel mai elocvent al acestui principiu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
lipsite de importanță. 4. Funcția de eliminare a stresului și a emoțiilor Unele vise nu au un sens profund, dar apar ca reacție la stimulii diurni. Îi permit individului să se elibereze de stresul cotidian și, în final, să evite refularea micilor frustrări. Ele aduc răspunsuri la evenimentele recente. Vizează preocupările de moment și ignoră impresiile puternice trăite în ziua respectivă. De exemplu, dacă cineva visează o crimă sau monștri atunci când a adormit imediat după vizionarea unui film de groază, visul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Și nu-i de tot aceeași de fiecare dată, Și nu-i de tot nici alta, și mă-nțelege bine. Paul Verlaine Pentru a putea interpreta un vis, trebuie să știm cum se construiește unul. Elementele inconștiente, adesea rezultând din refulare, nu pot să reapară brutal la nivelul conștiinței, cu riscul de a distruge persoana sau, cel puțin, de a-i amenința liniștea interioară. Aproape de fiecare dată atunci când ne trezim dimineața, credem că nu am visat; sau amintirea visului este atât
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fundamentală ce stă la baza creării lumii. Evocă magia diviziunii care fecundează și multiplică unitatea. Nașterea arată, spre deosebire de sarcină, că subiectul este pregătit, fie să realizez ceva pozitiv, fie ceva negativ. În toate cazurile, are un efect eliberator. Este antiteza refulării. Aducerea pe lume a unui copil, atât cea reală, cât și cea simbolică, rămâne un proces dureros. În Geneză, din cauză că au mâncat din fructul pomului cunoașterii Binelui și Răului, Dumnezeu o blestemă pe Eva, și prin ea, femeia în general
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
neprietenos, reprezintă amenințarea revărsărilor pulsionale; Subiectul nu știe să își gestioneze energia și cade pradă dorințelor; - dacă este rănit ori mutilat, înseamnă o pierdere de energie, lipsa libidoului, instalarea unei stări depresive; - dacă este legat, speriat, pus în jug, exprimă refularea aspectului instinctual a individului, care trăiește lipsit de emoții sau de dorință. Alura calului oferă și informații cu privire la evoluție: dacă merge la pas, evocă lentoarea, dar și constanța, la galop, viteza și violența, la trap, exprimă un ritm echilibrat, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
care câinele trage de lesă, dacă are o zgardă care îl strânge sau, semn și mai puternic, o botniță, cel ce visează este angajat într-un conflict violent cu viața sa pulsională și inconștientă. Este angajat într-o luptă pentru refularea laturii sale animalice. Forțele împotriva cărora luptă și pe care le reduce la tăcere amenință să îl copleșească, să îi dea peste cap existența. În sfârșit, cușca este simbolul casei (vezi acest cuvânt), dar oferă mai ales viziunea unei familii
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
brutală, nediscriminantă. Asociate cu oamenii preistorici, ele pun accentul pe partea arhaică a psihicului sau pe infantilismul situațiilor trăite. Ele evocă și confruntarea autorității (bastonul polițistului), presiunile suportate pentru a înăbuși toate actele de rebeliune împotriva ordinii prestabilite, represiunea, adică refularea masivă și brutală a pulsiunilor. Trident În reprezentările tradiționale, tridentul este atribuit divinităților din diferite panteoane (Poseidon, Shiva), dar și diavolului și armatei sale de demoni. De fapt, tridentul domină elementele și le supune legii sale. Este arma pedepsei și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
înseamnă că trebuie să își exteriorizeze o emoție refulată de mult timp. Dacă cel ce visează aude un strigăt, aceste simbolizează chemarea în ajutor a unui membru al anturajului său. În orice caz, strigătul sparge legea tăcerii și simbolizează încetarea refulării, libera exprimare. Unele terapii folosesc de altfel funcția eliberatoare a strigătului și îi invită pe pacienți să urle, să exorcizeze cuvântul până atunci reprimat și reținut. Corn Cornul este simbolic asociat cu luna (vezi Cer). Exprimă, prin urmare ciclul, feminitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
simțită de subiect, fie ușurința cu care evoluează în viață. Înseamnă că și-a găsit ritmul potrivit. Deciziile și actele sale sunt armonioase, bine reglate, respectă ordinea lucrurilor, așa cum face dansatorul cu muzica. Dansul este și expresia ridicării interdicțiilor, încetării refulării, eliberării interioare. Cel ce visează îndrăznește să se dăruiască. Numai să nu fie spectator, căci visul lui va exprima atunci nu propria eliberare, ci pe a altuia, dar care îl va inspira să procedeze la fel. Interpretarea se nuanțează în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Prin intermediul visului, mânia poate fi însă exteriorizată, fără nici un risc pentru persoană sau pentru cei din jur. În această privință, visul îi arată subiectului ce anume îl supără sau îl agresează. Pune accentul pe valoarea negativă a experiențelor și pe refularea emoțiilor. Nu mai analizăm faptul că mânia semnifică adesea, dacă nu dragostea, măcar interesul. Ceea ce ne este indiferent nu ne înfurie: un părinte bun își ceartă copilul. În plan psihologic, opoziția este un mod de a se afirma și de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]