39,422 matches
-
absența, plecarea, tăcerea. Cartea cu care am debutat este povestea unei femei care de azi pe mîine pleacă și acesta nu este cel mai grav lucru; soțul, prietenii, întregul sat acceptă plecarea ei, dar ceea ce nu se poate accepta este refuzul ei de a povesti ce s-a întîmplat, după ce se întoarce. Acest refuz de a vorbi este o formă de violență, de agresivitate. Căci noi, oamenii, suntem o specie care vorbește. Aceasta ne și deosebește de animale și dacă nu
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
de azi pe mîine pleacă și acesta nu este cel mai grav lucru; soțul, prietenii, întregul sat acceptă plecarea ei, dar ceea ce nu se poate accepta este refuzul ei de a povesti ce s-a întîmplat, după ce se întoarce. Acest refuz de a vorbi este o formă de violență, de agresivitate. Căci noi, oamenii, suntem o specie care vorbește. Aceasta ne și deosebește de animale și dacă nu vorbim ne înstrăinăm complet de semenii noștri. Nu trebuie să mai insist asupra
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
sau istorice. Ion Vasile Șerban rezumă perfect miza cărții, declarînd-o un "roman al despărțirii", "monografia unei stări surprinsă într-o lungă explozie și trăită deplin, cu toate consecințele ei devastatoare, pînă la limita capacității de înțelegere și a posibilităților de refuz." Despărțirile presupun o interesantă problematică temporală: ele marchează un deznodămînt, așadar sînt urmarea unei desfășurări a timpului, căci pentru a se consuma trebuie să fie precedate de o durată oarecare, de un cîndva diluat treptat pînă la ceea ce Poe numea
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
istorici precum Gh. Brătianu și Ștefan Papacostea, și acel Basarab întemeietorul a fost un personaj real, dintr-o spiță de șef cuman. Oricum, de pe atunci începe, în Transilvania, excomunicarea de la drepturi egale a românilor, datorită ortodoxiei lor creștine și a refuzului catolicizării (poate chiar a asimilării maghiare). Și la fel, datorită unei plecări din Maramureșul transilvan, se petrece și întemeierea principatului Moldovei, de la Dragoș la Bogdăneștii Mușatini. Venind vorba de originea marii boierimi în Muntenia și Moldova, autorul crede că ea
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
Echinoxului s-a născut și revista Vatra (unde Alexandru Cistelecan, Virgil Podoabă, Aurel Pantea fac o excelentă echipă de foști și pereni "echinoxiști") și Familia unde Ion Simuț, Ioan Moldovan și Traian Ștef continuă principiile revistei clujene: ținută etică și refuzul provincialismului, perspectiva europeană a valorilor. Din acest spirit critic și ironic s-a născut și Istoria... lui Radu Țeposu și proza lui Ioan Groșan, și Apostroful clujean. Echinoxul nu a însemnat doar poezia metafizică, ermetică, naturistă a lui Ion Mircea
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
cei enumerați, am avut aproape aceleași lecturi, în deceniile 7 și 8, aceleași opțiuni estetice și politice, încercând să nu ne pierdem demnitatea și să ne coborâm talentul (cât îl avem fiecare) în pactizări și acomodări cu puterea, cu sistemul. Refuzul, chiar dacă nu a fost direct, el a existat în fuga noastră de retorica patriotardă, de arhaicitatea orgolioasă, naționalistă, în configurarea unui "calm al valorilor" deasupra condiției noastre, a finitudinii noastre. În construirea unui spațiu imaginar, eteric, dar și aluziv la
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
se întâmplă la București, mai clar decât cei implicați direct în evenimente: "Paris, 30 noiembrie 1990 Astă-noapte, între două ațipiri, am simțit, în sensul fizic al cuvântului, dezechilibrul dintre slăbiciunea celor care manifestează în România, dar sunt incapabili să depășească refuzul verbal al regimului ("jos Iliescu!") și greutatea structurii care deține puterea. Acum populația poate manifesta, dar șansele ei sunt nule atâta timp cât un pol politic, o contraputere, nu se va constitui, pentru a atârna pe talgerul balanței. Ce este nou: adevărata
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
ploaia cu paparude sau slujbe religioase!". Absorbit de idealul d-sale rațional, pragmatic, dl Marino dorește "o cultură română mult mai diversificată, polivalentă, policentrică. O cultură română democratică, pluralistă, criticistă, laică", precizînd că s-a "săturat" de "maeștrii spirituali". Motivul refuzului spiritualității (religiei, metafizicii) ar consta într-o întîmplare din copilăria autorului, cînd acesta a fost vexat de reacția dură a unui "preot legionar" al cărui elev era: "Sîntem la ora de religie și, la un moment dat, preotul întreabă: Cine știe ce
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
o imagine emblematică pentru spectacol, pentru lumea teatrului, liberă și fascinantă, amețitoare, de care s-a bucurat George Banu: o sală de teatru, frumoasă și elegantă ca cea de la Cluj, plină cu mirese-spectatori, un alb ireal care invadează pînă la refuz întregul spațiul. O imagine în oglindă: noi cu toții sîntem acei spectatori inocenți, puri, eliberați de prejudecăți, gata de a porni pe calea aventurii teatrului. Naratorul-autor interpretat de Cornel Răileanu - este instalat acolo, printre acești spectatori, la o masă de lucru
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
tocmai cei la care ea se referă. în esență, retorica stîngii a constat mereu în a invoca valorile umaniste drept unic scut împotriva agresiunilor antiumane de orice fel, a crimelor contra umanității, în definitiv. Cît despre eficiența practică a unui refuz rațional și civilizat al iraționalei ucideri în masă, ce ar fi de spus? Cum ar putea statele democratice să se apere de dușmanii democrației recurgînd exclusiv la armele umanismului și toleranței? Apelul pus la cale de scriitorii germani, simpatizanți ai
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
îi trimise pe lîngă cancelariile europene pentru a sonda și a obține acordul pentru dubla alegere. Cea mai grea misiune a primit-o Costache Negri, trimis la Constantinopole, puterea noastră suzerană de atunci. Și acolo, în ciuda stăruințelor lui C. Negri, refuzul a fost total. Dar se conta pe rivalitățile știute dintre marile puteri europene (Turcia, Rusia, Franța, Anglia, Sardinia, Austria, Prusia). Rusia era interesată în subminarea puterii suzerane (ea, care pînă în 1856, fusese principatelor române, putere protectoare). Franța, Sardinia ne
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
un armistițiu în care Opoziția ar înceta să-și mai exercite rolul. Citind în această ofertă o propunere de armistițiu total, partidele opoziției democratice au refuzat-o, fără a uita să afirme că doresc și sprijină integrarea României în NATO. Refuzul a fost formulat de PD într-o manieră agresivă, reamintind faptul că pe vremea cînd se afla în opoziție, actualul partid de guvernămînt a atacat NATO, din cauza intervenției Alianței în Iugoslavia. Prin vocea lui Traian Băsescu, PD-ul a sfătuit
Scandalul candidaturii la NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15914_a_17239]
-
generații experiența acumulată într-o carieră de excepție pe scene importante alături de mari artiști, de a celebra arta cântului, așa cum se practică ea pe cele mai înalte trepte ale măiestriei. Iar în orașul care participă din plin, umplând sălile până la refuz sau urmărind din stradă, sub ploaie, transmisia directă pe video wall, se vor forma cu siguranță iubitori și cunoscători de operă și poate, de ce nu, și cântăreți.
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
și Nicolae Manolescu; prin asta, întreaga cultură înaltă românească din toate timpurile e marcată cu stigmatul antisemitismului; toată lumea se gândește la comploturi și mașinațiuni, ba antisemite, ba anti-antisemite." Cazul Cozma și cazul Vadim Feluritele comentarii apărute în presa cotidiană despre refuzul președintelui Iliescu de a-l grația pe Miron Cozma păcătuiesc, după părerea Cronicarului, prin procese de intenție. Iliescu i-a refuzat grațierea lui Cozma după ce s-a consultat asupra acestei chestiuni cu reprezentanții Ministerului Justiției. Faptul că acest refuz a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
despre refuzul președintelui Iliescu de a-l grația pe Miron Cozma păcătuiesc, după părerea Cronicarului, prin procese de intenție. Iliescu i-a refuzat grațierea lui Cozma după ce s-a consultat asupra acestei chestiuni cu reprezentanții Ministerului Justiției. Faptul că acest refuz a fost urmat de sugestia adresată lui Cozma, de a solicita un recurs în anulare, dacă vrea să scape, nu e mai mult decît un politicos sfat tehnic dat cuiva care și-a pus speranțele în această grațiere. Ion Iliescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
în EVENIMENTUL ZILEI ni se spune cam același lucru, dar cu alte cuvinte, Cronicarul e de părerea că președintele Iliescu nu s-a spălat pe mîini de cazul Cozma, ci i-a pus punct în ceea ce îl privește. Un asemenea refuz net, cu explicația clară printre rînduri - Cozma n-are ce face cu grațierea președintelui cîtă vreme are alte procese pe rol și nici nu și-a recunoscut vinovăția - e un fel de a spune că Justiția își va face treaba
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
pe toate celelalte cultului său. Să nu uit: d-na Șipoș menționa și o excepție (una singură!) de la regula acestei lașități generale și anume pe dl. Nicolae Breban, demisionar de la conducerea României literare și din partidul comunist, ca formă de refuz a întoarcerii la ortodoxia stalinistă în cultură pe care Tezele o proclamau. Nu-mi face nici o plăcere să vorbesc despre "rezistența" d-lui Breban din 1971. D-sa fusese totuși membru supleant al CC al PCR și făcuse din România
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
na Carmen Bujdei), intitulat Iubirea și ura față de formalismul estetic, în care problema cu pricina este discutată într-un cadru mult mai larg și cu un accent în plus pe cauzele și pe rădăcinile fenomenului. în esență, este vorba de refuzul sistematic al esteticului, prin care eu, ca și alții, înțeleg "forma frumoasă", de către teoreticienii adepți ai "fondului serios" al artei și care susțin, fie că o știu, fie că nu, e ura aproape viscerală arătată de regimurile totalitare "formaliștilor", "esteților
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
leagă de frumosul din artă, de ordine, armonie sau seninătate, e privit prin opoziție cu un presupus fond serios și utilitar pe care s-ar cuveni să-l posede arta. Aici mi se pare a se afla punctul nevralgic al refuzului cu pricina: în caracterul, "apolitic" al esteticului, în faptul că nu poate fi instrumentalizat în folosul unei ideologii, în lipsa lui de utilitate imediată și evidentă. împărtășesc întru totul analiza d-lui Nemoianu. Deși d-sa crede că "întrebarea cu privire la cauzele
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
tensiune pe care motivul vizitei inopinate ("Am trecut să vă vedem pentru a întreba dacă doriți să cunoașteți adevărul") o amplifică. Oportunitate ratată, deoarece în ziua aceea pe lista de priorități, printre cumpărături și telefoane, adevărul nu-și găsea locul. Refuzul de a accepta Adevărul cu majusculă reamintește ironic declinul "marilor povești". Îi urmează cel al dialogului a cărui eficacitate postulată este contrazisă. O agonistică sui-generis se petrece pe covorașul pentru șters picioarele din fața ușii. Zgomotul sec al servietei diplomat marchează
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
unchi al său, care pare a fi avut mare înrîurire asupră-i, s-a călugărit. Soția sa va sfîrși prin a se călugări și ea, după moartea lui Neagoe. E în jurul lui și chiar în inima lui o atmosferă de refuz al lumii, care nu pare compatibilă cu domnia pămîntească". Avem a face, la Neagoe, cu meditația Ecleziastului, ce se poate concentra în îndemnul: "Adu-ți aminte adeseori de moartea ta și nu vei greși mult lui Dumnezeu". Prin urmare, așa cum
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
care ne cam dă emoții. Ca lumea, însă, nu suntem cu toții? A spus poetul! Crede-l pe cuvânt." Degradarea social-morală, tulburea ordine care a pus stăpânire pe lume, provoacă poetului (ca și atâtor confrați ai săi din aceeași generație) un refuz categoric, o silă imensă, dar și amărăciunea constatării că poezia (adică literatura) e dată uitării o dată cu autorii ei, că scrisul nu mai interesează pe nimeni, că totul e schimbat și străin. Sonetele 28 și 29 sunt admirabile diatribe adresate unei
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
de ce nu s-a observat că tot ea îl neagă și că, odată anulat de un exces de durere, nimic nu-l va mai putea reface. Negația Divinității, în numele raționalismului, al îndoielilor sau al indiferenței este o aprobare binevoitoare față de refuzul născut din efervescența unei însîngerări. Scîrba de Dumnezeu la un om religios ajuns în stadiul final al suferinței determină o singurătate atît de copleșitoare, că, de-ai putea scăpa o lacrimă, ea ar otrăvi întreg pămîntul, stelele s-ar învineți
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
spiritul uman va fi capabil să-l recunoască; iar între timp putem fi siguri că ne-am apropiat de adevăr în măsura în care era posibil s-o facem deocamdată." Pledoaria pentru varietate și concurență (în toate domeniile) ca surse de progres, și refuzul tiraniei majorității ca incompatibile cu libertatea constituie principii fundamentale ale liberalismului modern. Individualismul și toleranța se împacă foarte bine în acest context, Mill afirmând ceea ce ulterior s-a numit principiul "maximei libertăți compatibile cu libertatea celorlalți" sau al "maximei libertăți
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
le calificam drept unul mai alăturea de realitate decît celălalt să mă lase în pace". Indiferent de comentariile ce i le-am închinat, ni s-a părut și ni se pare, vai, și acum că e la mijloc un bosumflat refuz al autorului, devenit bun public prin tipărirea textelor sale, de-a se supune reacției critice. Oare are drept un scriitor să condiționeze și să restricționeze critica? Ce înseamnă altceva acest "să mă lase în pace"? Deși, cu o imprevizibilă grație
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]