708 matches
-
de vânătoare. La 16 iunie 1714, la șapte săptămâni după moartea soțului ei, a născut la Versailles o fiică care a murit ziua următoare. Moartea Ducelui de Berry l-a determinat pe Ludovic al XIV-lea, care nu dorea ca regența să fie controlată de tatăl acestuia Filip d'Orléans, să mărească puterea fiilor lui nelegitimi Louis Auguste, Duce de Maine și Louis Alexandre, Conte de Toulouse, făcându-i prinți de sânge, deci punându-i în linia de succesiune la tron
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
de succesiune la tron. Cu toate acestea, la o săptămână după moartea regelui în 1715, Parlamentul din Paris l-a confirmat pe Filip al II-lea de Orléans ca regent pentru minorul de cinci ani, Ludovic al XV-lea. În timpul regenței, Louise Élisabeth a primit un venit anual de 600.000 de livre. În plus față de reședințele Orléans, i-a fost dat spre folosință Castelul Meudon după ce a dat înapoi coroanei Castelul d'Amboise, care a fost reședința oficială din provincie
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
unei maimuțe, a provocat o criză instituțională. Situația era agravată și de războiul greco-turc (1919-1922). La alegerile legislative din noiembrie, susținătorii lui Venizelos au fost învinși iar șeful lor a ales să plece în exil la Paris după ce a încredințat regența reginei Olga. În cele din urmă, s-a organizat un referendum care a fost contestat și în care 99% dintre participanți au votat pentru revenirea regelui Constantin.. Întoarcerea suveranilor și a copiilor lor în capitala elenă s-a făcut în
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
Legea a fost promulgată prin decretul nr. 1842/1929 și publicată în Monitorul Oficial nr. 126 din 12 iunie 1929. În condițiile în care regele Mihai I era minor, decretul de promulgare a fost semnat de cei trei membri ai Regenței, unul din ei fiind chiar patriarhul Miron Cristea. Principalele prevederi ale Concordatului erau următoarele: Prin Decretul nr. 151 din 17 iulie 1948, Concordatul a fost denunțat de către autoritățile comuniste din România, iar în august 1948, guvernul a preluat o parte
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
Curtea a fost mutată la Paris astfel ca tatăl său să poată guverna cu micul rege alături de el. Ludovic al XV-lea a fost instalat la Palatul Luvru în timp ce regentul stătea la reședința din Paris a familiei Orléans, Palais-Royal. În timpul regenței, Louis era privit ca "a treia persoană din regat", imediat după Ludovic al XV-lea și tatăl său, regentul. Louis a fost admis în Consiliul de regență la 30 ianuarie 1718. Totuși, în ciuda dorinței tatălui său, Louis n-a jucat
Louis d'Orléans, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320736_a_322065]
-
Luvru în timp ce regentul stătea la reședința din Paris a familiei Orléans, Palais-Royal. În timpul regenței, Louis era privit ca "a treia persoană din regat", imediat după Ludovic al XV-lea și tatăl său, regentul. Louis a fost admis în Consiliul de regență la 30 ianuarie 1718. Totuși, în ciuda dorinței tatălui său, Louis n-a jucat niciodată un mare rol în politica Franței. Anul următor a fost numit givernator al Dauphiné. El nu a fost obligat, totuși, să se mute acolo, pentru a
Louis d'Orléans, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320736_a_322065]
-
oficiale pentru moartea lui au fost legate de stres și de o afecțiune cardiacă, au existat zvonuri că a fost otrăvit de Hitler. Fiul Giovannei, Simeon, a devenit noul țar însă pentru că țarul avea șase ani, s-a stabilit o regență condusă de unchiul său, prințul Kiril, care era considerat mai maleabil de germani. În ultimele zile ale celui de-Al Doilea Război Mondial, Bulgaria a fost invadată de Uniunea Sovietică. Prințul Kiril a fost judecat de un tribunal al Poporului
Giovanna a Italiei () [Corola-website/Science/321723_a_323052]
-
în linia de succesiune la ducatul de Brunswick, după vărul său îndepărtat, Ducele Wilhelm. În 1879, când a devenit evident că linia senior a Casei de Welf se va stinge cu Wilhelm, parlamentul din Brunswick a creat un consiliu de regență care să preia administrarea ducatului la moartea lui Wilhelm. Acest consiliu va numi un regent dacă ducele de Cumberland nu va putea urca pe tron. Când Wilhem a murit în 1884, Ducele de Cumberland s-a autoproclamat Ernest Augustus, Duce
Ernest Augustus de Hanovra () [Corola-website/Science/321731_a_323060]
-
Augustus, Duce de Brunswick. Pentru că în acest timp ce el încă pretindea a fi regele legitim al Hanovrei, Reichsratul german a declarat că el ar tulbura pacea imperiului dacă s-ar urca pe tronul ducal. Sub presiunea prusacă, consiliul de regență a ignorat cererea sa și l-a numit pe Prințul Albert al Prusiei ca regent. Negocierile dintre Ernest Augustus și guvernul german au continuat timp de aproape trei decenii. În acest timp, regentul Albert a murit și Ducele Johann Albert
Ernest Augustus de Hanovra () [Corola-website/Science/321731_a_323060]
-
viitor. Titlurile celor zece romane sunt: După această serie, Galdós nu a plănuit să continue, însă după Războiul Hispano-American ("Dezastrul din '98") a decis să-și continue opera cu seriile următoare. Spania divizată din perioada Primului Război Carlist și a Regenței Mariei Cristina este epoca în care se petrec următoarele episoade, care îl au în centrul lor pe romanticul Fernando Calpeña. Cele zece episoade care compun seria sunt: José García Fajardo, neinteresat de politică, spre deosebire de protagoniștii seriilor anterioare, este personajul principal
Episoade naționale () [Corola-website/Science/320813_a_322142]
-
30 iulie 1900 el a murit în somn la Castelul Rosenau, districtul Coburg. Maria Alexandrovna era alături de el împreună cu fiicele lor: Victoria Melita, Alexandra și Beatrice. Ducatul a fost moștenit de Charles Edward, care avea 16 ani. În timpul minoratului său, regența a fost asigurată timp de cinci ani de ginerele Mariei, Ernest de Hohenlohe-Langenburg. Maria Alexandrovna avea 46 de ani când a devenit văduvă. După moartea soțului ei ea a locuit, pentru un timp, în Anglia. Ea se afla la Osborne
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
monarh va fi, de asemenea, legat de o religie de stat. Cele mai multe state au doar un singur monarh într-un anumit moment, cu toate că atunci când monarhul este minor, nu este prezent sau există o incapacitatea de a se pronunța, guvernează o regență. Cazurile în care doi monarhi domnesc simultan într-un singur stat, așa cum este situația actuală în Andora, este cunoscută drept coregență. Monarhii se disting prin titluri lor, care, în majoritatea cazurilor, sunt definite prin tradiție, și garantată prin constituția statului
Lista monarhiilor contemporane () [Corola-website/Science/315355_a_316684]
-
rivale și atacurile continue ale vecinilor determinau o agitație profundă în regiunea Epirului, iar căderea despotatului nu era decât o chestiune de timp. Victoria bizantinilor la Arta grăbea finalul acestuia. Despotul Ioan era otrăvit de soția sa; Anna, care prelua regența în numele fiului său Nikephor al II-lea, deschidea negocierile cu împăratul. În fruntea unei puternice armate, al cărui nucleu era format din trupe turcești, Andronic și Cantacuzino vor traversa Thessalia și obțineau supunerea despotatului Albaniei (1337). Epirul și Acarnania erau
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
permanentă dar a fost respins de nobilimea castiliană și înlocuit cu soțul Ioanei, care a devenit Filip I al Castiliei. După moartea lui Filip, în 1506, Ioana s-a presupus că devenise instabil psihic, iar Ferdinand a preluat din nou regența, conducând prin Francisco Jiménez de Cisneros, cancelarul Regatului. Carol, fiul Ioanei, a devenit rege al Aragonului în 1516, împreună cu mama sa ca regina cu numele, după mortea lui Ferdinand.
Ferdinand al II-lea de Aragon () [Corola-website/Science/317371_a_318700]
-
său Prințul Arthur de Connaught. Drepturile au trecut următorului frate, mezinul lui Albert, Prinț Consort, Leopold, Duce de Albany. Leopold a renunțat la drepturile sale în favoarea fiului său de 16 ani, Charles Edward. Din cauza vârstei prințului, s-a constituit o regență sub conducerea prințului Ernst von Hohenlohe-Langenburg până în 1905 când Charles Edward a devenit major. Noul duce a continuat să folosească titlul britanic, Duce de Albany însă pentru că a ales să stea de partea germanilor împotriva britanicilor în Primul Război Mondial
Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321782_a_323111]
-
Albrecht în 1906, ducele a spus că el și fiul său cel mare, Prințul George, vor renunța la pretențiile lor asupra ducatului pentru a permite lui Ernst să intre în posesia ducatului; această opțiune a fost respinsă de Bundesrat și regența a continuat, de data asta sub Ducele Johann Albert de Mecklenburg, care anterior fusese regent în Mecklenburg pentru nepotul său. Când fratele mai mare al lui Ernest, Prințul George, a murit într-un accident de automobil la 20 mai 1912
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
Prințul Max de Baden, s-a întâlnit cu ministrul Wilhelm Solf pentru a discuta despre viitorul Imperiului German. Amândoi erau de părere că monarhia ar putea supraviețui numai cu eliminarea Kaiserului și a fiul său, Prințul Moștenitor și înființarea unei regențe în numele tânărului fiu al Prințesei Cecilie. O astfel de idee a dispărut repede după ce Friedrich Ebert a devenit cancelar și o republică avea să fie declarată câteva zile mai târziu.<br> Atât Kaiserul cât și Prințul Moștenitor au trecut granița
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
și mai de succes al Franței a fost unul din evenimentele importante ale Războiului de 100 de Ani. În această perioadă dispre sfârșitul Războiului de 100 de Ani, Filip cel Bun, duce de Burgundia, era aliat cu Anglia aflată sub regența lui John, duce de Bedford. Acești aliați cuceriseră mare parte din nordul Franței în anteriorii zece ani. Ei au suferit mari pierderi în 1429 în fața unei armate franceze revigorate și aflate sub comanda Ioanei d'Arc și a ducelui Ioan
Asediul Compiègne-ului () [Corola-website/Science/321970_a_323299]
-
în 1763. Soțul ei a murit zece săptămâni mai târziu iar fiul ei i-a succedat. Acesta fiind minor, Maria Antonia a devenit regentă împreună cu cumantul ei Franz Xaver (1730-1806) până când fiul ei a atins vârsta majoratului în 1768. În timpul regenței, ea s-a opus actului co-regentului să renunțe la pretenția fiului ei asupra tronului polonez în 1765. Ea a fondat o fabrica de textile (1763) și o fabrică de bere (1766). În timp ce a stat la München, Maria Antonia a studiat
Maria Antonia de Bavaria () [Corola-website/Science/321975_a_323304]
-
starea de sănătate a lui Alfonso al XII-lea s-a deteriorat; el a avut tuberculoză. După o scurtă îmbunătățire, regele în vârstă de 27 de ani a murit la 25 noiembrie 1885, și Mercedes a devenit șeful statului sub regența mamei ei. Totuși nu a fost proclamată regină deoarece mama ei era însărcinată. Nașterea unei alte surori ar fi transformat-o în regină, însă noul născut a fost un băiat care a devenit regele Alfonso al XIII-lea după nașterea
Mercedes, Prințesă de Asturia () [Corola-website/Science/321349_a_322678]
-
tronului Franței. Aplicarea acestei reguli interzicea fiicei de un an al lui Carol, Marie, să succeadă la tron, însă Jeanne era însărcinată în momentul morții lui Carol. Dacă ea ar fi dat naștere unui fiu, urma să se constituie o regență sub conducerea moștenitorului Filip de Valois, fiul lui Charles de Valois, și a altor membri ai Casei de Valois. După două luni, Jeanne a născut o altă fiică, Blanche și deci Filip a devenit rege și în mai a fost
Carol al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/321367_a_322696]
-
regina Olandei. Wilhelmina fiind minoră, mama ei, Emma, a fost numită regentă. Wilhelmina a fost educată la castelul Het Loo, unde a fost izolată de către mama sa, care i-a impus un regim de lucru foarte strict. Pe tot timpul regenței, Emma și-a ținut fiica închisă ca într-o “colivie”, ferind-o de orice contact cu persoanele străine. Wilhelmina a fost încoronată la 6 septembrie 1898. La 7 februarie 1901, la Haga, Wilhelmina s-a căsătorit cu Hendrik, Duce de
Wilhelmina a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/316321_a_317650]
-
mama vitregă a lui Christian, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel, fratele său vitreg Prințul Frederick al Danemarcei și de politicianul danez Ove Høegh-Guldberg. Din anul 1784, fiul său Frederick al VI-lea al Danemarcei a domnit permanent ca prinț regent. Această regență a fost marcată de reforme liberale însă și de începutul dezastrelor cauzate de războaiele napoleoniene. Christian a murit în 1808 la vârsta de 59 de ani la Rendsburg, Schleswig de anevrism cerebral.
Christian al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316339_a_317668]
-
schizofrenie. La 8 ianuarie 1772, Prințul Frederic în vârstă de trei ani a fost făcut regent. Până în anul 1784 a fost sub controlul mamei vitrege a tatălui său, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel, care a fost conducătorul real și nedisputat în timpul regenței sale, ajutată de Ove Høegh-Guldberg. În cele din urmă la 14 aprilie 1784, prințul a fost declarat major. A continuat ca regent al Danemarcei în numele tatălui său până la moartea acestuia în 1808. În timpul regenței, Frederic a instituit ample reforme liberale
Frederic al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316338_a_317667]
-
fost conducătorul real și nedisputat în timpul regenței sale, ajutată de Ove Høegh-Guldberg. În cele din urmă la 14 aprilie 1784, prințul a fost declarat major. A continuat ca regent al Danemarcei în numele tatălui său până la moartea acestuia în 1808. În timpul regenței, Frederic a instituit ample reforme liberale cu sprijinul prim ministrului Andreas Peter Bernstorff, inclusiv abolirea iobăgiei în 1788. Crizele apărute în timpul domniei sale au inclus dezacordul cu Marea Britanie asupra transportului maritim. Acest lucru a dus la două atacuri britanice asupra vaselor
Frederic al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316338_a_317667]