1,136 matches
-
mi-a oferit pe loc și satisfacția judecății. De unde cu cît se consuma filmul voiam să mă conving, tot mai pornit, de stupizenia lui comercială, am realizat, a doua zi, că ascunzișul delicat al tramei era unul de fină perspicacitate regizorală: intoleranța, ca vierme ce ne roade azi (și nu numai azi) ființa. Cu ce se făcea vinovată creatura delicată și cuceritoare (actrița luase deja Oscarul) că se născuse stigmatizată, că se trezise, prin naștere, în tiparul repulsiv al hermafroditului? Atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în zilele noastre. Creațiile sale de operă sunt azi în centrul repertoriului marilor scene lirice din întreaga lume Nu există an în care vreuna din cele 27 opere ale sale să nu fie reprezentată undeva în lume în noi versiuni regizorale, ocazii cu care să ne fie dezvăluite noi valente nedescoperite ale creațiilor respective și să ne readucă în memorie frumusețea perena a muzicii lui Verdi. Operele lui Verdi continuă să ne pasioneze cu o intensitate neobișnuită: creația acestuia continuă să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
referitoare la scrisul poeziei. Spectatorii pot urmări, adesea în paralel, reacțiile unor personaje care se resping, și, în același timp, se caută, printr-o dispunere care angajează spațial, în decorul sugerînd stereotipii, coloritul și traiectoria etică a personajelor. Echilibrul concepției regizorale îi asigură spectacolului gravitate și sens uman generos tocmai prin desfășurarea atât de credibilă, concretă, a unui proces de involuție a umanului. Constantin Popa, de data asta ca interpret (Ilie), și Violeta Popescu (Mina) au beneficiat în cea mai largă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și sens uman generos tocmai prin desfășurarea atât de credibilă, concretă, a unui proces de involuție a umanului. Constantin Popa, de data asta ca interpret (Ilie), și Violeta Popescu (Mina) au beneficiat în cea mai largă măsură de nuanțata analiză regizorală a unui text ce oferă sugestii vii și interesante. Jocul atât de mobil al celui dintîi, conjugînd ambiguități și contraste, se sedimentează într-o compoziție al cărei pitoresc este lesne transfigurat în stare ce transgresează tipologia psihologică, angrenînd orizonturile ireductibile
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
care pledează pentru ideea de teatru înțeles ca loc al desfătării spirituale, al meditației și al confruntării cu starea la zi a propriei conștiințe. Spectacolul rezultat din această primă abordare scenică a piesei autorului-actor este serios, temeinic argumentat ca propunere regizorală, elocvent (deși cu oarecare ostentație) sub raport scenografic, susținut cu profesionalism bine temperat în interpretare. Regulamentul de bloc este o parabolă despre degradarea, pînă la dezintegrare, a verticalității civice sub imperiul fricii. Spaimele individuale, care se înmănunchează apoi în spaime
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
supralicitări ale grotescului, ca în scena jocului de pocher, ar fi putut fi, credem noi, lesne evitate. Direcția de scenă, acceptată, ca și la Calul verde de Dan Nasta, își concentrează atenția asupra creării atmosferei progresiv inundate de absurd. Gestul regizoral cultivă riguros articulat participările individuale, angajîndu-le într-o compoziție coerentă de plastică a stărilor. Credem că unele localizări ale spațiului de joc prin folosirea spoturilor, apelul la înregistrarea pe bandă magnetică a "gîndurilor" sau la efectele stroboscopice (exceptîndu-le pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
efectele stroboscopice (exceptîndu-le pe cele din finalul spectacolului) n-au adus un adaos de interes întregului. Decorul semnat de Axenti Marfa este premeditat "urît", ca formă și cromatică, delimitînd un habitaclu neospitalier. Echipa de interpreți colaborează cursiv pe coordonatele gîndirii regizorale. Între cele două grupuri de caractere, al agresorilor și al agresaților, se situează, într-o compoziție de subtilă candoare, realizată de Cornelia Gheorghiu, Bunica. Florin Mircea, care ne propune o excelentă rezolvare scenică a însuși conceptului de teroare, Liviu Manoliu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și reviste literare, dar și la imaginea românilor în paginile scriitorilor englezi. Cele mai semnificative comentarii sunt însă cele privitoare la Shakespeare, la teatrul elisabetan și la spectacolele shakespeariene pe scenele moderne. B. este cel dintâi român care semnalează viziunea regizorală înnoitoare a lui Gordon Craig și Granville-Parker, conchizând că „dramele lui Shakespeare nu au numai valoare istorică, ci ele sunt întru totul și ale timpului nostru.” Cartea Shakespeare in Roumania (1931) nu intenționa să epuizeze o temă, ci doar să
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
mă spânzur și Troica); proza e reprezentată de Aurel Lambrino. Cronica literară este susținută succesiv de Dinu Răutu, Vintilă Roman și B. Ceaușansky. O mențiune specială merită eseurile despre teatru ale lui Marcel Rosen, vădind o concepție modernă despre arta regizorală. I.M.
BLOC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285763_a_287092]
-
Mémoires inédits de Dubois, gentilhomme servant du Roi, valet de chambre de Louis XIII et de Louis XlV, iar în 1936 Louis de Grandmaison publică lucrarea integral. Revenind la stilul adoptat de cei doi memorialiști, La Porte preferă abordarea generală, regizorala, în timp ce Du Bois descrie detaliat copilăria regelui intrând în foarte multe amănunte. Singurul personaj descris în culori sobre și ale cărui defecte au fost evidențiate de către La Porte, este Mazarin. Această atitudine se datoreaza conflictului deschis dintre La Porte și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
În discutarea prezentării scenice într-o narațiune trebuie să se diferențieze secțiunile narative și non-narative ale textului, așa cum au fost explicate acestea în capitolul anterior 342. Dialogurile personajelor fără verbe introductive de tipul "el a zis" etc. și fără "indicații regizorale" auctoriale explicative sînt părțile non-narative ale textului și reprezintă, de fapt, corpuri dramatice străine într-o narațiune. Propriu-zis, ele trebuie prin urmare să fie excluse din conceptul de prezentare scenică. Prezentarea scenică, privită ca formă narativă, include întotdeauna o anumită
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
reprezintă, de fapt, corpuri dramatice străine într-o narațiune. Propriu-zis, ele trebuie prin urmare să fie excluse din conceptul de prezentare scenică. Prezentarea scenică, privită ca formă narativă, include întotdeauna o anumită cantitate de dialog, acompaniată de verbe introductive, "indicații regizorale" auctoriale și cel puțin cîteva relatări ale acțiunii, chiar dacă acestea sînt foarte condensate. Astfel de exprimări narative reduse la formule impersonale nu distrug de obicei iluzia cititorului că el trăiește întîmplarea narată direct, in actu, așa cum s-a petrecut aceasta
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
348. Există, de asemenea, un caz special în care personajul-narator abordează rolul personajului-reflector. Această tehnică va fi discutată separat în secțiunea "Reflectorizarea personajului-narator" (6.4). Prezentarea scenică alcătuită din pasaje de dialog cu o scurtă relatare auctorială impersonală similară indicațiilor regizorale ocupă de obicei o poziție neutră între cei doi poli ai acestei opoziții. Se obține un fel de echilibru instabil, care poate oferi informații despre polul personajului-narator sau al personajului-reflector, cînd apar semne definite ale unuia dintre cele două moduri
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
stea în camera lui, așa cum i-a spus doctorul cu săptămîni în urmă, pentru toată această langoare și slăbiciune? Dumnezeu știe dacă era cel mai bun lucru". După aceasta, într-adevăr, situația devine personală, dar intervențiile auctoriale ocazionale și indicațiile regizorale sînt vizibile pînă la sfîrșit. Cu excepția primului paragraf, Schwere Stunde este o narațiune cu o situație predominant narativă, dar nu exclusiv personală. Figura ficționalizată a lui Friedrich Schiller, care funcționează ca personaj-reflector, influențează prezentarea mai mult decît personajul-narator auctorial, care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
povestiri și romane, dialogul ocupă, de departe, cea mai mare parte a textului. Operele de acest tip sînt localizate pe cercul tipologic aproximativ la jumătatea distanței dintre situația narativă auctorială și cea personală. Prezența naratorului auctorial se reduce la indicații regizorale scurte, dar nu apare la nivelul acestora nici un mediu personal. Prezentarea decurge doar dintr-o perspectivă externă. Cîteva opere de acest gen sînt romanul Nothing al lui Henry Green, și cele ale lui Ivy Comptom-Burnett, de exemplu, Mother and Son
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
306-311, 328-332, 343-344 close up, 189 colocvializarea vorbirii naratorului, 287-289 a naratorului la persoana întîi, 289 comentarii ale naratorului, 82, 200, 231, 280, 308, 312, 317 comentarii auctoriale, 35, 73, 115, 141, 172, 213-214, 225, 301 eseu, 37, 113 indicații regizorale, 222, 228, 252, 279 intervenție, 252 relatare, 113 compasiunea auctorială, 280 condensare, relatare comprimată, 69, 88, 115, 221-222, 235, 264, 279, 309 constante anistorice/istorice, 106-107 constituente, v. opoziții conștiință colectivă, 268 contaminare a titlurilor de capitole comentative și narative
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dar nici nu și-a propus să se Împlinească Într-o imagine totalizatoare, să se rezume Într-un sens explicativ unic, lucru care i-a nemulțumit pe mulți critici și spectatori. Adevărata miză este de fapt tocmai schimbarea protocolului creator regizoral, a modului de Înlănțuire, de construcție a logicii interne a spectacolului. În mod similar, și ultimul spectacol al Monei Chirilă, UBUcurești (Conu’ Leonida cu scene din Ubu), deși pleacă de la Caragiale și Jarry, este supus aceluiași principiu de dezagregare, aceleiași
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de direcție în fenomenul literar românesc actual. Disponibilitatea polemică reprezintă, poate, trăsătura sa cea mai intens și mai voluptuos valorificată. Criticul se propune de multe ori ca un necruțător floretist care îi provoacă pe marii campioni la „meciul secolului”, preocupat regizoral de numărul spectatorilor care îi ar putea să-i aclame bravura. Când ei sunt puțini sau reacționează contrar așteptărilor, criticul se simte bine în ipostaza persecutatului. Ceea ce îl irită în primul rând este statura marilor scriitori, pe care se străduiește
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
a le dezvălui revelator. Dar aceasta îl apropie prea mult de ecuația textuală a moderniștilor; astfel că el se va retrage, mefient, într-o articulare aproape univocă a semnificațiilor propriei opere dramatice și într-o respingere de plano a intervențiilor regizorale „creatoare”. De altfel, referințele polemice la adresa regizorilor abuzivi sunt pe cât de numeroase, pe atât de suculente. Textul dramatic al lui S. are, în primul rând, funcția de a efectua secțiuni transversale în corpul bolnav al realității, în epoci trecute sau
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
comparație se impune din păcate, melomanilor, care cunosc de pe o videocasetă foarte circulată (dată chiar la TVR), celebrul spectacol londonez. Am spus din păcate, nu pentru a minimaliza spectacolul bucureștean ci doar pentru că având în fața ochilor decorurile, costumele și traseele regizorale ale originalului nu poți să ștergi cu totul din memorie prestația incomparabilă a unor Kiri Te Kanawa sau Herman Prey evoluând în același cadru. Deci, scenografie luxoasă, mișcare scenică fluentă (preluată de Cristina Cotescu după model) umor, bun gust și
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
numărat printre cei care au avut un punct de vedere critic față de această montare a regizorului Radu Gabrea pe un text foarte bine scris (autorul este Terrence McNally) și deosebit de ofertant pentru protagonistă. În mare parte, din punct de vedere regizoral, îmi mențin observațiile majore. Actoricește vorbind, am descoperit o așezare a personajelor, un dramatism mult mai conținut și nu atît de demonstrativ precum l-am receptat la premieră. Pot spune că am văzut cumva alt spectacol, avînd în vedere că
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]
-
marilor probleme în favoarea banalului, denunțarea mediocrității sufletești și a uzurii morale în zone periferice, deși veleitare, ale socioculturalului. Audiția lexicală bine antrenată a autorului trădează, de asemenea, un stagiu convenabil „la ușa domnului Caragiale”, ca și croiala economicoasă, decisă, tactica regizorală și ritmul dramatic susținut. Cel de-al doilea volum, Liniște. Povestiri din viața mea (1989), îl continuă pe primul, fără a aduce vreo schimbare. Textele par a fi fost compuse concomitent și, la publicare, împărțite arbitrar în două cărți. Numerotate
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
a cronicarului dramatic. Autorul se caracterizează cu exactitate: „menirea mea pe lume e să fiu gazetar”. Partea tare a comentatorului de teatru nu e vocația teoretică și nici cea sistemică, ci o bună aplicare la textul dramatic și la tehnicile regizorale și actoricești, provenită dintr-un îndelungat și consecvent exercițiu de urmărire a fenomenului teatral curent din țară și, pe cât a fost posibil, din lume. De altfel, din călătoriile sale de documentare sau însoțind diverse trupe a ieșit o memorialistică nu
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
la text și la punerea în scenă. Prima lucrare reprezentativă, Personajul în teatru (1966), propune și câțiva termeni insoliți, chiar dacă nu îndeajuns de tehnic definiți: „talentul personajului” (potențialul marilor personaje de a permite interpretări noi, în funcție de epocă, mediu sociocultural, talent regizoral și actoricesc) și „cultura rolului” (pregătirea culturală a actorului, cunoașterea epocii în care evoluează personajul interpretat etc.). Lucrările secvente, deși dominate de același fragmentarism, pun premisele unor panorame care țin seama îndeobște de criteriul valorii - există și excepții: de exemplu
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
același fragmentarism, pun premisele unor panorame care țin seama îndeobște de criteriul valorii - există și excepții: de exemplu, supralicitarea lui Aurel Baranga - și sunt deschise la inovație - studii despre teatrul experimental în Prezența teatrului (1968) și, tot aici, despre viziunea regizorală a lui David Esrig, iar cu altă ocazie despre Liviu Ciulei. Istoria dramaturgiei și artei scenice românești din anii 1970-1990 nu poate neglija contribuția lui S. la lucrarea Teatrul românesc contemporan, unde scrie capitolul Evoluția conceptelor teatrale, dar și paginile
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]