6,667 matches
-
inițiativa dlui Iancu POPESCU, care a fost susținut de colegii săi, pe ordinea de zi a fost propusă și votată în unanimitate de către cei 11 deputați prezenți în sală, chestiunea privind acordarea limbii române a statutului de limbă regională. Spre regret, cam târziu am aflat această îmbucurătoare noutate. Însă, după cum se spune, mai bine mai târziu decât niciodată. Iar veștile minunate întotdeauna sosesc la oameni buni. Și de aceea îi mulțumesc din suflet dlui Constantin UNGUREANU, care ne-a trimis o
ŞI LA CUPCA LIMBA ROMÂNĂ-I O COMOARĂ INESTIMABILĂ – A OBŢINUT STATUT DE LIMBĂ REGIONALĂ [Corola-blog/BlogPost/93741_a_95033]
-
e dor de zgomotul în vară. Mi-e dor de basme și povești, Să zbor prin lumile cerești, Să mă trezesc chiar de Ajun, Mi-e dor să cred în Moș Crăciun. Mi-e dor de tot și n-am regrete, Nimic n-aș șterge cu-n burete, Să plec în timp așa ... tiptil, Mi-e dor să fiu din nou copil. Ionică Dragomir 1 Iunie 2016 Referință Bibliografică: Mi-e dor / Ionică Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2224
MI-E DOR de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377136_a_378465]
-
de Ars grația artis unde ARTIS reprezintă o apoteoza a mitei, favorurilor și nepotismului. Mă întreb când Renoir a pictat față din tabloul ce acum se află în colecția d-lui Vâlcov, s-a gândit oare cu un dram de regret la tristă soarta ce o așteaptă? Mintea noastră cu greu poate concepe genul acesta de oameni. DNA-ul ne arată cât de jos au putut să decadă aleșii noștri; de 25 de ani clasa politică conducătoare a produs, an după
PRIMARUL SI PICASSO de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377119_a_378448]
-
și nemulțumiri. Din păcate, trăim într-o vreme în care instinctualitatea trece mereu înaintea gândirii logice și prețuirii umane. Dorința de a se satisface fizic ascunde, mai întotdeauna, o sete de iubire adevărată căutată pe căi greșite. De aici și regretele unora că îmbătrânesc și vor să transmită acest sentiment morbid și altora care poate nu gândesc la fel. Așadar, cum privește dragostea din sufletele noastre? Răspunsul îl știe fiecare. Pentru că fericirea este adusă de dragostea care ne dă liniște, pace
DESPRE PRIVIREA DRAGOSTEI DIN NOI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377177_a_378506]
-
e dor de zgomotul în vară. Mi-e dor de basme și povești, Să zbor prin lumile cerești, Să mă trezesc chiar de Ajun, Mi-e dor să cred în Moș Crăciun. Mi-e dor de tot și n-am regrete, Nimic n-aș șterge cu-n burete, Să plec în timp așa ... tiptil, Mi-e dor să fiu din nou copil. Ionică Dragomir ... Citește mai mult Mi-e dor de anii ce-au trecut,De casa-n care am crescut
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
e dor de zgomotul în vară.Mi-e dor de basme și povești,Să zbor prin lumile cerești,Să mă trezesc chiar de Ajun,Mi-e dor să cred în Moș Crăciun.Mi-e dor de tot și n-am regrete,Nimic n-aș șterge cu-n burete,Să plec în timp așa ... tiptil,Mi-e dor să fiu din nou copil.Ionică Dragomir... VII. BUNICA, de Ionică Dragomir, publicat în Ediția nr. 2222 din 30 ianuarie 2017. Bunica mea, cu
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
s-au dus... Am răsărit, m-am înălțat spre culme, Firav la început și fără nume, Astăzi sunt clipe care au apus. Oare mai am încă o zi și mâine? Mai este timp să-ndrept ce am greșit? Arde mocnit regretul strâns în mine Și-nalț la fiecare pas suspine, Căci nu știu de-s salvat sau osândit. Același trist clișeu se desfășoară În cursul fiecărei vieți și-n van Se lamentează omul, ce povară A adunat! Păcatul îl doboară Și
O NOUĂ ZI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377287_a_378616]
-
fizică. Săndica avea o frumusețe provocatoare, reamintind de madamele de odinioară, cu felinare roșii la porți. Întorceai capul după ea, însă nu pentru a o lua acasă să-ți întemeiezi o familie, ci pentru o tăvăleală nebunească, fără prejudecăți sau regrete. Între aceste femei rătăcea nesigura și zburdalnica inimă a lui Viorel. Tentația era mare. Simțise chemarea fetei, așa că, negăsind un taxi, a luat prima trăsură liberă din fața gării de marfă din Obor și, indicându-i birjarului direcția spre Palas, se
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
dintâi. E timpul ca noi să-vățăm să iubim Cu toate că e prea târziu pentru asta. Un lucru e cert ! Iubirea primim ! Chiar dacă cumva ne ”paște” năpasta. Dar sigur e timpul să știm și de noi Căci prea am ”sădit”, în vorbe, regretul. Și-atunci vom afla, târziu, amândoi Ce-nseamnă iubirea dar și sentimentul. Brăila, iunie 2016 Referință Bibliografică: ESTE TIMPUL / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin
ESTE TIMPUL de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382267_a_383596]
-
pante, lămâi și Carantania, curmali, miresme de tămâie, portocali, Cana, Sion, pridvoare înflorite, ecouri de război, flori ofilite, o zi de Yom Kippur cu toți evreii, Capernaum și Marea Galileii, capre, măgari, moschei cu minarete, fresce cu sfinți, ruine cu regrete, Vitezda și Tabor și piatră tare, păcate și virtuți duse-n spinare, migdali și milosteniile lui Berlucci, biserici, sinagogi și Drumul Crucii, pâlcuri de palmieri, oi, beduini, Golgota, moaște, rodii, oaze, crini, turbane albe, chipe de iudeu, urme străvechi de
JURNAL DE PELERINAJ ÎN ŢARA SFÂNTĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382301_a_383630]
-
de pâine coaptă ce ne inunda/ seara,/ de cozonacii aburinzi acoperiți c-un ștergar/ cusut de mama din sufletul ei blând și iubitor/ și de colindele cântate de bunic la gura sobei” (Un decembrie al amintirii). În tensiunea amintirilor și regretelor, a singurătății și a unui cumplit zbucium sufletesc declanșat de neașteptata trecere din prezent în trecut, Ileana-Lucia Floran își asumă ipostaza așteptării, convinsă că reîntregirea cuplului este posibilă doar prin chemarea celui plecat către cel rămas: „M-ai lăsat în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
ca un rege", leul din cușca acestui fast găurit e captivul în care se deșteaptă, nefiresc, pofta de viață a sălbăticiunii. Iluzie comică, în lumea unde doar aparența suferă: "mantia mă doare cu ciucuri argintii." (Măscăriciul) Priviți cum trece, în regretele nehotărîților, circul divin: "Îmi cer iertare, Doamne, pentru că poate,/ poate-ar fi fost mai bine dacă-aș fi jucat și eu/ - fie chiar pe-un preț derizoriu - / undeva pe trapezele Circului Tău.// Aș fi promis nemurirea și-aș fi scos
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
ibidem), poetul e, firește, un eșantion al unei crize ontologice, dar și al uneia legate de ambianță, de momentul și locul ce-l circumscriu. Aspirația sa e înspre o libertate ce are pentru noi anume conotații inevitabile, marcată de un regret al ireversibilei neîmpliniri: "Născut pentru a fi liber / ca și cînd lumina de crepuscul / palid-sidefie / ar închipui un suflet străin / ce ar fi putut să fie" (Născut pentru a fi liber). Umbra istoriei contemporane se lasă grea asupra peisajului vizionar
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
autor, atunci când, din... rafinament, chipurile, n-am renunțat definitiv la serviciile ei? Jenant de-a dreptul pentru cititorul instruit este să găsească în text virgula așezată între subiect și predicat. Lași textul necitit până la capăt, îl arunci la coș fără regrete? Dar fenomenul nenorocit te așteaptă în plicul care vine la rând, pe care-l deschizi cu teamă de la un timp, nemaifăcându-ți iluzii asupra talentului literar și asupra viitorului celui care scrie cu picioarele. Scriem ca să fim citiți, nu-i
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
pașapoartele, colonelul ne lămuri cu multă gentilețe că documentele noastre nu purtau agrementul de trecere în Berlinul de Vest al Ambasadei române. Că ar fi fost să i se aducă o ofensă, dacă s-ar fi trecut peste voința ei. Regret, regret, făcea colonelul distins, salutându-ne și lipindu-și călcâiele cu un pocnet ușor. Ne-am făcut că ne grăbim, că vom lua un taxi și ne vom repezi la ambasada noastră, să rezolvăm cazul pe loc. Nici pomeneală! Dar
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
colonelul ne lămuri cu multă gentilețe că documentele noastre nu purtau agrementul de trecere în Berlinul de Vest al Ambasadei române. Că ar fi fost să i se aducă o ofensă, dacă s-ar fi trecut peste voința ei. Regret, regret, făcea colonelul distins, salutându-ne și lipindu-și călcâiele cu un pocnet ușor. Ne-am făcut că ne grăbim, că vom lua un taxi și ne vom repezi la ambasada noastră, să rezolvăm cazul pe loc. Nici pomeneală! Dar țineam
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
Citind și tot citind, pe trăsăturile insului, ce scotea foaie după foaie, se instala extazul. Și am remarcat cum citea cu ochii închiși. Dacă n-am avut parte să mă adresez postului de radio Europa Liberă în prima după-amiază liberă, regretul a pornit din partea unui vechi făptaș. Vorbisem acolo, prin 1969, la Paris, invitat de Monica Lovinescu. Ea transmitea, de la R.F.I., rolele la München. La plecarea în Franța, prima ieșire în Occident, colonelul de Securitate ce-mi întinsese pașaportul îmi spusese
Adio, Olga! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8254_a_9579]
-
un almanah tîrziu al anului 1912, apărut la Editura Revistei "Flacăra". Dintr-o precuvîntare neiscălită, care-l pune pe președinte alături nu doar de semnatari, ci și, arghezian avant la lettre, "în priveliștea marilor morți", Kogălniceanu, Asachi, Heliade Rădulescu, aflăm regrete și promisiuni. Regrete că nu toată lumea a participat, că unii au tărăgănat, că nume dragi lipsesc. Promisiuni că în viitor (care nu va acoperi decît anul 1913) lucrurile se vor rîndui la vreme. Sub o foiță semitransparentă, din cele care
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
providențială unor lucruri de care muribundului puțin îi pasă. Căci tot ceea ce pentru el nu mai înseamnă nimic, decît poate tresăririle dureroase ale încheierii aventurii, pentru un martor devine prilej de consemnare apologetică. Un întreg tablou elegiac se înfiripă din regretele celor prezenți, iar unora chiar li se poate lăuda arta cu care au știut să dramatizeze finalul muribundului. Iar dacă personajul e fost celebru, reportajul elegiac va trece din om în om, în virtutea lanțului de colportaj al bîrfei sociale. Numai
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
discutăm mai târziu; în cubul ăsta de tămâie nimic nu pare-adevărat: m-ai părăsit sau poate, dragă, noi încă nu ne-am cununat? M-ai rupt din marea nemișcare sau tocmai m-ai înmormântat? Refluxul asta de candoare e un regret nevinovat sau o tardivă consolare fiindcă făcusem un păcat? Știai că sunt de catifea sau tocmai astăzi ai aflat? Diviziunea celulară în ce direcție-a pornit: spre nașterea mea princiară sau chiar spre minus infinit? Și musca lunecând pe-o
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
țesătură în care cuvîntul de ordine nu poate fi decît absurdul. Un absurd cu o înfățișare nu o dată cosmetizată, astfel dreasă pentru a putea pătrunde cu destulă ușurință în mediile normalității. Nu s-a descoperit încă, își dă seama cu regret analistul, un vaccin împotriva "virusului tiraniei", din care motiv "noi, martorii călare pe două veacuri, ducem pe picioare o maladie cronică, un rău căruia nu i s-a găsit medicamentul, ci doar aspirina. Virusul se răspîndește mai ales în mediile
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
porniți să înfrunte viața sub crucea gândirii, fiecare caută să evadeze cum poate: Emilian în social, Eleazar în credință, David mai întâi în asceză apoi în cotidian. Singur Pavel, consecvent duce experiența la capăt, în moarte"... Și-acum finalul (alături de regretul că n-am reprodus decât a zecea parte din eseul acelei doamne care nu figurează în istoria literaturii române): " Ne e foame de autenticitate și pentru că în ultima carte a lui Mircea Eliade găsim acest filon viguros, închidem ochii la
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
ales că ultimele supraviețuitoare ale acesteia sunt încă în viață și ar putea acorda producătorilor o foarte utilă consiliere. Cartea lui Daniel Focșa, Escadrila Albă. O istorie subiectivă pune în evidență imensul potențial cinematografic al acestui subiect. Dacă există un regret legat de această carte, el este acela că, în pofida titlului, ea nu este destul de subiectivă. Autorul simte nevoia să concentreze confesiunile într-o înșiruire aproape obiectivă de fapte. În felul acesta câștigă istoria aviației, dar pierde literatura. Personal aș fi
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
subliniat și tumultul sufletului măcinat de gelozie al lui Lenski în scena balului în care Oneghin flirtează cu Olga, dar și tensiunea interioară a personajului în momentul duelului cu Oneghin, când ambii combatanți se arată mistuiți de trăiri complexe, de la regretul destrămării unei prietenii până la gândul unei probabile morți. Alte apariții interesante și apreciate de public au fost cele ale lui Marius Boloș în rolul cneazului Gremin, Liviu Indricău în rolul profesorului Triquet (aici este de menționat inteligența cu care a
Spectacol ?n spirit pu?kinian by M?d?lin Alexandru ST?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/83272_a_84597]
-
sub un alt titlu (Ligeti and Romanian Folk Music: an Insight from the Paul Sacher Foundation), rodul recentelor sale cercetări muzicologice. (Invitată la Belinț, pentru a conferenția în chiar cadrul matricial al sublimei variante a Mioriței, muziciana a declinat, spre regretul nostru, participarea, în ultimul moment, din motive obiective, cu promisiunea de a onora însă, pe viitor, invitația.) Omagierea maestrului Constantin Catrina, trecut de curând la cele veșnice, unul din importanții contributori (alături de Constantin-T. Stan și Simion Dănilă) ai
Lans?ri de carte by Constantin-Tufan STAN () [Corola-journal/Journalistic/83294_a_84619]