6,309 matches
-
se pronunță așa de nedem asupra “perioadei Ceușescu”, ne aduce aminte de vaca aceea supraproductivă care, după mulsoare, dă cu copita la șistar și varsă totul. Așa au făcut mareșalul Antonescu, agățându-se de Hitler, așa și Ceaușescu...”. Ion Măldărescu: Regret, domnule profesor octogenar T.B.Ș., dar este evident că ați intrat în derapaj grav, iar cunoștințele dumneavoastră în domeniul istoriei nu se ridică nici până la genunchii broaștei. Desigur, nimeni nu-i perfect! Nu mareșalul Antonescu s-a agățat de Hitler
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
rolul calculului probabilităților în muzică. Sunt probleme ce apăreau în mod firesc în discuțiile noastre cu Octavian Nemescu, cu Ștefan Niculescu, cu Aurel Stroe, cu Anatol Vieru, cu Tiberiu Olah care a fost profesorul meu. Sunt muzicieni de mare anvergură. Regret că nu sunt mai cunoscuți în Europa. S-ar fi profitat de aceste mari spirite. D. A.: - O întrebare firească, Lucian Metianu. Când te simți bine? L. M.: - Când compun.
Compozitorul Lucian Metianu in dialog cu Dumitru Avachian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8218_a_9543]
-
transformat, din nefericire, într-o valoare testamentară. Nu mă pot împăca deloc cu gândul că public aceste cuvinte abia după dispariția lui Victor Iancu. Moartea lucrează, iată, mai repede decât un biet critic literar, căruia nu-i rămâne decât să regrete că, de data aceasta, reacția lui n-a mai fost imediată. Alex. Ștefănescu Literatura ca purgatoriu Profesorul universitar Victor Iancu a publicat, în 2006, un roman masiv (636 de pagini), intitulat Culorile Purgatoriului (Pitești, Ed. Paralela 45) și construit, cu
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
lucrurilor îl determină să accepte aparentul compromis ideologic, să-și asume aparenta pasivitate, condamnabilă după părerea unora. Cert este că naratorul nu e capabil de o ură care l-ar coborî la nivelul celor care îi urăsc pe evrei și regretă că Hitler n-a apucat să-și ducă opera pînă la capăt. Dar el vrea să afle ce e în mintea unui legionar fanatic, nu doar citind cărticica șefului de cuib, nu doar, așa cum a făcut-o deja, analizînd miile
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
scrie, îndrăgostit de peisajul și istoria Apusenilor. Geo Bogza îi răspunde cu prețuire și căldură la scrisorile trimise, îi trimite la rându-i, telegrame de 15 ianuarie, "cea mai mare sărbătoare a Poeziei românești", Ziua sfântă a lui Eminescu și regretă că nu este și Teofil alături de el să pună, după obicei, o ghirlandă de flori la statuia lui Eminescu, dăltuită, în fața Ateneului, de Gheorghe Anghel. În sfârșit, întâlnirea se petrece într-o iarnă la Predeal, când generos, Geo Bogza îi
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
al anului 1912, apărut la Editura Revistei "Flacăra". Dintr-o precuvîntare neiscălită, care-l pune pe președinte alături nu doar de semnatari, ci și, arghezian avant la lettre, "în priveliștea marilor morți", Kogălniceanu, Asachi, Heliade Rădulescu, aflăm regrete și promisiuni. Regrete că nu toată lumea a participat, că unii au tărăgănat, că nume dragi lipsesc. Promisiuni că în viitor (care nu va acoperi decît anul 1913) lucrurile se vor rîndui la vreme. Sub o foiță semitransparentă, din cele care acoperă pagini de
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
aflat de la el pentru că era un om vorbăreț, deschis, prietenos. La Ambasada Poloniei la București, Excelența Sa ne-a oferit o băutură fabuloasă, așa numita "câine turbat", o combinație de vodcă, sirop de căpșuni și Tabasco, absolut senzațională, iar Szajna a regretat pe loc vârsta, prevenindu-ne că nu poate rezista mai mult de câteva zile. Am râs cu toții, iar el s-a apucat să ne povestească despre lagăr, despre ziua în care viața i-a revenit de drept, odată cu eliberarea, despre
Visele mari sunt pentru Dumnezeu by Mihai Mălaimare () [Corola-journal/Journalistic/8294_a_9619]
-
altul Gheorghiu și își mai zicea Dej, pe el l-a chemat Niculescu și și-a zis și Mizil". Pe vremuri "mare și tare", veteranul prezintă încă la ceasul de față "o siguranță leonină", părînd a nu avea nimic de regretat: "Preț de două emisiuni ne comunică a fi fost - printr-o tradiție de familie - dintotdeauna naționalist, ne povestește cum și-a trecut în fapte opiniile, în suita altor doi naționaliști, Gheorghe Gheorghiu, purtător și el de nume de orășel, și
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
proprii își ratează inteligența creatoare." (Vitrina literară, 11 martie 1934.) Și Al. Talex consideră că toți eroii acestei cărți sunt posedați de gânduri "care le năvălesc închipuirea, clădind situații, tranșând conflictele, în timp ce realitatea se scurge amorfă și neschimbată... Toți își regretă gândurile de îndată ce și le mărturisesc: Fie că simt inutilul din strădania confesiunii. Fie că simt înșelarea din exprimare." (Litere, nr. 5, martie 1934) Petru Comarnescu scrie trei eseuri despre iubire și exasperare, doctorul Justin Neuman face docte aprecieri psihologice asupra
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
a vorbit, patru ani de zile, despre valoare, despre reperele fundamentale, despre modele. Pentru că au văzut teatru. Mult. Pentru că profesorul lor este, el însuși, un model. Un actor mare pe care îl pot vedea pe scenă jucînd, făcîndu-și meseria. Am regretat că nu am putut să stau toată perioada Galei, între 9 și 15 iunie. Pentru mine, a fost un moment important. De ani și ani merg la examene de la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București. La "Ușile deschise
Șaptesprezece pentru teatru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8317_a_9642]
-
De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeia." Fîntîna curge, ca și-atunci, mereu. Tu curgi, fîntînă, pe trecutul meu. Și toate sînt precum le-am cunoscut, Rămase-așa, ca dintru început." Nu pot decît regreta că aceste rînduri nu vor ajunge sub ochii lui Emil, nici sub aceia ai Nataliei. Le-aș fi scris direct pe coaja arțarului, dar nu dispuneam de spațiul trebuincios. Rămîne să mă încred în bunăvoința hazardului, ca și cum aș arunca o
Tu frunză cazi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8339_a_9664]
-
exil 1945-1989. în acest sens, "neașteptat" i se pare criticului volumul Scrieri de George Ciorănescu, prefațat de Iordan Chimet. Mai întâi, este remarcat poetul din volumele Morior ergo sum (1981) și Metaerotism imaginar (1990), apoi, prozatorul și traducătorul, Liviu Grăsoiu regretând "necunoașterea în România a creației literare a lui George Ciorănescu, scriitor dotat cu toate darurile spre a reuși în arta sa și în competiție cu timpul." în aceeași categorie de mare merit sunt numiți cercetătorii noștri care au contribuit substanțial
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
de vedere. Aceasta e pîrghia prin care mentalul unei colectivități poate fi modificat de o minoritate. Pus în fața acestor trăsături, nu poți să nu te întrebi dacă astfel de minorități nu merită numele de elite. Cum nu poți decît să regreți că Lavinia Betea nu și-a ilustrat considerațiile cu exemple concrete. Una peste alta, o carte plăcută la lectură, în ciuda unui aer de marxism pe alocuri agasant.
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
Cronicar De la Laszlo Alexandru la fenomenul Pitești Cronicarul nu poate decît să regrete că revista clujeană Tribuna este de negăsit în punctele de difuzare a presei din București. Sînt în paginile ei multe articole de calitate, scrise cu bun-gust și vervă, pe care publicul cultivat din capitală ar fi meritat să le citească
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
un anumit tip de ludic, de gag, de imagistică, de relație cu investigarea cuvîntului. Un ciclu impresionant pentru mine. Cu un negru pregnant pe scenă ca negrul abisal din Electra lui Măniuțiu. Cu alb-nisipiu ca în Cumnata lui Pantagruel. Nu regret acum că i-am cedat sentimental lui Emil Boroghină și am renunțat la aducerea spectacolului Hamlet, acum doi ani, în Festivalul Național. Orgoliile nu-și au rostul. Fiecare spectacol din trilogia lui Nekrosius este și mai puternic prin raportarea la
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
lui Hrușciov, nuvela transparent antistalinistă O zi din viața lui Ivan Denisovici, relatând pentru prima dată despre închisorile politice și despre munca forțată. Se creează un precedent în atitudinea critică față de greșelile trecutului comunist, pe care autoritățile moscovite îl vor regreta. Dar breșa fusese făcută și subversivitățile ulterioare din blocul estic au un termen prestigios de raportare. După acea disociere internă de stalinism, comunismul nu mai apare scriitorilor ca eroic, imaculat, intangibil, situat în afara oricărei erori și în afara oricărei critici. Dimpotrivă
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
-l comparăm cu altă frumoasă inteligență și la fel de delicată sensibilitate: Felix Aderca, evreul sută la sută, menționat doar de două ori în Jurnal, care, după două mii de ani de cînd Iuda suferă de "frig și întuneric", spune peste tot că regretă moartea lui Zelea Codreanu, "o apariție genială, o forță etică fără seamăn", iar la următoarea întîlnire cu Sebastian, consecutivă legislației antisemite și propriei sale aruncări pe drumuri, nu doar repetă elogiul Căpitanului, dar ține să sublinieze că și Hitler este
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
situațiilor delicate cu eschive de "șmecheri". Camil (familiaritate miticească, deh...) nu intră, orice s-ar spune, între cei suspectați c-au pus o trăsătură la tipul șmecherului de București (pe care am ajuns, deja, în forma lui bună, să-l regretăm). Orice sînt personajele lui, inadaptați, neconsolați cu veleități suicidare, oameni de onoare și de secret într-o lume a făcăturilor și-a indiscrețiilor, dar nu șmecheri. Totuși, șmecherul de viță, care joacă feste (v. Mitică) cu-aceeași sublimă gratuitate cu
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
nevoită să se supună, pentru a se putea manifesta, rigorilor acestuia. Peste ani, rememorându-și începuturile poetice, Cezar Baltag va reflecta în termeni dramatici la cedările de atunci: "A fost prețul nemilos și pe care n-am încetat să-l regret niciodată, pe care a trebuit să-l plătesc, ca să-mi pot face auzită vocea". Lucruri asemănătoare se pot spune despre tinerii critici ai acelui moment, și ei prizonieri ai clișeelor și ai limbajului osificat moștenit de la dogmatici. Nu mă exclud
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
de culturi ale căror limbi le stăpânesc îndeajuns pentru a le surprinde nuanțele. Germana și rusa au ajuns la noi periferice; trecător, sper; ambele vor trebui redobândite, și în viață, și în cultură. Româna e limba mea uzuală de lucru. Regret că, deși le simt infinitezimal limba, m-am ocupat sporadic de scriitorii maghiari. O datorie neonorată. Mă străfulgeră uneori teama că, spre final, voi "regresa" pe scara limbilor vorbite, înapoi către maghiară. Se povestește despre Cioran (nu știu dacă e
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
Cristina Anisescu. Volumul "Partiturile" Securității. Directive, ordine, instrucțiuni (1947-1987) e un fel de introducere în securistologie, o disciplină care, deși nu a fost până acum numită astfel, își are specialiștii săi respectabili, situați în domeniul mai larg al serviciilor secrete. Regret că nu cunosc cartea lui Cristian Troncotă, Istoria serviciilor secrete românești, de la Cuza la Ceaușescu, apărută în 1999 la Editura "Ion Cristoiu". Același autor a publicat în 2003, la Editura Elion, un alt volum pe aceeași temă, Duplicitarii. O istorie
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
mai diverse situații (pe jos, în mijloacele de transport, cu mașina, în trenuri, vapoare și avioane, în locuri publice, într-o stațiune balneară sau în mediul rural), din Ordinul M.A.I. al R.P.R. din 1 aprilie 1957 (p. 398-425) și regret că nu pot să mai citez. Nu comicul vreau să-l relev, pentru că ar însemna că sunt insensibil la tensiunile presupuse, ci mecanismul cotidian al represiunii. În triunghiul investigator (sau lucrător operativ)-informator-rezident se desfășura adevărata muncă de jos a
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
de călătorie la întâmplare, sub pânze multicolore, asemănătoare călătoriei lui Pantagruel. Oferim cititorului român povestirea de față, din volumul Opera celor trei cerșetori, prefațat de Vasili Aksionov. Omul de litere Gdov a ieșit de la restaurantul "Bavaria" către ora unu noaptea. Regretând că nu luase de la crâșmă o scobitoare, își vârî degetul în gură pentru a se scobi între dinți după o cină copioasă, din care nu lipsiseră peștele roșu, pulpa de porc, berea de butoi nefiltrată și multe altele foarte apetisante
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
Schindler și violoncelistul Christophe Roy aproape orice muzică poate deveni comestibilă, chiar apetisantă; 2) fiindcă veni vorba de Ravel cu a lui Sonata pentru violină și cello (1922): cine are bătrâni, să-i prețuiască, iar cine n-are, să-i regrete. Orice festival care se respectă tinde să semene cu un Bildungsroman, năzuind să construiască un portret de grup al societății sonore. Există "eroi" care aspiră la statutul de operă de artă și creații artistice doritoare a fi simple obiecte ce
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
decoruri diferite. Iar portretele multiple sînt, adesea, o necesitate a momentului. Cînd Studs Terkel a trecut pe la mine, acum cîțiva ani, pentru o ședință foto ce se anunțase a fi scurtă, și a decis să-mi spună o poveste, am regretat că nu am un reportofon. I-am făcut însă vreo douăzeci de portrete... Din care ai publicat în carte douăspezece. Fiecare fotogramă pare un cadru dintr-un film. Mizanscena Tu ești cea care alege decorul, postura, mizanscena? Sau are și
Nancy Crampton Fotografii nu sînt narcisiști by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/8389_a_9714]