547 matches
-
de lectură creativă a realității, pentru că "realul" este de fapt o noțiune insesizabilă și care nu poate fi cunoscut altfel decât prin reprezentări, întotdeauna simbolice (idee întărită de discursul științific al secolului XX, în special de fizica atomului, ce a relativizat complet noțiunea de realitate, pulverizată într-o infinitate de fragmente). În consecință, a fost stimulată valorizarea teoriilor imaginii și imaginarului în dezbaterile generale legate de procesul de cunoaștere (Thomas 16). Perspectiva care se deschide din acest punct asupra imaginarului duce
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
neliniște Foarte neliniștit CAROLYN 0 8 Fără neliniște Foarte neliniștit Hubert pare că a înțeles bine faptul că disfuncția sa este psihogenă și generată de presiunea și indispoziția partenerei sale. Acest lucru nu-i face plăcere, dar îl ajută să relativizeze: el consideră că potențialul său de virilitate este real și se gândește că dedramatizând, relaxându-se, gândind pozitiv, își va putea controla disfuncțiile erectile și se va putea poziționa în calitate de bărbat. Aceste idei explică faptul că el se consideră într-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de prelucrare analitică a tradițiilor deterministe de explicare cauzală a fenomenelor sociale (legi cauzale de tip geografic, biologic, istoric, psihologic), cu un adaos necesar de contrapondere subiectivă (motivarea afectivă și rațională a voinței sociale), având funcția de a relaxa și relativiza cauzalitatea rigidă, mecanicistă. Spre deosebire de explicațiile deterministe oferite de „sociologiile parțiale”, unde apariția cauzei este întotdeauna urmată de producerea efectului, modelul cauzal gustian este conceptualizat în termeni de condiționare, în care cauza clasică apare sub ipostaza de virtualități, indeterminare, probabilitate, fascicul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
aparențe ludice, o vastă „panoramă” a lumii contemporane, plină de gravitate și conținând în subtext înfrigurate interogații asupra vicisitudinilor veacului. În schimb, Toxicologia... ar putea fi descrisă ca o autobiografie, în parte reală, în parte fictivă, unde discursul auctorial e relativizat prin interpretarea lui contrapunctică de personaje ale prozelor de ficțiune ale lui S. Sensul general întregește înțelesul celorlalte volume ale ciclului. Alte scrieri ale lui S. au, dincolo de diversitatea lor (este, uneori, afectată adoptarea formulei romanului de aventuri, altcândva a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
anume subiect istoric, efortul său intelectual fiind dublu, dacă nu cumva triplu. De aceea munca sa devine incompletă și permanent de revizuit. Revizuirea textelor istorice este o condiție a oricărei epistemologii istorice, a oricărei teorii a istoriei. Ceea ce știm se relativizează doar din perspectiva discursului, a tehnicilor de lucru, a metodelor puse în practică, a încercărilor noastre discursive de a scrie istorie. Discursul și seria lui de enunțuri devin un dat istoric, un fragment de istorie prin imanența spusului său. El
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Basarabiei”. La beletristică va reveni mult mai târziu, cu volumul de versuri Ecran interior (1975) și cu romanul Nisipul (1989). Literatura sa este aceea a unui meditativ, introvertit, atras de interogarea condiției umane marcate de o agresiune neîncetată, care îi relativizează statutul și îi conferă dramatism perpetuu, însingurându-l pe individ. Un reflexiv se arată C. și în comentarea creațiilor literare. Critic de ținută aulică, nu s-a lăsat antrenat în nici una dintre mișcările teoretice ale vremii, deși nu le-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
care îi încearcă adesea pe exegeții textelor sacre care sunt și traducători. Monica Broșteanu cunoaște un numar apreciabil de traduceri ale Bibliei și Coranului în limbi europene vechi și moderne, ceea ce îi dă posibilitatea să lărgească sfera comparației și să relativizeze opțiunile. Importantă lucrării pentru teoria traducerii ni se pare a constă și în relația pe care o stabilește cu intertextualitatea: „traducem” prin comentarii, traducem comentarii, traducem prin prisma altor traduceri. Așa cum apare evident și din lucrarea de față, problemele numelor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
precum Anton Pann (Povestea vorbii), Gheorghe Asachi (Soție de modă), I. Heliade Rădulescu (Coconul Drăgan, Domnul Sarsailă autorul), Costache Negruzzi (Negru pe alb), Vasile Alecsandri (cântece comice precum Sandu Napoilă Ultraretrogradul) și mulți alții, între care trebuie amintit Mihai Eminescu, relativizează rolul lui Caragiale în consolidarea modului satiric în literatura română. Nu se poate pune, însă, în discuție, superioritatea valorică a contribuției sale. Parafrazându-l pe Al. O. Teodoreanu, care sintetiza memorabil raportul dintre teatrul lui Alecsandri și cel caragialian, putem
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
peretele centralei telefonice de către una din standardiste.176 În aceași notă ironică, delimitându-se de "acei autori care se respectă și sunt foarte respectați", pe care i-a încondeiat memorabil prin această antifrază Caragiale, Mircea Nedelciu își deleagă naratorul să relativizeze deconcertant istorisirea și să nu mai "ascundă sforile" care întrețin iluzia ficțiunii: Un autor de best-sell-uri va lua această fracțiune de secundă și această privire întâmplătoare și le va comenta pentru dumneavoastră cel puțin douăzeci de pagini, adăugând desigur și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi o zi, contexte parțial schimbate găzduiesc aceeași întâmplare. Însă nu mai este vorba, ca în schița caragialiană, de tendențiozitate în prezentarea poveștii, ci de modificarea parțială a identității protagonistului, ceea ce nu pune sub semnul întrebării validitatea evenimentului relatat, ci relativizează și demistifică sanctitatea și singularitatea personajului literar ca instanță narativă. Astfel, în prima variantă, tânărul Murivale, angajat al unei uzine din Bistrița pentru care transportă digitroane, se împrumută de la șeful său, inginerul Sache, pentru a-și putea achita taxiul care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se disting personaje deja cunoscute. Cea de-a treia variantă îi aparține cetățeanului Vasile Mureșan, transformat în personaj literar de prozatorul Mircea Nedelciu. Amănuntele aventurii prin care trece pentru a ajunge la funeralii nu sunt păstrate, însă nu pentru a relativiza adevărul celorlalte versiuni, ca în schița lui Caragiale, ci pentru a preciza distincțiile dintre realitate și ficțiune. Pretinsul personaj "real" din această variantă "reală" conchide și explică: Atât. Mai departe...proza lui Mircea Nedelciu. Cum am spus, întâmplarea nu folosește
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
arhitecturii. Am sugerat În acel context că limitele acestei arte a reprezentării pot deveni fluide și am exemplificat În istoria pre-digitală a artei, cu fotomontajul colat dadaist berlinez anticipat de cubism, și cu seriile fotografice ale lui Andy Warhol care relativizează strictele cauzalități realiste, vizând interogații de substrat. Aplicat arhitecturii, ne Întrebăm cum ar putea avealoc depășirea realismului documentar și critic În fotografie, pentru a realizaun discurs axat În principal pe non-vizibilitate? Ce gen deimagine ar rezulta În urmaunui astfel de
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
ca fenomen obiectiv, verificabil. Literatura este asimilată unui act de lectură, dar lectura este asimilată unui act de interpretare. Pozitivismul filologic deplasează accentul de la preocupările estetice din jurul literaturii spre cunoașterea și înțelegerea sa. Literatura este în mod fundamental interpretabilă, ceea ce relativizează încă odată definiția literaturii. Critica literară tinde tot mai mult să transforme literatura în critică. Aceasta se mută chiar în interiorul literaturii care începe tot mai mult să și pună în discuție limitele, validitatea, obiectul, esența și chiar existența. Vorbim astfel
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
trei sfârșituri care se proliferează în prezent în literatură: acela al scriiturii, al scriitorului și al criticii. Dispare mitul capodoperei și al marelui scriitor. Roland Barthes anunța în anii ’60 - ’70 moartea Autorului și cam în aceeași perioadă Michael Foucault relativiza acest deces zicând că, dispărând autorul, locul lui este luat de „funcția autorului” în analiza literară. Constatăm, azi, că autorul a revenit în literatură și să își exercită, în cunoștință de cauză, funcțiile de care fusese deposedat. Autorul nu a
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
timp, mobilizarea competențelor tehnice și a posibilităților de investiție dorite pentru a dirija creșterea urbană presupunea luarea în considerare a logicii economice a constructorilor de locuințe. Erau necesare compromisuri între obiectivele statului și strategiile investitorilor privați, care puteau câteodată să relativizeze puternic orice "mistică" a Planului. Jean-Pierre Worms povestește: "Să luăm un exemplu: proiectăm un nou oraș, elaborăm o schemă precisă, dar pentru a o realiza avem nevoie de colaborarea întreprinderilor private; administrația nu se poate mulțumi să încadreze într-o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care ascunde mari drame, configurată pe dimensiuni atemporale, cu propensiuni în fabulos și exotic. Cartea probează posibilitățile autorului prin performanțe în realizarea miracolului halucinatoriu (Pasărea din vis), a hibridului om-animal (A doua înfrângere a lui Ion Roteanu), a fantasticului care relativizează spațiul și timpul (Chiriașii de la Casa șchiopului), a alegoriei privind creatorul și creația (Capcana albă). V. se situează astfel evident pe direcția scrisului artist al prozei contemporane: povestitor înclinat către „pitoresc și culoare delirantă în linia prozei lui Fănuș Neagu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
imposibil să nu se schimbe ceva și să vină Nicu. Uneori, te căutam doar pentru a-mi lua, astfel, porția de libertate ori pentru a mă convinge că se va putea respira în viitor. Aveai și un talent de a relativiza și de a găsi ceva, dacă nu de bine, măcar de râs! Aveai, pe atunci, și un râs molipsitor, ghiduș... Dar mai bine spune-mi cum te-au impresionat ceilalți: cardinalul Lustiger, Geremek, Havel și Mazowieski... Liviu Antonesei: Oh, Slavă
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
la sfidare drumul e scurt. Joyce și Eliot n-au mers mai departe. După anii 1950, când apar primele semne a ceea ce aș numi epoca Desperado, tonul se chimbă. Fluxul conștiinței scrie texte atașate, angajate afectiv. Faptul că incidentele sunt relativizate, împinse în interiorizare și psihanaliză, izolează eroul și dau un sentiment de însingurare lecturii. Realismul era imaginea socialului, radiografia lui. Odată cu urmărirea gândului până la stadiul preverbal, socialul nu mai contează, el devine o ficțiune. Realul este undeva în mintea eroului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
1. Rezultatul acestei egalități religioase iluzorii și provizorii clădea În acest caz, prin intermediul secretului, o barieră În fața neinițiaților, care rămâneau departe de misterii și de Atena. Însoțită și gratificată de o perspectivă escatologică, pe care Însă cetatea o Înclinase și relativizase În vederea propriilor exigențe, această egalitate rămânea tot sub controlul Atenei, care, În acest fel, Își confirma identitatea și se garanta. Astfel, cetatea controla posibilul universalism eleusian ce poate fi deja recunoscut În Imnul homeric către Demetraxe "Demetra" (v. 480), nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
meu sau prin zeii religiei mele. Apoi descopăr că există alte sate, alte obiceiuri, alte limbi, alte peisaje, alte seminții, alte altare și că prin toate acestea trece de asemenea o „axă a lumii“. Din acest moment centrarea mea se relativizează, ea devine inventariabilă, numărabilă în rând cu celelalte centrări existente. Ceea ce survine în urma conștientizării diversității centrărilor este o descentrare. Această descentrare îmi deschide dintr-odată câmpul alegerii și ceea ce mi-a fost dat poate fi comparat, reevaluat și, în final
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de astă dată eu le-am ales. Recentrarea este o ajustare a elementelor fondului intim străin. OBSERVAȚIE. Sursa fanatismului este centrarea care nu a fost confruntată cu alte zări ale lumii, care nu ajunge la comparație, care nu se poate relativiza, pe scurt centrarea căreia descentrarea îi este refuzată. Eu nu pot ajunge astfel la gândul generos că în cântarul mare al lumii toate concretizările elementelor fondului intim-străin atârnă la fel și că, de aceea, ele sunt egal îndreptățite. Descentrarea nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
existența unui (prim) agent al puterii și libertății, care este cauză a scenariului, dar nu și efect al lui. Apare astfel problema „celui ce se eliberează singur“ sau a celui care este, din capul locului, liber. Existența unui asemenea personaj relativizează teoria scenariului puterii prin acceptarea unei libertăți induse în planul istoriei, ca prim impuls sau ca formă de generare a scenariului puterii. Pentru că nu poate primi o explicație coerentă în plan uman, acest tip de putere apare, chiar pentru cei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]