578 matches
-
a vremurilor postmoderne, în care noțiuni fundamentale precum adevăr, fapt, obiectivitate și certitudine au fost discreditate. Deprivați de aceste reazăme epistemice, subiecții timpurilor postmoderne sunt forțați "să învețe să trăiască într-o societate post-factuală" (Manjoo, 2008). Trecutul nu scapă acestei relativizări. Fapte istorice considerate anterior bătute în cuie o dată pentru totdeauna sunt retrogradate la statutul de interpretări intersubiective. Instituit înainte vreme ca temelia inamovibilă a națiunii, trecutul este acum mai curând un teren mișcător. Sentința profetică enunțată de K. Marx, "tot
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sunt retrogradate la statutul de interpretări intersubiective. Instituit înainte vreme ca temelia inamovibilă a națiunii, trecutul este acum mai curând un teren mișcător. Sentința profetică enunțată de K. Marx, "tot ce este solid se topește în aer", descrie procesul de relativizare care afectează memoria istorică românească în contemporaneitate. Anterior instituite ca monumente marmoreane ale trecutului național, gravate cu litere de aur, manualele de istorie se prefac în actualitate în cărți de nisip. Faptele se topesc în interpretări, certitudinile se preschimbă în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
procesul de cristalizare a limbii române literare. În plus, trebuie luat În calcul și un aspect de natură tehnică: multe tipografii nu aveau semnele diacritice pe care le doreau scriitorii, corecturile nu se făceau Întotdeauna cu scrupulozitate, ceea ce contribuia la relativizarea străduinței de a fi cât mai fideli textului original. În practica editorială se obișnuiește ca, imediat după prefață, Într-o „Notă asupra ediției”, să se precizeze și normele de transcriere. FIGURĂ!!! LEGENDĂ!!! (P. 189) 2. Exemple de transcrieri greșite Ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
268. Asemenea situații nu presupun totuși lipsa totală a preciziei conceptului de "limbă" datorate tradiției, ci numai faptul că uneori această tradiție produce derogări de la conținutul determinat al conceptului. Problema raportului dintre limbă și tradiție nu rezidă însă în această relativizare a conținutului unor concepte, căci tradiția formează pe vorbitor, iar vorbitorul este purtătorul tradiției în cadrul unei limbi. Pe de altă parte, în limbă se găsește puntea dintre material și spiritual, sunetele vocale, o realitate fizică, producînd în conștiință unirea unei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Parlamentul a fost nu doar ocolit, ci ignorat și exclus de la luarea unor decizii extrem de importante pentru societate. Practica angajării răspunderii guvernului în fața Camerelor reunite s-a transformat dintr-o excepție într-o regulă de guvernare. În acest caz, odată cu relativizarea principiului separației puterilor în stat, însăși ideea de parlamentarism, ca premisă centrală a democrației reprezentative, este pusă sub semnul întrebării, iar acest fapt afectează în mod grav funcționarea si consolidarea democratiei noastre. Astăzi, parlamentul este cel lovit și decredibilizat, din
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
o perspectivă socială mai cuprinzătoare Înglobând nu doar considerente de ordin economic, ci și considerente sociale, politice, normative și, mai ales, culturale. 5. Corporația modernă - „proprietate difuză” - abordare normativ instituționalistă O serie de teorii, În sens larg instituționaliste, au impus relativizarea abordărilor relațiilor intraorganizaționale și În special a relației agent - principal care devin construcții sociale, sunt instituite prin legi, proceduri sau sisteme culturale, fiind integrabile În discursul (logica) social(ă) dominant(ă). Schimbările survenite de-a lungul timpului În structura corporației
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
poate furniza principiile ultime pe care orice concepție privind responsabilitatea socială a corporațiilor se fundamentează și capătă legitimitate. 7. Concluzii Am văzut așadar cum teoria agent - principal a condus la modificarea teoriei economice clasice, precum și a teoriei neoclasice a firmelor, relativizarea termenului de eficiență În evaluarea comportamentului organizațional și introducerea de considerații etice și normative În analiza cooperării intra-organizaționale. Relațiile intraorganizaționale nu sunt rezultatul presiunilor către eficiență, ci mai degrabă procese politice de echilibrare a intereselor diverse, procese ce urmează
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dintâi (1984), un fel de poem în proză cu alură memorialistică și presărat cu elemente fantastice de coloratură neoromantică, figurând un peisaj état d’âme antropomorfizat. Intenția regăsirii de sine, nutrită și de nevoia confesiunii, trădează propensiunea spre interogație și relativizare a celui care își caută „sufletul dintâi”. Factura autobiografică a textului este susținută de apelul la doi naratori care își descriu dialogic - unul diaristic, iar celălalt prin procedeul epistolar - parcursul existențial. Prin aceeași strategie care mizează pe rememorare, confesiune și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
au redus-o la două dimensiuni, ecranul plat al laptopului sau aparatului TV ne-au aplatizat. Sîntem oameni plați. Patru: Modificarea relațiilor dintre sexe, cel mai puternic mijloc în subminarea familiei tradiționale: "Aceasta e, probabil, cea mai puternică formă de relativizare postmodernă, în măsura în care este îndreptată către modificarea naturii umane ca fenomen de la sine înțeles în istorie" (V.N.). Cinci: Tensiunea dintre globalism și multiculturalism, unde globalismul e centralizator și universalist, iar multiculturalismul, prin contrast, afirmă și susține diferențele rasiale, culturale, de gen
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sine și autoscopia, fie pe plan cultural, fie pe plan personal, devin acum ținta batjocurii producției culturale. Inocența și spontaneitatea înclină să se disipeze ori sînt supuse unor atacuri nemiloase" (V.N.). Naturii umane i se refuză dreptul de cetate. Nouă: relativizarea și punerea la îndoială a trecutului și memoriei în principal cu ajutorul ironiei și parodiei. Continuitatea este anulată. Istoria nu mai are congruență. Pus sub umbrela parodiei totul este fluid. Zece: Religia sau, mai bine zis, religiozitatea nu dispare; stilistica ei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care se susține că nu sînt șanse de supraviețuire în viitor, se cere inhibarea, reducerea la tăcere a literaturii, în care pesimismul face legea. Globalizarea postmodernă și-a pus amprenta pe întreaga activitate socio-umană, este dominată de fragmentare și constantă relativizare. În acest ocean al dezolării, al lipsei de sens răsar, iluminează șansele stabilității și identității. Varianta postmodernă a globalizării conține spații și goluri, ne permite să menținem sau să construim identități și stabilități, să ne deplîngem înfrîngerile și să le
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Problema este una acută, așadar, și pentru cunoașterea științifică, al cărei "sanctuar" a fost a fost "deconstruit" încă din a doua jumătate a secolului trecut. Democratizarea comunicațională fără precedent a societății contemporane, traiectoriile sociale sinuoase impuse de procesul de globalizare, relativizarea post-fundaționalistă a adevărului și dezvăluirea relațiilor profunde dintre procesul producerii cunoștințelor științifice și dezvoltării tehnologiilor, pe de o parte și fenomenul puterii politice, pe de altă parte, sunt tot atâtea motive care "ideologizează" inclusiv cunoașterea științifică, până acolo încât, în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
egale astfel încât ea să abandoneze acceptabilitatea pentru toți cetățenii drept condiție universal valabilă a legitimității în favoarea tratării ei drept condiție valabilă doar pentru societățile liberale actuale. Pe de o parte, este serios dubitabil că acest proces de istoricizare, contextualizare și relativizare conduce la o concepție plauzibilă a legitimității. Susținerea că "întrebarea cu privire la cine este îndreptățit (deserves) să primească o justificare pentru utilizarea puterii statului este o considerație normativă ce poate fi derivată doar din contextul istoric"23 nu este deloc una
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a devenit sinonimă cu o serie de schimbări sociale, cum ar fi: preocuparea indivizilor pentru nevoi ca autoexprimarea și autorealizarea, ei trăind în medii sociale în care nevoile de bază sunt satisfăcute; serviciile iau locul industriei, ca sector economic dominant; relativizarea cunoașterii și a ideii de progres; apariția unor noi ideologii, cum ar fi de exemplu ecologismul; mobilitate extinsă în timp și spațiu; postmodernității i se asociază și mobilitatea rapidă în spațiu, și ubicuitatea mass-media. Dezvoltarea unor noi tehnologii și implementarea
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
un declin în normele religioase și sociale tradiționale, din trei motive, și anume: 1) scăderea sentimentului securității care diminuează nevoia pentru norme absolute; 2) slăbirea ideii că pentru bunul mers al societății sunt necesare norme și valori tradiționale și 3) relativizarea și ajustarea normelor, astfel încât acestea sunt mai consistente cu experiențele cotidiene ale oamenilor (Inglehart, 1997). Alți autori în schimb, concluzionează în urma unor cercetări de teren că normele tradiționale rămân neschimbate în perioadele de dezvoltare economică și socială accelerată. Ce se
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și convingerile sale specifice, de o anumită fermitate. Ea nu se pretinde însă nici exemplară, nici canonică, nici mai ales definitivă. Una din urmările cele mai periculoase ale concepției totalitare este de a avea ultimul cuvânt, definitiv, în toate domeniile. Relativizarea, alternativa și dilema sunt printre adversarii cei mai periculoși ai spiritului totalitar-oficial. Exprimăm, într-un stil direct, doar modul cum starea culturii române actuale se reflectă într-o conștiință culturală și critică. Un mesaj, deci, intelectual și spiritual și o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ca să mă exprim mai clar, raționamentul este următorul, vom demonstra de ce); conectori care introduc un argument sau un dat (justificatori: fiindcă, pentru că, de fapt, în fapt, dat fiind că, dovadă că); conclusivi: deci, așadar, prin urmare; generalizatori; modali; garanți; de relativizare; de întărire; alternativi (nu cred că, nu mi se pare că, nu mă convinge teza că)156. Conectorii argumentativi semnalează, la nivelul structurii de suprafață, rolurile argumentative asumate de locutori: asentiment, confirmare, adeziune (bine spus, ai dreptate, exact, foarte bine
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
episoade legate pe un singur fir al personalității eroului, ci un roman în adevăratul sens al cuvântului, adică narațiunea epică a unor acțiuni încurcate și chiar tenebroase (s. n.)"50. Într-adevăr, ca elemente de noutate tehnică se cuvin semnalate atât relativizarea perspectivei narative (episoadele sunt, am văzut, "depozitate în memoria fiecăruia"), cât și atribuirea unui rol mult mai însemnat intrigii în angrenajul romanesc. Drept consecință firească, dispar notațiile cu caracter reflexiv, de confesiune intimă și jurnal de idei, interesul focalizându-se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ca valori precum, altruismul și bunătatea, curajul și compasiunea, să apară, în anumite suflete, drept semne de slăbiciune, de neadaptare sau chiar de prostie? La aceste interogații, pe cât de simple, pe atât de fundamentale, se poate răspunde printre altele, prin relativizare și bagatelizare, cum de altfel, se și petrec lucrurile adeseori. În acest context, raționamentul prescurtat ar suna cam așa: întotdeauna și în toate locurile au fost unii oameni cărora nu le-a păsat de alții, ignorându-i pe aceștia cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în orfelinatele din România”(p. 190). Aspectul cultural este important atât în recunoașterea și înțelegerea violenței, cât și în măsurile preventive care se iau la nivel de comunitate. Exemplul extrem dat de Garbarino et al. (1992) este relevant în sensul relativizării abordării violenței, din perspectiva cadrului social. El susține că a forma copiii care trăiesc în zone de război, în sensul empatiei, al nonviolenței și al negocierii în conflict poate însemna a le pune în pericol viața și a le împiedica
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
un proces inițial endogen, are loc în interiorul societăților), ci și între ele. Problemei intra-societale i se adaugă concomitent cea inter-societală. Globalizarea complică așadar dualismul comunitate-societate, pentru că plasează societățile particulare într-un sistem mai larg de societăți, ceea ce duce la relativizarea atât a societăților particulare, cât și a individului. În context globalizant, normele și valorile instituționalizate în cadrul unei societăți particulare se confruntă în mod manifest cu diferite "imagini" ale societății "ideale" prezentate de alte societăți din lume. Societățile particulare (naționale) operează
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nuanță coloristică stinsă" (Blaga, 1935:187-8). 4.5. Noologism și sociologie Dacă, în general, concepțiile asupra identității au evoluat așa cum am avut ocazia să observăm în capitolul anterior -, ghidate de metafora "sfâșierii mitului"37, în principal pe calea extra-raționalizării și relativizării, perspectivele asupra identității etnoculturale și naționale, prezentate în acest capitol, au păstrat, cum am văzut, spiritul esențialismului și au produs pe rădăcinile școlii gustiene, un tip particular de sociologie: sociologia noologică. De fapt, aceasta e o quintesența a exprimărilor filosofice
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
discuții în jurul statului ei, încă din antichitatea greacă, au generat probleme de interpretare și în legătură cu funcția ei ontologică. Faptul că mai curând ea "semăna" prea mult cu realitatea și nu faptul că substanțial era diferită de aceasta a dus la relativizarea și chiar la contestarea capacității ei de "probare" a obiectului, a experienței și a cunoașterii. De aici, acuzația care a planat asupra ei, în plan filosofic, apoi spiritual (la mișcările iconoclaste vom reveni în capitolul final), de înșelătorie a simțurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
săvârșește, prin determinarea generală la nivelul celor patru tipuri de principii ale intelectului, prin determinarea intelectual-empirică la nivelul schemelor imaginației și prin determinarea propriu-zis empirică la nivelul formei sensibilității. Totuși, fenomenul nu poate fi decât ceea-ce-este; iar aceasta presupune o relativizare a determinărilor de timp care operează constitutiv până să avem "totul", adică fenomenul ca atare. Faptul acesta indică un sens al constituirii fenomenale: analogiile experienței, fiind reguli ale intelectului, nu au de-a face cu constituirea "obiectului" ca atare, ci
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este definit de Dixon (1994: 11) în raport cu subiectul: termenul subiect, reprezentat de mulțimea {S, A} privește relațiile semantice, de adâncime, în timp ce pivotul are anumite proprietăți de coreferențialitate și de omisibilitate, manifestate în relațiile sintactice de la nivelul frazei, cum sunt coordonarea, relativizarea etc. După cum am arătat mai sus, din punctul de vedere al acestor relații, limbile pot funcționa cu pivot S/ A, ceea ce înseamnă că au sintaxă de tip acuzativ, sau cu pivot S/O, ceea ce înseamnă că au sintaxă de tip
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]