578 matches
-
Epoca noastră nu e numai scena ascensiunii fundamentalismelor politizate, agresive. Ea se caracterizează și prin fenomenul cu totul nou al deschiderii conștiințelor către diversitatea religioasă, către legitimitatea și beneficiile ei spirituale. Există analiști care înclină să califice această deschidere ca relativizare postmodernă a credinței. A admite că și alte religii sînt purtătoare de adevăr ar însemna să accepți fragmentarea adevărului sau evacuarea temei lui, pe de o parte ; ar însemna să dai cale liberă alegerii individuale în materie de religie, pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ar însemna să dai cale liberă alegerii individuale în materie de religie, pe de alta. Relativism intelectual, doctrinar, în primul caz ; subordonare a universalului religios față de individ, în cel de-al doilea. în această privință, Marcel Gauchet remarcă totuși că relativizarea rămîne relativă : alegerea personală a credinței e făcută în temeiul unui universal. Aderăm la elementul care mobilizează subiectiv ceea ce e mai universal în noi. Dar chiar doctrinar vorbind, spectacolul diversității nu ne pune oare în față tocmai inepuizabila posibilitate a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
apofatismul transcendenței? A asuma spiritual diversitatea nu înseamnă automat cădere în relativism. Poate însemna, dimpotrivă, efort de a cerceta doctrinele religioase în transparența lor, ca vehicule spre Adevărul incircumscriptibil. A-ți asuma propria credință considerînd-o convergentă cu celelalte nu înseamnă relativizarea ei, ci o bună dovadă a universalității ei, a faptului că ea conduce efectiv spre acel Pol din care decurg toate credințele. Pentru André Scrima, a concepe religiile în convergență polară obligă la rigoare și, în același timp, la creativitate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
nu că nu există un astfel de cadru. Noi trebuie să renunțăm la ideea că aceste principii a priori sunt nerevizuibile, dar putem face asta păstrând viziunea kantiană cu privire la funcția constitutivă pe care o au acestea. Propunerea unei astfel de relativizări a a priori-ului kantian, nu este nouă; ea apare prima oară la pozitiviștii logici. Reichenbach, de exemplu, distingea între două sensuri ale a priori-ului kantian: în primul rând necesar și nerevizuibil, iar în al doilea constitutiv pentru conceptul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a tiparelor. - Concasajul, distrugerea, s-ărâmarea vizează schimbarea unor mentalități, a unor puncte de vedere, concepții privitoare la un -enomen sau obiect, eliminarea “ochelarilor de cal”, care strâmtează orizontul. În acest scop, pot -i utilizate diverse operații, precum spargerea, distrugerea, ridiculizarea, relativizarea, disocierea, diminuarea, inversarea. - În cadrul metodelor antitetice sunt cuprinse și exerciții bazate pe întrebarea “ Ce se poate -ace cu (un anumit obiect)?” - având una din condiții: -ără a modi-ica obiectul; utilizând -orma inițială sau modi-icând-o; utilizând proprietățile sale materiale. - Antitextul sau
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
omenire căreia i s-au uscat vrejii idealurilor este în mare primejdie. Postmodernismele cu elanul lor negator, cu predispoziția lor spre contestare și deconstrucție, au adus omul într-o răscruce. Ultimele secole de raționalism, pozitivism, scientism au culminat cu teribila relativizare a valorilor tradiționale. Deconstrucțiile aduc însă și o sete de reconstrucție, de reinstaurare a ceea ce s-a dovedit indestructibil. Omul simte nevoia să se întoarcă la esență. Simte nevoia să caute ceea ce nu poate fi distrus. Un scriitor de o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și convingerile sale specifice, de o anumită fermitate. Ea nu se pretinde însă nici exemplară, nici canonică, nici mai ales definitivă. Una din urmările cele mai periculoase ale concepției totalitare este de a avea ultimul cuvânt, definitiv, în toate domeniile. Relativizarea, alternativa și dilema sunt printre adversarii cei mai periculoși ai spiritului totalitar-oficial. Exprimăm, într-un stil direct, doar modul cum starea culturii române actuale se reflectă într-o conștiință culturală și critică. Un mesaj, deci, intelectual și spiritual și o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
civile, ceruse modificări mult mai importante, dintre care majoritatea nu au fost luate în considerare de către Comisia Constituțională; dezbaterile separate organizate în cele două camere ale Parlamentului și, în cele din urmă, medierea, au lăsat loc unor alte anulări și relativizări ale unor modificări de fond. Rezultatul a constat în lansarea spre dezbaterea publică a unui proiect foarte timid 13. Astfel, în afară de temele legate de integrarea europeană populare și consensuale în rândul electoratului românesc cele legate de suprimarea serviciului militar obligatoriu
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
păcate, nu a mai fost reprodus. Theodor Codreanu Oamenii iubesc mult focurile uriașe de artificii. Dar eu am rămas la gândul că e mai folositor să te încălzești la focul din cuptorul lui Heraclit. În postmodernitate, adevărul e banalizat prin relativizare și chiar eliminat dintre conceptele gândirii recente. Or, eu scriu pentru cei care n-au abandonat adevărul. De aceea, am cei mai buni prieteni cititori, dar și cei mai înverșunați dușmani, pe care însă eu îi tratez întotdeauna ca adversari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lectură, vor să mă cunoască și îmi solicită cărțile. Ei mă fac să simt că nu scriu în zadar și că adevărul e singurul care folosește, oricât de crud ar fi, cum spunea Eminescu. În postmodernitate, adevărul e banalizat prin relativizare și chiar eliminat dintre conceptele gândirii recente. Or, eu scriu pentru cei care n-au abandonat adevărul. De aceea, am cei mai buni prieteni cititori, dar și cei mai înverșunați dușmani, pe care însă eu îi tratez întotdeauna ca adversari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în câmpul culturii: absorbție a influențelor din exterior și voința de a ieși din izolare. Dar cred că argumentele mele nu au sunat prea convingător. „Postmodernismul” e perceput în Franța mai ales funcțional, prin prismă strict literară - ironicul, ludicul, parodicul, relativizarea adevărurilor metafizice ș.cl. „Cade” pe un teren mult prea suprasaturat de -isme pentru a fi îmbrățișat fără rezerve. Mai ales cu ascendența sa americană... Am aflat mai târziu, de la alți colegi, după întâlnirea de la librăria Mollat, că Inga Lindqvist și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ei! Pică de pe cal jos, mort de sete”. Setea semnalează intrarea pe un tărâm malefic, solicitant al resurselor umane și, în același timp, creează necesitatea apariției anti-eroului. Efortul călătoriei se creionează mai ales prin punctele de pauză în povestire și relativizarea maximă a acțiunii și a spațiului în care se mișcă. Ceea ce se întâmplă în această pustietate se conturează prin prezentul acțiunilor reiterate, în timp ce drumul dinspre uman și comentariul „înțelegător” al instanței naratoare se înscriu în durată, deci sunt exprimate prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
securiștii ne râd în nas (le râd în nas mai ales pușcăriașilor politici), e o nenorocire tipic românească, legată de toleranța prost înțeleasă (ortodoxia a dezvoltat și ea această toleranță de rău-augur, că nu suntem Dumnezeu să judecăm) și de relativizarea valorii de mare rigoare. Generațiile tinere se bazează la masa de scris pe exploatarea fiziologică, pe senzații "care uneori nasc idei", la care vechile generații nu s-au gândit. E așteptată o maturizare naturală a discursului lor minimalist, cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la un moment dat, când în lung și-n lat - măcar că nu se prea știe cât de lung și de lat - nu s-a zărit nici un alt vânător în afara aceluia despre care nu se știa al câtelea din câți era... “. Relativizările se cereau amplificate, împinse la absurdul extrem, propozițiile se transformau în labirinturi. Cândva, în decursul întortocherilor basmului nostru, iată că gura vânătorului ajungea să alerge goală-goluță, fragedă și roză, pe pământul tare de pădure, să dea peste un cerb, să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se mai și exagerează...”, sau oferind mode- rația ca expresie a diminuării notelor pesimiste, „nu tre buie să fie omul așa de pesimist. Lucrurile or să se-ndrepte...”. Ceea ce contrazice cu vehemență Nae este tocmai acest principiu al moderației, această relativizare igienică a paro- xismelor retorice. Cu toate acestea, ceea ce constituie esența discursului catastrofic al lui Nae, nu este nicidecum teroarea, angoasa sau compasiunea, ci jubilația. Trăirismul lui Nae este în deplin acord cu o catastrofă delectabilă. Apropierea sfârșitului constituie rațiunea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la sărbătoarea care îi adună pe aproape toți cetățenii noii republici ? Naratorul a asamblat acest dispozitiv critic deghizat de o serie de locuri comune, iar reglarea obiectivului a făcut parte din strategia sa de omologare a evenimentului. Remarcăm faptul că relativizarea coordonatelor spațio-temporale, în avantajul unei perspective esențialiste a rolului istoric, permite licențele perspectivale ulterioare. Deformarea ține de raportarea intenționat eronată la o scară a grandiosului istoric al cărui model exemplar îl constituie declinul mari- lor imperii. „Mărirea” și „decadența” sunt
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
voastră... Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie». Din această revelație a lui Isus se scoteau pietrele unghiulare, pilaștrii pe care se baza metoda sa educativă: paternitatea lui Dumnezeu și consecventa abandonare în mâinile sale paterne. Depășirea neliniștii pentru a trăi, relativizarea bunurilor materiale, sobrietatea și simplitatea vieții. Don Calabria voia ca religioșii și muncitorii să fie pătrunși de acest spirit. Părintele Domenico Mondrone scrie: «Odată stabilite principiile, don Calabria înainta cu o logică limpede, inflexibilă, uneori de-a dreptul uimitoare. Așa
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Warren, întrebându-se ce este un poem, ori o operă literară în genere, resping succesiv teoriile mai vechi care le identificau cu o secvență de sunete ori grafeme (azi imposibil de crezut, de altfel), cu suma interpretărilor realizate în istorie (relativizare) sau cu "trăirile" cititorului (teorie psihologică seducătoare, audiată și în România), apoi pe urmele structuraliștilor indicați la începutul acestor considerații, se pronunță astfel: Credem că ar fi mai nimerit ca toate elementele indiferente din punct de vedere estetic să fie
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
un sistem care Îți este deja dat? Ce e mai simplu decît să vorbești postmodernismul În « discursul » anglo-saxon, augural, optimist etc. sau, dimpotrivă, În « discursul » francez, apocaliptic ? Cartea aceasta există din mai multe motive : În primul rînd, ca exercițiu de relativizare a discursurilor despre care vorbesc. E drept, eu l-am « Învățat » pe cel francez, dar, la Paris, am fost uimit de colocvialitatea celui anglo-saxon. Căutînd titluri pentru bibliografia tezei mele de doctorat, am fost surprins de prospețimea și ingenuitatea articolelor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
despre lume. Ca În cazul fiecăruia dintre noi. Probabil că i-ar trebui o terapie cognitivă pentru a scăpa de nevroză și de semnele prevestitioare ale unei depresii. Pentru că nu putem Îndrăzni la așa ceva, primul Îndemn ar fi cel la relativizare. Este ceea ce Încerc În paginile următoare, vorbind despre o manieră franceză de a Înțelege postmodernismul și postmodernitatea. I. 2. Contradicțiile literaturii franceze. Reprezentare și expresie Apar tot mai multe cărți de literatură, din ce În ce mai multă lume Învață și vrea apoi să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
arată, de fapt, nimic. De aceea, marea provocare a literaturii este astăzi transformarea ei dintr-un scris Într-un vorbit. Există În literatura franceză contemporană o tendință care vizează așa ceva: autoficțiunea, care deplasează sensul interpretărilor de pe enunț pe enunțare. O relativizare a acestui model de producție și instituție culturală vine din partea școlii. Aici este singurul loc unde afli, din ce În ce mai fugitiv de altfel, de existența trecută a unor scriitori care nu apar În topuri. A citi un text scris de cineva care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Freddy Mercury, liderul lui Queen, În 1993: este epoca numită de Frédéric Martel a „hecatombei”, cu urmări importante asupra eticii și praxisului comunității homosexuale). și În cazul lui Guibert, preferința pentru zone fetide ale imaginarului - exploatate Însă cu mai multă relativizare, cu umor și, la final, cu cinism - ne face să ajungem la concluzia lui Simone de Beauvoir: homosexualul provoacă dintr-o reacție defensivă, știindu-se mereu În centrul atenției. El nu se poate pretinde normal atîta vreme cît nimeni nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Camil Petrescu, din perspectiva unui personaj, fără a-i atribui însă explicit acestuia funcția de „ambasador”. Autorul nu se lasă acoperit de narator. Narează el însuși, dar nu spune mai mult decât ar putea să spună personajul delegat. E o relativizare inversă. O altă particularitate este aceea că narațiunea include jocul - comic de cele mai multe ori - și, întrucât instrumentul expresiei este cuvântul, apariția în discurs a unei comedii a limbajului se produce de la sine. De aici singularitatea stilistică. G. nu formulează niciodată
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
părea legitimă. Ei bine, așa cum stârnise discuția inițială, tot Liliacul este cel care o continuă, deși lucrurile păreau pecetluite și toată lumea convinsă de corectitudinea alegerii ori măcar mulțumită de încheierea gâlcevii. Circumspect, Pardosul dorește să curme brutal orice tentativă de relativizare a ceea ce părea definitiv decis și stabilit. Prin urmare, încearcă, într-un discurs viclean, să-i închidă gura, nu înainte de a-i aminti nimicnicia și statutul incert, care îl făceau, de fapt, indezirabil în ambele tagme: "Liliacul, lighioaie fără nici un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în orfelinatele din România”(p. 190). Aspectul cultural este important atât în recunoașterea și înțelegerea violenței, cât și în măsurile preventive care se iau la nivel de comunitate. Exemplul extrem dat de Garbarino et al. (1992) este relevant în sensul relativizării abordării violenței, din perspectiva cadrului social. El susține că a forma copiii care trăiesc în zone de război, în sensul empatiei, al nonviolenței și al negocierii în conflict poate însemna a le pune în pericol viața și a le împiedica
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]