1,222 matches
-
răposații, împietriți de ger, așteptau topirea gheții și frăgezirea pământului ca să fie îngropați și să ajungă în sfârșit în Walhalla. Acum și catolicii fac uz de criptele bisericești. Unii speră să urce mai grabnic la cer, dată fiind vecinătatea cu relicvele martirilor și ale sfinților; alții, mai practici, cred că, în subterane, corpul se mumifică pe cale naturală. În ceea ce mă privește, aș prefera sarcofagul, dacă voi putea să mi-l îngădui. Dar nu e rău nici direct în pământ, numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de piatră, cu capiteluri sculptate grosolan. Aici nu existau morți sau morminte, ci doar, în mijloc, o ladă mare de lemn, ferecată cu trei încuietori, fixată de podea cu lanțuri. În ea se afla tezaurul bisericii, și acoperea lăcașul sfintelor relicve. Deasupra acelei case de fier ardea o lampă cu trei brațe, care punea în lumină câteva figuri pictate pe ziduri. La dreapta și la stânga se aflau două uși. Cel care dădea să intre putea vedea un mic altar, încastrat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
burdufuri. Bovo s-a uitat la ele și, arătându-le cu degetul, a spus: - E vin înăuntru, nu? Am născocit pe loc o minciună. - E oțet amestecat cu sângele închegat al unui sfânt pe care îl ducem la Roma drept relicvă. S-a gândit o clipă, după care, ca și cum ar fi dezlegat o taină, a spus: - Deci într-acolo mergeți. De ce n-ați luat-o pe drumul mare? De ce v-ați deghizat? Gundo s-a întors încruntat spre el, repezindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Doar una dintre bazilicile ei a fost reconstruită, odată cu casele menite patriarhului și clerului. Confesiunea ariană a mai fost încă o dată la ananghie, generând doi patriarhi, dintre care cel refugiat pe insula Grado a jefuit-o de toate comorile și relicvele. În ultimul timp, printre bălți și buruieni, s-a reaprins o lumină. Care ardea cu ulei arian, și cel care veghea dispunea de patrafirul cu șase cruci și de amvon cu sprijinul armelor longobarde: așa cum patrafirul de la Grado se bizuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de împrejurări, am făcut pe negustorul. Anafesto era posesorul unei ambarcațiuni, una din acelea lungi și rapide cu care ducea în Bizanț pește sărat și sticlă ieftine. Importa de-acolo, având grijă să nu încalce înțelegerile cu Ravenna, ierburi amare, relicve din Țara Sfântă, orez, năut, piei neargăsite, asfalt de la Marea Moartă și smoală pentru a călăfătui vasele. Doar navele imperiale aveau dreptul să importe bijuterii, mătase, bumbac și condimente precum piper, chimion, parfum de nard și cuișoare. Sirienilor le rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și fistic. Evreii importau papirus și metale neprelucrate, prețioase sau obișnuite. Cartaginezii, având ei sânge vandal în vene, făceau încă negoț cu grâu și mei, chiar dacă nu ca pe timpuri. Ceea ce m-a pus pe gânduri a fost negoțul cu relicve și ierburi, și mai ales cu orez, pe care tatăl meu nu reușise niciodată să-l pună pe masa longobarzilor. În privința primelor două mărfuri mi-a arătat o chitanță, câștigul din vânzarea unui simplu rulou de bumbac impregnat în ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ambrogio din Milano. M-am dus la dulap și, negăsind-o din pricina dezordinii în care cărțile zăceau de ceva timp, am văzut că unele suluri căzuseră pe după vechile tunici. Tot scotocind pe-acolo, am dat de desaga în care pusesem relicva și m-am uitat la ea iritat din senin. Fără vreun motiv anume, am decis să i-o arăt lui Adeodato. I-am întins desaga fără să-i spun de ce. El i-a desfăcut baierile și a scos afară legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
merită, dar care se va așeza unde s-a așezat Petru. A sosit clipa să te duci să te rogi la mormântul lui Colombano, irlandezul. Acolo poate vei găsi vadul pentru mărturia sufletului tău. Dar mai întâi să dăruiești Sfânta Relicvă celui ce-o merită, așa cum ai făgăduit.“ Am citit și am răscitit, uluit de clarviziunea lui Garibaldo și de ceea ce profețea. - Înscrisul ăsta te privește și pe tine, i-am spus lui Adeodato. Citește-l și fii convins că Garibaldo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
despăgubi, chiar dacă într-o mică măsură, pentru prădăciunea pe care i-am adus-o. Am văzut că îl neliniștea ceva pe Adeodato. Pe un ton oarecum răstit, a spus: - Să nu cumva să se atingă mâini necurate de această sacră relicvă. Pe când era un simplu călugăr, Adeodato fusese și tâmplar. Am hotărât să-i găsesc pe cineva care să facă relicvariul unde să depună bucata de lemn, dar numai după prelucrarea lui. În schimb, ar fi putut să păstreze resturile prelucrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
asigure paza în timpul călătoriei mele până la Bobbio. Am ajuns la Grado pe la sfârșitul lui aprilie. Patriarhul Massimo, aflând că veneam la el să-i cer iertare pentru păcatul meu față de biserica din Grado, m-a primit cuviincios, admirând și adorând relicva din crucea sfântă pe care am dorit s-o depun la mormântul lui Primigenio, drept care a proclamat o slujbă de trei zile de recunoștință. Lemnul sfânt a fost purtat în procesiune prin tot orașul și depus apoi la tezaurul bazilicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
niște viermi, cu vezica slăbită, cu pungi sub ochi și cu pielea zbârcită ca un măr vechi. Dar, la urma urmelor, acesta nu era un gând care să-l consoleze, căci, la vremea aceea, și el avea să fie o relicvă flască și tăbăcită - și era bine că vremea aceea era Încă departe, iar Emma era Încă o bucățică suculentă, binecuvântată de natură și de dragoste. Așa o văzuse, cu câteva ore În urmă - joia se Întoarce târziu, curva -, traversând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-l caute - să-l sune. Cu siguranță și tatălui ei Îi era dor de ea. Fata Îi răspunse că tatăl uitase de ea și de frățiorul ei - chiar dacă ei nu aveau nici o vină. Dialogul acela Îi părea acum o relicvă a unei epoci foarte Îndepărtate. Luni de zile, cu studenții săi, rătăcise ca-ntr-un labirint fără a se apropia de centrul lui nici măcar cu un pas, și fără a găsi vreo ieșire. La Început Îi considerase ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pahar cu apă. Se lăsă să alunece la pământ, dar două brațe o prinseră cu putere oprind-o. — Ești nebună? E murdar aici, te pătezi, o certă Meri. O Împinse apoi Înspre o grămadă de lăzi goale de lemn - poate relicve din piața din apropiere -, pe o bancă aranjată În fața unei săli mari și Întunecate, În care trupuri vlăguite zăceau Îngrămădite În saci de dormit. Maja se lăsă să cadă pe ceva dur, un cui Îi sfâșie hăinuța. Goli paharul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fotografiați și introduși Într-un săculeț de plastic transparent. Pe eticheta probei sunt atribuite Victimei Numărul Doi. Uneori, după anchetă, rudele le solicită. Papuci, haine purtate În ultima zi, monede, obiecte găsite În buzunare. Nasturi, medalioane, agrafe. Un fel de relicve ce nu fac minuni. Probe. Perna de pe canapea - găurită de glonț. Din cele două găuri, de intrare și de ieșire, ies pene albe, care se ridică la fiecare pas și te urmăresc dacă te Îndepărtezi. Probe. Un pahar de carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
interesat eu. — Nu, a spus Wirtanen. Îți vrea numai binele. Este unul din puținii oameni în care poți avea încredere. — De ce să fie nevoie de mine la Moscova? am spus eu. Ce sa facă rușii cu mine - cu o asemenea relicvă mucegăită din excedentul de la al doilea război mondial. — Vor să te arate lumii ca pe o primă și excelentă ilustrare a genului de criminal de război fascist adăpostit de această țară, mi-a explicat Wirtanen. Totodată speră că vei face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
femeie, cine ar fi crezut -, aveam tendința să o resping. Începusem chiar să uit scopul pentru care venisem la Mallina. Fiona și ceilalți, în afară de Dietmar, Cyril și cu mine, se bucurau de soare și apă, eventual de întâlnirea cu o relicvă istorică și atâta tot. Instructorul și arheologul umblau după cai verzi pe pereții unui submarin. În linii mari, situația tuturor era mai bună ca a mea. Unii urmăreau o fantezie, alții se mulțumeau cu un concediu. Numai eu eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
frați ai săi și sora mai mare. De fapt, ea este prea ocupată să studieze toate secretele lumii pentru a-i păsa de prieteni. Camelia, sora cea mare a Taniei, este un geolog renumit care călătorește în jurul lumii în căutarea relicvelor antice. Tocmai ea le-a sugerat să se mute în Pitești. Cele două vorbesc în fiecare zi pe e-mail, ca și cum Camelia ar fi acasă. Fratele ei mai mare, Sorin, este căpitanul gărzilor regale în Anglia. Cei doi nu se mai
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
è în decta cassa et suggellai în sulla serratura a fine che fussi prima vista costì che a nissun altra parte..." [Magnifici stăpâni, etc., Am păstrat cheia de la cufărul care conține sutana Sf. Francisc și de la micul seif cu celelalte relicve ce sunt în cufărul menționat, si am pus un sigiliu pe încuietoare așa încât să fie văzut prima dată acolo [în Florența], înainte de altundeva...]. Pentru momentul ajungerii mantiei în Florența, vezi Landucci, Diario (mai sus, cap. 1 n. 8), 253. 130
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
special la Libertate, Egalitate și Fraternitate; Dumnezeu, Patria, Regele; Agricultura, Industria și Comerțul; Adevăr, Bunătate și Frumusețe; Orient, Grecia și Roma, etc., etc., etc. Să ne uităm acum la China, la această țară foarte veche ce păstrează cele mai venerabile relicve ale copilăriei genului uman. Și, odată ajuns la China, voi face un călduros elogiu interesantului popor chinez, lăudând mult importanța chinezescului tangram sau chinchuap, specie de rompecabezas 10 chinezesc care servește de distracție copiilor, și care s-a adoptat în
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
mai veni niciodată... era cu siguranță ora închiderii, iar fosta mea iubită din tinerețe s-a ridicat și ea spunîndu-mi că se duce la toaletă. am rămas singur la acea masă care era acum pur și simplu un fel de relicvă în mijlocul unei piețe, pavată cu pietre de caldarîm. înserarea se produsese brusc. nu știu cum s-a făcut că în timp ce îi telefonasem soției farfuria cu pulpe de rață îmi fusese luată, ceea ce îmi amplifica și mai mult sentimentul de frustrare... mai multe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tot dumitale îți va aparține... Nici din familia noastră, Stamatescu, care pe unde e, nimeni, în afară de dumneata, nu poate moșteni nimic. Este o seară binecuvântată, în care vom savura și noi un Dali veritabil... Se conformă, bombăni, tîrî muntele de relicve până pe carapacea, între timp debarasată, a măsuței ovale. În salon, luat aproape pe sus, desfundară șampanie, fu, în repetate rânduri, pieptănat cu degetele și pupat, desigilară coletul. Tabloul părea într-adevăr un Dali. Bău cam în silă. Din când în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
seama că mă aflam pe-o cale greșită, cea schițată de opinia comună. Și mi se dezvăluia tot mai limpede faptul că-n aceste lucrări nu am de găsit vestigii ale unei opere care a suportat cu greu încercările timpului, relicve cărora ai toate motivele să le preferi scrieri recente, în pas cu progresul, cum spun unii. În realitate, de-un veac încoace ne-am mărginit să le repetăm și să le parafrazăm într-un limbaj mai puțin crud, mai blînd
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mulțime, galvanizată de astă dată de Marc-Antoniu, vrea să-i doboare pe Brutus și aliații săi, acuzîndu-i de trădarea patriei. Cîteva imagini au fost suficiente pentru a suscita emoțiile dorite: mantia sfîșiată de pumnal și pătată de sînge, o adevărată relicvă, corpul sfîrtecat, testamentul prin care Cesar lasă poporului bunurile sale și în final, chiar și eticheta de onorabil repetată cu o ironie mușcătoare, care contribuie la ridiculizarea bărbatului de onoare ce se pretindea Brutus a fi. Pe de o parte
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sînt străine de marxism, nu însă și realității și nici psihologiei mulțimilor. Acestea au făcut ca, după moartea lui, urmașii să proclame că numele-i e sfînt, să-l îmbălsămeze și să-i expună trupul lîngă Kremlin, ca pe o relicvă sfîntă și ca pe un zeu nemuritor. Se știe că văduva lui și o parte dintre membrii clasei conducătoare s-au împotrivit acestui gest mai apropiat de cultul țarilor și al faraonilor decît de știința lui Karl Marx. Urmașii înțeleseseră
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
invocate în mod solemn, tratate cu respect. Cît despre persoana sa, cuvintele folosite pentru a o descrie sînt alese din vocabularul legendelor, iar imaginile împrumutate din registrul religios. Tot ceea ce a fost în preajma lui, tot ceea ce l-a emoționat devine relicvă. Cu excepția testamentului referitor la "fiii" săi și la succesiune. Acesta intră în domeniul misterului colectiv, sub domnia tăcerii. Toți acești "fii", vechea gardă bolșevică (în afară de Stalin, Troțki, Zinoviev, Buharin) sînt părtași la divinizarea sa. Ei răspund cu toții aceleiași nevoi tragice
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]