2,146 matches
-
-ul, „ Leana ” - iubita de care, în luptă sau în orice teatru operațional, nu te poți despărți decât cu prețul vieții sau al sentinței necruțătoare a Tribunalului Militar. Pe oricine ar fi încercat să-l dezarmeze l-ar fi ucis fără remușcări, oricine ar fi fost; dușman, civil, prieten, părinte, soră, frate. A scos un cartuș dintr-unul din cele două încărcătoare ce i se încredințase la plecarea în misiune. L-a pus în buzunarul de la piept, în dreptul inimii. Și-a imaginat
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
au sacrificat, cu onoare sau în mod absurd, nu uită curând ori nu uită niciodată. Greu i-a fost și soldatului Bert să uite. În fapt, nu va uita niciodată. Nu va avea decât răgazuri între aducerile aminte purtătoare de remușcări care se vor estompa încetul cu încetul ca o determinare a legii firii. * Referință Bibliografică: XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
care îi ajutau. Într-o zi a intrat Vavila într-o biserică. Potrivit iconomiei lui Dumnezeu, tocmai se citea Evanghelia în care se află pericopa ce spune:” Pocaiti-va că s-a apropiat împărăția Cerurilor”( Matei 3:2). Cuprins de remușcări a început să se nefirească din pricina faptelor săvârșite de el. A iesit deci îndată din biserică, le-a chemat pe cele două amante ale sale și le-a spus: - Știți în ce desfrânare și cât de nebunește am trăit cu
LIVADA DUHOVNICEASCA (11) de ION UNTARU în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365094_a_366423]
-
seară catadicsea să se îndrepte către propria casă. Dintr-un singuratic și un hoinar, firea îi devenise brusc sociabilă, era cu totul altul. În schimb se izola sufletește tot mai mult față de propria familie fară să simtă nici un fel de remușcare. Prin firea lucrurilor îi rămăsese însă undeva, în străfunduri, sentimentele care îl legau față de propria mamă. Îi simțea apropierea numai atunci când o vizita la spital, acolo unde aceasta lucra; un loc încărcat de suferință și de speranțe. Dacă puțin îi
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
porția lui de suferință; Paula nu mai căpăta salvatorul cinci de la profesoara de fizică. Nu mai stătea cu el în bancă, se mutase; nici nu mai făceau acele plimbări nici nu mai avea cum să o ajute. Era chinuit de remușcări bănuind că totul se întâmplase datorită insistențelor sale prostești. Surprinzător, Dinu l-a ghicit cât de tare se implicase sufletește: - Ce zici gașpere, dacă tot nu ai șanse, ne lași să ne încercăm și noi norocul? - Nu aveți decât! Mai
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
de tăbăcire a sufletului. Sfârșitul vacanței a fost apăsător; trebuia să se prezinte la examenul de corijență la “Rezistența materialelor”. A trebuit să mintă; a fost prima dată când l-a mințit pe Mitru fără să simtă nici un fel de remușcare, a fost începutul unui șir neîntrerupt de minciuni: - A fost greu, nu am făcut nimic.... - Esti prost, du-te în p... mătii! În fapt, nici măcar nu se prezentase la examen; umblase aiurea simțindu-se eliberat din custodia d-lui Constantin
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
din lume este să comunici cu copiii. Ei au un univers aparte. Înveliș de inocență. Cel al visării fără pretext. Ei încă nu cunosc forma aceea informă de dragoste, nu le-a venit vremea să suporte dezamăgiri, întinare, gelozie, orgolii, remușcări. Pentru ei există, fără să știe că se numește așa, perfecțiunea. Crezul. Poate că într-o notă filozofică trebuie studiată natura adolescentină. Este cea mai propice vârstă a întrebărilor și a nevoii de sinceritate, oricât ar fi de dură ea
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
din lume este să comunici cu copiii. Ei au un univers aparte. Înveliș de inocență. Cel al visării fără pretext. Ei încă nu cunosc forma aceea informă de dragoste, nu le-a venit vremea să suporte dezamăgiri, întinare, gelozie, orgolii, remușcări. Pentru ei există, fără să știe că se numește așa, perfecțiunea. Crezul.Poate că într-o notă filozofică trebuie studiată natura adolescentină. Este cea mai propice vârstă a întrebărilor și a nevoii de sinceritate, oricât ar fi de dură ea
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
22 martie 2012 Toate Articolele Autorului CUVINTE REALE Ți-am spus cuvintele reale, Luate din vorbirea curentă, Tu le-ai tradus în magistrale Fraze, mai mult recurente. Timpul a ros fără încetare Tot ce a rămas frumos, Iar azi fără remușcare, Îmi aduci câte un reproș! Oare cine este vinovatul? Tu desigur nu ești! Încrederea unul în altul Este tărâm de povești! Referință Bibliografică: Cuvinte reale / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 447, Anul II, 22 martie 2012. Drepturi
CUVINTE REALE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364920_a_366249]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA PĂDURII Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1812 din 17 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Într-o albă remușcare se ascund copacii firii Peste-un ochi din fiecare rătăcesc fin trandafirii Cei uscați în vineția, aburoasa și geroasa iernătate Presărați în suflet tandru și-n angoase siderate Din a griului părere se mai naște-o transparență Ce-și rezeamă
IARNA PĂDURII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366346_a_367675]
-
prin vis răsărind Din amurgul ce cântă și șoapte Se-aud tot mai des suspinând. Te-am lăsat în urmă tăcută Nu ai plâns, nu ai râs Doar privirea așterne o umbră Pe fereastă schițând un surâs. Mă poartă demult remușcarea Că plecând am uitat să mai vin Acolo unde se naște chemarea Unui părinte cu chipul divin Azi însă mă-ntorc iar la tine De departe te văd în amurg Mă cobor la mâna întinsă M-aplec în taină și
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
lipsit de culoare. Născute din infi nitele vise Cuvinte tăioase, de legi interzise, Vegheate sunt de o stea căzătoare Mult prea temătoare că Terra dispare. Veșnic bulversate de idei marxiste Țările corupte, imperialiste, S-au impus prin forță, nu au remușcare, Peste continente fără apărare. INIMI ȘI SUFLETE Suflete pribege, deseori rănite De zbaterea lumii prea afurisite, Rătăcesc haotic sub picuri de ploaie, Rareori mai ard, nu mai sunt văpaie Înimi fără vină, ades oropsite De reguli nedrepte și nesăbuite, Rămân
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
anglo-saxon, să fie preluat același echivalent românesc de mai sus, pentru a desemna o perioadă de avânt economic din istoria dezvoltării unei societăți („Boom econoimic!”). Pânda de a greși a confratelui (sau/și adversar!?) oferă voluptăți nemaîntâlnite iar împăcarea, după remușcări repetate, a devenit o găselniță (praf în ochii opiniei!) că ai acceptat compromisul din oareșce omenie și înțelegere „superioare” imperativelor momentului. O victorie „a la Pyrrus”! Limbajul pseudo-tripourilor, lâncezind de fauna agramată din arealul minorității rromanes (și nu numai), cu
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
prin vine , Să-ți picur stropi din stropii mei răbdare ? Ca să te-nalți, aproape un Luceafăr, Dar precum urci, să și cobori în mare ? Iubirea mea de calciu, iod și sare, De fiecare dată tot mai teafăr De ambrozii și remușcări sublime? Ca numai tu, mai mult decât oricine, Iubitul meu, să crezi în mine... Referință Bibliografică: Luceafăr / Mariana Bendou : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 197, Anul I, 16 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mariana Bendou : Toate Drepturile
LUCEAFÃR de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366716_a_368045]
-
prin vine , Să-ți picur stropi din stropii mei răbdare ? Ca să te-nalți, aproape un Luceafăr, Dar precum urci, să și coborî în mare ? Iubirea mea de calciu, iod și sare, De fiecare dată tot mai teafăr De ambrozii și remușcări sublime? Că numai tu, mai mult decât oricine, Iubitul meu, să crezi în mine... ● Apoi ? Mă strâng pe lângă tine Și te pătrund cu tinerețea mea. Dorința, lașitate și rușine, În bucuria de a te revedea... Și a venit astăzi răstimpul
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
principiilor care-i călăuzesc pe protagoniști. Consumarea unui episod de amor cu soția prietenului său, face parte din ingredientele nelipsite ale unui roman de succes. Și autorul, fidel unui vis neștiut, descrie scena cu exces de amănunte. Nu lipsesc nici remușcările și mustrările de conștiință, destul de apăsătoare, că și-a înșelat prietenul din copilărie. Dar Elizeu este un bărbat tânăr, în plină forță, cu farmec, putere de seducție și nu lasă să-i scape nici un prilej pentru a-și satisface dorințele
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
este un individ lipsit de personalitate. Personajul puternic este Cațavencu, un personaj duplicitar care poartă o mască schimbătoare: fățarnic, ipocrit, teatral, infatuat, sentimental, patriot, umil, neputincios etc. Față de personajul lui Feuchtwanger, el este un om inteligent, nu are complexe sau remușcări, stie să se adapteze la situație, are vivacitate, este un frenetic al ideilor, ceea ce face din el un bun om politic. De asemenea, Dandanache este un amestec de prostie, infatuare, confuzie și imoralitate, reprezentând extrema degradării clasei politice. Toate aceste
FĂŢĂRNICIA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366133_a_367462]
-
nr. 776 din 14 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mă întreb dacă știi gustul pamâmtului prin care-ți hrănești trufia ori glasu-i tainic care inundă liniștea? Rădăcimile răscolesc în trup și într-un târziu te adună de pe obositoarele drumuri cu remușcări fără putință întoarcerii. Nu te grăbi! Bucură-te de păduri și ape prin care treci după ispite, acoperă-te cu iarba cosita de stele în nopțile verii și mergi la izvorul de la fântână popii să iei apă de leac pe
MĂ INTREB... de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351893_a_353222]
-
Elisabeta, în 1645, explica cum un om poate să devină mulțumit cu el însuși fără să aștepte nimic din altă parte, observând doar niște lucruri: „Dacă noi facem întotdeauna ceea ce dictează rațiunea noastră, nu vom avea niciodată un subiect de remușcare, chiar dacă evenimentele ne-ar arăta după aceea că ne-am înșelat, fiindcă nu a fost din greșeala noastră.[ ... ] În plus, nici nu este necesar ca rațiunea noastră să nu se înșele, este de-ajuns conștiința noastră să ne arate că
REPRIMAREA VIEŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1014 din 10 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352406_a_353735]
-
că sunt tată și fiică. Piesa dezvăluie tipologii feminine diferite, în comportamentul uneia și aceleiași femei, psihologii masculine întrucâtva oscilante, care balansează între ridicol, căderea fermității precipitarea și declinul seriosului, pe de o parte, iar pe de altă parte, sentimentul remușcării, al frustrării în fața timpului pierdut din viață, fără a-și avea fiica aproape și redeșteptarea sentimentelor de familist. Subiectul se situează în prelungirea vieții personale a multora dintre spectatorii care simt nevoia sporită de a-și obiectiva unele momente de
FLORIN PIERSIC ŞI MEDEEA MARINESCU, DIN NOU ÎN FAŢA SPECTATORILOR BACĂUANI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350563_a_351892]
-
congrese avangardiste pe la Paris, Tel-Aviv și București, numindu-și-le cu nerușinare „românești”. Ei „transpiră” lucrând prin Parlament și pe la Cotroceni, pentru distrugerea totală a Neamului nostru, obligând intelectualitatea să-și părăsească țara, președintele lor, Băsescu, afirmând public și fără remușcări de conștiință, că „Statul, cu resursele sale financiare ce le mai are, nu este dator să asigure un trai civilizat tuturor cetățenilor țării...”, ci doar politicienilor. Și astăzi noi, toți cei ce compunem „generația în blugi” a lui Adrian Păunescu
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
De ce să o fac? E vreun motiv? Greșelile toate converg Și totul rămâne prezumtiv! O notă simplă va reduce, Totul la tăcere sau invers, Ceea ce în inimă se va produce, Chipul tău să știi; e șters! Crezi că plâng cu remușcări? Nu-ți face asemenea iluzii, Nu-mi vei produce supărări, Așa cum tu făceai aluzii! 6 august 1964 Bistra - Tomnatic Referință Bibliografică: PROBLEMĂ? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 574, Anul II, 27 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
PROBLEMĂ? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351419_a_352748]
-
un „nedemn”, „o creatură”, „suferă de paranoia”; „opera lui e de mâna a doua, ca cea a lui A. Sahia, A. Toma, A. Sihleanu, I. Văcărescu și alți câțiva”; „a ajuns în spital nu din cauza articolelor mele, ci pentru că are remușcări pentru mârșăviile comise.” „La Vieru, nerușinarea, minciuna și dezinformarea ating apogeul”; „ ... i-am cunoscut hidoșenia pe care nu i-o știu decât cei care trăiesc de o viață cu el”; „și-a făcut din propria-i moarte o marcă comercială
GALERIA SPURCAŢILOR: FLORIN CÂRLAN – SECURISTUL LUI CEAUŞESCU de NICOLAE DABIJA în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350727_a_352056]
-
Toate Articolele Autorului Soarele iubit ne dă cu tifla Ascuns voit sub o perdea de nori Bicisnicii de vină purtători Pândindu-ne de când e lumea, chifla Suflă vântul întrebări tăioase Iarba a-mbrăcat cămăși de frig Ciulinii țin congres în pipirig Remușcări târzii până la oase Streșinile dau subit în plâns Lumea zorită cade sub umbrele Șirete sindicatele de iele Cotrobăiesc arhivele de spânz Bureți parșivi dedați la simbioze Se dedulcesc cu vestă antiglonț Curte făcând Claudiu-lui Bleonț Edulcorând regia lui în doze
SUFLĂ VÂNTUL ÎNTREBĂRI TĂIOASE de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350986_a_352315]
-
covor de puritate Pașii noștri plini de răutate Peste toate câte răni mai sunt Ninge, ninge ca-ntr-o feerie Și mă văd copil, copil de tot Cum luptam printre nămeți înot Cu-atâta îngerească bucurie! Ninge, ninge ca o remușcare Binefăcătoare și tardivă Peste soarta lumii în derivă Ca un preț pentru-o răscumpărare Toate câte mi s-au întâmplat, Le-am înscris pe coaja mea de iască Bătrânețea nu-i decât o mască Peste-un suflet trist și vinovat
IARNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351065_a_352394]