899 matches
-
cucerit respectul prin participarea la guvernul Berlusconi în 1994. Ea s-a comportat ca un partener loial și un susținător fidel al coaliției. Conceptul de postfascism este dintre cele mai abile: renunță la trecut fără a fi nevoie să-l renege, prezentînd o imagine modernă și deschisă prin Fini, trezind în același timp nostalgia autorităților prin nepoata Ducelui. Frontul Național al lui Jean-Marie Le Pen, foarte critic la adresa AN, nu se consideră postfascist fiindcă are pretenția de a fi străin fascismului
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
honesty. Such smiling rogues aș these, Like rats, oft bîte the holy cords atwain Which are too intrince ț' unloose; smooth every passion That în the natures of their lords rebel, Bring oil to fire, snow to their colder moods; Renege, affirm, and turn their halcyon beaks With every gale and vary of their masters, Knowing nought, like dogs, but following. A plague upon your epileptic visage! Smile you my speeches, aș I were a fool? Goose, if I had you
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
încearcă să-i deslușească structura recurgând la o analiză complexă, ce trece prin estetică, metafizică, poetică, teoria genurilor, istoria ideologiilor, sociologia și psihanaliza actului creator, istoria literaturii. Adică studiază literatura ca fapt cultural bogat, care depășește esteticul fără să-l renege, integrând totodată valorile specifice timpului și locului în care și E. Lovinescu a încercat să gândească literatura. Doris MIRONESCU Abstract E. Lovinescu's mature creation comprises several series of novels published between 1932 and 1937 (Bizu, Firu'n patru, Mite
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
reeducării prin aplicarea torturii neîntrerupte. Reeducarea constă, așadar, în a pune pe torționar în aceeași celulă cu victima sa ca să-l poată tortura continuu. Scopul este simplu: transformarea victimei în torționar. Dar ca să ajungă în această poziție, trebuie să-și renege toate principiile, să se declare vinovat de crime comise împotriva țării și, convins de măreția comunismului, să depună mărturii chiar și împotriva familiei. Testul final constă în torturarea celorlalți deținuți. Avantajul folosirii acestei metode este că îi unește pe deținuți
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
îl diferențiază de alte comunități. Vintilă Horia împarte omul european în trei categorii: omul latin, omul slav și omul angloamerican. Omul latin creează mai mult în domeniul spiritual și-și păstrează legătura cu trecutul, pe când cel slav "răstoarnă toți idolii, renegă cu o furie zadarnică, tradiția creștină, amestecă filosofia lui Marx cu manualele tehnice ale civilizației americane, dând naștere unui sistem, numit de oficialii sovietici, socialism, de propagandiști, democrație progresistă și de realiști, comunism", iar cel anglo-american "educat mai cu seamă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
memorie a episodicului în detrimentul esențialului, ori numai ceea ce este fixat pe hârtie îngăduie disocierea și judecarea faptelor. Reușește totuși să reconstituie golul cu ajutorul corespondenței și a filelor de prin diverse dosare dedicate unor evenimente la care participă ca martor. Autoarea renegă cu vehemență debuturile literare și distruge jurnalul scris în România, jurnal pe care totuși îl ia la Paris în valiza și așa neîncăpătoare, deoarece documentele păstrează o imagine înlocuită cu una pe care ea însăși și-a creat-o și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
voința noastră care fac acest lucru. Dacă vrei să te joci cu viața ta, n-ai decât, fă ce vrei cu ea! Gândește-te însă la soția și la copii tăi! ... Când vor crește mai mari, chiar ei te vor renega și știi de ce? Pentru că le vei lăsa moștenire o tinichea pe care singur ți-ai legat-o de gât! Nu-mi închipui când vei scăpa de ea. Ți-au pus-o la dosar și acolo va rămâne ferecată pentru încă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu atât prin trădarea mizerabilă a lui Nicolae Ceaușescu a propriei linii politice, cât prin reușita remarcabilă a reeducării elitelor românești, începând cu "experimentul Pitești" și până la infuzia de rafinament cultural al urii de sine a românilor, ajunși să-și renege istoria, valorile în frunte cu Eminescu, cel care spusese premonițios în Împărat și Proletar: Ei brațul tău înarmă, ca să lovești în tine Și pe voi contra voastră la luptă ei vă mân. Iată esența "reeducării comuniste" a poporului român, începând
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dacă are un caracter ceva mai intens, în acest caz, părându se că joacă un rol important ̀ n formarea/reformarea imaginii corporale și contribuind la reintegrarea în schema 30 corporală a părților corpului afectate (care în unele situații sunt ”renegate” de pacienți). Masajul aplicat asupra unei regiuni afectate, care și-a pierdut total sau parțial funcțiile motrice și senzitive (cu excepția cazurilor în care este vorba despre o exagerare a sensibilității dureroase), permite restructurarea imaginii sale statice și dinamice; chiar dacă masajul
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
și sunt dispuși să-și ”ispășescă greșelile”). Trebuie ținut cont de faptul că, dincolo de efectele sale mecanice și reflexe, masajul urmărește mai ales obținerea unei ”împăcări” a subiectului cu propriul său corp pe care, aflat ̀ n această stare, îl renegă, ori acest lucru nu se poate realiza sub nici o formă printr-un mod de acționare agresiv. în obezitatea androgină, masajul toracelui este la fel de important ca și cel al abdomenului, eficiența sa putându-se constata chiar mai rapid. Stratul adipos care
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
redactează texte ca geograf, gândește ca un etnolog și reacționează ca un om interesat de tot ce vede. Gândirea lui este rezultanta unui număr la fel de mare de influențe. Școala pe care o deschide ține de materialismul democritian, fără însă a renega cosmogonia platoniciană. Ne imaginăm ce discipol problematic a fost pentru un Platon autoritar șef de școală! Relațiile dintre cei doi au cunoscut și momente supreme, dar și altele dificile. La început, Platon nu-i dă lui Eudoxos chiar locul pe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sale, ci în ea. Nicio participare a sensibilului terestru la inteligibilul celest, nicio degradare a ideii în materie, nicio transcendență a principiilor genealogice, ci o lectură care face un pas înainte în direcția lui Aristotel. Pentru că autorul Metafizicii n-ar renega considerarea Formei drept o calitate potențială a Materiei. Afirmându-și pur și simplu această opțiune metafizică, Eudoxos restaurează realitatea în prerogativele ei. În consecință, el își poate instala etica hedonistă pe o bază demnă de acest nume. De aceea, trebuie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Britannicus, al cărei interes se explică prin depășirea diviziunii antinomice supraveghetor/supravegheat. Când supravegherea nu se mai joacă în doi, ci devine tripartită, cruzimea ei sporește. Nero, stăpân autoritar, o obligă pe Iunia să-și calce jurămintele și să-și renege iubirea pentru Britannicus, într-o întâlnire care, o previne el, se va desfășura sub ochii lui. De „dinapoia vălului”, ca să reluăm expresia deja citată, el va verifica dacă Iunia se va supune sau nu poruncii pe care i-o dăduse
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
era pusă sub semnul patologicului, căci victimele trebuiau să blasfemieze (masochist, autoflagelator și cu o voluptate disperată) valori tabu (precum familia sau Dumnezeu); cea de-a treia etapă desăvârșește decăderea umană, fiind o groapă comună În care trebuia aruncat și renegat trecutul, „haznaua libidourilor refulate”, cum o numește Marcel Petrișor 12. Delirul lua proporții uriașe, având ca scop final desacralizarea și vulgarizarea oricărei valori morale, umane, religioase etc.; erau preferate spovedaniile perverse, cei mai chinuiți fiind studenții teologi și fiii de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cea de la Pitești), Înrudită cu metodele chinezești, urmărind compromiterea și desolidarizarea deținuților, În special a legionarilor, În ședințe publice („cluburi de reeducare”). Ea este echivalentă etapei propuse cândva de Bogdanovici la Suceava. Deținuții, de preferință legionari, erau convinși să Își renege trecutul și să Își denigreze principiile de odinioară; autocritica era mai Întâi redactată În scris și apoi citită public, pentru a produce efectul scontat asupra auditoriului care comenta mostrele autodenigratoare. Intransigenții care nu au cedat presiunilor au perceput acest gest
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
4); a se descotorosi (4); frumusețe (4); lăsat (4); răutate (4); a scăpa (4); trădare (4); abandon (3); alb (3); biserică (3); copilul (3); credință (3); da (3); dezbrăca (3); haina (3); haină (3); lăsă (3); lipsi (3); păcate (3); renega (3); renunță (3); scăpare (3); singur (3); trăda (3); viciu (3); apă (2); aruncat (2); boală (2); bun (2); copii (2); a da (2); a da jos (2); dă (2); delăsare (2); despărți (2); detașare (2); diavol (2); disperare (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cu atât mai mult pentru că aparține strămoșilor săi. Deocamdată, să dăm credit melancolicului. Cioran trăiește o surdă confruntare cu propria ereditate. La drept vorbind, nu-i aceasta decât fața, de penumbră, a luptei sale cu originile, pe care și le reneagă; o dispută care se înscrie, crepuscular, în reflexele urii de sine și în neputința fericirii simple, care i se oferă în preajmă. Îi spune fratelui: „La doi kilometri de Șanta, de acest paradis pierdut, în loc să te gândești la el cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
însuși: „Paradox incalificabil: sunt pe cale să încropesc un eseu despre... glorie, în chiar momentul când ineficiența, lașitatea și decăderea mea au atins punctul maxim, când mi-am pierdut până și puterea de a mă disprețui, când, pe scurt, m-am renegat pe mine însumi și mă tratez ca pe un indezirabil” (I, 92). Să deducem că vanitatea și gloria înseamnă ineficiență, lașitate și decădere? Mai mult, e renunțarea la miezul ființei cioraniene, care părea să se hrănească cu disprețul de sine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cum s-a făcut adesea, nu în pasiunile revanșarde ale unei iubiri înșelate sau dezamăgite, cauză posibilă, dar nu suficientă, nici măcar în frustrările unui sine orgolios, care se simte închis în limitele propriei țări ca într-o temniță. Cioran își renegă țara pentru că își recunoaște, prin intermediul ei, sinele marginal, inconsistent, negativ. Devenite deliruri în tinerețe, cicatrizate ulterior din cauza iluziei detașării, pe care o caută cu o anume disperare a negării sinelui său originar, furiile lui Cioran împotriva propriei țări, ca și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nașterii mele. Nebunia de a te vrea diferit de ceea ce ești, de a adopta în teorie orice condiție în afară de-a ta” (III, 37-38). Dar toate aceste posibile rădăcini nu pot șterge amprenta propriilor strămoși, pe care adesea îi reneagă. Când nu o face, căci vede în ei vigoarea, se reneagă pe sine, cel căzut, neputându-și explica declinul. Iată: „Născut în Carpați, cum oare am putut ajunge să cunosc toate nuanțele lehamitei? Și să simt acest gust de neant
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de a adopta în teorie orice condiție în afară de-a ta” (III, 37-38). Dar toate aceste posibile rădăcini nu pot șterge amprenta propriilor strămoși, pe care adesea îi reneagă. Când nu o face, căci vede în ei vigoarea, se reneagă pe sine, cel căzut, neputându-și explica declinul. Iată: „Născut în Carpați, cum oare am putut ajunge să cunosc toate nuanțele lehamitei? Și să simt acest gust de neant la începutul și la sfârșitul fiecărei zile? La ce avea să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu obârșia, cu acel altul incriminat. Deși trăiește în permanență drama absenței rădăcinilor, iată-l pe Cioran suferind tocmai pentru că rădăcinile, negate adesea, nu pot fi abandonate. Înțelegând acest paradox, el își spune la un moment dat: „Să nu-ți renegi niciodată originile, oricâte motive ai avea să roșești pentru ele. E o apostazie rușinoasă și de altfel fizic imposibilă, o contradicție în termeni: e un refuz al identității, e ca și cum ai spune: «Eu nu sunt eu», lucru pe care, evident
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
act fatal: „Extraordinara limbă română! De câte ori revin la ea (sau mai curând visez s-o fac, pentru că, vai, am încetat s-o folosesc), am sentimentul că, rupându-mă de ea, am comis o trădare criminală” (I, 70). Or, Cioran își renegă originile tocmai pentru că în permanență își spune eu nu sunt eu. Să fie în această permanentă negare de sine o simplă întorsătură retorică, un paradox de circumstanță?! Chiar și așa fiind, devenită obsesie, perseverența negării identității are un efect copleșitor
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu sunt eu. Să fie în această permanentă negare de sine o simplă întorsătură retorică, un paradox de circumstanță?! Chiar și așa fiind, devenită obsesie, perseverența negării identității are un efect copleșitor. Retorica instituie ființa. Altundeva, citim: „Dacă nu-mi reneg obârșia este fiindcă, la urma urmei, e mai bine să fii român, adică nimic, decât un simulacru de ceva” (III, 335). Este și aici o împlinire în negativ. Cum își face un țel din înstrăinarea de sine, mărturisește: „Cu cât
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de la ai săi va fi moștenit Cioran sentimentul neantului. Nu-i vorbă, încearcă să i se sustragă, dar finalmente plonjează cu o anume voluptate în el, voluptatea negării de sine prin care încearcă să se salveze. Cum am văzut, își renegă strămoșii; nu are importanță că face același lucru cu propriul trecut. Iată: „Cât de adevărat este că nu poți scăpa de propriul destin! / M-am născut în cutare neam. Ei bine, neamul ăsta mă urmărește, îmi intră în suflet, mă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]